SOCUL CARDIOGEN

Socul cardiogen este o conditie medicala in care inima nu mai poate pompa brusc sange pentru
a indeplini nevoile organismului. Cel mai frecvent socul cardiogen este determinat de un infarct
miocardic masiv.Socul cardiogen este rar, dar este deseori fatal daca nu este tratat de urgenta.
Daca este tratat imediat, aproximativ jumatate dintre pacientii cu soc cardiogen supravietuiesc.
Pacientii aflati la risc de a dezvolta soc cardiogen sunt cei cu varsta >65 ani, sexul feminin,
pacientii diabetici si cei cu boala coronariana trivascular
Simptome
Simptomele socului cardiogen includ:
- frecventa respiratorie crescuta;
- dispnee severa ce poate merge pana la edem pulmonar acut;
- tahicardie (puls rapid);
- confuzie, agitatie psihomotorie;
- pierderea cunostintei;
- puls slab, hipotensiune arteriala sistolica cu durata >30 minute;
- transpiratii;
- piele palida;
- maini si picioare reci;
- urinare mai putin frecventa sau absenta urinarii;
Simptomele infarctului miocardic
Intrucat socul cardiogen apare cel mai frecvent la pacientii care sufera un infarct miocardic
masiv, este important sa fie cunoscute semnele si simptomele infarctului miocardic.
Acestea sunt:
- senzatie de durere sub forma de presiune, plinatate sau strangere in mijlocul toracelui care
dureaza mai mult de cateva minute;
- durerea se extinde dincolo de torace sau umar, brat, spate, chiar pana la dinti si mandibula;
- episoade recurente de durere toracica;
- durere prelungita in abdomenul superior;
- dispnee;
- transpiratie;
- pierderea cunostintei;
- greturi si varsaturi.
Daca pacientul solicita consult medical de urgenta cand prezinta aceste simptome, poate scadea
riscul de a dezvolta soc cardiogen.
Factori de risc
Unii pacienti cu infarct miocardic au un risc mai mare de a dezvolta soc cardiogen decat altii.
Factorii care cresc riscul pentru socul cardiogen sunt:
- varsta de 65 de ani sau mai mare;
- istoric de insuficienta cardiaca sau infarct miocardic anterior;
- prezenta blocajelor in mai multe artere coronare principale.
Complicatii
In cazul pacientilor cu diagnostic de soc cardiogen, prognosticul este unul sever, intrucat poate
fi fatal daca nu se intervine prompt si eficient. Alta complicatie serioasa a socului cardiogen este
reprezentata de leziunile altor organe. Daca inima nu poate pompa suficient sange oxigenat spre
restul corpului, ficatul, rinichii sau alte organe pot fi lezate.

Leziunile ficatului sau ale rinichilor pot inrautatii socul cardiogen, deoarece rinichii elibereaza
substante care mentin functionarea musculara, iar ficatul elibereaza proteine care ajuta la
coagularea sangelui. In functie de intervalul de timp in care pacientul este in soc cardiogen,
leziunile pot fi permanente.
Factori de risc pentru cresterea mortalitatii sunt:
-varsta >70ani
-asocierea diabetului zaharat
-pacientii dializati
Teste si diagnostic
Socul cardiogen este de obicei diagnosticat ca urgenta medicala. Medicul va verifica prezenta
semnelor si simptomelor socului cardiogen, si va realiza teste aditionale pentru a descoperi cauza
afectiunii.
Testele care pun diagnosticul de soc cardiogen includ:
- Masurarea tensiunii arteriale. Pacientii cu soc deseori au o tensiune arteriala sistolica foarte
mica(<90mmHg), ce dureaza mai mult de 30 de minute. Daca persoana in soc este adusa la spital
de ambulanta, tensiunea arteriala va fi masurata inainte ca pacientul sa ajunga la spital;
- Electrocardiograma. Acesta este primul test care se face pentru a pune diagnosticul de infarct
miocardic. Deseori este realizata in timp ce pacientul este intrebat despre simptome. Acest test
inregistraza activitatea electrica a inimii prin electrozi plasati pe piele. Impulsurile sunt
inregistrate ca „unde” pe un monitor sau pe hartie milimetrica speciala. Intrucat muschiul cardiac
lezat nu conduce impulsul electric normal, EKG poate arata ca un infarct miocardic s-a produs
sau este in curs de desfasurare;
- Radiografia toracica. O imagine radiologica a toracelui permite medicului sa verifice forma
inimii si a vaselor de sange;
- Teste de sange. Sangele va fi recoltat pentru a evidentia eventualele leziuni ale rinichilor sau
ficatului, pentru a cauta semne ale unei infectii a inimii, si pentru a confirma prezenta unui
infarct miocardic. Alt tip de test de sange (gazele arteriale sanguine) poate fi folosit pentru a
determina saturatia de oxigen din sange;
- Ecocardiografia, care pune in evidenta existenta disfunctiei ventriculare, a presiunilor de la
nivelul celor doi ventriculi, valvulopatiile existente, precum si complicatiile infarctului
miocardic.
- Cateterizarea coronariana (angiograma). Acest test poate arata daca arterele coronariene
sunt blocate sau ingustate. O substanta de contrast este injectata in arterele inimii printr-un tub
lung, subtire numit cateter care este impins prin artera, de obicei de la nivelul coapsei pana la
arterele inimii. Pe masura ce substanta de contrast umple arterele, acestea devin vizibile la
radiografie, aratand zonele de blocaj.

