Afecțiuni hepatice cu

determinare genetică

Dr. Lucia Cobîltean

 Boala Wilson
Hemocromatoza

„Boala trebuie tratată cu 5 ani înainte

de apariție, dar nu cu 5 zile
înainte de deces.”
Dereglările metabolismului
cuprului

Boala Menkes Boala Wilson

defect la nivelul crX ce autosomal recesivă ce
determină dereglarea generează dereglarea
transportului și acumulării de Cu
absorbției de Cu din
intenstin generând
insuficiență generalizată
de acest element
Samuel Alexander Kinnear
Wilson (1878-1937)
Neurolog american de origine britanică
1902 – Școala de medicină pe lângă
Universitatea din Edinburgh
1905 – Profesor în neurologie în cadrul
Spitalului Colegiului Regal

1912 – descrie o boală

progresivă cu caracter
familial ce a indus
dereglări severe letale cu
caracter neurologic, ciroză
hepatică și modificări
corneale.
(Kayser-Fleischer ring)
 Boala Wilson

• Este o patologie ereditar dobândită

determinată de mutația genei ATP7B a
cromosomului 13, care se caracterizează
prin dereglarea excreției biliare de Cu și
acumularea acestuia preponderent în
ficat, creer și rinichi.
 Boala Wilson
• Boala Wilson (WD) (numită și degenerare
hepatolenticulară, boala Westphal-Strumpell și
pseudoscleroza Westphal) este o tulburare rară a
metabolismului cuprului moștenită autozomal recesiv.

• Pacienții în mod tipic se prezintă cu disfuncție

neurologică progresivă, în asociere cu boli de ficat din
cauza depozitării în exces a cuprului.

• Diagnosticul precoce al bolii permite tratamentul și

prevenirea complicațiilor organice.
 Date epidemiologice

• Sunt cunoscute peste 500 mutații

posibile în boala Wilson dintre care 380
au un rol important in patogenia
maladiei.
• Una dintre mutatii poate fi la 90-150
persoane adulte
• 1:30 000 pacienti cu semne neurologice
 Date epidemiologice BW.
• Incidență - 1 / 30,000 - 50,000 (EASL, 2012)

• Vârsta - debutul simptomelor, posibil din copilărie până la

maturitate, târziu.

• Sex - M: F, egal.

• Boala Wilson poate prezenta simptomatica la orice vârstă, deși

majoritatea prezintă vârstele de 5 și 35.

• Cel mai tânăr dintre pacienții raportați cu ciroza din cauza bolii
Wilson a fost de 3 ani.

• Aproximativ 3% dintre pacienți se prezintă dincolo de al patrulea

deceniu, fie cu boli hepatice sau neurologice.

• Cel mai în vârstă pacient diagnosticat a fost în decada a opta.

 Moștenirea BW.

• Boala este cauzată de mutatie în gena

ATP7B (localizată pe cromozomul 13)

• Transmisie autozomal recesivă

• ~ 1% din populație sunt purtători.

Metabolismul cuprului
Ce se petrece în BW ?
 La nivel celular...

Defect
genetic

Excess Cu – distrugerea
hepatocitelor
Depozitarea Cu în țesut
Verigi principale în fiziopatologia BW...
• Ceruloplasmina, un reactant de fază acută tardivă, este

proteina principală din plasmă ce conține cupru și este

transportată în rețeaua Golgi a tuturor celulelor prin ATP-

ase transportoare de cupru

• Boala rezultă din absența sau disfuncția ATP-asei

transportoare de cupru din cauza mutatiei în gena ATP7B

• Varianta tip P a ATP-azei împiedică incorporarea cuprului

in ceruloplasmină, din care cauză rezultă concentrație

ridicată de cupru circulant liber

• Excesul de cupru este depozitat în organele țintă

Modificări morfologice
În BW
Stadii primare:
•Steatoză
•Necroză focală
•Incluziuni de glicogen
în hepatocite
•Corpusculi apoptotici

Afectare parenchimală:
•Necroză lobulară
•Fibroză periportală
 Prezentare clinică în BW:
• Semne oculare – 90-95%
• Manifestări hepatice – 40%
• Manifestări neurologice – 40-50%
• Dereglari psihiatrice – 10%
• Asimptomatici – 10%
Semne oculare
-cauzate de depozitarea Cu
în menbrana corneană

