Celiacă este o afecţiune digestivă ce afectează intestinul subţire şi interferează cu absorpţia nutrienţilor din mâncare.

Pacienţii cu boala Celiacă au intoleranţă la gluten, o

proteină din grâu, secară, orz și ovăz.

Atunci când pacienţii cu boala Celiacă mănâcă produse cu gluten, sistemul imun răspunde prin atacarea şi distrugerea vilozităţilor intestinale (pliuri de dimensiuni mici care
tapează mucoasa intestinului). Vilozităţile permit absorpţia nutrienţilor prin pereţii intestinului subtire în sistemul sanguin. Fără aceste vilozităţi, pacientul devine subnutrit
indiferent de cât de mult mănâncă.

Boala Celiacă este şi o boală care duce la malnutriţie dar şi o afecţiune autoimună prin răspunsul anormal a sistemului imun atunci când pacientul mănâncă produse cu gluten.

La femei boala poate fi insotita si de amenoree primară, menarhă tardivă, avorturi recurente sau infertilitate. Suspiciunea de boală celiacă trebuie avută în vedere și la cei cu
anemie feriprivă neexplicată și osteoporoză precoce (pre-menopauză).

Unele persoane cu intoleranță la gluten, mai ales adulții, pot fi asimptomatici. Lipsa manifestărilor nu exclude boala!

Riscul de boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienților cu boala celiacă și la pacienții cu diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, sclerodermie, sindrom Sjogren,
alopecie areată, hepatită autoimună, ciroză biliară primitivă, boală Addison, lupus, sindrom Down, sindrom Turner.
Simptomele bolii Celiace variază de la persoană la persoană. Simptomele pot apărea la sistemul digestiv sau în altă parte a corpului. Simptomele digestive sunt mai comune
la copii şi pacienţi tineri şi pot include:

 Balonare şi durere abdominala

 Diaree cronică
 Stare de vomă
 Constipaţie
 Scaun deschis la culoare, urât mirositor
 Pierderea în greutate

Starea de iritabilitate este un alt simptom destul de comun în cazul copiilor. Malabsorpţia nutrienţilor în perioada în care corpul are cel mai mare nevoie pentru creştere şi
dezvoltare sănătoasă poate duce la mai multe probleme cum ar fi creşterea întârziată şi statura mică, întârzierea pubertăţii, afectarea dinţilor şi a smalţului dintilor.

În cazul adulţilor, problemele digestive sunt mai rare dar prezintă în schimb următoarele simptome:

 Anemie prin lipsă de fier

 Oboseală cronică
 Dureri de oase sau articulaţii
 Osteoporoză
 Artrită
 Depresie sau anxietate
 Convulsii
 Amenoree
 Infertilitate sau avorturi spontane
 Afte în cavitatea bucală
 Dermatita herpetiformă
 Hemoragii la nivelul gingiilor în special după periaj;
 Epistaxis (sângerare nazală);
 Echimoze (vânătăi) la traumatisme minore, etc; toate acestea sunt secundare malabsorbției vitaminei K și deficitului de proteine;

Boala Celiacă poate fi confundată cu sindromul colonului iritabil, cu anemia din lipsa de fier, bolile inflamatorii intestinale, diverticulita, infecţiile intestinale şi cu sindromul
oboselii cronice. Pacienţii cu boala Celiacă prezinta un număr crescut de anticorpi, nişte proteine ce reacţionează împotriva propriilor ţesuturi.

 1. Pentru a pune diagnosticul de boală Celiacă doctorul va prescrie un test anticorpi anti-transglutaminază și/sau anti-endomisium. Dacă rezultatele sunt negative dar se
suspectează în continuare boala Celiacă, pot fi recomandate şi alte teste : teste serologice – anti-gliadină, anti-peptide gliadinice deamidate.

 2. Biopsia Intestinală Dacă rezultatele de la testele de sânge sugerează boala Celiacă, o biopsie a intestinului subţire este făcută pentru a confirma diagnosticul. În timpul
diagnosticului doctorul recoltează o bucată mică din intestinul subtire pentru a verifica dacă sunt afectate vilozităţile inestinale. Biopsia se face cu ajutorul unor instrumente
trecute prin endocscop.

