Tehnici de nursing i

investigaii

POP IULIAN TUDOR

Efectuarea toaletei pe regiuni la bolnavul imobilizat

Curatarea tegumentelor intregului corp se efectueaza pe regiuni, la patul
bolnavului, descoperindu-se progresiv numai partea care se spala.
Scop: indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat si
impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, microbi si alte substante
straine care adera la piele.
Efecte: activarea circulatiei cutanate; favorizeaza mobilizarea anticorpilor
formati de celulele reticuloendoteliate din tesutul celular subcutanat; creeaza o stare
placuta de confort, care are un efect sedativ asupra organismului.

Materiale necesare:
doua scaune
un paravan sau doua stative si doua cearsafuri
material impermeabil pentru protejat patul (musama)
aleze
tava medicala pe care se asaza materialele necesare
lighean
cana cu apa calda si cana cu apa rece
doua bazinete
tavita renala
manusi de cauciuc
trei prosoape de culori diferite
sapun neutru
cutie (pudriera) cu pudra de talc
lenjerie de pat curata, lenjerie de corp curata, sac de lenjerie murdara
materiale pentru ingrijirea unghiilor (foarfece, pila)
material pentru igiena bucala (periuta de dinti, pasta de dinti, un pahar cu apa
pentru spalat pe dinti, un pahar cu solutie antiseptica pentru gargara, un pahar
cu apa pentru eventualele proteze dentare).
Materiale necesare pentru igiena organelor genital externe: bazinet, pensa
porttampon, tampoane vata, cana cu apa calda, prosop (special), manusa de
cauciuc, manusa de baie.

Toaleta fetei:
Se indeparteaza una din perne, sustinand capul bolnavului.
Cealalta perna se acopera cu musama pentru a o proteja de umezeala, iar peste
musama se aseaza o aleza.
Se aseaza capul bolnavului pe perna acoperita.
Patura se pliaza sub forma de armonica si se aseaza pe scaun.
Se dezbraca bolnavul si se acopera cu cearsaful de patura.
Spalarea mainilor.
Se umple ligheanul 2/3 cu apa calda (37C).
Se controleaza temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie.
Se aseaza in jurul gatului bolnavului un prosop.
Se imbraca prima manusa de baie si se umezeste.
Se spala ochii de la comisura externa spre cea interna.
Se clatesc cu apa curata si se sterg cu primul prosop curat.
Se spala fruntea de la mijloc spre tample.
Se spala regiunea periorala si perinazala prin miscari circulare.
Se sterge imediat prin tamponare.

Toaleta urechilor:
Se sapuneste o ureche insistand in santurile pavilionului si in regiunea
retroauriculara (cu aceeasi manusa).
Se clateste bine si se sterge cu prosopul.
Se intoarce usor capul bolnavului si se procedeaza la fel cu cealalta ureche.
Se introduc dopuri de vata (la cererea bolnavului).

Toaleta gatului:
Se descopera gatul bolnavului si se spala cu apa si sapun.
Se clateste bine si se sterge imediat pentru ca bolnavul sa nu fie predispus la
raceala.
Se acopera gatul bolnavului cu cearsaful.

 Se arunca apa din lighean.

Toaleta membrelor superioare:

Se umple ligheanul cu 2/3 apa calda (37C).
Se verifica temperatura apei.
Se descopera unul din membrele superioare si se asaza musamaua si aleza sub
intreg bratul, deasupra invelitorii.
Se sapuneste circular, incepand de la umar spre capatul distal, insistand la
axila.
Se limpezeste si se sterge imediat cu prosopul curat.
Se acopera bratul bolnavului.
Se taie unghiile cu grija.
Se intoarce bolnavul in decubit lateral de partea corespunzatoare bratului
spalat si se procedeaza la fel cu celalalt brat.

Toaleta toracelui:
Se descopera partea anterioara a toracelui.
La femei se sapuneste si se insista la pliurile submamare.
Se limpezeste bine si se sterge prin tamponare.

Toaleta spatelui:

Se intoarce bolnavul si se sustine in decubit lateral.

Se aseaza sub bolnav musamaua acoperita de aleza.
Se sapunesc spatele si regiunea lombo-sacrala.
Se limpezesc bine si se sterg prin tamponare.
Se pudreaza cu talc.
Se indeparteaza musamaua impreuna cu aleza.
Se readuce bolnavul in decubit dorsal.
Se acopera toracele bolnavului.

Toaleta abdomenului:
Se aseaza musamaua impreuna cu aleza sub abdomenul bolnavului.
Se sapuneste abdomenul.
Cu ajutorul unui tampon de vata montat pe porttampon si inmuiat in alcool, se
insista asupra regiunii ombilicale, indepartand murdaria.
Se spala apoi ombilicul cu apa si sapun.
Se limpezeste si se sterge imediat.
Se unge regiunea ombilicala cu vaselina.
Se scoate manusa utilizata si se pune in tavita renala.
Se frictioneaza bratele si toracele cu alcool.
Se pudreaza cu talc gatul, toracele, abdomenul si mai ales bratele si axilele.
Se imbraca bolnavul cu camasa de noapte (pijama).
Se arunca apa murdara in caldare.

