REFERAT ANATOMIE/Alina Chis/AMG 1-F

SEMIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

 DUREREA PERICORDIALA (DP)
După cauze, caractere si semnificatie, DP este de origine:
1. cardiacă;
2. extracardiacă
 DUREREA PRECORDIALĂ DE ORIGINE CARDIACĂ
DP de origine cardiacă poate fi:
1. organică (leziuni ale cordului si vaselor mari);
2. functională (vegetativă).
 Durerea precordială de natură organică
 Insuficienta coronariană apare datorită neconcordantei intre nevoile in oxigen ale
miocardului si irigatia efectivă pe care o poate asigura sistemul arterelor coronare. Rezultatul
este ischemia (hipoxia) miocardului iar procésele biochimice desfăsurate in aceste conditii
determină aparitia unor metaboliti patologici si acidozei locale, care constituie stimuli chimici
ai durerii.
 Durerea din angina pectorală are sediul precordial sau retrosternal, iradiază in
umărul stang, pe marginea internă a bratului, antebratului si ultimele două degete ale mainii
stangi, cu caracter constrictiv (ca gheara), se acompaniază de anxietate (senzatie de moarte
iminentă), apare de regulă la efort, are o durată scurtă (obisnuit 3-5 minute, nu depăseste 20
de minute) si cedează la repaus si la administrarea sublinguală de nitroglicerină.
 Durerea din infarctul miocardic are aceleasi caractere generale ca si durerea din-
angina pectorală, insă are intensitatea si durata mai mare (peste 30 de minute) si nu se
calmează la repaus sau la administrarea de nitroglicerină (cedează la morfină).
 Durerea din sindroamele coronariene intermediare are caractere "intermediare" intre
cele ale anginei pectorale de efort si cele ale infarctului miocardic.
 Durerile anginoase in alte cardiaopatii (stenoza aortică).
 Durerile anginoase din unele stări circulatorii functionale: anemiile severe
(produc scăderea continutului in oxigen al sangelui), tahicardie paroxistică (determină
Reducerea relativă a debitului cardiac).
 DP din pericardita acută.
 DP din bolile aortei pot fi de tipul anginei pectorale sau sub forma unor dureri
atroce care iradiază in spate, de-a lungul coloanei vertebrale, in anevrismul disecant al aortei.
 Durerea precordială de natură "functională"
DP de natură functională ("vegetativă") apare in stările de nevroză, in absenta oricărei
cardiopatii. Se prezintă ca o intepătură locală punctiformă la apex (arătată cu un singur deget),
de foarte scurtă durată (cateva secunde), fără legătură cu efortul fizic, apărand obisnuit in stări
de emotie sau de surmenaj si fiind insotită de alte simptome majore ale nevrozei (iritabilitate,
cefalee, insomnii, astenie etc.).
 DUREREA PRECORDIALĂ DE ORIGINE EXTRACARDIACĂ
 Afectiuni ale structurilor peretelui toracic: tegumente (zona zoster), muschi,
oase(artrite si artroze). DP din aceste afectiuni prezintă următoarele caracteristici: sunt
influentate de miscările respiratorii, se exacerbează la apăsarea regiunii dureroase ,se extind,
deseori, si in afara regiunii precordiale.
 Afectiunile coloanei vertebrale dorsale (spondilita, spondiloza, hernia de disc). DP
prezintă aceleasi caractere descrise la punctul
 Afectiunile pleuro-pulmonare (pleurita, pleurezie stingă, pneumopatia acută, infarctul
pulmonar sting) pot determina DP , dar acestea au caracter de junghi, sint exacerbate de
miscările respiratorii si durează mai mult (zile); in plus, există alte semne ale afectiunii pleuro
pulmonare.
 Afectiunile digestive: esofagita si hernia hiatală sunt insotite de dureri retrosternale, cu
caracter de arsură (pirozis), ulcerul gastric, litiaza biliară si pancreatita acută pot determina
dureri cu iradiere in regiunea precordială.
 DISPNEEA (D)
Prin D. se intelege senzatia de "lipsă de aer".
