Boala WILSON

(Degenerescenta hepato-
lenticulara)

A efectuat:
S M,
M15XX
 Boala Wilson
poarta numele
neurologului englez
Samuel Wilson care
a descris pentru
prima oara
afectiunea in 1912.
Este o anomalie
genetica de
metabolizare a
cuprului.
 Cuprul
- prezent, în cantitate mică, în organismul uman, având rol esențial în reacțiile
redox, reacțiile prin care se elimină radicalii liberi. În acest sens, cuprul mai
este esențial și pentru funcționarea optimă a unor enzime numite cupro-
enzime. Acestea participă la formarea de legături puternice între fibrele de
colagen și elastină, la producerea energiei și păstrarea sănătății vaselor
sangvine. De asemenea, cuprul mai are rol și în formarea oaselor, fixarea
fierului și producerea noradrenalinei.
• Deși cuprul se găsește în tot organismul, este mult mai concentrat în
anumite organe cu activitate metabolică ridicată. Aceste organe sunt:
ficatul, rinichii, inima și creierul.

• Cuprul este un mineral esențial care nu poate fi format de către

organismul uman, de aceea acesta trebuie asimilat prin dieta din fiecare
zi. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, sunt recomandate între 1 și 3
miligrame pe zi, pentru a preveni orice simptom al deficitului.
 Definitie:
Boala Wilson (degenerescenţa hepato-
lenticulară) – afecţiune genetică, autozomal-
recesivă, caracterizată prin dereglarea
metabolismului cuprului cu depunerea excesivă
a acestuia în ficat, creier şi alte organe.
• Sinonime: boala Wilson, degenerescenţa hepato-
lenticulară
• Transmitere: autosomal recesivă
• Gena anormală (ATP7B) este situată pe braţul lung
al cromosomului 13 (13q14) care codifică sinteza
ceruloplasminei
• Prevalenţa: 1-3 la 100.000 locuitori
• Incidenţa: 3 la 100.000 locuitori/an
La ce varsta se manifesta boala
Wilson?
• precoce- intre 5 si 20 de ani, cu manifestari
predominant hepatice
• tardiva- intre 20 si 40 ani - in care predomina
simptomele neurologice si psihiatrice.
• In general, debutul este la varste tinere.
 În boala Wilson se identifică 2 dereglări:
1. rata redusă de incorporare a Cu în ceruloplasmină
2. excreţia biliară deficitară.

• Stocarea Cu în boala Wilson:

- hepatic (la vîrsta de 3-5 ani),
- cerebral (după vîrsta de 20 de ani),
- corneean, renal, osos, cutanat şi la nivelul sistemului endocrin.
 Cum se manifesta boala
In functie de gravitatea mutatiei,Wilson?
pacientii pot prezenta afectare:

• hepatica: oboseala, icter, cresterea in volum a ficatului si splinei, culminand

cu ciroza hepatica; exista forme fara niciun simptom anterior care debuteaza
direct cu insuficienta hepatica acuta ce poate duce la deces!
• neurologica: tremor al membrelor, cresterea tonusului muscular (muschii
devin rigizi si miscarea se efectueaza in trepte, ca in boala Parkinson),
tulburari de vorbire (disartrie), de inghitit (disfagie). Un semn caracteristic este
tremorul “in bataie de aripa” evidentiat atunci cand pacientul sta cu bratele
ridicate orizontal la nivelul pieptului si degetele in opozitie
• oculara: depuneri de cupru la nivel pericorneean evidentiate cu ochiul liber
sau cu lampa cu fanta de catre oftalmolog - inelul Kayser-Fleischer; cataracta
(nu apare la toti pacientii)
• psihiatrica: tulburari de comportament, anxietate, tulburari de memorie,
psihoze
• renala: hematurie, proteinurie, acidoza tubulara renala
• cardiaca: cardiomiopatie cu aritmii si insuficienta cardiaca
 Manifestările hepatice – după vîrsta de 3-5 ani
·Hepatomegalia asimptomatică cu valori uşor crescute ale transaminazelor, uneori
steatoză.
· Splenomegalie izolată.
· Hepatita acută cca 25% din cazuri:
- icter
- astenie
- anorexie
- greţuri
- dureri abdominale
- debutul manifestărilor clinice este raportat unui episod infecţios
- remisia temporară este frecvent completă
·

· Hepatita cronică evoluează obişnuit la adolescenţi, prin:

- astenie
- anorexie
- dispepsie
- amenoree, pubertate tardivă
- poliartralgiile precedînd adesea icterul şi creşterea nivelului seric al transaminazelor
- hipoalbuminemie
- creşterea gama-globulinelor serice
 Manifestările hepatice (continuare):

Ciroza hepatică asociată cu manifestările neurologice:

icter, splenomegalie, dereglări de coagulare, sindromul hepato-renal, ascita,
hemoragie digestivă, encefalopatie, peritonita bacteriană spontană.