Toaleta membrelor inferioare:

Se umple ligheanul cu 2/3 apa calda (37C).

Se imbraca cea de-a doua manusa de baie.
Se muta musamaua impreuna cu aleza in regiunea coapselor.
Se sapunesc coapsele, insistand in regiunea inghinala.
Se limpezesc si se sterg.
Se flecteaza gambele bolnavului pe coapse.
Se muta musamaua mai jos si se asaza ligheanul pe musama.
Se introduce piciorul in lighean.
Se sapuneste gamba insistand in regiunea poplitee si in spatiile interdigitale.
Se limpezeste si se sterge imediat cu cel de-al doilea prosop curat.
Se procedeaza la fel cu piciorul celalalt.
Se frictioneaza membrele inferioare cu alcool si se pudreaza plicile cu talc.
Se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni, si se pilesc.

Toaleta organelor genitale externe:

Se prezinta bolnavului bazinetul pentru a urina.

Se indeparteaza bazinetul.
Se izoleaza salteaua cu musamaua si traversa.
Se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica.
Se aseaza sub regiunea sacrala a bolnavului bazinetul curat.
Se imbraca manusa de cauciuc.
Se imbraca peste manusa de cauciuc cea de a treia manusa de baie.
Se efectueaza spalarea dinspre partea anterioara inspre anus, cu sapun neutru,
care nu irita pielea si mucoasele.
Se limpezeste cu ajutorul unui jet de apa calda curata turnat dintr-o cana.
Se indeparteaza cu atentie resturile de sapun, care pot produce prurit sau
inflamatii.
Se scoate bazinetul de sub bolnav.
Organele genitale si regiunea din jur se sterg cu cel de-al treilea prosop curat.
Se pudreaza cu pudra de talc.

Toaleta parului:
Se ridica usor capul bolnavului.
Se indeparteaza perna si se aseaza pe un scaun.
Se sustine capul bolnavului si se indoaie salteaua sub restul saltelei.
Se aseaza o musama pe somiera si deasupra saltelei indoite.
Se aseaza ligheanul cu 2/3 apa calda (37C) pe musama.
Se protejeaza salteaua cu o aleza.
Peste aleza se asaza o musama rulata de ambele laturi, astfel incat sa formeze
un jgheab.
Se aseaza capul bolnavului in usoara hiperextensie, atarnand deasupra
ligheanului.
Se protejeaza ceafa bolnavului cu un prosop.
Sub ceafa bolnavului se asaza capatul mai ingust al musamalei rulate, iar
celalalt capat se introduce in ligheanul asezat pe somiera sau intr-o caldare
asezata langa pat.

 Se verifica temperatura apei.

Se umezeste si se samponeaza parul.
Se frictioneaza parul cu ambele maini si se maseaza usor pielea capului pentru
activarea circulatiei sangvine.
Se limpezeste parul.
Se repeta manopera de doua-trei ori.
Dupa o clatire abundenta, se acopera parul cu un prosop incalzit.
Se indeparteaza musamaua, introducand-o in lighean.
Se aseaza bolnavul in pozitia initiala.
Se usuca parul cu foehnul.

Pozitiile pacientului in pat

Pozitiile bolnavului sunt determinate de starea generala si afectiunea sa.
Pozitia poate sa fie: activa, pasiva si fortata.
activa: pacientul se misca singur , nu are nevoie de ajutor.
pasiva: pacientul nu poate sa-si schimbe pozitia , si-a pierdut din forta fizica si
are nevoie de ajutor.
fortata: pacientul are o postura inadecvata.

Tipuri de pozitii:
Decubit dorsal: bolnavul este culcat pe spate cu fata in sus; fara perna sub cap
dupa punctie lombara si in unele afectiuni ale coloanei vertebrale; cu o perna
subtire sub cap in anemii posthemoragice si unele afectiuni cerebrale; cu doua
perne sub cap la pacientii slabiti, adinamici, operati.
Pozitie semi-sezanda: culcat pe spate, toracele formeaza un unghi de 30-40
grade cu linia orizontala a patului, se realizeaza cu un numar mai mare de
perne, cu rezematorul mobil.
Pozitie sezanda: trunchiul formeaza cu membrele inferioare un punct drept
(90 grade).
Pozitie declina trendelemburg: pacientul culcat pe spate, eventual lateral cu
capul mai jos decat restul corpului.

