Sunteți pe pagina 1din 2

1.Functia emotiva sau expresiva a comunicarii este indeplinita de emitator si consta in evidentierea starilor interne ale acestuia.

O valoare emotionala foarte mare au interjectiile, unele forme verbale (modul optativ), epitetele si o suma intreaga de mijloace stilistice prin care exprimam reactile noastre sufletesti la contactul cu o realitate oarecare: superlative, repetitii, inversiuni, exclamatii, interogatii etc. In general, marcile lingvistice ale subiectivitatii emitatorului sunt si marci ale acestei functii. 2. Functia conativa, persuasiva, sau retorica indreptata catre destinatarul comunicarii de la care se intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns. orma verbala conativa prin excelenta este modul imperativ. In calitatea sa de arta a construirii discursurilor persuasive, retorica avea in vedere tocmai valorificarea potentelor conative ale comunicarii interumane. !. Functia poetica e centrata pe mesaj, masoara originalitatea, unicitatea acestuia, gradul sau de expresivitate. "ste foarte evidenta in stilul artistic, dar este prezenta si in stilul publicistic sau colocvial si marcile ei sunt in general figurile de stil. "a nu are in vedere si referinta, sau fenomenul real pe care il vizeaza comunicarea. #sa se si explica alegerea de catre $a%obson a denumirii acestei functii. &e stie ca, spre deosebire de limbajul stiintific, pentru care ceea ce conteaza cu precadere este despre ce se vorbeste, limbajul poetic pune accentul pe cum se spune. 'aca cel dintai privilegiaza semnificatul, cel de(al doilea privilegiaza semnificantul. In spatele cuvintelor dintr(un text stiintific se vad intelesurile pe care ele ni le dezvaluie, pe cand cuvintele unui poem sunt, in mare masura, opace, ele retinand atentia cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca orice incercare de a le inlocui cu sinonime sa distruga poeticitatea textului. ). Functia referentiala acopera referinta mesajului, dar ea vizeaza, in conceptia lui $a%obson, si cadrul situational (contextul) in care are loc transmiterea acestuia. Ideea de a trata impreuna aceste doua aspecte pare sa se fi nascut din dorinta de a separa printr(o cenzura unica aspectele ce tin de sintaxa mesajului de tot ceea ce priveste relatia acestuia cu realitati exterioare, adica de componentele semantica si pragmatica. 'esi logica, abordarea aceasta a fost receptata de alti cerectatori drept insuficient de pertinenta, motiv pentru care 'erill *+mes a propus scindarea functiei ja%obsoniene in doua: una propriu(zis referentiala, axata pe subiectul comunicarii si alta contextuala sau situationala, orientata catre cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare. ,arcile ei: formulele de salut si de adresare care ne pot indica relatia dintre emitator si receptor, statutul acestora, diverse adverbe de loc, de timp, asa(numitele deictice.. Functia metalingvistica se manifesta ori de cate ori in cadrul comunicarii apare necesitatea de a se atrage atentia asupra codului utilizat. /erifrazele explicative care precizeaza acceptiunea in care trebuie inteles un termen, gesturile sau tonul ce indica receptorului c0eia in care trebuie decodificat mesajul, apartin toate sferei metalingvisticului. #lte marci: definitii, explicatii, precizari ale sensului dat cuvintelor1. Functia fatica are in vedere caracteristicile mijlocului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. 2enumarate semnale fatice insotesc comunicarea interpersonala: confirmari verbale sau prin miscari ale capului, dar mai ales jocul privirilor prin care se reconfirma mereu pastrarea contactului.In plan obiectiv, concret, functia fatica verifica functionalitatea canalului, prin intrebari de control de genul 3#lo4 ,ai esti56 3,a auzi56 in cazul unei convorbiri telefonice7 pe messenger sunt multe alte forme de exprimare a functiei fatice: buzz, emoticonuri diverse, intrebari etc. In plan subiectiv, functia fatica verifica atentia receptorului, gradul de intelegere a mesajului, prin intrebari ca 3Intelegi56, 3,a urmaresti56 etc. /otrivit conceptiei lui $a%obson, cele sase functii pe care el le(a definit coexista practic in orice comunicare. 'iferita de la caz la caz este numai ierar0ia lor de importanta, stratificarea rezultata constituind un criteriu de clasificare a evenimentelor verbale.