Vasile Carlova

Vasile Carlova, descendent al unei familii de boiernasi (Carlomanii), (4 februarie 1809 la Buzau - 18 septembrie 1831 la Craiova) poet si ofiter, care desi a scris doar cinci poezii a intrat in Istoria literaturii romane a lui George Calinescu. A introdus in literatura romana faimoasa tema a preromantismului european. A studiat invatatura, printre care limba greaca si limba franceza, impreuna cu viitorul poet Grigore Alexandrescu. Carlova a avut natura eminamente romantic. El este poate tot att de romantic ca i Eminescu. Are sensibilitatea i imaginaia romantic, o adnca nemulumire de prezent si aspiraii ctre alte trmuri. A dat dovada si de un temperament romantic ce l-a ndreptat n chip hotrtor spre Lamartine, adic spre poezia nou, fiind influenat si de poezia nou european i ideile politice, sociale, naionale ale Revoluiei Franceze. Vasile Crlova a scris doar cinci poezii : Rugciune Ruinurile Trgovitii Pstorul ntristat nserarea Marul ( Otirii romne )

Opera
Am ales o poezie reprezentativa curentului pasoptist, Ruinele Targovistei . n Ruinurile Trgovitei Crlova exprim un profund sentiment de melancolie n faa vremelniciei lucrurilor omeneti, o stare de suflet care nu-i are asemnare dect doar n poeziile lui Eminescu. Acest sentiment gsete expresii i imagini de o emoionant sugestivitate. O, ziduri ntristate! O, monument slvit! n ce mrime nalt i voi ai strlucit, Pe cnd un soare dulce i mult mai fericit i revrsa lumina pe-acest pmnt robit. Dar n sfrit Saturn, cum i s-a dat de sus, n negura uitrii ndat v-a supus. .............. Voi nc n fiin drept pild ne slujii, Cum cele mai slvite i cu temei de fier A omenirii fapte din faa lumii pier, Cum toate se rpune ca urma ndrt Pe aripile vremii de nu se mai art. ............... i-ntocmai ca pstorul ce umbl pe cmpii, La adpost alearg cnd vede vijelii, Aa i eu acuma, n viscol de dureri,

La voi spre uurin cu triste viu preri; Nici muzelor cntare, nici mil voi din cer, O patrie a plnge cu mult jale cer. ................ M vd lng mormntul al slavei strmoeti i simt o tnguire de lucruri omeneti. Aceste versuri sunt scrise acum o sut de ani, in perioada de adolescenta a tanarului Carlova. Poezia incepe cu o invocare oarecum ciudata a vestigiilor vechii ale cetati de scaun a Tarii Romanesti, de la Targoviste, monument slavit, glorios candva, azi cufundat in negura uitarii . Prin aceasta poezie apare pentru prima data in literatura romana tema ruinelor. Apare frecvent un sentiment complicat al trecutului. Este si sentimentul nostalgic pentru gloria trecuta a patriei, dar si sentimentul mai general, mai profund, mai poetic al trecutului. Primul gen de sentiment va reprezenta tema unei insemnate parti a literaturii poetilor generatiei de la 1848. Al doilea gen de sentiment, mai rar, il vom gasi la Russo si, mai ales, la Eminescu. Crlova a putut fi poetul nceptor al literaturii romne moderne, pentru c la acest rol l indica i natura temperamentului su, i clasa lui social. In poeziile sale vibreaz de mai multe ori nota pesimist, cel mai mult fiind prezenta in Ruinurile Trgovitii : Acest trist glas, ruinuri, pe mine m-a ptruns i a huli viaa n stare m-a adus.

Zarirea ruinelor, a tarii asuprite, ii pricinuieste poetului reflectii amare, in sens volneyan. Cu toate acestea, ruinele sunt pentru poet simbolul vitejiei si demnitatii poporului nostru, loc de imbarbatare si izvor de idei: La voi, la voi nadejde eu am de ajutor, /Voi sunteti de cuvinte si de idei izvor . Poezia se incheie la fel de ciuat, autorul slavind semnificatiile ruinelor, a caror simpla imagine il inspaimanta pe tiran spune el : Unde tiranul inca un pas na cutezat, /Caci la vederea voastra se simte spatmantat! .