Supravegherea pacientului, a starii psihice, a reactivitatii

generale si a somnului
1) Pozitia bolnavului in pat: acesta cauta sa menajeze partea dureroasa; in
pleurita sau fractura costala, bolnavul sta pe partea sanatoasa; In criza
ulceroasa, bolnavul sta in decubit ventral.
-pozitie ghemuita: bolnavul exercitand si o presiune cu pumnul asupra
regiunii dureroase; in ulcerul gastric penetrant
-pozitie sezanda(ORTOPNEE): in afectiuni cardiac insotite de insuficienta
circulatorie; in afectiuni pulmonare.
-decubit lateral: cu spatele indreptat spre lumina (FOTOFOBIE); in
meningita tuberculoasa.
-pozitie COCOS DE PUSCA: capul in hiperextensie, membrele inferioare
flectate atat in articulatia coxofemurala cat si in a genunchiului; meningita.
-OPISTOTONUS: bolnavul se gaseste in hiperextensie avand forma unui arc
cu concavitatea dorsala, corpul sprijinit pe ceafa si calcaie; in tetanus.
-PLEUROSTOTONUS: bolnavul descrie un arc cu concavitatea laterala;
tetanus.
2) Expresia fetei:
-fata anxioasa, cianotica: la bolnavii cu insuficienta circulatorie grava.
-fata acoperita cu transpiratii reci, ochii infundati si cu cearcane albastre,
nasul ascutit, privire anxioasa (FATA PERITONEALA); in peritonita, ileus,
alte afectiuni abdominale grave.
-fata congestionata, agitate, ochii sclipitori; in boli infectioase.
-fata care tradeaza spaima: boala Bazedov.
-fata rotunda asemanatoare cu luna plina; in mixedem.
Trasaturile fetei: in jurul gurii, ochilor, narilor, simuleaza un ranjet, fruntea
incretita adanc = RAS SARDONIC; in tetanus.
3) Starea psihica: in mod normal, pacientul isi pastreaza constienta. In cazuri
patologice pot sa apara:
-STAREA TIFICA: constienta tulburata, privire absenta, pozitie nemiscata;
in formele grave de febra tifoida.
-CARFOLOGIE: stare tifica insotita de miscari automate asemanatoare cu
prinderea mustelor din aer; in boli infectioase.

-OBNUBILATIE: bolnavul are functiile incetinite, sesizeaza doar partial

evenimentele.
-DELIR: stare de obnubilatite insotita de iluzii, halucinatii, hiperexcitatii; in
boli infectioase acute, afectiuni cerebrale, intoxicatii.
-APATIE: stare de dezinteres fata de mediu si propria persoana.
-STUPOARE: bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate. Poate fi
trezit dar nu raspunde la intrebari.
-SOMNOLOENTA: necesitatea de a dormi indelungat.
-SOPOR: bolnavul poate fi trezit numai cu excitatii puternice.
-COMA: stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase
superioare caracterizara prin pierderea completa sau partial a cunostientei, a
miscarilor voluntare si sensibilitatii, fiind pastrate functiile vegetative
fundamentale (circulatia, respiratia).
4) Somnul bolnavului:
-SOMN LINISTIT: odihnitor, fara intreruperi.
-SOMNLENTA: instalata dimineata; in hepatita virala. Imediat dupa
alimentare; insuficienta hepatica.
-STARE DE INSOMNIE: reala sau falsa; raportul dintre somnul de zi si de
noapte se inverseaza.
-SOMN AGITAT: cu intreruperi; dureri, diaree, necesitate de mictiune, stari
de tensiune nervoasa.
5) Durerea:
-INTENSITATE MICA: suportabila si pana la mare intensitate.
-SPONTANA SAU PROVOCATA PRIN PALPARE: jena, apasare,
presiune, crampa, ruptura.
-DE DURATA: de la cateva ore la cateva zile in functie de cauza, avand un
caracter de permanenta sau interminenta.
6) Convulsiile si contractiile:
CONTRACTIE = punerea in tensiune sau scurtarea fibrelor musculare!
CONVULSIE = succesiune de contractii puternice involuntare a unor grupe
musculare! Pot fi convulsii locale sau generale.
CONVULSII CLONICE = de scurta durata!
CONVULSII TONICOCOLONICE = scurte, ritmice si asociate cu altele
cu caracter permanent.
7) Pareze: o scadere a functiei motorii musculare.

PARALIZIA: disparitia totala a functiei motorii musculare. Pot sa fie

periferice (scaderea tonusului muscular, se pot efectua miscari pasive cu o
amplitudine mai mare); centrale (sunt spastice cu tonus muscular pastrat sau
chiar exagerat, miscarile pasile pot fi executate cu o amplitudine mult mai
mica).
Se disting: HEMIPLEGIA (paralizia unei jumatati laterale a corpului);
PARAPLEGIA (paralizia membreleor inferioare);
TETRAPLEGIA (paralizia celor 4 membre).

Functiile vitale si vegetative

Masurarea si notarea temperaturii
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de
caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Valori normale: 36,7-37 C dimineata / 37-37,3 C seara.
Loc de masurare: Cavitati semi-inchise: axila, plica inghinala, cavitatea bucala.
Cavitati inchise: rect,vagin.

Materiale necesare: termometru maximal individual, casoleta cu tampoane de vata

si comprese de tifon nesterile, prosop individual, recipient cu solutie dezinfectanta
1% sau 5% pentru pastrarea termometrului, recipient cu ulei de vaselina, recipient
cu alcool sanitar, tavita renala, asezate pe o tava medicala.

