ATEROSCLEROZĂ

Stănuș Ioan Beniamin – AMG II

Ateroscleroza este o afectiune caracterizata prin intarirea si ingustarea
arterelor, in cadrul unui proces lent si progresiv. Boala poate impiedica
masiv buna desfasurare a circulatiei sanguine, obstructionand accesul
sangelui catre organele vitale ale organismului.
Astfel, ateroscleroza poate cauza atacuri cardiace, atacuri vascular-
cerebrale sau afectiuni cardiovasculare. Conditia medicala poate fi
prevenita si tratata, daca este depistata la timp.
Cauze
In esenta, ateroscleroza este rezultatul depunerii lipidelor in peretii vaselor, sub
forma unor placi de aterom, care reduc lumenul vascular si micsoreaza aportul
de sange la tesuturi. Arterele, vase de sange care transporta fluxul sanguin de la
inima catre celelalte organe ale corpului, sunt captusite de un strat subtire de
celule, numit endoteliu. Acesta mentine interiorul arterelor tonifiat si incapator,
pentru o buna circulatie a sangelui.

Ateroscleroza se declanseaza cand hipertensiunea arteriala, fumatul sau nivelul

mare de colesterol din corp afecteaza structura endoteliului. In acest punct,
incepe formarea placilor de aterom, un cumul de lipide (colesterol), celule si
alte reziduuri, care se ingroasa odata cu trecerea timpului si fac tot mai
imposibila trecerea libera a sangelui.
Ateroscleroza se poate instala in orice regiune a corpului, iar in functie de
localizarea ei, se declanseaza si o anumita afectiune. De pilda, daca o artera din
proximitatea inimii este afectata de ateroscleroza, riscul de infarct creste in mod
exponential.
Specialistii considera ca factorii de risc traditionali, clasici sunt
reprezentati de :

- Fractiunea crescuta a colesterolului (cea cu efecte negative);

- Scaderea concentratiei de colesterol (fractiunea cu efecte benefice);
- Hipercolesterolemia;
- Fumatul;
- Obezitatea;
- Stilul de viata sedentar;
- Stressul cronic;
- Hipertensiunea arteriala (cu valori constante peste 140/ 90 mmHg);
Simptome
Ateroscleroza nu prezinta simptome, in general, pana la varste mature sau
inaintate. Odata ce ingustarea uneia sau mai multor artere avanseaza in mod
periculos, blocarea sangelui la nivelul vaselor poate sa cauzeze dureri. Placile de
aterom se pot rupe, determinand astfel formarea de cheaguri de sange.
Simptomele aterosclerozei pot sa difere in functie de localizarea si dinamica
placilor de aterom.

- ateroscleroza aortei poate sa produca aparitia de dilatatii anevrismale, ce

predispun la disectia sau ruptura de aorta.
- ateroscleroza arterelor mezenterice poate conduce la infarctul intestinal sau la
ischemie mezenterica.
- ateroscleroza arterelor coronare se manifesta prin infarct miocardic sau angina
pectorala.
- ateroscleroza arterelor care iriga creierul poate conduce la atacuri ischemice sau
la atac vascular cerebral.
- ateroscleroza stabilita la nivelul membrelor inferioare cauzeaza circulatie
sanguina deficitara, urmata de dureri in timpul mersului, vindecare ingreunata a
ranilor etc.
 Tratament

-Odata ce ateroscleroza s-a format la nivelul vasului de sange, ea nu mai poate fi

indepartata definitiv prin tratament. In schimb, administrarea medicamentatiei
specifice si schimbarile sanatoase in regimul de viata pot opri evolutia cresterii
placilor de aterom, ba chiar si micsorarea lor pana la un anumit nivel.

-Schimbarile stilului de viata se refera la reducerea factorilor de risc care conduc

in general la declansarea aterosclerozei, precum alimentatia bogata in grasimi
saturate, fumatul si sedentarismul. Aceste masuri nu vindeca ateroscleroza, insa ii
obstructioneaza evolutia si previn atacurile cardiace si atacurile cerebrale.
-Administrarea de medicamente pentru reducerea nivelului de colesterol si
micsorarea hipertensiunii arteriale (mentinerea tensiunii arteriale sub 13590 mm
Hg) pot opri si ele expansiunea aterosclerozei. Se impune, de asemenea,
reducerea aportului alimentar de sare.

-De ajutor poate fi si depistarea intolerantei la glucoza sau a diabetului zaharat,

care accelereaza de regula aterosclerozei, precum si adoptarea tratamentelor
corespunzatoare acestor conditii medicale.

-Statinele, administrate pacientilor cu ateroscleroza, au un efect

hipocolesterolemiant important, stabilizand totodata placile de aterom.

-Atiagregantele plachetare, administrate in doze zilnice mici, scad riscul

producerii accidentelor vasculare majore.
 Prevenire
Ateroscleroza este o boala progesiva, insa poate fi si prevenita. Exista 9 factori de risc
responsabili cu aproximativ 90% din cazurile de infarct
- fumatul
- nivelul ridicat de colesterol
- hipertensiunea arteriala
- diabetul
- obezitatea
- stresul
- lipsa consumului de fructe si legume
- abuzul de bauturi alcoolice
- lipsa exercitiului fizic regulat
Toti acesti factori au ceva in comun pot fi eliminati din viata fiecaruia dintre noi, aceasta
fiind si cea mai eficienta strategie de prevenire a aterosclerozei. Medicii recomanda
persoanelor care prezinta un risc moderat sau ridicat de a dezvolta afectiunea, administrarea
unei aspirine in fiecare zi, care nu permite coagularea sangelui in artere sau vene.
Buna gestionare a stresului, o alimentatie saraca in grasimi saturate, evitarea sedentarismului
si mentinerea circumferintei abdomenului in limite normale sunt masuri importante pentru
prevenirea aterosclerozei, implicit a complicatiilor sale cu potential letal.
 Diagnosticare

După ascultarea istoricului medical, medicul va investiga funcţia vaselor de

sânge: el vă va verifica pulsul, măsura tensiunea arterială, va prescrie un test de
sânge. O investigaţie mai plină de acurateţe a vaselor de sânge afectate poate
necesita o examinare radiologică şi cu ultrasunete.
Apiterapia recomandă bolnavilor de ateroscleroză mai multe preparate:

- polen (câte 20 g pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol, timp de 30 zile în fiecare

trimestru);
- polenovital (un amestec de polen cu lăptişor de matcă din care se iau trei-patru
comprimate pe zi, timp de patru săptămâni);
- tinctură de propolis 20% în alcool 800 (se iau câte 30 picături pe zi în 100 ml apă);
- lăptişor de matcă (câte trei-șase drajeuri pe zi);
- miere de albine de floarea-soarelui (150 g pe zi fracţionată în câteva reprize);
- miere de tei amestecată cu hrean ras (câte o ceaşcă pe zi macerată 12 ore anterior);
- miere de albine în oţet de mere (câte două linguriţe la 100 ml apă de 3 ori pe zi
înainte de mese);
- amestec din două-trei linguri de miere cu ½ pahar suc de ceapă, care se consumă
zilnic, fracţionat în trei reprize, pe durata unei cure de trei-patru luni.
SFÂRȘIT