 3. Tipizare HLA folosită pentru evaluare genetică și eventual extinderea investigațiilor la membrii familiei.

 4. Bilanț general: constituie totalitatea investigațiilor efectuate pentru evidențierea diverselor carențe secundare sindromului de malabsorbție:
o hemoleucogramă, fier, reticulocite, feritină, transferină, etc (pentru diagnosticul și clasificarea anemiei);
o proteine totale, proteinogramă;
o ionogramă serică: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fosfataza alcalină;
o dozarea vitaminei D, a vitaminei B12 și eventual a acidului folic;
o examen de scaun: probă de digestive (prezența în exces a grasimilor, acizi grași, saponine, celuloză,etc) coprocitogramă, coprocultura (pot exista infecții intestinale
secundare scăderii capacității de apărare a mucoasei intestinale), examen coproparazitologic;
o funcție hepatică (transaminaze: ASAT/ALAT,etc) și renală (uree/creatinină/examen sumar de urină, sediment);
o trigliceride, colesterol total, HDL colesterol;
o dozarea calprotectinei din scaun (valorile crescute semnifică un proces inflamator intestinal);
o diverse teste imunologice, utile pentru diagnosticul diferențial (excluderea altor afecțiuni) și eventual al unor boli asociate;
o dozări hormonale (STH, IGF1- pentru un eventual deficit statural asociat, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali, etc.)

Aceste investigații se efectuează țintit, în funcție de vârstă, simptomele prezente, eventualele afecțiuni asociate.

Au scopul de a stabili diagnosticul cu certitudine și carențele care pot însoți sindromul de malabsorbție. Se efectuează atât în momentul diagnosticului cât și în evoluție pentru a
obiectiva rezultatul tratamentului instituit.

Tratamentul pentru boala Celiacă este dieta fără gluten, excluderea totala si permanentă a glutenului din alimentație.

Pentru majoritatea pacienţilor care urmează acest tip de dietă simptomele dispar şi sunt prevenite posibilele complicaţii. Pentru a rămâne în remisie, pacienţii trebuie să urmeze
această dietă pentru tot restul vieţii.

In magazine exista produse fara gluten pe care le gasiti in mod normal la raionul cu produse bio.

Sigla universală/Simbolul internațional pentru produsele fara gluten este: Sau există mențiunea pe ambalajul respectiv: nu conține gluten, fără gluten. De aceea,
este foarte important să se citească cu mare atenție ingredientele produselor cumpărate.

În funcție de starea de sănătate a pacientului, este necesar și un tratament medicamentos:

 corectarea anemiei;
 suplimentare enzimatică (dacă este cazul) cu pre/probiotice;
 corectarea deficitului de calciu, vitamina D, etc;
 suplimentare cu vitamine, acid folic, etc;
 corticoterapie (oral sau intravenos) în formele severe.

De asemenea, este important ca pacientul să:

 se bucure de suport din partea familiei și a prietenilor

 apeleze la consult psihilogic
 abordeze cu încredere medicina holistică

Cum evolueaza in timp?

Dupa instituirea dietei si a tratamentului incepe evolutia favorabila. Astfel, ameliorarea apetitului, a aspectului si consistentei scaunelor se produce dupa 7-10 zile cu reluarea
cresterii ponderale dupa 3-4 saptamani.

Negativarea testelor de malabsorbtie se produce in medie dupa 2-3 luni, la fel dozarea anticorpilor specifici care vor fi urmariti periodic, in dinamica. În orice moment se poate
produce recădere clinică și biologică dacă se administrează din nou produse ce conțin gluten.

Alimente permise și alimente interzise în boala celiacă (enteropatie glutenică)

Alimente Interzise

Permise

Făină Orez, porumb, tapioca, soia, cartofi, hrișcă, migdale, castane Grâu, orz, ovăz, secară. Amidonul din grâu conține 2-5% gluten.