•Inelele Kayser-Fleischer vizibile la examenul

direct când irisul are o pigmentare deschisă
sau la un depozit intens de Cu;
•Atenție! – este obligatorie examinarea
cu lampa în fantă;
• 5% de pacienți nu prezintă inelele Kayser-
Fleischer.
Cataracta în „floarea soarelui”

- cauzată de depozitarea Cu în
centrul lentilelor;
-Examinarea cu lampa este
obligatorie.
 DIAGNOSTICUL BW
SIMPTOME ȘI SEMNE CLINICE ESENȚIALE PENTRU BW

 Manifestările clinice apar, de obicei după vârsta de 3 ani și sunt

prezente înainte de vârsta de 30 ani.
 Manifestări hepatice: (40% - primare)
 Hepatomegalie
 Ficat gras, hepatita, ciroza, boli hepatice in stadiu terminal
 Splenomegalie
 Icter
 Steluțe vasculare
 Ascită
 Encefalopatie hepatică
 Debutul poate fi manifestat prin hepatită acută fulminantă cu anemie
hemolitică.
 Afectarea hepatică
•!!! La copii și adulții tineri dese ori este greu de a
diferenția de afectarea autoimună hepatică!!!
•Ig G – crescut
•Anti ANA
•Anti ASCA

•Crizele repetate de hemoliză pot induce formarea

de calculi biliari;
•Copiii cu litiază biliară inexplicabilă trebuie să fie
testați pentru Boala Wilson;
•Carcinomul hepatocelular poate fi întâlnit la copii
cu Boala Wilson.
 Manifestările neurologice
•Cel mai frecvent apar în a doua și a treia decadă;
•Tulburări de mișcare
•Tremor
•Dereglarea coordonării
•Dereglarea controlului motoriicii mărunte
•Distonie rigidă
•Fața masc-like
•Rigiditate
•Dereglarea mersului
•Dereglări pseudobulbare: disartrie, hipersalivare,
dificultăți de înghițire
•Manifestările convulsive nu sunt caracteristice și
intelectul este păstrat de obicei.
 Manifestări psihiatrice
•20% dintre pacienți pot prezenta manifestări
psihiatrice.

•Depresia
•Dereglări comportamentale neurotice
(compulsive)
•Comportamente agresive sau antisociale
•Tulburări de personalitate
•Psihoze
 Dereglări în alte sisteme...
•Hematologic
•Anemii hemolitice Coombs negative;
•Icter tranzitoriu;
•Hemoliză intravasculară acută.

•Renal – nefrolitiază
•Skeletal – osteoporoză prematură, artrite.
•CVS – cardiomiopatii, aritmii
•Pancreatite
•Hipoparatiroidism
•Infertilitate
Boala Wilson (clinic)

40-50% primare
 Formele clinice a BW.
Forma hepatică (Kehrer): hepatită cronică,
ciroză hepatică sau insuficiență hepatică
fulminantă.
Forma hepato-neurologică (Wilson)
Forma neurologică (Westpall-Strumpell).

• Forma hepatică, manifestată prin hepatită

acută fulminantă asociată cu anemie hemolitică
este forma clinică cea mai severă.
Cum stabilim
diagnosticul?
 Metode de diagnostic:
• Examenul primar al pacientului cu
determinarea modificărilor obiective și a
statutului psihoneurologic
• Examenul biochimic pentru determinarea
modificărilor posibile (ca în orice hepatopatie)
• Examenul instrumental
• RMN sau tomografia compiuterizată (SPECT)
• Testul Genetic (scrining familial) identificarea
unei mutații în gena ATP7B (mutația mai frecventă
H1069Q).
• Puncția biopsie hepatică
 Teste biochimice
specifice
Concentrația ceruloplasminei
Concentrația Cu seric
Concentrația Cu hepatic
Excreția urinară a Cu în 24-h
 Metode de diagnostic:
• Ceruloplasmina serică scăzută <0,1g/l
( cu 50% de la valoarea normală)
• Cu în urină - >1,6mmol/24ore (adulți) și
>0,64mmol/24ore (copii)
• Cu liber în ser - >1,6mmol/l
• Formula de calcul pentru cupru liber: valoarea Cu total
seric (μg/dl) – 3,15 x valoarea ceruloplasminei (mg/dl).
• Cu hepatic - >4mmol/g de tesut
• Prezența inelelor Kayset- Fleischer
 Ceruloplasmina serică
Este sintetizată de către ficat - reactant de
fază acută tardivă
Leagă 6 atomi de Cu
Valoarea normală – 18-35 mg/dl
< 20mg/dl + inelele KF impune evaluare pentru
WD
< 5mg/dl este indicație obligatorie pentru
evaluarea la WD
Prezența nivelelor scăzute necesită aplicarea
altor teste confirmative
Nivelul normal nu exclude WD
 Cuprul seric