 D. de efort (progresivă) apare in timpul unui efort fizic, se accentuează pe măsură ce
efortul se intensifică si retrocedează după incetarea lui.
 Cauze: insuficienta ventriculară stingă (IVS) incipientă, hipertensiunea arterială
pulmonară (HTAP), stenoza mitrală (SM), IC globală.
 D. de repaus se manifestă in repaus, eforturile cele mai mici (inclusiv conversatie)
determinand accentuarea ei.
 D. paroxistică. Există două forme principale de D. paroxistică de origine cardiacă:
a) astmul cardiac;
b) edemul pulmonar acut (EPA).
 astmul cardiac se manifestă printr-un atac brusc (noaptea sau la scurt timp după un
efort fizic) de D., fortand bolnavul să ia pozitia de ortopnee. Se insoteste deseori de tuse seacă
sau de foarte putină expectoratie mucoasă. Examenul obiectiv pulmonar este normal sau evidentiază, cel
mult, cateva subcrepitante bazale. Atacul durează cateva minute (rareori depăseste 30 de minute).
 edemul pulmonar acut (EPA) reprezintă forma cea mai gravă a D. paroxistice si o
mare urgentă medicală. Apare brusc, in timpul noptii (dar si ziua, după efort), obligand
bolnavul să adopte pozitia de ortopnee. Bolnavul este anxios, agitat, palid, cu buzele si
extremitătile usor cianotice, cu transpiratii reci. La inceput, tusea este seacă, apoi criza de D.
se intensifică rapid, apre expectoratie abundentă, spumoasă, seroasă, care, la un moment dat,
curge suvoi continuu din gura bolnavului; in cele din sputa devine rozata (prezenta sangelui
transvazat in alveole pulmonare).
 D. periodica de tip Cheyne-Stokes se caracterizeaza prin alternarea unor perioade de
Respiratii frecvente si ample, cu scurte perioade de apnee. Se intalneste la bolnavii cu IVS
(insuficentă ventriculară stangă).
 D. de cauze extracardiace care survine ca un fenomen asociat la un bolnav cardiac,
apare in: boli ale aparatului respiartor (emfizem, astm, fibroze pulmonare), anemii severe,
obezitate, nevroze.
 PALPITATIILE(P)
Palpitatia(P) este o senzatie neplacută, incomod, care consta in perceperea la unii subiecti al caror cord
este perfect normal a unor bătăi anormale, mai ales după abuz de tutun sau de cafea.
 Cauze:
1) cardiace: orice afectiune cardiaca poate produce P., in special extrasistolia, fibrilatia
auriculare, tahicardia paroxistica;
2) extracardiace: afectiuni pleuropulmonare (pleurezie masiva) digestive (colecistopatii,
hernia hiatala etc.), mediastinale etc. P. se intilnesc frecvent in nevropatii (P. sint insotite de
senzatia de nod in gat, neliniste, oftat etc).
  ALTE SIMPTOME
 Hepatalgia: durerea difuzată de hipocondrul drept si epigastru, secundară congestiei pasive a
ficatului din insuficienta ventriculară dreaptă (IVD).
 Epistaxis-ul apare:
a) la copii si adolescenti in atacurile de RAA
b) la adult in HTA
c) in supradozarea unui tratament cu anticoagulant, aplicat in unele afectiuni
cardiace (infarct miocardic etc.)
 Răguseala: vocea poate deveni voalată sau răgusită uneori bitonala prin compresiune nervului
recurent de un atriu stang excesiv mărit(SM).
 Simptome digestive:
a) inapententa, greturi si vărsături apar in IVD (insuficienta ventriculară dreaptă), supradozarea digitala,
accindente vasculare cerebarale secundare unor boli cardiovasculare HTA), infarctul miocardic
b) disfagia apre in compresiuni asupra esofagului, prin dilatarea masivă a atriului stang(SM)
c) sughitul sugerează compresiunea mediastinala (anevrism aortic, SM cu atriul stang mare, pericardita
exudativa)
d) durerile abdominale-localizarea epigastrică a durerii in cardioapatia ischemică dureroasă (angina
pectorala, infarctul de miocard; hepaltagia descrisă anterior; embolia arteriala a unui ram arterial
abdominal; anevrismul disecant al aortei).