Pâine Preparate special în comerț sau în casă, folosind făină de orez, Orice fel de pâine, prăjituri, chifle, covrigi, franzeluri, biscuiți, clătite
porumb, soia, amidon din cartofi sau alte preparate din făină de grâu, secară, orz, ovăz

Cereale Orez, porumb, diferite preparate de orez sau porumb (fulgi de Orice fel de grâu, orz, ovăz, secară, macaroane, spaghete din aceste
porumb, fulgi de orez). Quinoa, semințe de: chia, in, susan, mei cereale

Carne și pește După dorință, nu conțin gluten dacă nu sunt preparate special Orice preparate cu produse care conțin gluten: carne și supe de
carne în conserve. Se va citi totdeauna compoziția

Grasimi După toleranță. Nu conțin gluten. Sosurile comerciale pe bază de grasimi pentru asezonarea salatelor
pot avea stabilizatori care conțin gluten

Brânzeturi și Brânzeturi de casă și cremă, iaurt, lapte, lapte acru (atenție la Pentru brânzeturile din comet se va citi cu atenție compoziția.
preparate din lapte intoleranța la lactoză) Iaurtul din comerț poate conține amidon și cereale
 Ouă Nu conțin gluten Omleta sau alte preparate din oua din comerț/restaurante

Vegetale După toleranță. Nu conțin gluten Legumele congelate sau sub altă forma pot conține gluten

Supe Supe/ciorbe de carne și legume Supele care conțin făinoase sau derivate de cereale interzise

Fructe După toleranță. Crude, uscate. Nu conțin gluten Orice preparate care conțin gluten

Dulciuri Miere, melasă, stevia, zahăr, sirop, unele bomboane Caramelele. Se va citi compoziția.

Deserturi Budinci de orez, tapioca, gelatină de fructe. Înghețată de casă, Prajituri, biscuiți, aluaturi, preparate de patisserie, înghețată din
prăjituri sau bomboane fără gluten comerț, budinci, preparate diferite care conțin grâu, secară, orz,
ovăz

Băuturi Lapte, cafea, ceai, cacao, sucuri de fructe și legume, Băuturi Bere, cafea solubilă instantanee, gin, whisky și alte băuturi preparate
alcoolice (șampanie, rom, brandy, vin, coniac, sake) din alcooluri neuter obținute din cereale

Alte produse Sare, piper, condiment, oțet, ulei, murături, nuci și alte fructe în Se va citi întotdeauna compoziția cu mare atenție. Produsele pot fi
coajă contaminate sau prelucrate într-o fabrică care utilizează gluten.

Pacienții trebuie să adopte un nou stil de viață, bazat pe o dietă fără gluten, suplimente nutritive (acolo unde este necesar, la indicația medicului), mișcare/relaxare și bineînțeles
gândire pozitivă.

“Nu poţi să tratezi ochiul fără să ţii cont de cap, nu poţi să tratezi capul fără să ţii cont de minte şi nu poţi să tratezi mintea fără să ţii cont de sufletul şi spiritul omului.”
Zamolxe

Ce este

Intoleranţa alimentară este o afecţiune foarte des întâlnită atât în rândul copiilor cât şi al
adulţilor. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) la ora actuală jumătate din populaţia globului suferă de intoleranţă alimentară. În acest moment există 1 miliard
de oameni diagnosticaţi cu această boală iar OMS estimează că până în anul 2015 această cifră va ajunge la peste 2,5 miliarde.

În ciuda acestui număr foarte mare de cazuri, boala nu este diagnosticată uşor. De ce? Intoleranţa alimentară este o reacţie din partea sistemului imunitar de tip întârziat,
mediată IgG la unul sau mai multe alimente, cu o paletă largă de semne şi simptome mai mult sau mai puţin supărătoare, pe care pacientul le poate observa sau nu. Este o
afecţiune care debutează digestiv dar cu manifestări la nivelul întregului organism.

o Cele mai frecvente acuze în sfera digestiva sunt: dureri de stomac, colici abdominale apărute imediat după masă sau la un interval de timp variabil, senzaţie de
discomfort abdominal, balonare, diaree, constipaţie, greaţă, inapetenţă, afte bucale, imposibilitatea de a scădea sau de a creşte în greutate.

