ÎMBOGĂȚIRE A

APELOR CU
NUTRIENȚI.
EUTROFIZARE.

St.gr.APASV 211-Namolovan Anastasia

 Eutrofizarea

• Eutrofizarea reprezintă îmbogățirea apelor curgătoare, dar mai ales a celor stătătoare,
cu nutrienți, în special cu compuși ai azotului și/sau ai fosforului, determinând o
creștere accelerată a algelor și a altor forme vegetale superioare, care conduce la o
perturbare nedorită a echilibrului organismelor acvatice și asupra calității apei în special
prin creșterea masei organice din apele stătătoare.
• Eutrofizarea poate fi un proces natural de evoluție a unui lac. Din momentul formării
sale, bazinul acvatic trece, în condiții naturale, prin câteva stadii de dezvoltare:
ultraoligotrofic, oligotrofic, mezotrofic, iar în final bazinul acvatic devine eutrofic și
hipereutrofic (are loc “îmbătrânirea” și pieirea bazinului acvatic). Spre deosebire de cea
naturală, eutrofizarea antropogenă este considerată o poluare nutrițională. Aceasta este
reacția de răspuns a unui ecosistem (acvatic) la adăugarea diverselor substanțe
artificiale sau naturale, cum ar fi nitrații și fosfații. Eutrofizarea apare în special în
lacurile unde circulația (aerarea) apei este redusă. Iazurile se transformă treptat în
mlaștini, creându-se condiții specifice pentru acest tip de biotop.

2 Add a footer
 Conducând la o creștere puternică a algelor și macrofitelor (așa-numita
„înflorire algală”) care apoi mor, eutrofizarea are consecințe grave,
dintre care principalele sunt:
• scăderea calității apei (culoare, gust, miros, tulburare, scăderea oxigenului,
creșterea concentrației de fier, mangan, bioxid de carbon, amoniu, metan,
hidrogen sulfurat etc.);
• corodarea conductelor;
• afectarea funcțiunilor recreative ale lacurilor (turbiditate crescută a apei și
miros ce o fac neatractivă, afectarea înotătorilor prin dermatite și
conjunctivite de contact cu apa alcalină, risc crescut de diverse boli ex.
Schistostomiază, risc boli diareice la înghițirea apei încărcate cu toxice
algale);
• afectarea pisciculturii (mortalitate piscicolă, dezvoltarea speciilor nedorite);
• alte consecințe diverse (înfundarea filtrelor, țevilor etc.)

3 Add a footer
 • Creșterea concentrațiilor de nutrienți duce la creșterea accelerată a plantelor acvatice, atât a macrofitelor (plantelor
acvatice superioare), cât și a fitoplanctonului. Pe măsură ce tot mai multe plante devin disponibile ca sursă de hrană,
vor fi tot mai multe specii de nevertebrate și pești. Apoi biomasa în corpul de apă crește, iar diversitatea biologică
scade. Odată cu o eutrofizare mai pronunțată, descompunerea bacteriană a biomasei în exces duce la un consum mare
de oxigen, care poate rezulta în insuficiență de oxigen începând cu sedimentele de pe fund și apele mai adânci. Zone
hipoxice (adică cu concentrații scăzute de oxigen) apar adesea în lacurile adânci în timpul verii. Cauză este formarea
unui strat rece de adâncime, sărac în oxigen și a unui strat cald de suprafață, bogat în oxigen. Apele foarte eutrofice
pot deveni hipoxice pe toată adâncimea lor după proliferarea în masă a algelor (înflorirea algelor) sau creșterea
excesivă a macrofitelor. În cazuri extreme, acest lucru poate duce la moartea tuturor organismelor superioare, cum ar
fi peștii.
4 Add a footer
 Poluarea cu nutrienți

• Termenul nutrient se referă la surse de hrană care susțin

creșterea organismului. În contextul poluării apei , nutrienții,
în general, constau în fosfor și azot pe care algele și plantele
acvatice îl folosesc pentru a crește și a prolifera.
• Azotul este prezent în abundență în atmosferă, dar nu într-o
formă care este disponibilă pentru cele mai multe lucruri vii.
Atunci când azotul este sub formă de amoniac, nitrit sau
nitrat, acesta poate fi utilizat de multe bacterii, alge și plante
(aici este o revigorare a ciclului de azot ). În general,
supraabundența nitraților provoacă probleme de mediu.

