Tema 2

Eutrofizarea antropogenă a bazinelor acvatice. Cauze. Consecințe.

Printre problemele ecologice ale mediului acvatic un loc important îl ocupă fenomenul de înflorire a
bazinelor închise şi a apelor marine litorale datorat diferitelor feluri de alge. Fenomenul apare în urma
poluării mediului acvatic cu substanţe biogene. Substanţele implicate în circuitul biologic suferă schimbări
biochimice succesive şi, în final, ajung iarăşi în mediul acvatic. Apare o analogie cu reacţiile în lanţ în
care elementele biogene şi produşii de metabolism participă în calitate de “transportori ai lanţului”
metabolismului ecologic. În lipsa acţiunilor antropogene, iniţierea procesului în lanţ are loc ca urmare a
reacţiilor din interiorul bazinelor acvatice.

Procesul de eutrofizare (înflorire) al apelor de suprafaţă este oconsecinţă a îmbogăţirii apei cu substanţe
nutritive care conduce la proliferarea excesivă a algelor şi a altor plante acvatice, la determinarea calităţii
apei din punct de vedere igienic şi estetic şi la dificultăţi în prelucrarea şi utilizarea ei în scop potabil şi
industrial.

Eutrofizarea – fenomen caracteristic lacurilor sau altor ecosisteme acvatice, ce constă în dezvoltarea
excesivă a unor specii fitoplantonice, îndeosebi alge albastre, algeverzi, flagelate, diatomee, datorită
pătrunderii, direct sau indirect, a unor fertilizanţi cum sunt compuşii azotului, carbonului sau cei ai
fosforului. Aceste ape au un aspect caracteristic de “supă de legume” cu miros specific de peşte stricat,
mucegai, şi cu oculoare anume - verde, brună roşie – după speciile de alge dezvoltate în exces.

Începutul desfăşurării lanţului metabolic se consideră pătrunderea în mediul acvatic a formelor

minerale ale azotului, fosforului sau a substanţelor organice uşor asimilabile. Ca măsură a iniţierii
naturale a proceselor metabolice din interiorul bazinelor acvatice poate servi mărimea producţiei primare -
cantitatea totală de substanţe organice sintetizate într-o unitate de timp în urma procesului fotosintetic.

“Ruperea” lanţului metabolic are loc prin evacuarea substanţelor organice şi a elementelor biogene din
bazinele acvatice, prin depozitatea lor în depunerile de fund, în urma prinderii peştelui ş.a.m.d.
Odată cu îmbogăţirea mediului acvatic cu biogeni se măreşte viteza de rotire a lanţului metabolic şi are loc
creşterea biomasei totale a organismelor acvatice ceea ce duce la eutrofizarea treptată a bazinului acvatic.
1
Prin “ruperea” lanţului metabolic, în bazinele acvatice închise are loc acumularea depunerilor de fund
care servesc drept sursă secundară de elemente biogene.

Eutrofizarea reprezintă un proces natural de evoluţie a bazinului acvatic. Din momentul “apariţiei”,
bazinul acvatic trece, în condiţii naturale, prin cîteva stadii de dezvoltare:

1. ultraoligotrofic,
2. oligotrofic,
3. mezotrofic iar în final bazinul acvatic devine
4. eutrofic şi hipereutrofic - are loc “îmbătrînirea” şi pieirea bazinului acvatic, transformarea lui în
mlaştină.
Durata “vieţii” bazinelor acvatice, în condiţii naturale, este de 10-100 mii ani.

În condiţiile eutrofizării antropogene, degradarea ecosistemului bazinului acvatic capătă un caracter

progresiv şi se produce în decurs de cîteva zeci de ani. Procesul de eutrofzare poate fi de origine:

Un alt aspect al acţiunii antropogene asupra bazinului acvatic îl reprezintă poluarea mediului acvatic cu
substanţe toxice.

Principalele surse de poluare a bazinelor acvatice cu substanţe biogene sunt reprezentate de spălarea
îngrăşămintelor azotoase şi fosforice de pe câmpuri, construcţia rezervoarelor de apă fără curăţarea
corespunzătoare a albiei, aruncarea apelor uzate ş.a.

În afara poluării mediului acvatic cu substanţe biogene, drept factori antropogeni de eutrofizare a
bazinelor acvatice mai servesc: micşorarea schimbului de apă, construcţiile digurilor, formarea zonelor de
apă stagnantă, poluarea apei. Prin procesul de eutrofizare a bazinului acvatic se înrăutăţeşte starea lui
sanitară: se înmulţesc speciile de organisme parazitare, microflora patogenă şi viruşii, apar cazuri de
îmbolnăvire a păsărilor înotătoare, a animalelor şi a oamenilor prin intermediul apei, se declanşează boli
ca holera, hepatita, febra tifoidă ş.a.