Există multe persoane care se străduiesc să slăbească şi care în ciuda respectării dietei întâmpină probleme reale datorită intoleranţei alimentare nediagnosticate.

o Deasemenea pot apărea şi manifestări cutanate: acnee, eczeme, urticarie, prurit, eritem. La nivelul sistemului osteo-articular sau muscular intoleranţa alimentară poate
determina dureri musculare, dureri articulare sau osoase. Afecţiunile respiratorii pot fi şi ele adesea exacerbate.

Studiile clinice au dovedit o simptomatologie mult ameliorată în bronşita astmatiformă după excluderea alimentelor la care persoanele respective prezentau intoleranţă
alimentară.

o Alte acuze din partea pacienţilor pot fi: stări depresive, insomnii, stare de oboseală cronică, migrene, anxietate sau chiar anorexie.

Din aceste motive este greu de depistat şi diagnosticat o astfel de patologie.

De multe ori intoleranţa alimentară se poate confunda cu alergia alimentară, de aici necesitatea clarificării celor două concepte, iar în România se discută extrem de puţin pe
tema acestor subiecte. Spre deosebire de intoleranţă, alergia alimentară este un fenomen total diferit, cu răspuns imun mediat IgE, cu un şir de reacţii în lanţ şi cu expresie
clinică imediată. Chiar şi la ingerarea unei cantităţi mici de aliment (alergen), reacţiile pot fi de o amploare deosebită ducând uneori chiar la deces.
 Intoleranţa alimentară presupune o reacţie de respingere la anumite alimente sau componente de bază ale acestora tradusă la nivelul intestinului printr-un deficit de
absorbţie a nutrienţilor esenţiali pentru organismul uman şi prin multiple alte fenomene digestive precum hiperfermentaţie sau modificări ale motilităţii intestinale.

Există studii clinice numeroase care demonstrează influenţa decisivă a intoleranţei alimentare în apariţia sindromului de colon iritabil. Descărcarea de mediatori ai inflamatiei la
nivel local poate avea repercursiuni şi asupra întregului organism. Poate fi un factor important în agravarea anumitor simptome din cadrul unor afecţiuni reumatice, cutanate
sau respiratorii. Orice contact repetat al organismului cu alimentul la care are intoleranţă este un stres pentru acesta şi ca atare reacţionează atât la nivel local cât şi general.

o Intoleranţa alimentară spre deosebire de alergie poate avea diferite grade (de la 1 la 4) şi de aici manifestări de diferite intensităţi.

Spre exemplu intoleranţa la gluten poate începe de la un grad scăzut cu manifestări destul de evazive: simplu discomfort abdominal, balonare şi uneori scaune diareice şi până la
un grad înalt tradus prin boala celiacă, o afecţiune extrem de gravă, cu deficite majore de absorbţie a nutrienţilor esenţiali. Este doar un exemplu de intoleranţă la alimente
dovedit clinic în timp şi care nu mai are nevoie de clarificări suplimentare. În principiu la fel se întâmplă şi cu alte alimente doar că incidenţa este mai redusă şi gradul ridicat de
intoleranţă este întâlnit mai rar.

Dacă la alergia alimentară produsele incriminate sunt evitate toată viaţa, în cazul intoleranţei alimentare acestea sunt eliminate o perioadă de timp în funcţie de gradul de
reacţie al organismului, după care sunt reintroduse treptat, în cantităţi mici şi rar. Pentru o intoleranţă de gradul +1 sau +2 , alimentul incriminat va fi eliminat din dietă timp de
1-3 luni. Dacă gradul de intoleranţă este +3 sau +4, perioada de excludere este de 6-8 luni. De aceea este foarte important ca fiecare persoană să îşi cunoască organismul
propriu, să ştie ce alimente îi sunt benefice cât şi cele pe care nu le tolerează. Intoleranţa alimentară începe adesea să se manifeste încă din copilărie şi de aceea orice copil ar
trebui să facă un test de intoleranţă alimentară. Orice contact cu alimentele la care prezintă intoleranţă va presupune şi o reacţie nefavorabilă din partea organismului şi o
simptomatologie care se poate agrava în timp prin contactul repetat cu alimentele respective.

Diagnosticarea rapidă a acestei afecţiuni şi implementarea unei diete corespunzătoare au ca şi scop îmbunătăţirea stilului de viaţă, de alimentaţie şi contribuie la menţinerea
stării de sănătate.