Efectuarea tehnicii:
In axila: se ridica bratul bolnavului, se tamponeaza axila cu prospul, termometrul
tinut ca un creion in pozitie de scris se aseaza cu rezervorul pe pielea din centrul
axilei, se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata
anterioara a toracelui, se mentine 10 minute, se scoate termometrul din axila (cel cu
baterie se citeste imediat), se sterge termometrul cu o compresa si se citeste gradatia,
tinut ca pe un creion se scutura apoi se aseaza in solutia dezinfectanta.

In cavitatea bucala: se introduce sub limba, se atrage atentia bolnavului sa pastreze

gura inchisa timp de 5 minute si sa nu sparga termometrul cu dintii.

Masurarea rectala: se lubrifiaza rezervorul termometrului cu ulei de vaselina, se

aseaza pacientul in decubit lateral cu membrul de deasupra flectat, se introduce
rezervorul termometrului prin miscari de rotatie, se scoate si se sterge cu tampon de
vata imbibat in alcool.
Notare cifrica: in carnetelul de observatii se noteaza numele bolnavului, salonul,
patul, data, ora si valoarea.
Notare grafica: se noteaza un punct albastru pe foaia de temperatura pe vertical
corespunzatoare datei si timpului. Pentru fiecare diviziune(linie) se socotesc 2
diviziuni de grad. Punctul anterior se uneste cu o linie continua albastra cu
punctual ce corespunde valorii urmatoare => curba termica.
37C-38C = subfebrilitate
38C-39C = febra moderata
39C-40C = febra ridicata
40C-41C = hiperpirexie

Observarea si notarea respiratiei

Respiratia este functia importanta prin care se realizeaza aportul de oxigen
necesar proceselor vitale ale organismului, in parallel cu eliminarea in atmosfera a
dioxidului de carbon rezultat din acestea.
Frecventa normala este in functie de varsta si sex:
La nou-nascuti: 40-45 respiratii/min.
La copilul mic: 20-30 respiratii/min.
Femei: 18 r/min.
Barbati: 16 r/min.
Materiale necesare: ceas cu secundar, pix de culoare albastra/verde, foaia de
temperatura.

Efectuarea tehnicii: se poate face prin 2 metode; inspectie si palpare.

- Prin inspectie se numara frecventa miscarilor de inspiratie numarand ridicarile
toracelui. Metoda se utilizeaza la bolnavul treaz, constient sau cand doarme.
- Prin palpare; la bolnavii inconstienti numararea se face asezand palma pe torace
si numarand ridicarile toracice timp de 1 minut.
Notare cifrica: in carnetul de observatii data, ora, nr. salon, nume bolnav si nr. pat.
Notare grafica: un punct albastru si se trage o sageata cu linie intrerupta pana in
rubrica respiratie, fiind prima notare. Ulterior, valoarile obtinute se noteaza tot cu
punct albastru si se unesc cu linie punctate cu cele anterioare => curba respiratorie.
FIECARE LINIUTA ORIZONTALA CORESPUNDE CU 1 RESPIRATIE.
3 tipuri de dispnee:
- Cheyne stockes
- Kussmaul (cand pH-ul sanguin scade sub 7,2 , fiind descoperita in come)
- Biot
1. Repiratie cu amplitudini crescande pana la maxim si apoi scazand pana la apnee.
2. Respiratie in 4 timpi; o inspiratie profunda urmata de o scurta pauza si o
expiratie scurta, zgomotoasa, dupa care urmeaza o alta pauza.
3. Inspiratie profunda pana la maxim si urmata de apnee 8-10s si o expiratie
brusca, apoi apnee.

Masurarea si notarea pulsului

Pulsul este senzatia de soc perceputa la palparea undei artere superficiale
comprimata incomplete pe un plan rezistent (os).
Formarea pulsului: sincron cu sistolele ventriculare, peretii arteriali sunt destinsi
ritmic de volumul de sange expulzat din ventriculul stang si aorta, destinderea
peretilor arteriali se propaga odata cu coloana de sange sub forma de unda pulsatila.
Calitatile pulsului: frecventa, ritmicitate, amplitudine, volum, celeritate (rapiditatea
de formare a undei pulsatile).
Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, pix cu culoare rosie, foaie de
temperatura.
Locurile de masurare a pulsului: artera temporala, carotida, humerala, radiala,
cubitala, poplitee, femurala, pedioasa, tibiala posterioara.

Efectuarea tehnicii: (la artera radiala);

1. spalare pe maini,
2. se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului in continuarea
policelui
3. se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se
imbratiseaza antebratul la acest nivel
4. se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor
(index,mediu,inelar)
5. se incepe numaratoarea de la 15,30,45 sau 60 sec.
Notare grafica: se noteaza cu punct rosu de unde se trage o sageata rosie
pana la rubric puls. PENTRU FIECARE LINIE SUBTIRE ORIZONTALA A
FOII DE TEMPERATURA SE SOCOTESC 4 PULSATII.

