UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FAC. CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR

DEP. CHIMIE ANALITICĂ ŞI INGINERIA MEDIULUI

Protecția Mediului
Protecția calității resurselor de apă
- Curs 2 -

CUPRINS:

1.Cadru legislativ privind calitatea resurselor de apă

Managementul resurselor de apă la nivel european /
național
2.Cele mai bune practici aplicate pentru îmbunătațirea
calității apelor
 Resurse de apă
1. poluare fizică: termică (deversarea de ape calde), radioactivǎ;

2. poluare chimică cu: metale grele, metaloizi (As, Se, Sn), compuşi organici, compuşi ai S, F, N,
pesticide, îngrǎşǎminte minerale, uleiuri şi reziduuri petroliere, substanţe organice greu sau
nebiodegradabile;

3. poluare biologică cu: germeni, virusuri şi alte organisme patogene

4. poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat

concepute.
Poluarea termică
• Evacuarea apelor calde de obicei provenite din industrie (racire a instalatiilor, centrale termice).
Temperatura ridicatǎ a acestora determinǎ perturbări ecologice importante.
• Organismele acvatice care nu se adaptează noilor condiţii mor, în consecinţă se perturbă întregul
ecosistem.
• Creşterea temperaturii determinǎ
• se modifica proprietatile fizice ale apei: presiune de vapori, vascozitate, densitate, tensiune superficiala,
solubilitatea oxigenului.
• scăderea concentraţiei de oxigen şi proliferarea masivă a diverselor clase de microorganisme, inclusiv a
germenilor patogeni.
• cresterea vitezei de evaporare a apei, a procesului de sedimentare, afecteaza procesul de floculare, filtrare
si schimb ionic in tratarea apei.
• evacuarea de apa calda la suprafata lacului determina stratificarea termica a.i. Nu vor exista curenti
verticali care sa transporte oxigen de la suprafata in adancime. Sedimentele organice se acumuleaza pe
fundul lacului unde se descompun anaerob.
Acidifierea apelor de suprafaţǎ
Acidifierea = scăderea pH-ului determinǎ o creştere a solubilităţii metalelor grele care sunt mobilizate
din sedimente şi nu mai sedimenteazǎ.

Metalele grele sunt toxice pentru toate formele de viaţǎ. Unele metale pot sǎ fie dezlocuite şi
mobilizate chiar din combinaţii stabile prezente în sol. De aceea nu se poate remedia un lac cu apă
acida prin tratare cu var pentru cǎ metalele grele sunt şi rǎmân în apǎ (sediment).

•mortalitatea piscicolă = efectul maxim al acidifierii

•pH < 6, mor componente ale ecosistemelor, peştii îşi pierd sursele de hrană şi ca urmare ajung la
deficit de minerale, decalcifierea oaselor, reducerea fertilitǎţii

•reducerea pH-ului conduce la reducerea conţinutului în O2, la dezvoltarea şi creşterea bacteriilor

anaerobe, reducerea biodiversităţii, dezvoltarea algelor filamentoase şi a macrofitelor acidotolerante.
Acidifierea apelor de suprafaţǎ
de la ploile acide

•În lipsa carbonaţilor,

aciditatea poate fi neutralizatǎ de aluminosilicaţi, dar nu foarte eficient, riscul acidifierii fiind
în continuare prezent.

•Ionul sulfat este un "ion transportor"; el provine din atmosferǎ şi când Mg şi Ca nu sunt în cantitǎţi suficiente,
ionul sulfat scoate din roci Al şi ionii de hidrogen (H+) provocând acidifierea. Din acest motiv solurile care
prezintǎ capacitatea de a reţine sulfaţii previn acidifierea apelor.

•Ionulazotat este mai puţin periculos, el este un nutrient care poate fi consumat de organismele acvatice. Dacă
însǎ este în exces, ionul azotat genereazǎ acidifiere prin acelaşi mecanism ca şi ionul sulfat.