•Cu seric ,,liber” nu este legat de

ceruloplasmină
•Crește nivelul Cu seric „liber”
•Cu seric total – 3,15 x valoarea
ceruloplasminei mg/dl = Cu,,liber” (test
diagnostic)
•Valoare normală - <1,6 μmol/L
 Cuprul urinar
•Excreția Cu cu urina în 24 ore;
• Diagnostic & monitoring
•Cu urinar >100 μg în 24 hr este în BW
simptomatică
•Dar >50 μg impune aplicarea altor teste
confirmative pentru BW.
•Testul cu D-Penicillamină :
•500mg d-penicillamin peropal care se repetă
peste 12 hr; se apreciaza Cu urinar în 24 hr
>1600 μg Cu / 24hr urine - positiv
 Hepatic copper
•Valoarea normală - <4 μmol/g țesut hepatic
uscat

•Valoare critică - >25 μmol/g țesut hepatic

uscat

•4-25 μmol/g necesita evaluări suplimentare

în cazul boli hepatice prezente sau a
simptomelor pentru BW.
 Care pacient trebuie abordat ?
• Orice pacient cu hepatopatie neclară (mai ales sub 55 ani)

• Prezența manifestărilor neuropsihiatrice concomitent

afecțiunii hepatice

• Absența inelului Kaiser-Fleischer nu exclude BW!

• La copiii cu tablou clinic de hepatită autoimună

• La adulții cu HA atipică sau nonresponsivă la tratamentul

imunosupresiv

• Se suspectă BW în caz de insuficiență hepatică acută +

hemoliză intravasculară Cooms negativă + elevarea
modestă a tansaminazelor + FA joasă și raport
FA/Bilirubina totală < 2.
Etape de diagnostic în BW
 SCORUL DIAGNOSTIC PENTRU BW
Scoring system developed at the 8th International Meeting on Wilson’s disease, Leipzig 2001

Semne și simptome clinice tipice Alte teste

Inelul Kayser-Fleischer Cupru hepatic (în absența colestazei)
Prezent 2 Normal (<0,8 µmol/g) -1
Absent 0 >5x LSN (>4 µmol/g) 2
Simptome neurologice * 0,8-4 µmol/g 1
Severe 2 Granule rodanin-pozitive ** 1
Moderate 1 Cupru urinar (în absența hepatitei acute)
Absente 0 Normal 0
Ceruloplasmina serică 1-2 x LSN 1
N>20mg/dl 0 >2 x LSN 2
10-20mg/dl 1 Normal, dar > de 5 x LSN după D- 2
penicilamină
< 10mg/dl 2 Evaluarea mutației
Anemie hemolitică Coombs-neg. Pe ambii cromozomi - detectată 4
Prezent 1 Pe 1 cromozom - detectată 1
Absent 0 Mutația nu s-a detectat 0
*Sau anomalii tipice la imagistica creierului prin rezonanță magnetică

 EVALUAREA SCORULUI TOTAL
PENTRU BOALA WILSON

 ≥ 4 puncte – diagnostic stabilit

 3 puncte – diagnostic posibil, sunt necesare
mai multe teste
 ≤2 – diagnosticul foarte puțin probabil.

 Scorul a fost elaborat la a 8-a Reuniune

internațională privind boala Wilson, Leipzig 2001.
 Boala Wilson
Scor de pronostic

Un scor mai mare de 11 denotă o evoluție fatală a bolii, iar

pacientul necesită transplant hepatic.
Management de diagnostic în BW
INDICAȚII DE TESTĂRI PENTRU BW
 Boală hepatică neexplicată la pacienții tineri
(<40 ani)