In plus, in timp ce cateterul este in pozitie, medicul poate trata blocajul prin angioplastie.
Angioplastia foloseste un balon mic trecut prin vasul de sange si artera coronara pentru a largi
ingustarea. In majoritatea cazurilor, un stent este plasat in interiorul arterei pentru a o mentine
deschisa si a preveni ingustarea in viitor.
Tratament
Tratamentul socului cardiogen se concentreaza pe identificarea cauzei si instituirearea suportului
hemodinamic farmacologic si/ sau mecanic pentru repararea leziunilor muschiului cardiac si a
altor organe cauzate de lipsa oxigenarii.

Interventia de urgenta
Sustinerea vitala de urgenta este un tratament necesar pentru majoritatea pacientilor cu soc
cardiogen. In timpul sustinerii vitale de urgenta, pacientului i se administraza oxigen pentru a
minimaliza leziunile muschilor. Daca este necesar, pacientul va fi conectat la un ventilator. De
asemenea, va primi medicatie si lichide intravenos.
Medicatie
Medicatia pentru tratarea socului cardiogen ajuta la imbunatatirea fluxului sanguin la nivelul
inimii si a creste abilitatea inimii de a pompa sange.
- Aspirina. Pacientului i se poate administra aspirina de catre personalul medical de urgenta
imediat cand pacientul ajunge la camera de garda. Aspirina reduce coagularea sangelui si ajuta la
trecerea sangelui prin vasele ingustate. Se recomanda ca pacientul sa ia singur o aspirina in
asteptarea ajutorului de urgenta doar daca medicul i-a spus acestuia sa faca acest lucru in
eventualitatea aparitiei unui infarct miocardic.
- Trombolitice. Aceste medicamente, pot ajuta la dizolvarea cheagului de sange care blocheaza
fluxul de sange prin inima. Cu cat mai devreme pacientul primeste un agent trombolitic dupa
infarct, cu atat cresc sansele de supravietuire si micsoreaza leziunile inimii. Cel mai probabil
pacientul va primi trombolitice doar daca, cateterizarea cardiaca de urgenta nu este disponibila.
- Superaspirine. Medicii de la camera de garda pot administra pacientului alte medicamente
care sunt intr-un fel similare cu aspirina, pentru a preveni formarea unor noi cheaguri de sange.
Aceste medicamente sunt clopidogrel si alte medicamente numite blocanti ai receptorilor
glicoproteinelor plachetare IIb/IIIa.
- Alte medicamente pentru subtierea sangelui. Posibil pacientului i se vor administra si alte
medicamente, cum ar fi heparina, pentru a face sangele mai putin vascos si cu risc mai mic de a
forma cheaguri periculoase. Heparina se administraza intravenos sau prin injectie subcutanata si
este de obicei folosita in timpul primelor zile dupa infarctul miocardic.
- Agenti inotropici. Acestea sunt reprezentate de dopamina si epinefrina, in incercarea de a
amelioara si sustine functionarea inimii pana cand alte tratamente vor incepe sa actioneze.

Proceduri medicale
Procedurile medicale pentru tratamentul socului cardiogen de obicei se concentreaza pe reluarea
fluxului sanguin prin inima.
Acestea sunt:
- Angioplastia. De obicei, o data ce fluxul de sange a fost restabilit prin artera blocata, semnele
si simptomele socului cardiogen se amelioreaza. Angioplastia de urgenta deschide arterele
coranare blocate, lasand fluxul de sange sa circule mai usor prin inima. Medicii insereaza un tub
lung si subtire (cateter) prin artera, de obicei la nivelul coapsei, pana la artera blocata din inima.
Acest cateter este echipat cu un varf special cu balon. Odata pozitionat la locul dorit, balonul este
umflat pentru a deschide artera coronara blocata si pentru a o mentine deschisa pe termen lung,
restabilind astfel fluxul de sange prin inima. In functie de starea pacientului, medicul poate alege
sa plaseze un stent acoperit cu o substanta care elibereaza treptat medicatie pentru a ajuta la
mentinerea deschisa a arterei.
- Pompa cu balon. In functie de starea pacientului, medicul poate decide sa insereze o pompa cu
balon in principala artera ce pleaca de la inima(aorta). Pompa cu balon se umfla si se desumfla
pentru a mima actiunea de pompare a inimii, ajutand la circulatia sanguina.