Masurarea si inregistrarea tensiunii arteriale

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de peretii arteriali asupra
presiunii sangelui circulator.
Factorii determinant: forta de contractie a inimii, elasticitatea si calibrul
vaselor, vascozitatea sangelui.

Tensiunea maxima (sistolica) = 120-140 mmHg

Tensiunea minima (diastolica) = 70-80 mmHg

Materiale necesare: pe o tava medicala: aparat tensiometru cu mercur =

RIVA-RICCI, cu manometru = PACHON, tampoane de vata nesterile, recipient cu
alcool sanitar, stetoscop biauricular, creion/pix de culoare rosie, carnet propriu, foaie
de temperature, tavita renala.

Notare grafica:

1. In foaia de temperature cu rosu

2. Prima data se traseaza cu o linie dimineata sau seara T maxima si dedesubt T
minima
3. Prin linii laterale se unesc valorile obtinand un dreptunghi si se hasureaza
PENTRU FIECARE LINIUTA ORIZONTALA A FOII DE TEMPERATURA
SE SOCOTESC O UNITATE Hg!

Observarea si notarea scaunului

Scaunul reprezinta resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate
din organism prin defecatie.

Elemente de observatie:
1. Frecventa: Normal:
Patologic:

2.
3.

4.
5.
6.

1-2 scaune /zi

3-6 /zi; diaree, enterite, enterocolite
20-30 /zi; sindrom dizenteric
1 la 2-3 zile; constipatie
Suprimarea totala a eliminarii fecalelor si a gazelor = ILEUS.
Orarul:
Ritmic, la aceeasi ora dimineata dupa trezire.
Patologic: pierderea orarului obisnuit.
Cantitatea: Normal:
150-200g
Patologic: Cantitate crescuta in afectiunile pancreasului,
colonului si in diareile gastrogene de natura aclorhidrica. Poate
ajunge la cateva kg in anomaliile congenitale de colon;
megacolon.
Cantitate redusa 15-20g = dizenterie.
Consistenta: Normal: omogena-pastoasa
Forma:
Normal:
Cilindrica
Patologic: Sub forma de panglica/creion in cancer rectal
Filiforma in spasm al regiunii anorectale
Culoare: Normal:
Bruna
Patologic: Galben-aurie in diaree
Verde, cand bilirubina se oxideaza la nivelul
intestinului gros

7. Miros:
8. Aspect:

Culoare inchisa in constipatie

Albicios ca si argila = icter
Bruna-inchisa = icter hemolytic
Rosie = hemoragii din portiunea inferioara a
tractului digestiv
Miros acid in fermentatia intestinala
Zeama de pepene in febra tifoida
Zeama de orez in intoxicatii, lambliaza sau holera

Notarea scaunului: se noteaza cu semne conventionale:

| - scaun normal
/ - semi-lichid/moale
_ - scaun lichid
X - mucus
Z - grunjos
P - puroi
M - melena (eliminare a scaunului de culoare neagra care contine sange
din partea superioara a tubului digestiv)
S - sange
Se noteaza aspectul si consistenta cu semnul conventional, se incercuiesc si se pune
numarul lor.

EX:

15/XP

15 scaune semi-lichide cu mucus si puroi.

Observarea si notarea expectoratiei

Expectoratia reprezinta actul de eliminare pe gura, dupa tuse, a produselor formate

in caile respiratorii (sputa).

Materiale necesare:
-scuipatoare, tampoane de tifon fixate pe pensa port-tampon, vas gradat, tavita
renala, foaie de temperatura, pix de culoare rosie.

Elemente de observat:
1. Culoarea:
Rosie sanguinolenta aerata in hemoptizie (tuse cu sange) tuberculoasa si
cancer pulmonar
Hemoptoica sau sputa striata cu sange
Ruginie in debutul de pneumonie
Neagra in infarct pulmonar
2. Mirosul:
Fetid in dilatatia bronsica/caverne pulmonare
Mirosul pamantului sau a paiului umed in supuratii pulmonare
3. Consistenta:
spumoasa, aerate, vascoasa, lichida
4. Forma:
Perlata in astm bronsic
Numulara in caverne tuberculoase
Mase grunjoase izolate in saliva
5. Aspect:
Mucus in astm bronsic
VOMICA = eliminarea unor colectii masive de puroi sau exsudat din plamani
prin gura (abces pulmonar, chist hidatic)
Notare grafica: cu rosu, identic cu notarea diurezei.