 Boală neurologică neexplicată, mai ales de

comun acord cu boli de ficat

 Inele Kayser-Fleischer vizualizate prin examen

oftalmologic

 Istoricul familial al bolii la rudă de gradul întâi

RECOMANDĂRI DE SCREENING AL BW

Se face la toate rudele de gradul 1

al pacienților cu BW.
Scrrening-ul include:
 Probele funcționale hepatice
 Examenul oftalmologic cu lampa cu fantă
 Cupru seric
 Cupru urinar/24 ore
 Ceruloplasmina
Diagnostic diferențial în BW
Diagnosticul este stabilit!
Cum tratăm?
 Tratament
Scopul tratamentului: eliminarea Cuprului acumulat în
exces și prevenirea acumulărilor ulterioare.
•Chelatori de Cu:
D-penicillamin
Zinc
Trientin
Tetrathiomolybdate
•Dieta
•Consumul de lichide
•Managementul hepatic
•Managementul
neurologic
•Transplantul hepatic
 Dieta
•Trebuie suspendate:
-Pielea de pește
-Nucile
-Ciocolata
-Ciupercile
-Măruntaele
 Tratamentul medicamentos:
Scopul: normalizarea datelor fizicale
testelor hepatice funcționale
• D-penicilamina (a.1956)125-250 mg/zi cu
creșterea dozei la fiecare 4-7zile până la
1000-1500mg/zi în 2-4 prize
• Trientina 900-2700mg/zi în 2-3 prize
• Zinc 150mg/zi cu 30 min inainte de masă
• Piridoxina per os – 25mg zilnic
• Preparate cu efect antioxidant
• Curcumina
• Transplant hepatic
 Efecte adverse a
• Febră
D-penicilaminei
• Erupții cutanate
• Neutropenie, trombocitopenie
• Limfadenopatie
• Proteinurie
Reacții adverse lupus-like
• Hematurie
• Proteinurie
• Artralgii
• Trombocitopenii aplastice
• Lichen plan
Opțiuni de tratament
Maps
 MONITORING
• Masurarea valorilor cuprului seric liber - utilă
în monitorizarea eficienței terapiei (1 dată pe
săptămână; 1 dată la 3 luni; la fiecare 3-6 luni)

• Cuprul urinar (24 ore) – crește odata cu

inițierea tratamenului în 3-12 luni (se
normalizează odată cu valorile Cu seric)

• Scopul este reducerea cuprului la o

concentrație normală.
 Pronostic
• Este absolut nefavorabil în cazul
pacienților netratați!

• Pacientul cu BW trebuie să urmeze

tratamentul toată viața.

• Tratamentul neadecvat sau

abandonarea acestuia duce la urmări
grave în timp de 9luni până la 3 ani.
Hemocromatoza
ereditară
80% dintre pacienți prezintă mutații:
C282Y, H63D,S65C

Hemocromatoza

• Este o boală ereditară clasică cu

transmisie autosomal recisivă de la
părinți la copii
• Gena responsabilă HFE localizată pe
cromosomul 6
 Prima descriere...

Triada simptomatică
Pigmentarea pielii
Diabetul zaharat
Ciroza hepatică
• 1801-1867 – clinicist francez
• 1865 – prima descriere a patogenezei HE
In 1865 prezintă o lecție
despre glucozurie și un
sindrom nou cu diabet
zaharat, ciroză hepatică cu
granulație galben-surie și
hiperpigmentare cutanată la
un bărbat de 36 ani. Place your screenshot here

(1801-1867)

Armand Trousseau
 Prezentare generală
Denumirea ,,Hemocromatoză” în 1889 de către
Friedrich Von Recklinghoussen.
În 1935 - Joseph H Sheldon – descrie defectul în
metabolismul Fe.
1976 – Marcel Simon – HLA-A3 descrie brațul
scurt al cromosomului 6
1996 – Mercator Genetic – identifică mutația HFE.
1997- present:
Ferroportin
Transferrin receptor 2
C282Y, H63D
Hemojuvelin
Hepcidin
 Hemocromatoza ereditară
include afecţiunile ereditare însoţite de
supraâncărcare cronică cu fier care prezintă un
fenotip comun caracterizat prin:
eritropoieză normală,
creșterea saturaţiei transferinei şi feritinei şi
depunerea progresivă a fierului în celulele
parenchimatoase ca urmare a unei producţii
scăzute (dar care este normal reglată) a
hormonului peptidic hepatic denumit hepcidină.
Metabolismul ferului
Metabolismul ferului
 HEMOCROMATOZA EREDITARA.
Patogenie
• De la descoperirea în 1996 a genei HFE a HE au fost
identificate şi alte defecte genetice care explică
mecanismul şi varietatea acestei afecţiuni.

• Considerată mult timp drept o boala unitară

monogenică HE este de fapt o afecţiune poligenică
cu faţete multiple.

