INGRIJIREA PACIENTULUI CU FRACTURI ALE MEMBRELOR

INFERIOARE

Introducere
Simptomele unui os fracturat nu sunt chiar atat de evidente pe cat se crede. Cine este predispus
fracturilor osoase si cum poate fi identificata o fractura?
Orice ruptura sau discontinuitate a unui os poarta numele de fractura. Desi accidentele auto sunt
una dintre cele mai comune cauze ale fracturilor, cele mai multe dintre fracturi au loc ca urmare
a traumatismelor produse in interiorul casei.
Cel mai des, copiii isi fractureaza oasele bratelor, deoarece isi tin bratele in fata corpului, atunci
cand cad. In cazul persoanelor de peste 65 de ani, cele mai frecvente fracturi sunt cele ale
soldului, coloanei vertebrale si alte membrelor inferioare.
Simptomele oaselor fracturate depind de locul fracturii, de gravitatea si de tipul acesteia
Osul tibiei este rupt in mod frecvent, de multe dintre persoane. Simptomele acestui tip de
fractura pot varia de la o usoara inflamare osului pana la ruperea acestuia si strapungerea pielii .
Unul dintre cele mai vechi ţeluri ale medicinii a fost să ofere pacienţilor serviciile sale la un
înalt standard calitativ. Acest deziderat a stat la baza progresului artei vindecării şi a facut
posbilă apariţia unor tehnologii avansate aplicate in domeniul medical.
În prezent, multe din progresele medicinii sunt relaţionate cu dezvoltarea impresionantă a
informaticii şi tehnicilor de calcul, a tehnologiilor imagistice, a roboticii şi a realităţii virtuale.
Introducerea in anul 1973 de către Hounsfield a computer tomografiei (CT) a făcut posibilă
obţinerea pentru prima dată a unor imagini planare precise ale corpului uman. S-a reuşit astfel
vizualizarea mult imbunătăţită a straturilor organismului, determinând o creştere atât a rapidităţii,
cât şi a calităţii procesului diagnostic. Dezvoltarea ultrasonografiei (US), a rezonanţei magnetice
nucleare (RMN), dar şi a altor metode imagistice a determinat lărgirea posibilităţilor de
investigare ale patologiei umane, aducând un progres nu doar în diagnosticul, dar şi în terapia
chirurgicală a multor afecţiuni.
Chirurgia a apelat şi ea la serviciile computer tomografiei. Imaginile CT obţinute au stat la
baza unui progres important în planificarea intervenţiilor chirurgicale. Totuşi, imaginile fiind
bidimensionale, informaţiile spaţiale erau limitate. S-a încercat obţinerea unor imagini
tridimensionale ale strucuturilor investigate, imagini care să ofere un plus de informaţie.
Progresele importante realizate în domeniul calculatoarelor şi al graficii asistate de calculator au
facut posibilă reconstrucţia tridimensională a datelor obţinute cu ajutorul scanereleor medicale şi
obţinerea modelelor spaţiale virtuale ale structurilor investigate.
Scop si motivatie

Lucrarea are ca scop prezentarea posibilităţilor de diagnostic de înscriere a fracturilor într-o

anumită categorie şi de stabilire a priorităţilor în instituirea tratamentului, precum şi evaluarea şi
analiza statistică a cazurilor prin prisma mai multor criterii. Se urmareşte menţinerea şi păstrarea
funcţiilor vitale ale pacientului, în speţă suportul respirator şi circulator, apoi refacerea reliefului
osos şi funcţionalitatea structurilor de la nivelulmembrelor inferioare. Având in vedere faptul ca
traumatismele de la nivelul membrelor inferioare pot fi mutilante şi nevoia reintegrării în cadrul
societăţii este aproape la fel de importantă ca şi cea de menţinere a vieţii, se acordă o importanţă
deosebită şi psihicului pacientului
Pentru a reduce la minimum morbiditatea şi mortalitatea intra şi postoperatorie şi pentru a creşte
succesul terapeutic, strategiile chirurgicale se doresc a fi adaptate fiecărui pacient în parte şi
trebuie planificate cât mai exact posibil, folosind toate informaţiile disponibile cu privire la
anatomia şi morfopatologia cazului respectiv. Fiecare pacient este unic, de aceea apare şi
necesitatea asistentului medical de a inţelege preoperator si postoperator situaţia anatomică
individuală.