Observarea si notarea varsaturilor

Varsaturile reprezinta expulzarea brusca si fortata ,pe gura, a continutului

gastrointestinal, precedata de greata.
Materiale necesare: 2 tavite renale, pahar cu apa, prosop, foaie de temperature, pix
de culoare albastra/rosie/verde.
Prezentarea varsaturii:
1. Se pastreaza intr-un recipient acoperit pana la venirea medicului
2. La indicatiile medicului, varsatura se transporta la laborator pentru analize
3. Aceasta este insotita de buletinul de analiza care cuprinde: data, nume bolnav,
sectia, salonul.
Observarea calitatilor varsaturii:
1. Frecventa:
Ocazionale intoxicatii alimentare sau bolile infectioase acute
Frecvente in stenoza pilorica
Incoercibila sarcina / boli psihice
2. Orarul:
Matinale dimineata pe stomacul gol; la gravide si alcoolici
Postprandiale in cazul bolnavilor nevropati
Tardive la 2-6 ore de la alimentare; in ulcerul si cancerul gastric complicat cu
stenoza pilorica
3. Cantitatea: se va masura cantiatea /24h.
4. Continuturi: alimentare, mucoase apoase, fecaloide in ocluzia intestinala,
bilioase in colecistopatii.
HEMATEMEZA = VARSATURA CU SANGE PUR; IN BOLILE GASTRICE
SAU A ORGANELOR INVECINATE!
5. Culoarea:
Galbena sau verzuie; varsaturi bilioase
Rosie cu sange nedigerat; ulcer gastroduodenal
6. Miros:
Fad acru; hiperclorhidrie
Fecaloid; cand continutul intestinal refuleaza in stomac
7. Forta de proiectie:
Brusc, in jeturi, fara effort, fara legatura alimentara, fara greata; caracteristic
pentru varsatura in hipertensiunea craniana, in meningita si tumori craniene->
CONSTITUIE O URGENTA!
8. Simptome insotitoare:

Dureri abdominale, greata, deshidratare.

Notarea varsaturilor: Se noteaza cu un cerc insotit de data si ora cand s-a produs,
folosind culori conventionale.
Albastru = varsatura bilioasa
Rosu = hematemeza (hemoragie pe tractul tubului digestic/eliminate pe gura)
Verde = varsatura bilioasa
In cazul in care varsaturile sunt frecvente, se va nota si numarul din ziua
respectiva.

Observarea si notarea diurezei

Diureza reprezinta procesul de formare si eliminare a urinei in 24h.
Urina este solutia apoasa formata si excretata de aparatul renal si prin care sunt
eliminate substantele inutile si toxice rezultate din metabolismul intermediar proteic.
Materiale necesare: vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4l gradate
pe benzi de leucoplast; cu pixul din 100 in 100 ml; foaie de temperature si pix de
culoare albastra.
Observarea diurezei:
1. Ritmul mictiunilor: normal 5-6 /24h la barbati; 4-5 /24h la femei; de 3 ori
mai mic noaptea decat ziua.
Patologic; ritm crescut = POLAKIURIE; mai mult noaptea decat ziua =
NICTURIE.
2. Tulburari de mictiune:
-POLAKIURIE = MICTIUNI FRECVENTE IN CANTITATI MICI
-ISCHIURIE SAU RETENTIE DE URINA = IMPOSIBILITATEA DE A
URINA
-DISURIE = ELIMINAREA URINEI CU DIFICULTATE SI DURERE
-ENUREZIS = PIERDEREA INVOLUNTARA DE URINA IN TIMPUL
NOPTII
-NICTURIE = EGALAREA SAU INVERSAREA RAPORTULUI DINTRE
NR. MICTUNILOR SI CANTITATEA DE URINA EMISA ZIUA FATA DE
CEA EMISA IN CURSUL NOPTII

Masurarea diurezei:
1. Se pregatesc materialele necesare.
2. Se curate riguros vasele cilindrice si se clatesc cu apa distilata pentru a nu se
modifica compozitia urinei si se acopera.
3. Vasele vor fi etichetate cu numele bolnavului, nr. salon si pat, data.
4. Se acopera.

Notare: Cifric in carnetul propriu si apoi grafic.

PENTRU FIECARE LINIUTA ORIZONTALA A FOII SE SOCOTESC
100ML URINA. SE NOTEAZA CU CULOARE ALBASTRA SUB FORMA
UNEI COLOANE HASURATE PE ZIUA RESPECTIVA!

Interpretarea rezultatelor:
Valorile normale ale volumului de urina:
Femei 1.000-1.400 ml/24h
Barbati 1.200-1.800 ml/24h
Patologic:
POLIURIE = URINA EMISA PESTE 3.000 ML/24H
OLIGURIE = CANTITATE SUB 1.000 ML/24H
ANURIE = LIPSA URINEI IN VEZICA URINARA
In foaia de observatii se noteaza in paralel cu diureaza si cantitatea de lichide
ingerate, cantitatea de lichide pierdute prin transpiratie, varsaturi, diaree si graficul
evolutiei greutatii corporale.

Masurarea greutatii corporale

Se efecuteaza pentru aprecierea starii de nutritie, stabilirea necesitatilor
calorice ale organismului, stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea
evolutiei bolilor.

Indicatii:
La toti bolnavii internati in spital cu exceptia cazurilor la care mobilizarea active
este contraindicate.
Contraindicatii:
Pacientii cu infarct miocardic acut, tromboflebite, traumatisme, hemoragii, stare de
soc.
Materiale necesare: cantar antropometric, foaie de temperatura, pix.