• O teorie recentă în ceea ce priveşte patogeneza

hemocromatozei ereditare este legată de axa
reglatoare hepcidină-feroportină.
Este reglată de către:
-Depozitarea de Fe
-Inflamație
-Necesitățile eritrocitelor în Fe
-Hipoxie
 HEMOCROMATOZA EREDITARA.
•
Patogenie
Nivelele scăzute de hepcidină determină creşterea
exprimării feroportinei (proteina care exportă fierul
din celule în circulaţie) la nivelul enterocitelor
intestinale şi macrofagelor reticuloendoteliale.

• În acest fel creşte biodisponibilitatea fierului

plasmatic, se produce saturarea transferinei şi apare
în exces fierul nelegat de transferină care este
preluat rapid de către ficat, cord şi pancreas –
principalele organe afectate de supraâncărcarea
cronică cu fier
Patogeneza
Cauze etiologice
 Hemocronatoza ereditară
Expresia clinică a bolii este de 5-10 ori mai
frecventă la barbati.
Expresia fenotipică este influențată de:
 consumul de alcool,
 aportul alimentar de fier,
 pierderile menstruale,
 sarcina, alaptare,
 donările de sânge.
Istoricul natural al HE
Clasificarea hemocromatozei
eriditare:

• Tip 1- hemocromatoza ereditară HFE (cea

mai comună)>20 mutații cunoscute

– Homozigoția C282Y

– Heterozigoția compusă C282Y/H63D

– Alte mutații în gena HFE

 Clasificarea HE
Hemocromatoza non-HFE:

• Tip 2A – mutațiile hemojuvelinei (HJV)

• Tip 2B –mutațiile hepcidinei (HAMP)

• Tip 3 – mutațiile receptorului 2 al

transferinei (TFR2)

• Tip 4 –Mutațiile feroportinei (SLC40A1 ).

Stadializarea conform EASL
◉Stage 1 – genetic disorder +, no increase in
iron stores ,,genetic susceptibility”.
•Genetic HH - Abnormal genotype
◉Stage 2 – genetic disorder +, phenotipic
evidence of iron overload without tissue or
organic damage.
•Biochemical HH – Overload iron
◉Stage 3 – genetic disorder +, iron overload
with tissue and organ damege
•Clinical HH – Symptomatic disease
Manifestări clinice
58% prezintă semne clinice
 Manifestări clinice
Dereglarea funcției hepatice – 75%
Slăbiciune și astenie fizică – 74%
Hiperpigmentare cutanată – 70%
Diabet zaharat – 48%
Artralgii – 44%
Impotență la bărbați – 45%
Modificări electrocardiografice – 31%
 Manifestări hepatice
Ficatul este printre primele organe afectate;

>95% dintre pacienții simptomatici prezintă

hepatomegalie;

Hipertensiunea portală și varicile esofagiene

apar mai rar ca la cirotici;

30% dintre pacienții cu ciroză dezvoltă

carcinom hepatocelular;
 Pielea
Piele pigmentată cu aspect sur-metalic;
Rezultatul creșterii melaninei și Fe în derm;
Pigmentarea de obicei este generalizată.

•Mai pronunțat:
•Față, gât
•Partea extensoare a brațelor
•Dorsul mâinelor și plantelor
•Regiunea genitală
•Pe cicatrice
 Diabetul
Diabetul zaharat apare în 65%

Mai frecvent la pacienți cu istoric familial de diabet

Este determinată asocierea insulinorezistenței la

Pacienții cu hemocromatoză
 Artropatii
Artropatii apar la 25-50% dintre pacienții
simptomatici
Mai frecvent sunt după 50 ani.
Primar unt afectate articulațiile metacarpiene
2nd and 3rd
Din cauza acumulărilor de calcium
pyrophosphate (pseudogout)
 Dereglări cardiace
•Sunt prezente în 15%
•Cel mai frecvent sunt manifestări congestive
cu apariția aritmiilor:

Extrasistole supraventriculare
Tahiaritmie proximală
Fluter atrial
Fibrilație atrială
Blocuri AV de diferit grad
 Cum stabilim diagnosticul?