Insuficienţa hepatică fulminantă:

- icter intens, encefalopatie, dereglări de coagulare, prognostic nefavorabil;
- creşterea relativă a transaminazelor, niveluri scăzute ale FA;
- raportul fosfatază alcalină/bilirubină < 2 – indicator cu sensibilitate şi specificitate
absolută pentru insuficienţa hepatică a maladiei Wilson;
- uneori anemie hemolitică Coombs-negativă şi insuficienţa renală acută;
- necroza hapatocitară redă valorile crescute ale cupremiei.
 Manifestările neuropsihice:
· preponderent după 20 ani;
· manifestările precoce: tremor asimetric (50%, caracter variabil – posturale, kinetice sau de
repaus), dificultăţile de vorbire, salivaţia excesivă, ataxia şi faciesul „mască”, tulburări de
personalitate.
· manifestările tardive (în prezent rar, graţie diagnosticului precoce şi administrarea
tratamentului) includ: spasticitatea, distonia rigidă, convulsii mal grand, rigiditate, contracturile
în flexie;
• · Sunt sistematizate patru modele de relevare clinică a
manifestărilor neurologice:
- parkinsonian (45%) – inexpresivitate mimică şi tulburări de mişcare, dizartrie, disfagie;
- pseudosclerotic (24%) – tremurături similar sclerozei multiple;
- distonic (15%) – hipertonie şi tulburări de mişcare ale membrelor;
- coreic (11%) – mişcări coreoatetozice asociate distoniei.

· Tulburările psihice (10-20%) neadaptare la colectivitate, deteriorarea capacităţii

intelectuale, labilitate emoţională, dezinhibiţie, impulsivitate, tulburări de personalitate,
nevroze, depresii, psihoze.
· Manifestări de tip: afectiv, cognitiv, schizofrenoid.
 Manifestările oculare:
• Inelul Keyser-Fleischer – 98%
- depozite de Cu în membrana Decement, la nivelul limbului sclero-cornean;
- se observă ca o bandă pericorneană de culoare galben-maroniu-verzui;
- apare iniţial la nivelul polului superior, extinzîndu-se secvenţial la nivelul
polului inferior şi apoi circumferenţial.
- este considerat patognomonic bolii Wilson doar însoţit de manifestări
neurologice;
- poate apare şi în afecţiuni hepatice cronice colestatice (atrezia biliară parţială,
ciroza biliară primitivă, colangita sclerozantă primitivă).

• Alte manifestări: cataracta, vizibilă numai la lampa cu fantă, strabism

exotropic, neurită optică, cecitate nocturnă.
 Manifestările suplimentare:
• · Manifestările renale apar primar deoarece defectul genetic este exprimat şi la nivelul
ţesutului renal şi secundar efectelor Cu eliberat de la nivel hepatic:
- manifestări clinice similare din sindromul Falconi: acidifiere renală defectivă şi pierderi renale
crescute de aminoacizi, glucoză, fructoză, galactoză, pentoză, acid uric, fosfaţi şi calciu;
- litiaza urinară (15%) poate fi rezultatul de hipercalciurie sau acidifiere slabă;
- hematuria, nefrocalcinoza;
- proteinuria, peptiduria fiind indicatori de afectare renală, căt şi ca efecte adverse ale
tratamentului cu D-penicillamină.
• · Manifestările musculoscheletale – osteopenia, osteoporoza, osteomalacie, artritele,
osteocondrita disecantă, condromalacia rotuliană, condrocalcinoza, osteoartrită, osteofite,
hiperlaxitatea articulaţiilor.
• · Manifestările hematologice – anemia hemolitică (10-15%), hemoliza intravasculară
Coombsnegativă, ca o consecinţă a degradării oxidative a eritrocitelor prin concentraţia mai
mare de cupru.
• · Manifestările cardiace – aritmii.
• · Manifestările pancreatice – pancreatita.
• · Manifestările ginecologice – dereglări menstruale, infertilitate, avorturi repetate.
• · Manifestările endocrinologice – hipoparatiroidism.
 Consult specializat:
• · genetic
• · oftalmolog
• · neurolog
• · endocrinolog
• · hematolog
• · ginecolog
• · nefrolog
• · reumatolog
 Diagnostic diferential:
- hepatitele virale A, B, C, D, E - hemocromatoza
- glicogenoza tip 0,I,II, II, IV, V, VI,VII - boli neurodegenerative
- hepatita autoimună - tulburări de personalitate
- ciroza hepatică - depresia
- scleroza multiplă
- insuficienţa hepatică
- boala Parkinson,
- steatoza hepatică - boala Huntington
- adenom hepatocelular - boala Leigh
- aceruloplasminemia - artrita ca manifestare a
- deficit α1-antitripsină maladiilor sistemice
 Tratament

