Impetigo

Impetigo este o infectie a pielii, care determina aparitia unor veziculerosii care se pot sparge, secreta
lichid si dezvolta o crusta galbena maronie. Aceste vezicule pot sa apara in orice parte a corpului dar cel
mai frecvent apar in jurul gurii si nasului.
Impetigo este una din cele mai obisnuite infectii la copii. Poate sa apara la adulti, dar este cu mult mai
frecvent la copii. Boala este contagioasa si poate fi raspandita prin contact personal, prin folosirea
acelorasi prosoape, lenjerii, haine, jucarii sau a altor obiecte. Veziculele pot fi raspandite in alte parti ale
corpului prin grataj.
Unguentele cu antibiotice aplicate direct pe zonele infectate vindeca de obicei impetigo-ul. Uneori poate
fi necesar tratament oral cu antibiotice.
Cauze
Impetigo este determinat de doua tipuri de bacterii: streptococul sau stafilococul. De cele mai multe ori,
aceste bacterii patrund in organism prin zonele in care pielea este lezata din cauza altor afectiuni cum ar
fi eczema, leziunile determinate de plante otravitoare, intepaturi de insecte, varicela, arsuri sau taieturi.
Copii pot dezvolta impetigo dupagripa sau alergii care irita pielea de la baza nasului. Cu toate acestea,
impetigo se poate dezvolta si la nivelul pieliisanatoase.
Exista si o forma de impetigo bulos de etiologie mixta streptococica si stafilococica care afecteaza, de
asemenea, preponderent copiii aflati in colectivitati. Contaminarea se realizeaza de la un individ la altul
prin leziunile cutanate si poate lua aspectul unei epidemii in colectivitati inchise. La copii impetigo
survine pe terenul sanatos, iar la adult prezenta sa se face pe fondul unei afectari cutanate preexistente.
Leziunile constau in bule cu un continut clar care va deveni pe parcurs purulent, bulele se vor rupe lasand
zone rosietice si eroziuniacoperite cu cruste. Leziunile se extind prin autoinfectare, fenomen ce genereaza
si aparitia pruritului (a mancarimilor). Sub tratament leziunile se vindeca fara cicatrici, insa daca
medicatia nu este una adecvata leziunile se pot croniciza.
O forma mai aparte este repredentata de impetigo Bockard care este o afectiune a foliculilor firului de
par, produsa tot de Stafilococul auriu . Bacteria patrude pe la nivelul foliculului pilos, punct de minima
rezistenta al invelisului cutanat, si genereaza aparitia unor vezicule mici centrate de acesta. Se localizeaza
in jurul unor plagi preexistente sau pe fata, mai ales dupa barbierit .
Complicatii date de impetigo
Glomerulonefrita acuta este ecoul afectarii renale datorata infectiei streptococice. Este cea mai grava
complicatie ce apare in 2-5% din cazuri, mai ales la copii mici, debuteaza la aproxinativ doua saptamani
dupa infectia cutanata cu hematurie si proteinurie (eliminarea prin urina a unor proteine si globule rosii) .
Dintre complicatiile mai putin severe se constata rar tulburari de pigmentare postinflamatorie
sau cronicizarea leziunilor pe fondul unui sistem imnun deficitar sau aunui tratament necorespunzator.
Diagnosticul de impetigo
Examenului clinic i se adauga examenele de laborator. In acest sens, medicul recolteaza lichidul continut
in bulele de impetigo si secretii din locurile unde ar putea fi cantonat stafilococul (faringe, narine, axile,
perineu) pentru a decela cu certitudine etiologia afectiunii. Analizele sangelui releva doar in unele cazuri
o crestere a globulelor albe ca o reactie la fenomenul infectios. Pentru a evalua o eventuala pielonefrita
poststreptococica sunt recomandate analizele cantitative si calitative ale urinii.
Simptome
Impetigo poate fi prezent cand exista urmatoarele leziuni:
- vezicule pe piele, in special in jurul nasului si gurii: initial leziunile apar ca niste pete mici, rosii, apoi
apar veziculele care eventual se pot sparge; aceste leziuni nu sunt dureroase, dar pot fi pruriginoase
- vezicule care secreta lichid sau au cruste: veziculele arata ca si cum ar fi fost acoperite cu miere sau
zahar brun
- veziculele cresc in dimensiuni si ca numar: leziunile variaza in dimensiune de la marimea unui comedon
(cos) pana la marimea unei monede.
Diagnostic
Sus
Medicul pune diagnosticul de impetigo la inspectia pielii. Uneori medicul preleveaza o proba de la nivelul
unei vezicule pentru examenul bacteriologic. In cazul in care pacientul prezinta si alte simptome
insotitoare se vor efectua teste suplimetare din sange si urina.
Tratament
Sus
Impetigo este tratat cu antibiotice. In cazurile usoare, medicul va prescrie unguent cu antibiotic pentru
aplicatii locale. In cazurile severe, medicul va prescrie tratament antibiotic oral. Dupa 3 zile de tratament,

starea pacientului se amelioreaza. Copilul cu impetigo se poate intoarce la scoala dupa 48 de ore de
tratament. Daca tratamentul cu antibiotic oral sau cu unguente va fi aplicat conform indicatiilor
medicului, leziunile se vor vindeca complet intr-o saptamana.
Portiunea de pielea cu leziuni va fi spalata usor cu apa de 3 ori pe zi inainte de aplicarea unguentului.
Daca veziculele au crusta, acestea vor fi inmuiate in apa calda timp de 15 minute, apoi indepartate usor cu
o carpa moale si apoi sterse, pentru a usca leziunile respective.
Se evita de asemenea folosirea acelorasi prosoape, perne, lenjerie, haine, jucarii sau a altor obiecte cu
persoana infectata. Daca este posibil, aceste obiecte vor fi spalate in apa fiarta inainte de a fi folosite.
Infectia poate fi raspandita in alte parti ale corpului prin grataj. Gratajul poate fi impiedicat prin taierea
unghiilor si prin acoperirea zonelor lezate cu bandaje.
Medicul va fi anuntat in cazul in care impetigo-ul nu s-a ameliorat dupa 3 sau 4 zile de tratament sau daca
apar alte semne ale infectiei cum ar fi febra, accentuarea durerii, tumefierea, caldura, roseata sau aparitia
puroiului in zona infectata.
Profilaxie
Se evita contactul cu persoanele cu impetigo pana cand infectia s-a vindecat. Se evita de asemenea
folosirea acelorasi prosoape, perne, lenjerie, haine, jucarii sau a altor obiecte cu persoana infectata. Daca
este posibil, aceste obiecte vor fi spalate in apa fiarta inainte de a fi folosite.
Gratajul leziunilor la copilul cu impetigo inlesneste raspandirea infectiei in alte regiuni ale corpului si, de
asemenea, la alte persoane. Gratajul poate fi prevenit prin acoperirea zonelor infectate. Mentinerea unei
igiene corespunzatoare a mainilor copilului impiedica raspandirea infectiei.
Copilul care prezinta o taietura sau o intepatura de insecta va fi tratat local cu unguent cu antibiotic pentru
a preveni aparitia unui impetigo.