Un mare pericol prezintă “înflorirea” apei cu alge albastru-verzui şi cu alte specii de alge toxice. Algele
albastru-verzui joacă un rol deosebit în ecosistemele bazinelor acvatice actuale. Ele ocupă o poziţie
intermediară între bacterii şi plante, motiv pentru care sunt numite adesea cianobacterii. Aceste alge, care

2
au apărut pe Pămînt cu mai bine de 3 miliarde de ani în urmă, au fost primele organisme fotosintetizatoare
care au format atmosfera aerobă a Pămîntului.

Algele albastru-verzui sunt răspîndite absolut peste tot: în apele de suprafaţă şi în depunerile de fund,
în izvoarele fierbinţi (pînă la 800C ) şi la suprafaţa zăpezii, deasupra şi în interiorul solului (inclusiv
suprafaţa solurilor uscate, de pustiu), sub formă de celule autonome şi în simbioză. Aceste alge au un
potenţial colosal de înmulţire: în decurs de 70 zile din perioada de vegetaţie o singură celulă poate da 10
(la puterea) 20 urmaşi.

Algele albastru-verzui sunt unicii locuitori ai Pământului capabili să asimileze 4 gaze:

CO2 (fotosinteză ca la plantele verzi), O2 (respiraţie), N2 (azotfixare), H2S (ca bacteriile în procesele
hemosintezei).

Datorită vacuolelor cu gaze, aceste alge migrează uşor de la suprafaţa apei spre depunerile de fund şi în
apă.

Fenomenul “înfloririi” apei este o poluare biologică. În perioadele de “înflorire” concentraţia algelor
ajunge la milioane celule/ml. “Înflorirea” apare în urma încălcării echilibrului ecochimic şi datorită
proceselor de autoreglare din ecosistemele acvatice ca urmare a acţiunilor antropogene.
Cauzele principale ale apariţiei “înfloririi” condiţionate de algele albastru-verzui sunt:
1. Schimbarea regimului hidrologic al rîurilor - schimbarea bruscă a vitezei de curgere a apei, formarea
zonelor staţionare şi puţin curgătoare la construcţia digurilor.

2. Regimul termic. Algele diatomee sunt iubitoare de frig şi se înmulţesc, de obicei, la temperaturi mai
mici de 160C (primăvara şi toamna). Cîteodată, algele diatomee determină o adevărată “înflorire” a apei.
Proporţiile sunt însă incomparabile cu “înfloririle” datorate algelor albastru-verzui. Aceste alge sunt
iubitoare de căldură. Înmulţirea lor maximă se observă la 20 -30 C. În bazinele acvatice încălzirea intensă
se produce în sectoarele puţin adînci ale zonelor staţionare.
3. Suprasaturarea bazinului acvatic cu compuşi ai azotului şi fosforului.

“Înflorirea” apei, cauzată de algele albastru-verzui, este urmată de un complex întreg de efecte
negative. De multe ori se observă dispariţia păsărilor înotătoare, a animalelor, oamenilor. Toate acestea
sunt legate de apariţia formelor toxice ale algelor.

După compoziţia lor chimică, toxinele algelor reprezintă compuşi organici complicaţi. Toxinele nu au
nici miros, nici culoare, rezistă la sterilizarea prin fierbere şi multe din ele sunt solubile în apă. Deosebit
de periculoasă este “înflorirea” algelor albastru-verzui în sursele de apă potabilă. Conţinutul acestor alge
poate ajunge la sute de kilograme la 1 m3.

Consecinţe ale eutrofizării apelor de suprafaţă

Procesul de eutrofizare al apelor implică un șir de aspecte negative.:
 Prezenţa insectelor la suprafaţa apei eutrofizate afectează practicarea sporturilor nautice,turismul;
 Provocarea unor iritaţii ale mucoaselor şi tegumentelor înotătorilor;
 Moartea în masă a peştilor sau dispariţia speciilor de peşti nobili în favoarea celor fără valoare;

3
  Dificultăţi în exploatarea instalaţiilor de tratare a apelor in scop potabil sau industrial
prin:colmatarea filtrelor, precipitarea fierului si manganului, coroziunea instalatiilor, alterarea
proprietatilor organoleptice ale apei distribuite populatiei.
 Ca urmare a prelucrarii necorespunzatoare a apelor eutrofizate se constata prezenta unui continut
ridicat de materii organice solubile care maresc riscul de inmultire al bacteriilor.
Repercursiunile de ordin igienic si estetic ale eutrofizaria apelor impun masuri adecvate de prevenire
si limitare a fenomenului.

SARCINI DE LUCRU /DE EVALUARE:

1. Definiți noțiunea de eutrofizare.
2. Identificați stadiile de dezvoltare a bazinului acvatic ce trece prin eutrofizare.
3. Numiți cauzele Procesului de Eutrofizare.
4. Argumentează în 5-7 enunțuri impactul/ consecințele procesului pe eutrofizare a bazinelor
acvatice.
5. Scrie asemănări esențiale și două deosebiri relevante dintre Eutrofizarea naturală şi artificială,
completează diagrama Venn :
DEOSEBIRI DEOSEBIRI
Eutrofizarea naturală ASEMĂNĂRI Eutrofizarea artificială
1.
2.
3.