 Tulburari auditive: perceperea unor zgomote anormale (tiuituri si pocnituri), in HTA
 Tulburări de vedere: muste zburatoare, hemianopsie, amauroza, cecitate in HTA si embolii
cerebrale (valvulopatii, endocardita bacteriana)
 Tulburările somnului:
a) insomnia survine in aceleasi conditii ca si dispneea nocturnă a cardiacilor
b) hipersomnia este caracteristică in CPC in care constrateaza insomnia nocturnă si somnolenta
excesivă diurnă.
 Cefalea se intalneste in: HTA, accindente vasculare cerebrale, arterita temporală de tip Horton.
 Limpotimia si sincopa. Elementul comun al acestor fenomene este pierderea constientei pentru o
durată scurtă, ca urmare a insuficientei acute a irigatiei cerebrale. In cazul lipotimiei, functia
cardiacă este păstrată, dar debitul sanguin cerebral este insuficient; in sincopa se produce o oprire
a tranzitorie a functiei de pompă a inimii. Semiologic sincopele si lipotimiile se pot sistematiza
astfel:
a) de efort-apar in afectiunile cu deficit debit-bataie si debit-minut, in care debitul cardiac nu poate fi
crescut imediat si in mod corespunzător la un efort fizic (stenoza aortică si pulmonară stranse,
hipertensiune arterială pulmonară excesivă)
b) spontane (tahicardia paroxistica, bloc atrio-ventricular total
c) prin accidente vasculare cerebrale (complicatii ale SM), hemoragii, tromboze si spasme vascular
cerebrale (complcatii ale HTA)
d) posturale sau ortostatice, prin hipotensiune arterială in ortostatism (diabet zaharat ateroscleroză
avansată).
 Febra-relatia dintre febră si afectiunile cardio-vasculare poate fi sistematizată astfel:
a) febra apartinand bolii de bază, care in evolutia ei poate prezenta si determinări cardio-vasculare
b) febra care constituie unul din simptomele ce insotesc bola cardio-vasulara in mod obisnuit
c) febra care indică o complicatie a bolii cardio-vasulare (endocardita bacteriană subacută, care complică
o boala valvulară).
 EXAMENUL GENERAL
I. ATIUDINEA bolnavului poate fi evocatoare pentru o afectiune cardiacă.
  Ortopneea este comuna bolilor cu staza venoasă pulmonară accentuată: IVS (din cardiapatiile
hipertensive, ischemice, aortice)
 Insuficienta ventriculară dreaptă (IVD) permite bolnavului să adopte pozitia orizontală.
 Pozitia "sezind pe vine" din cardiopatiile congenitale cianogene, reface hermodinamica dinainte
de efort si dispneea cedeaza.
 Pozitia genu-pectorala, "rugaciunea mahomedana", se intilneste in pericardita acuta exudativa.
 Pozitia "spectatorului de vitrina", din angina pectorala.
II. CIANOZA-coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor, apare cind concentratia de
hemoglobina redusa depaseste 5g %.
III. EDEMUL CARDIAC- generalizat de staza, exprima retentia de apa si sare consecutiva insuficientei
cardiace drepte si pericarditei cronice constrictive; prezinta urmatoarele caractere: simetric, decliv,
cianotic, dureros, cu consistenta care variaza intre moale si dur, in functie de vechime
IV. TRANSPIRATIILE- reci apar in starile de soc si colaps (infarctul de miocard, tahicardii paroxistice,
cordul pulmonar acut). Insuficienta respiratorie, din CPC si hipertiroidism, determina aparitia unor
transpiratii abundente, apoase care siroiesc pe tegumente.
VI. ALTE TULBURARI
 Paloarea tegumentelor poate fi:
a) generalizata in anemii (endocardite acute si mai ales cele subacute bacteriene)starile de soc si colaps
(infarct de miocard), unele cazuri de HTA ("HTA palida") si insuficiente aortica
b) localizata la extremitati, in arterite.
