SINDROMUL DE

INACTIVITATE (imobilitate,
imobilizare)
Mobilitatea este o funcţie de
bază a organismului absolut
necesară pentru a duce o viaţă
independentă, funcţională,
echilibrată psihic şi social.
Imobilizare - acțiunea de a imobiliza (a
imobiliza- a fixa, a ține)
Imobilitate –stare de nemișcare
Inactivitate – inacțiune, neactivitate,
pasivitate
Diminuarea/abolirea mobilității:

este un semn a numeroase afecţiuni

influenţează calitatea vieţii (OMS:
Calitatea vieţii este dată de percepţia
indivizilor asupra situaţiilor lor sociale în
contextul sistemelor de valori culturale
în care trăiesc şi în dependenţă de
propriile trebuinţe, standarde şi
aspiraţii)
este originea unor afecţiuni secundare
exacerbează unele afecţiuni latente,
preexistente
incidenţa
estemare, de ex. în rândul
populaţiei vârstnice:
◦ 15% peste 65 ani
◦ 65% peste 70 ani în cazul
persoanelor cu afecţiuni acute
◦ 2/3 din cei instituţionalizaţi
Sindromul de inactivitate induce
o serie de perturbări:
◦ somatice
◦ funcționale
◦ psihice
◦ sociale

◦ Engl.: disuse syndrome

◦ disuse-nefolosire