•Semne clinice – 35%

•Teste de laborator – 45%

•Date familiale de hemocromatoză – 20%

 Metode de diagnostic
• Examenul primar al pacientului
• Examenul biochimic de bază
• Examenul biochimic specific
• Feritina setica
• Saturația transferinei (reprezinta raportul dintre
sideremia plasmatica și capacitatea totală de legare a fierului)
• Fe seric
• Testele genetice pentru identificarea mutațiilor
specifice
C282Y, H63D,S65C
• Examenul instrumental
• Biopsia hepatică
Management de diagnostic a HE

84% specificitate 94% sensibilitate

 Explorări diagnostice. Testarea
genetică:
• Decelarea homozigoției C282Y/C282Y
sau a heterozigotiei compuse C282Y/
H63D este diagnostică pentru
hemocromatoza ereditară tip 1;
• La pacientii cu genotip C282Y/C282Y
este necesar screeningul genetic al
tuturor rudelor de grad I.
 Screening-ul secundar
•Saturația transferinei serice
•Ferul seric
•Feritina
•Evaluarea genetică
Grupul de risc:
Ferul seric majorat, saturație transferinei sau
feritinei serice
Diabet zaharat primar depistat
Hepatita cronică de etiologie necunoscută
Cardiomiopatia de etiologie necunoscută
Artropatia de etiologie necunoscută
Hipogonadism de etiologie necunoscută
 Explorări diagnostice
• Puncfia biopsie hepatică este necesară la unele
cazuri pentru aprecierea gradului afectării
hepatice sau când se iau în considerare alte cauze
de supraincărcare hepatică cu fier.

• Rezonanța magnetica nucleara- poate estima

depozitele hepatice și/sau cardiace de fier.

• Ecocardiografie pentru diagnosticul

cardiomiopatiei.
 Diagnostic diferential în HE:
Încărcare cu fier secundară
Anemii cu incarcare cu fier 2. Boll hepatice cronice

 anemie aplastică  boala hepatică alcoolică

 anemie hemolitică cronică  hepatita cronică viralăB

 anemia responsivă la piridoxină  hepatita cronica virala C

 deficitul de piruvatkinază  steatohepatita nonalcoolică

 anemia sideroblastică  porfiria cutanea tarda

 talasemii majore  șuntul portocav

1. Supraincărcare parenterală cu  sindromul de insulinorezistenta

fier cu supraincarcare cu fier.

 injectii cu fier-dextran

 hemodializăpe termen lung

 Tratament
•Scopul – eliminarea excesului de Fe:

•Prevenirea complicațiilor fenerate de

acumulările de Fe.
•Reducerea consecințelor reversibile
determinate de HE la pacienții cu forme clinice.

Dieta nu necesită a fi ajustată.

Trebuie evitate uplimentele cu conținut sporit
de vit C și Fe.
 Tratament
•Flebotomia rămâne singuta metodă
recomandabilă de tratament – simplă,
necostisitoare și sigură.
Faza de inducere
1 flebotomie (500ml) 1-2/săptămână
Estimarea Ht pentru fiecare flebotomie
(a nu se permite scăderea Ht mai > 20% de la nivelul anterior)
Feritina serică trebuie evaluată la fiecare 10-12 flebotomii.
Faza de menținere
Flebotomiile trebuie aplicate la fiecare
2-4 luni.
Intervalul între proceduri v-a fi determinat
de nivelul de feritină (care trebuie să se
mențină 50-100mcg/ml)
 Flebotomia
Îmbunătățirea stării generale de sănătate la
diferite nivele (cardiac, hepatic, pancreatic)
Reducerea depozitelor tisulate de Fe
(hipertensiunea portală la pacienții cu
ciroză, hiperpigmentarea)
Regresează fibroza hepatică
(în aproximativ 30% cazuri)
Stopează, dar nu înlătură ciroza instalată
sau diabetul zaharat
Elimină riscul dezvoltării HCC indus ce HE
la pacienții fără date de ciroză hepatică.
 Terapia chelatorie
•Tratamentul cu agenți chelatori ai Fe este
recomandat: boli cardiace, anemie, aborb
venos imposibil.
•Deferoxamine i/v sau s/c – 25-40mg/kg
5zile/săptămână
•Deferasirox peroral 100mg/kg – doză unică
5 ori/săptămână
Eficient pentru depozitele in hepatice
Slab efectiv în depozitele splenice
& pancreatice.
Obligatoriu necesită evaluarea
funcției renale.
 Prognosis
În absența cirozei hepatice pacienții cu HE
prezintă un pronostic bun;
Pacienții cu ciroză hepatică pe fundal de HE
prezintă un pronostic relativ bun în comparație
cu alte forme de ciroză.
Screeningul pentru HCC este obligatoriu
deoarece poate apărea la 1/3 dintre pacienții cu
ciroză hepatică.
•Întrebări?
•Sugestii?