Efectuarea tehnicii:

Se descalta bolnavul
Se indeparteaza halatul si este invitat sa se aseze pe cantar
Se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile
Se citesc pe scara cursorului valorile obtinute si se noteaza cifric in rubrica
respectiva a foii de temperatura
Se inchide iar bratul balantei
Se ajuta pacientul sa coboare, se incalta, ia halatul si este condus la pat
Cantarirea se face in aceeasi pijama si cu acelasi cantar. Dupa cantarire se
cantareste imbracamintea, iar greutatea acesteia se scade din valoarea greutatii totale
a bolnavului, obtinandu-se greutatea reala.
Bolnavul adinamic poate fi cantarit fiind asezat pe un scaun asezat pe cantar.
Cel ce este imobilizat la pat se va cantari cu cantar special care stabileste
greutatea bolnavului impreuna cu a patului , dupa care se scade greutatea patului.
Cantarirea sugarului si a copilului mic da indicatii privind cresterea si starea
de nutritite.

Alimentarea pacientului
In legatura cu servirea mesei, asistentul va tine seama de:
- Orarul si repartizarea meselor

- Intervalul dintre mese trebuie stabilit, astfel perioada de repaus din cursul
noptii sa nu fie mai mare de 10-11h, iar in unele cazuri mai mic (ulcer gastric)
- Pacientii cu hipersecretie gastrica sau boala ulceroasa vor fi alimentati la
intervale scurte, in functie de stadiul de evolutie; alimentele vor fi servite
uneori din ora in ora
- Pacientii cardiaci si cei cu un sistem nervos labil suporta greu o flamanzire
mai mare de 6 ore. De aceea alimentele acestor bolnavi vor fi pastrate in
conditii corespunzatoare in oficiul de alimente

Ordinea de servire a mesei:

- Mai intai, regimul comun, apoi cele tip si la urma se va dispune aducerea
regimurilor individuale pentru pacientii a caror alimentatie nu se incadreaza
in regimul tip.
- Prima data vor lua masa pacientii care se pot alimenta.
- Alimentatia parenterala se va face in afara programului obisnuit.

Modurile de alimentare a bolnavilor:

In functie de starea pacientului, alimentatia se face:
activ: in sala de mese sau salon;
pasiv: alimentat de o alta persoana;
artificial: alimentele sunt introduce in organism in conditii nefiziologice.

Alimentatia activa:
Materiale: tava, tacamuri, farfurii, servetele, cana pentru supa, pahar cu apa, fata de
masa, cos de paine.
Conditii de mediu:
Sala de mese: curatenie, aerisire, aranjarea mesei, nr. regimului.
Servirea mesei: ridicarea imediata a veselei folosite, nu se ating alimentele cu
mana, se observa daca pacientul a consumat in intregime alimentele, in caz contrar
se solicita motivul si se iau masuri de inlocuire

In salon la masa: se indeparteaza tot ce ar putea influenta negative apetitul

bolnavului; se izoleaza cu paravan pacientii dezagreabili
In salon la pat: se aseaza bolnavul in pozitie confortabila (sezand/semisezand); se protejeaza lenjeria cu o musama; peste se aseaza un lighean pentru a se
spala pe maini; se adapteaza masuta speciala la pat; in jurul gatului un prosop. Daca
pacientul nu poate fi asezat in pozitie sezand, se poate alimenta fiind asezat in
decubit lateral stang cu capul pe perna.

Alimentatia pasiva:
- Bolnavi imobilizati, paralizati, epuizati, adinamici, stare grava, tulburari de
deglutitie.
Materiale necesare: tava, farfurii, pahar, servet de panza, cana de supa, tacamuri
Servirea mesei: se aseaza in dreapta pacientului si se ridica usor patul, se verifica
temperatura alimentelor, se serveste supa cu lingura umpluta pe jumatate, se
urmareste debitul lichidului pentru a evita incarcarea exagerata, alimentele solide
vor fi taiate in prezenta bolnavului
Principii de alimentare a pacientilor inapetenti:
Observarea apetitului: acesta poate fi un indiciu in stabilirea diagnosticului
unor afectiuni ca si cancerul gastric (refuza carnea de vaca), hepatita
epidemica in faza preicterica (refuza grasimile).
Polifagia este un simptom al diabetului zaharat
Apetitul preferential poate fi un indiciu de carenta a organismului (la gravide)
Pentru combaterea atat a inapetentei, cat si a anorexiei, se vor avea in
vedere urmatoarele:
Se verifica daca inapetenta este totala sau repulsia se manifesta numai fata de
alimentele din regim
Se inlocuiesc in functie de pretentia bolnavului; in cadrul limitelor premise
Masa se serveste intr-un cadru placut
Pentru eliminarea senzatiei de greata se vor administra lichide reci, acidulate

 Laptele se administreaza in cantitati mici, deoarece in cantitati mari provoaca

diaree
Albuminele supradozate produc meteorism si inapetenta

Alimentatia artificiala:
Introducerea alimentelor in organism prin mijloace artificiale se realizeaza
prin urmatoarele procedee: sonda gastrica sau intestinala, gastrostoma, pe cale
parenterala(perfuzie), clisma.