· nemedicamentos
· medicamentos
· chirurgical (transplant hepatic)
 Tratamentul nemedicamentos
- limitarea aportului de cupru sub 1mg/zi;
- evitarea medicamentelor hepatotoxice.
· Alimentele interzise:
- Legume: spanac, tomate, sparanghel, sfecla, dovleac, brocoli, ciuperci, cartofi.
- Fructe şi dulciuri: papaia, mango, ananas; uscate: stafide, curmale, prune,
ciocolata, produse din cacao.
- Cereale: pîine integrală, miei, orz, tărîţe de grîu sau germeni de grîu, soia.
- Produse lactate: cu conţinut înalt de grăsimi.
- Carne: de miel, porc, raţă, măruntaie (rinichi, ficat, creer), crustacee (stridii, crabi,
homari, crevete).
- Băuturi: apă minerală, apă de robinet, băuturi din soia, alcool.

· Consideraţii speciale:
- cereale cu mai puţin de 0,1g de Cu per porţie;
- apa potabilă trebuie să conţină doar 1 microgram de cupru per litru, în caz contrar
trebuie utilizată apa demineralizată apoi îmbuteliată. Apă demineralizată şi apă
distilată sunt prelucrate diferit şi nu poate conţine aceeaşi cantitate de cupru;
- verificaţi întotdeauna etichetele produselor alimentare;
- nu folosiţi ustensile de gătit din cupru.
 Terapia chelatoare de Cu
• Doza terapeutică D-penicillamina
• 20 mg/kgc/zi, per os, în 2-3 prize, cu o oră înainte sau la 2 ore după mese.
• Doza de menţinere:15 mg/kgc/zi, per os, în 2-3 prize, cu o oră înainte sau la 2 ore după mese.
• Monitorizarea terapiei: indicatori precoce (după iniţierea terapiei):- Cu urinar – ↓ a cîte 3–8 µmol/24 h
- ceruloplasmina serică – ↓
indicatori tardivi:- testele de laborator
- Cu urinar – < 16 µmol (1000 µg)/24h
• Indicatori de eficienţă terapică:
Cu urinar ≤ 1,6 µmol/24 h (după 2 zile de finisare a terapiei) – necomplianţă la tratament.
• Durata terapiei:
- recuperarea funcţiei hepatice şi ameliorarea manifestărilor clinice apar de obicei după 2-6 luni de tratament;
- nerespectarea terapiei induce progresia semnificativa a bolii hepatice şi insuficienţă hepatică în 1-12 luni
după întreruperea tratamentului.
• Particularităţi terapeutice: la pacienţii cu manifestări neurologice, ameliorarea clinică este mai lentă şi
poate fi observată, uneori, după trei ani. a 10-50% pacienţi cu simptome neurologice trataţi cu D-
penicilamina, la începutul terapiei pot raporta agravarea manifestărilor clinice. Tolerabilitatea D-
penicilaminei poate fi îmbunătăţită prin creşterea treptată a dozei.
• sau Trientina :
• Indicaţii:
- intoleranţă la D-penicillamină sau contraindicaţii (istoric de boală renală, splenomegalie, boli autoimune).
• 20 mg/kgc/zi, în 2-3 prize, cu o oră înainte sau la 2 ore după mese.
 Blocarea
Vitamine
absorbţiei
intestinale a Cu
• Sărurile de zinc(acetatul de Piridoxina
zinc)
· copii < 50 kg: 75 mg, per os, în 3 · 0,002 g/zi, per os;
prize. · 0,02 g/zi, s/c, i/m, i/v.
· Eficienţa terapeutică este apreciată
pe criterii clinice şi biochimice şi este
sugerată de eliminări urinare ale Cu
< 75 ug/ 24 ore
 Complicatii
- insuficienţă hepatică acută
- hipertensiune portală
- hemoragie din varicele esofagiene
- encefalopatie hepatică
- sindrom hepatorenal
- carcinom hepatocelular
 Pronosticul

· Pronosticul post-transplant hepatic este relativ bun, cu o rată de supravieţuire

de 72%.
· Pentru indicarea unui tratament opurtun, şi anume pentru transplantul hepatic
a fost propus indicele de pronostic.
• Bolnavii netrataţi au o speranţă de viaţă medie de 15 ani.
• Administrarea timpurie a tratamentului duce la
regresia majorităţii simptomelor neuropsihice.
• În cazurile grave decesul se produce prin necroza în masă
a ficatului.