Sunteți pe pagina 1din 15

Stenoza și insuficiența aortic

• Stenoza aortică este una din cele mai frecvente boli valvulare. Ea reprezintă
îngustarea valvei aortice, cu obstrucţia fluxului sangvin în timpul sistolei din
ventriculul stâng în aortă, afectând în acest fel fluxul de sânge oxigenat spre întregul
organism.

Când trecerea fluxului de sânge prin valva aortică este îngreunată, inima trebuie să se
forţeze pentru a pompa suficient sânge. Pe măsură ce stenoza avansează, cantitatea de
sânge se poate pompa va fi limitată. Astfel apar simptomele de stenoză aortică. Cu
timpul, ventriculul stâng va deveni slăbit, cu apariţia insuficienţei cardiace, în lipsa
tratamentului.

• Stenoza aortică este o boală severă şi lent progresivă. Această afecţiune este definită
prin îngustatarea orificiului de deschidere al valvei, de obicei printr-un mecanism
degenerativ, din cauza depunerilor de calciu şi colesterol. Afecţiunea apare mai ales la
pacienţii cu o vârstă avansată, care au adesea alte afecţiuni severe şi se asociază cu
disfuncţie cardiacă progresivă. De la instalarea simptomelor, fără intervenţie,
speranţa de viaţă este redusă la maximum câţiva ani. Singura modalitate de a opri
evoluţia către o boală cardiacă terminală este înlocuirea valvulară.

În mod uzual, pacienţii cu stenoză aortică severă au indicaţie de înlocuire a valvei
aortice cu o proteză mecanică sau biologică, prin intervenţia chirurgicală pe cord
deschis, sub asistarea circulatorie.
Cauzele includ existența 
valvei aortice bicuspide din
naștere și febrei reumatice. Cu
toate acestea, o valvă normală se
poate întări de-a lungul
deceniilor.

Factorii de risc:
 -fumatul
-HTA
-nivelul ridicat al colesterolului
- diabetul 
-apartenența la sexul masculin.
Preoperator se vor face:
• examen clinic complet;
• electrocardiogramă;
• radiografie toracică;
• analize de sânge;
• ecografie cardiacă transtoracică, uneori transesofagiană, în cazul în
care imaginile obţinute prin ecografia transtoracică sunt de calitate
suboptimală;
• angiografia arterelor coronare şi, uneori, angiografie a arterelor de
la plica inghinală prin care se introduce proteza;
• un examen de tomografie computerizată cu substanţă de contrast;
• ecografie Doppler a arterelor de la nivelul gâtului;
• probe funcţionale respiratorii.
• Procedura TAVI constă în introducerea, sub anestezie
generală, a valvei printr-un cateter (un tub de dimensiuni
mici) la nivelul inimii şi durează, în general, aproximativ
două ore. Există două modalităţi de a implanta valva, şi
anume:

• abord transfemural prin puncţionarea arterei femurale, o


arteră de calibru mare, care este situată la nivelul rădăcinii
coapsei;
• abord chirurgical transapical care implică o mică incizie la
nivelul părţii stângi a toracelui pentru a permite accesul la
nivelul vârfului inimii prin care se va insera proteza.
• Fiecare tip de abord prezintă indicaţii şi contraindicaţii, iar
modalitatea de inserţie este decisă de medicul cardiolog
intervenţionist şi de medicul chirurg după examene
preprocedurale complete precum Angio-CT, ecocardiografie şi
cateterism cardiac asociat cu coronarografia.
• După efectuarea tratamentului endovascular, pacientul este
transferat în Unitatea de Terapie Intensivă unde este
monitorizat timp de 24 – 48 de ore.
• Durata de spitalizare este, în general, de o săptămână, dacă
evoluţia post-intervenţie este favorabilă şi fără complicaţii.
Controlul se face, de obicei, la o lună, 3 luni şi, în continuare,
la 6-12 luni, în funcţie de evoluţie.
Simptomatologie:
-sincopa
-angina
-dispnee ( nocturnă sau la
exerciții fizice)

Alte semne şi simptome asociate


cu stenoza aortică sunt cele
asociate cu insuficienţa cardiacă
sau cu aritmiile:

-palpitaţii
-ameţeli
-scăderea capacităţii de efort
-oboseală accentuată, umflarea
picioarelor
- letargie
Sincopa, angina şi dispneea de efort

