Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie ,,Nicolae

Testemitanu”
Sindromul Wolf-Parkinson-
White

A elaborat: Pusca Corina, gr.M1625

Conducator: Nelly Matraguna
 Definiție:
Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este o
malformatie congenitala care implica prezenta unui
tesut conductiv anormal intre atrii si ventricule care
este asociat frecvent cu instalarea tahicardiei
supraventriculare.
Presupune activarea ventriculilor inainte de contractia
normala (preexcitatie) datorita conducerii unui
impuls atrial printr-o cale extraatrioventriculara, numita
cale accesorie, care ocoleste nodulul atrioventricular.
 Cauze si factori de risc
Congenitale sau ereditare (desi manifestarile sale
pot apare peste ani)
Asociate cu defecte cardiace congenitale
Pacientii cu anomalia Ebstein pot dezvolta
sindromul Wolff-Parkinson-White. Acestia prezinta
frecvent multiple cai accesorii, cele mai multe pe
zona dreapta a inimii, pe partea posterioara a
septului sau peretele posterolateral)
Alte afectiuni cardiace asociate cuprind:
cardiomiopatia hipertrofica, stenoza subaortica
hipertrofica, hipertrofia asimetrica.
Patogenie
Exista riscul de a dezvolta tahicardie
supraventriculara printr-un mecanism de
reintrare care este facilitat de
conexiunile accesorii.
Aceste cai sunt urmatoarele:
1.tractul natural atrioventricular Hiss-Purkinje
2.tractul accesoriu (tracte de by-pass
atrioventricular, fibre Kent, fibre Mahaim).
 Simptome
Palpitații
Anxietate
Amețeli, confuzie
Dispnee și scăderea toleranței la efort
Slăbiciune, fatigabilitate
Sincopă și lipotimie (leșin fără pierderea stării de
conștiență)
Durere toracică cu caracter constrictiv
Semne si simptome
Examenul fizic se caracterizeaza prin:
o presiunea venoasa jugulara crescuta, cu unda
presionala constanta
o caracteristicile clinice ale defectelor cardiace
asociate cuprind cardiomiopatia si anomalia Ebstein
o in timpul tahicardiei supraventriculare ritmul este
regulat
o bataile cardiace sunt de intensitate constanta
o pacientii pot prezenta diaforeza, extremitati reci
o palpitatii, hipotensiune, ameteli, sincope
o crepitante pulmonare.
In timpul unui episod de tahicardie
supraventriculara paroxistica
Pacientul este tahipneic si iritabil, iar paloarea
este comuna. Pulsul este rapid si diminuat.
Frecventa cardiaca este de 200-250 batai pe
minut iar presiunea sanguina este scazuta.
Daca episodul este netratat pentru cateva ore,
pacientul va prezenta hipoperfuzie,
hepatomegalie si insuficienta cardiaca. Bolnavul
este anxios dar stabil hemodinamic. Tahipneea
acompaniaza frecvent tahicardia.
Diagnostic
Studii de laborator
o AGS este necesara pentru a exclude conditiile
patologice noncardiace declansatoare de
tahicardie
o testele biochimice cuprind nitrogenul ureeic
sanguin si creatinina pentru investigarea
functiei renale si bilirubina si nivelul
transaminazele pentru functia hepatica
o testele pentru evaluarea functiei tiroidiene
Imagistic
Electrocardiografia prezinta urmatoarele
elemente:
o interval PR scurtat
o prezenta undei delta (o denivelare pe
panta ascendenta a complexului QRS
o complex QRS largit de peste 0,12
secunde
o modificari ale segmentului ST si undei T.
 Tipuri
Tipul A :
– unda delta este pozitivă în toate derivațiile precordiale
– unda R rezultantă este mai mare decât unda S în V1

Tipul B:
– unda delta este predominant negativă
– complexul QRS devine pozitiv în derivațiile V1 și V2 față de
derivațiile laterale
– aspectul sugerează un bloc de ramură stângă
 Diagnostic diferential
fibrilatiaatriala
flutter atrial
tahicardia supraventriculara paroxistica
tahicardia ventriculara
tahicardia de reintrare nodala atrioventriculara
anomalia Ebstein
sincopa
Tratament
Tratamentul sindromului WPW depinde de
prognosticul sau apropiat. Pacientii care prezinta
doar evidente EKG ale preexcitatiei cardiace, fara
episoade documentate de tahicardie nu necesita
terapie agresiva.
Exista trei terapii majore pentru acest
sindrom:
o terapia farmacologica
o ablatia electrica
o ablatia chirurgicala
 Terapia farmacologica
Antiaritmicele actioneaza pe nodulul atrioventricular, tesutul miocardic
si/sau caile accesorii. Acestia scad si se
nsibilitatea la flutter-ul si fibrilatia atriala.
Agentii care actioneza pe nodulul atrioventricular:
o adenozina, verapamil, metoprolol, digitala prelungesc conducerea si
perioada refractara in nodulul atrioventricular
o verapamilul si metoprololul nu afecteaza conducerea in calea accesorie
o digitala prezinta efecte variabile si poate chiar scadea perioada
refractara
o niciunul nu trebuie administrat in faza acuta de preexcitare cu fibrilatie
atriala
o digoxina este contraindicata in sindromul Wolff-Parkinson-White.
Agentii care actioneaza pe calea
accesorie:
o procainamida si flecainida, propafenona
blocheaza conducerea in calea accesorie
o amiodarona si sotalol influenteaza nodulul
AV si calea accesorie
o agentii clasei antiaritmice IA si IC care
prelungesc perioada refractara in calea
accesorie sunt indicati.
 Terapia chirurgicala
Ablatia prin radiofrecventa este tratamentul de baza pentru
majoritatea adultilor si copiilor cu sindrom Wolff-Parkinson-
White simptomatic. Rata de succes este de 90%. Mai intai se
efectueaza un studiu electrofiziologic pentru a localiza locul
ablatiei. Caile accesorii pot fi localizate in peretele cardiac liber
sau in septuri. Caile accesorii multiple se intilnesc la peste 5%
din bolnavi.
Ablatia chirurgicala este indicata in:
o esecul repetat al radioablatiei
o pacienti care necesita interventie cardiaca chirurgicala
simultana
o pacienti cu alte tahicardii cu ectopii multiple.
Prognostic
Pentru pacinetii asimptomatici este
foarte bun
 Bolnavii cu istoric familial de moarte
cardiaca subita sau simptome
semnificative ale tahiaritmiilor sau stop
cardiac prezinta un prognostic
nefavorabil fara tratament.