Interventia chirurgicala
Daca medicamantele si procedurile medicale nu sunt eficiente in tratarea socului cardiogen,
medicul poate recomanda interventia chirurgicala.
- Bypass-ul coronarian. Chirurgia de bypass implica depasirea zonei ingustare sau blocate cu
ajutorul unei grefe de vena sau artera. Astfel este restabilit fluxul sanguin prin inima. De
asemeni, medicul poate sugera ca aceasta interventie sa aiba loc dupa un interval de refacere a
inimii afectate de infarct miocardic;
- Interventia chirurgicala de reparare a unei leziuni cardiace. Uneori, o leziune a inimii, o
ruptura a peretelui cardiac sau a unei valve, poate determina soc cardiogen. Daca o leziune de
acest tip determina soc cardiogen, medicul poate recomanda interventia chirurgicala pentru
corectarea problemei;
- Pompele cardiace. Aceste dispozitive mecanice, numite dispozitive de asistenta pentru
ventriculul stang, sunt implantate in abdomen si atasate inimii slabite pentru a o ajuta sa
pompeze sangele. Pompele cardiace implantate pot extinde si imbunatatii semnificativ viata unor
pacienti in ultimul stadiu de insuficienta cardiaca care nu sunt eligibili pentru transplantul de
inima sau sunt in asteptare pentru o noua inima;
- Transplantul cardiac. Daca inima este atat de afectata incat nici un tratament nu este eficient,
transplantul cardiac poate fi ultima solutie pentru tratarea socului cardiogen.
Preventie
Cea mai buna cale de prevenire a socului cardiogen este prevenirea aparitiei infarctului
miocardic. Modificarile stilului de viata necesare tratarii afectiunilor cardiace pot ajuta la
prevenirea aparitiei infarctului miocardic. Aceste schimbari ale stilului de viata sunt:
- Controlul hipertensiunii arteriale. Unul dintre cele mai importante lucruri care pot fi facute
pentru scaderea riscului de aparitie a infarctului miocardic si a socului cardiogen este mentinerea
sub control a tensiunii arteriale. Exercitiul fizic, absenta stresului, mentinerea unei greutati
corporale sanatoase si limitarea consumului de sodiu si alcool sunt cai de prevenire a aparitiei
hipertensiunii. In plus fata de aceste recomandari pentru o modificare a stilului de viata, medicul
poate prescrie pacientului medicamente pentru tratarea hipertensiunii, cum ar fi diuretice,
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei si blocanti ai receptorilor de angiotensina.

- Limitarea consumului de grasimi saturate si mentinerea profilului lipidic in limite

normale. Consumul redus de grasimi, in special grasimi saturate, poate scadea riscul de aparitia
a placilor de aterom din artere. Daca pacientul nu poate tine tensiunea sub control doar prin
modificari ale dietei, medicul poate prescrie un tratament pentru scaderea colesterolului.

- Renuntarea la fumat. Renuntarea la fumat reduce riscul de aparitie a infarctului miocardic.

Mai multi ani dupa renuntarea la fumat, riscul unui fost fumator pentru accidentul vascular
cerebral este acelasi cu al unui nefumator.

- Mentinerea unei greutati corporale sanatoase. Supraponderabilitatea contribuie la alti factori

de risc pentru infarctul miocardic si socul cardiogen, cum ar fi hipertensiunea arteriala, bolile
cardiovasculare si diabetul. Pierderea in greutate a 4,5 kilograme poate imbunatati tensiunea
arteriala si nivelul de colesterol.

- Exercitiul fizic regulat. Practicarea exercitiului fizic reduce riscul de aparitie a infarctului
miocardic in mai multe feluri. Exercitiul fizic poate determina scaderea tensiunii arteriale, creste
nivelul de HDL colesterol si imbunatati nivelul general de sanatate al vaselor de sange si al
inimii. De asemeni, ajuta la scaderea ponderala, controlul diabetului si reducerea stresului. Se
recomanda o activitate fizica gradata de pana la 30 de minute zilnic, cum ar fi mersul pe jos,
alergarile, inotul sau mersul pe bicicleta, daca nu in fiecare zi, macar in majoritatea zilelor.
Pacientilor care dezvolta un infarct miocardic li se recomanda sa se prezinte cat mai rapid la
medic pentru a nu dezvolta soc cardiogen.