• Sincopa de efort în stenoza aortică apare din cauza faptului că debitul cardiac
nu poate creşte suficient pentru a acoperii necesităţile activităţii fizice. Sincopa
poate să apară şi în repaus, atunci când apare fibrilaţia ventriculară.
• Angina de efort afectează aproape două treimi din pacienţii cu stenoză aortică.
Jumătate din cei cu angină asociază şi ateroscleroză. Cei din cealaltă jumătate
au artere coronare normale, dar prezintă ischemie cu apariţia anginei din
cauza hipertrofie ventriculului stâng. Ventriculul stâng creşte în dimensiuni
pentru a încerca să pompeze mai mult sânge printr-un orificiu îngustat. Din
această cauză, cantitatea de oxigen primită devine insuficientă, consecinţa
fiind apariţia ischemiei şi a durerii.
• Dispneea de efort apare din cauza sângelui ce stagnează în spatele atriului
stâng. Ventriculul stâng nu pompează suficient sânge, acesta se adună în
amonte, încărcând circulaţia pulmonară. Consecinţa este reprezentată de
apariţia dispneei de efort. În stadii avansate poate să apară dispneea de repaus.
Semne de stenoză aortică

• puls parvus et tardus : la palparea pulsului, acesta are o


amplitudine maximă atinsă tardiv în comparaţie cu atriul stâng
• freamăt sistolic perceput în partea superioară a marginii sternale
stângi
• tensiunea arterială poate să fie crescută în stenoza aortică uşoară
sau moderată, dar scade pe măsură ce stenoza aortică se agravează
• la pacienţii cu stenoză aortică congenitală, în special la cei cu
bicuspidie aortică se poate auzi la ascultaţia cordului un click de
ejecţie, acesta apare atunci când foiţele valvulare sunt rigide, dar
nu complet imobile
• suflu crescendo-descrescendo este un semn caracteristic pentru
stenoza aortică
Ce se întâmpla în timpul procedurii TAVI?
• Procedura se efectuează în sala de angiografie. Medicul cardiolog intervenționist
face o mică incizie la nivelul plicii inghinale, pentru a permite inserția unui
cateter în artere. Acest cateter este prevăzut la capăt cu un balon special. După
ce este inserat în arteră, este avansat până la nivelul inimii, sub control
radiologic. Odată ajuns în dreptul valvei aortice, balonul este umflat pentru a
deschide valva afectată. În continuare, proteza valvulară este avansată prin
artere până la nivelul inelului aortic unde este eliberată sub control radiologic și
ecografic. În momentul eliberării protezei, cu ajutorul unui stimulator cardiac
extern, frecvența cardiacă este accelerată la 200 de bătăi pe minut , timp de
câteva secunde. Această manevră facilitează inserția valvei artificiale, prin
diminuarea mișcării inimii și scăderea tensiunii arteriale. Procedura TAVI se
poate efetua și prin abord transpical. O mică incizie numită toracotomie este
realizată la nivelul părții stângi a toracelui pentru a permite accesul la nivelul
vârfului inimii. Astfel, se obține un abord care permite plasarea protezei
valvulare. La sfârșitul procedurii, chirurgul va sutura locul de puncție la nivelul
mușchiului cardiac.
Gradele stenozei

• Valva aortică are trei foițe și se află între ventriculul stâng


 al inimii și aortă. SA conduce de obicei la murmur cardiac,
iar în urma ecografiei se pot determina gradele.

• În mod normal aria orificiului aortic la adulţi este de 3-4


cm2. Reducerea ariei efective a orificiului aortic  la peste
1,5-2,5 cm2  înseamnă o stenoză largă, între 1 și 1,5 cm2
stenoză medie iar sub 1 cm2, o stenoză severă. În
cazul unei stenoze severe cu debit cardiac normal,
gradientul transstenotic este crescut peste 50 mmHg.
Complicaţii ale stenozei aortice

• insuficienţă cardiacă
• accident vascular cerebral
• cardioembolism
• aritmii cardiace
• endocardită
• sângerări
Prevenţia stenozei aortice

• Stenoza aortică congenitală nu poate fi peîntâmpinată, dar se pot lua


măsuri pentru a preveni apariţia stenozelor aortice dobândite. Aceste
măsuri cuprind:

• Combaterea reumatismului articular acut – se poate realiza prin tratarea


corespunzătoare a infecţiilor streptococice, mai ales a celor faringiene.

• Combaterea factorilor de risc cardiovasculari – mentinerea unui nivel


optim al tensiunii arteriale, scăderea nivelului colesterolui şi combaterea
obezităţii

• Ingrijirea coresăpunzătoare a cavităţii orale, deoarece infecţiile gingiilor,


precum gingivita pot să conducă la apariţia endocarditei. 
Recuperarea postoperatorie
• Repaus la pat 24 h
• Apoi se începe cu mobilizări ușoare MS active din distal
spre proximal
• Mobilizări ale MI, de la articulțiile mici spre articulațiile
mari
• Ridicări în șezut, revenire în DD
• Exerciții de respirație (gimnastică respiratorie- Burger )
• Apoi ADL uri
• Mers pe distanțe scurte și apoi pe distanțe lungi,
progresiv.