5 Add a footer
 Cauza poluării apei cu nutrienți

• Unele practici agricole comune conduc la excesul de nutrienți din corpurile de apă. Fosforul și
nitrații sunt componente importante ale îngrășămintelor utilizate în câmpurile agricole - acestea
sunt prezente atât în ​îngrășăminte sintetice, cât și în cele naturale, cum ar fi gunoi de grajd. Dacă
culturile nu iau toate îngrășămintele aplicate sau dacă ploaia are șansa de a le spăla înainte de a fi
absorbite de plante, îngrășământul în exces este purjat în curenți. O altă sursă importantă de
nutrienți provine și din modul în care terenurile agricole sunt utilizate doar sezonier. Cele mai
multe culturi sunt prezente pe câmp pe un sezon de creștere relativ scurt, iar restul anului solul
este lăsat expus elementelor. Între timp, bacteriile solului se bucură de rădăcini decăzute și resturi
de plante, eliberând nitrați. Nu numai câmpurile goale cauzează poluarea sedimentelor, dar
această practică permite eliberarea masivă și spălarea nitraților.
• Canalizarea poate transporta substanțe nutritive în fluxuri și apă. Sistemele septice, mai ales dacă
sunt întreținute mai mult sau mai puțin susceptibile, pot pătrunde în curenți sau lacuri. De
asemenea, gospodăriile conectate la sistemele municipale de canalizare contribuie la poluarea cu
nutrienți. Stațiile de tratare a apelor uzate funcționează uneori necorespunzător și sunt copletați
periodic în timpul evenimentelor cu ploi abundente și care eliberează canalizare în râuri.

6 Add a footer
 • Stormwater. Ploaia care se încadrează în
zonele urbane sau suburbane preia
substanțele nutritive din îngrășăminte
pentru pajiști, deșeuri de animale de
companie și detergenți diferiți (de
exemplu, săpunul folosit pentru spălarea
mașinii în calea de acces). Apa de ploaie
este apoi canalizată în sistemele
municipale de drenaj și este eliberată în
curenți și râuri încărcate cu fosfor și azot.
• Arderea combustibililor fosili eliberează
oxizi de azot și amoniac în aer, iar atunci
când aceștia sunt depozitați în apă, pot
contribui semnificativ la problema
excesivă de nutrienți. Cele mai
problematice sunt centralele electrice pe
bază de cărbune și vehiculele alimentate
cu gaz sau motorină.

7 Add a footer
 Efectele asupra mediului

• Excesul de nitrați și fosfor încurajează creșterea plantelor acvatice și a algelor.

Creșterea nutritivă a algelor conduce la inflorescențe masive de alge, vizibile ca o
strălucire strălucitoare, strălucitoare mirositoare pe suprafața apei. Unele dintre
algele care alcătuiesc florile produc toxine periculoase pentru pești, animale
sălbatice și oameni. Înflorește în cele din urmă și descompunerea lor consumă mult
oxigen dizolvat, lăsând ape cu concentrații scăzute de oxigen. Invertebratele și peștii
sunt uciși atunci când nivelul oxigenului scade prea mult. Unele zone, numite zone
moarte, au atât de scăzut oxigen încât devin goale de cele mai multe vieți.
• În zona Golfului Mexic se formează, în fiecare an, o zonă moartă notoriu din cauza
scurgerilor agricole din bazinul râului Mississippi.
• Sănătatea umană poate fi afectată în mod direct, deoarece nitrații din apa potabilă
sunt toxici, în special la sugari. Oamenii și animalele de companie pot deveni, de
asemenea, destul de bolnavi de expunerea la alge toxice. Tratarea apei nu rezolvă
neapărat problema și, de fapt, poate crea condiții periculoase atunci când clorul
interacționează cu algele și produce compuși carcinogeni.

8 Add a footer
 REFERINȚE
1. Band-Schmidt, C.J., Bustillos-Guzmán, J.J., López-Cortés, D.J., Núñez-Vázquez, E. și Hernández-
Sandoval, F.E. (2011). Starea actuală a studiului înfloririlor dăunătoare de alge în Mexic.
Hidrobiologic.
2. Calow, P. (Ed.) (1998). Enciclopedia ecologiei și managementului mediului.
3. Margalef, R. (1974). Ecologie. Ediții Omega.
4. Odum, E.P. și Warrett, G.W. (2006). Bazele ecologiei. A cincea ediție. Thomson.
5. Romero, J. (2017). Studiul comportamentului istoric al materiei organice și al nutrienților furnizați de
râurile afluente ale lacului Los Tacariguas. Universitatea din Carabobo, Facultatea de Inginerie,
Direcția de studii pentru absolvenți, Master în ingineria mediului.
6. Ruiz-Vanoye, J.A. și Díaz-Parra, O. (2015). Clustere de zone moarte în mare. Revista Știință.
7. Sar, E.A., Ferrario, M.E. și Reguera, B. (Eds., 2002). Flori dăunătoare de alge în conul sudic
american. Institutul spaniol de oceanografie. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000215417
8. Institutul Mondial de Resurse, Harta interactivă pentru eutrofizare și hipoxie. (Așa cum s-a văzut pe 7
februarie 2020). Preluat din: https:
//www.wri.org/our-work/project/eutrophication-and-hypoxia/interactive-map-eutrophication-hypoxia
9. https://ro.warbletoncouncil.org/eutrofizacion-12382

9 Add a footer