EUTROFIZAREA

ŞI INFLUENŢA EI ASUPRA
ORGANISMELOR ACVATICE
 Cuprins

 Capitolul 1 – Algele
 Capitolul 2 – Procesul de
eutrofizare
 Capitolul 3 – Măsuri de
limitare a impurificării apelor
cu substanţe nutritive
 Am ales acestă temă, deoarece
eutrofizarea – formă a poluării de tip
organic – reprezintă una din
consecinţele nedorite ale
intervenţiilor antropice, fenomenul,
în evoluţia sa, fiind extrem de
complex şi, totodată, urmat de o
serie de efecte al căror impact
asupra mediului nu poate fi ignorat.
 Algeleformează, în imensitatea
regnului vegetal, un grup aparte, cu
numeroase specii, cele mai multe
microscopice şi unicelulare, fiind în
majoritate invizibile pentru ochiul
trecătorului, aceste plante rămân
adesea necunoscute şi ignorate
 Algele fac parte din grupul plantelor
inferioare şi, se înţelege, nu au flori şi nici
seminţe. Dimensiunile lor sunt foarte
variate, mergând de la lungimi de ordinul
micronilor până la taluri de zeci de metri.
Coloritul sub care se prezintă este extrem
de bogat şi extreme de divers în nuanţe.
 Populaţia algală este principala
verigă în determinarea productivităţii
biologice a bazinelor acvatice. De
cantitatea şi de calitatea
fitoplantonului depinde în mare
masură producţia piscicolă, asupra
căreia influenţează de asemenea şi
macrofitele bentale, adăposturi şi
locuri de pontă ideale pentru
numeroase specii de peşti.
 Eutrofizarea – fenomen caracteridtic
lacurilor sau altor ecosisteme acvatice, ce
constă în dezvoltarea excesivă a unor specii
fitoplantonice, îndeosebi alge albastre, alge
verzi, flagelate, diatomee, datorită
pătrunderii, direct sau indirect, a unor
fertilizanţi cum sunt compuşii azotului,
carbonului sau cei ai fosforului. Aceste ape
au un aspect caracteristic de “supă de
legume” cu miros specific de peşte stricat,
mucegai, şi cu o culoare anume - verde,
brună roşie – după speciile de alge
dezvoltate în exces.
 Consecinţe ale eutrofizării apelor de
suprafaţă

 Prezenţa insectelor la suprafaţa apei

eutrofizate afectează practicarea
sporturilor nautice, turismul;
 Provocarea unor iritaţii ale mucoaselor şi
tegumentelor înotătorilor;
 Moartea în masă a peştilor sau dispariţia
speciilor de peşti nobili în favoarea celor
fără valoare;
 Dificultăţi în exploatarea instalaţiilor de
tratare a apelor in scop potabil sau
industrial
 Măsuri de limitare a impurificării apelor
cu substanţe nutritive
Măsuri generale
 Tratarea apelor înainte de deversarea în emisar
 Sifonarea apelor din straturile profunde sau
“spălarea lacului”
 Oxigenarea apelor profunde – facilitează
degradarea substanţelor organice de către
microorganisme
 Asanarea biologică – prin introducerea în apa de
suprafaţă (în special în lacuri, iazuri ) a unor
microorganisme consumatoare de alge şi alte
vieţuitoare acvatice: virusuri, insecte, crustacee,
etc
 Măsuri legale
 Reglementarea comercializării
detergenţilor fără fosfor.
 Înlocuirea detergenţilor duri cu detergenţi
moi, biodegradabili.
 Limitarea fosfatării apelor uzate în scopul
combaterii coroziunii;
 Raţionalizarea folosirii fertilizanţilor azotaţi
şi fosfatici în agricultură
 Reglementarea perioadei de răspândire a
fertilizanţilor organici sau chimici (perioade
de precipitaţii sau dezgheţ) pentru a evita
antrenarea lor în cursurile de apă.
 Fenomen cu o cauzalitate complexă şi
multifactorială, eutrofizarea afectează echilibrele
ecologice, influenţând în mod negativ calitatea apei.
O apă eutrofizată constituie un habitat
necorespunzător pentru majoritatea biocenozelor
acvatice şi, în acelaşi timp, creează probleme
deosebite prin schimbarea categoriei de folosinţă, în
prelucrarea şi utilizarea apei respective.
 Bibliografie

 Antonescu C.S. – „Biologia apelor“, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1967;
 Barnea N. - „Poluarea şi protecţia mediului“, Bucureşti, 1982;
 Bucur A. - „Elemente de chimia apei“, Editura HGA Bucureşti,
1999;
 Creţu Gh. - „Optimizarea sistemelor de gospodărire a apelor”,
Ed. Falcă, Timişoara, 1980;
 Dima M. - „Epurarea apelor uzate urbane”, Ed. Junimea Iaşi,
1988;
 Malacea I. - „Bilogia apelor impurificate”, Editura Academica
R.S.R., Bucureşti, 1969;
 Manescu S. - „Chimia sanitara a mediului”, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1994;
 Negulescu M. - „Protecţia calităţii apelor”, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1981 ;
 Şerban P. - „Managementul apelor”, Ed. Tipored, 2006;
 Teodorescu I. şi colaboratorii - „Gospodărirea apelor”, Ed.
Ceres, Bucureşti, 1973;
 Trâmbiţaşu E. - „Fizico-chimia mediului – Factorii de mediu şi
poluanţii lor”, Ed. Universitatea din Ploieşti, 2002;