 Tulburari digestive:
a) hepatomegalia de staza recenta sau veche, cu evolutie indelungata (ficatul mult marit, dur, cu
marginea inferioara ascutita, suprafata regulata, sensibil la palpare), se intilneste in IVD, insuficienta
sau stenoza tricuspidiana decompensata si reversibilitatea sub tratament cu tonice cardiace reprezinta
caracteristici importante a hepatomegaliei de staza
b) ascita apare in staza portala excesiva si pericardita cronica constrictiva
 EXPLORAREA APARATULUI CARDIO-VASCULAR
 TENSIUNEA ARTERIALA (TA)
Principii tehnice si conditii de masurare corecte a TA.Masurarea TA se face cuajutorul unui
sfignomanometru (tensiometru) aneroid (Vaquez-Laubry) sau cu coloana de mercur (Riva-Rocci), gradat
in mm sau cm Hg. Metoda frecvent folosita este cea ascultorie (TA sistolica se poate determina si
palpator, valorile fiind cu aproximativ 10 mm Hg mai mici decit prin metoda ascultorie).
Parametrii TA
 TA sistolica sau maxima este cea mai mare valoare a tensiuni din cursul unui ciclu cardiac si
corespunde sistolei ventriculare. TA sistolica depinde de presiunea dezvoltata de contractia VS si
de volumul de singe propulsat de acesta.
 TA diastolica sau minima este cea mai joasa valoare a tensiunii in cursul unui ciclu cardiac si
corespunde nivelului de presiune arteriale in timpul diastolei VS.
Masurarea presiunii venoase
Metode directe sunt "singerinde", prin punctie venoasa (de regulă o venă de la plica cotului)si
racordarea acului la un manometru (cu coloana de mercur sau aneroid) sau cu un sistem piezoelectric.
Valorile normale ale PV:4-10 cm H2O; se vorbeste de hipertensiune venoasa cind valorile depasesc 12-14
cm H2O.
 EXAMENUL RADIOLOGIC
 Examenul radioscopic precede toate celelalte metode radiologice, avind o serie de avntaje: este
simplu,permite observarea inimii "in miscare" (aprecierea siluetei cardiace, cit si a
contractilitatii inmii) si corelarea modificarilor radiologice cu conformatia toracelui.
  Examenul radiografie permite citirea unor detalii care nu pot fi reperate scopic;fixind imaginile
pe filme, ele pot servi drept termene de comparatie cu modificarile ulterioare.
 Pozitii de examinare:
a) antero-posterioara (A-P)-bolnavul sta cu fata la ecran:
b) oblic-anterior-sting(OAS)-umarul sting al pacientului este rotat inainte si lipit de ecran
c) oblic-anterior-drept(OAD)-umarul drept al pacientului este rotat inainte si lipit de ecran
d) de "profil" (lateral, transversa) - planul frontal al pacientului este perpendicular pe planul ecranului
(bratele fiind ridicate deasupra capului).
 Examenul radilogic al circulatiei pulmonare cuprinde:
a) Examenul hilurilor pulmonare
b) Modificarea plaminilor in tulburarile circulatiei pulmonare:
 accentuarea desenului reticular, uneori cu aspect micronodular;
 cimpurile pulmonare pot aparea voalate (mai putin transparente);
 in cimpurile pulmonare joase si cele mijlocii: spre peretele costal, pot aparea umbre liniare scurte
care exprima un grad pronuntat de staza venoasa.
 TEHNICI COMPLEMENTARE
 Teleradiografia consta in inregistrarea imaginii radiografice, de la o distanta de aproximativ 1.5
cm, ceea ce face ca dimensiunile inmii sa fie cit mai aproape de cele reale.
 Angiocardiografia permite vizualizarea camerelor cardiace si a vaselor mari, prin umplerea lor cu
o substanta de contrast, injectata prin cateter, introdus pe cale venoasa in inima dreapta sau prin
cateterizare arteriala retrograda.