Prin sonda:
Materiale: musama, prosop, sonda EINHORN sau FOUCHE(sterile) de unica
folosinta, seringi de 5-10cm, pensa hemostatica sterila, palnie de sticla, tavita renala,
bulionul alimentar (sa nu contina grunji, sa fie la temperatura corpului, sa aiba
valoare calorica)
Dupa introducerea sondei se efectueaza tehnica:
In caz de staza gastrica se aspira continutul si se face spalatura gastrica
Se ataseaza palnia la capatul sondei si se toarna bulionul alimentar 200-500ml
Se introduc apoi 200-300ml apa si o cantitate mica de aer (3cm) pentru a goli
sonda
Se indeparteaza palnia si se inchide sonda cu pensa hemostatica pentru a
preveni scurgerea alimentelor in faringe (pneumonie de aspiratie in caz de
scurgere)
La pacientii inconstienti sau care trebuie alimentati mult timp prin acest
procedeu, sonda se introduce endonazal (EINHORN). Sondele din polietilena se
mentin mai mult de 4-6 zile; cauciuc 2-3 zile acestea fiind traumatizante. Ratia
zilnica se administreaza intre 4-6 doze, incet, depreferat cu aparatul de
perfuzat, utilizant vase izoterme.

Prin gastrostoma:
- Deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la piele, in scopul alimentarii
printr-o sonda, in cazul in care calea esofagiana este intrerupta; dupa arsuri

- In stoma este fixate o sonda de cauciuc prin intermediul careia alimentele sunt
introduce cu o sona sau palnie; respectand aceleasi principia se introduce
aceleasi amestecuri alimentare ca si prin sonda gastrica; vor fi introduce in
doze fractionate la intervale obisnuite
- Dupa introducere se inchide sonda cu o pensa
- Tegumentele din jurul stomei se pot irita sub actiunea sucurilor gastrice care
se pot prelinge pe langa sonda. De aceea regiunea va fi pastrata uscata,
acoperita cu unguent protector.
Prin clisma:
- Se poate asigura hidratarea si alimentarea pe o perioada scurta de timp,
deoarece nu se gasesc fermenti pentru digestive si mucoasa absoarbe numai
solutii izotonice; nu se administreaza substante proteice (sunt eliminate sau
supuse procesului de putrefactie)
- Alimentatia se face prin clisme picatura cu picatura cu solutie RINGER sau
glucoza 47 la mie. In locul irigatorului se foloseste un termos pentru a
mentine solutiile la aceeasi temperature.

Alimentatia parenterala:

Se face cu substante care au valoare calorica mare

Pot fi utilizate direct de tesuturi
Nu au proprietati antigenice
Nu au actiune iritanta sau necrozanta aspura tesuturilor
Pot fi introduse: solutii izo-hipertone (glucoza 1040%), fructoza 20%,
solutite dextran si hidrolizate proteice
Planul de alimentare se face dupa calcularea necesarului de calorii/24h si a
ratiei de lichide in care sa fie dizolvate principiile nutritive
Ritmul de administrare difera dupa natura si concentratia preparatului; starea
pacientului, aproximativ 50-60 picaturi/minut in cantitate variabila 50-500ml.

Escarele de decubit
Sunt leziuni ale tegumentelor prin interpunere intre 2 planuri dure (os pat )
timp indelungat, prin irigare insuficienta a tesuturilor.

Cauze: Generale sau determinante: paralizii ale membrelor, casexia (slabire

sub 30% a valorilor normale), denutritie, varsta, bolnavi adinamici cu ateroscleroza.
Locale sau favorizante: mentinerea indelungata in aceeasi pozitie, cute ale
lenjeriei de pat/corp, firmituri de paine/gips, igiena defectuoasa.

Metode de prevenire:
Schimbarea pozitiei pacientului
Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului intr-o stare de igiena perfecta
Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor:
saltele anti-decubit, blana de oaie, colaci de cauciuc acoperiti cu material
textile si pudrat cu talc
Colaci din vata pentru regiunea occipital, coate, maleole, calcai
Alimentarea si hidratarea echilibrata
Favorizarea vascularizarii in zonele comprimate: Prin masaj: pielea sa fie
curata, folosirea unguentului, miscarile se fac in directia circular de intoarcere
(jos-sus) la membrele inferioare, la ceafa si umeri se face invers, maxim 15
min. Contraindicatii: bolnavi febril, cancer, infectii ale pielii, septicemia;
Prin utilizarea alternativa rece cald; Prin tratament in functie de stadiu
(1- masaj cu unguente; 2-aplicare cald-rece; 3-pansamente, se face toaleta
plagii si se izoleaza cu comprese sterile).