EVALUAREA IGIENICĂ A

METODELOR FIZICE ȘI
CHIMICE DE DEZINFECȚIE
A APEI
 Subiecte pentru prezentare

1. Importanța igienică a dezinfecției apei.

2. Note istorice privind implimentarea
dezinfecției în tehnologia de tratare a apei.
3. Clasificarea metodelor de dezinfecție a apei.
4. Clorinarea apei. Mecanismul acțiunii
bactericide a substanțelor clorigene.
5. Condițiile și factorii determinatori de
eficacitate a dezinfecției apei cu substanțe
clorigene.
6. Constituirea și alegerea dozei optimale
de clor pentru dezinfcție.
7. Ozonarea apei. Condițiile aplicării.
Avantagele.
8. Metodele fizice de dezinfecție.
9. Monitorizarea eficacității dezinfecției
apei.
10. Tehnologia dezinfecției instalațiilor de
tratare a apei și a rețelelor de apeduct.
1. Importanța igienică
a dezinfecției apei.
Asigurarea inocivității
epidemiologice a apei potabile este
una din sarcinile fundamentale a
igienei aprovizionării cu apă, care
este soluționată în practică prin
cale de efectuare a dezinfecției ei.
2. Note istorice privind
implimentarea
dezinfecției
în tehnologia de
tratare a apei.
 Pentru dezinfecția apei pe timpuri au fost
propuse multiple substanțe chimice cu acțiune
bactericidă.
La finele secolului XVIII erau înregistrați
următorii compuși chimici;
- clorul și oxizii clorului,
- clorura de Ag.
- iodul,
- ozonul,
- peroxidul de hidrogen,
- peroxidul de Ca,
- permanganatul de K.
 De menționat că savanții acelor timpuri
ocupau o poziție rezervată privitor la tratarea
chimică a apei și o considerau admisibilă doar
ca măsură provizorie auxiliară si suplimentară
către metodele fizice de tratare ( decantare și
filtrare) dacă acestea nu asigurau o calitate
satisfăcătoarfe a apei în aspect bacteriologic.
Din substanțele enumărate doar ozonul și
peroxidul de H erau considerate acceibile
pentru dezinfecșie, deoarece nu modificau
componența chimică a apei.
 În continuare au fost propuse și alte substanțe
printre care și ionii de Ag efectuând filtrarea apei
prin nisip argintat, folosind metoda electrolitică.
În cele din urmă cea mai largă răspândire practică
a obținut-o Clorul și compușii lui.
În prima lucrare științifică ( medicul Karacearov P.,
a. 1853), aduce ideia de folosire a clorurii de var
pentru dezinfecția “apei complectamente putrede” în
cantitate de 1 - 2 uncii ( aproximativ 75 – 100mg) la
30 vedre (găleți) de apă (apr. 3 – 4 mg/l ), de mirare
utilă șI astăzi.
Pe parcurs proprietășile antiseptice a clorului au
fost demonstrate de R.Koh (1881), Traube (1894) s.a.
3. Clasificarea metodelor
de dezinfecție a apei.
 Deostingem 3 metode :
I - a Fizice ( areagente)
a) razele UV,
b) razele gama,
c) ultrasunetul,
d) curenșii de frecvență înaltă,
e) radiația ionizantă,
f) descărcările electrice impulsive,
g) instalațiile electrolitice,
h) magnetizarea.
II – a Termice
a) fierberea
III – a Chimice ( reagente )
a) clorinarea
b) ozonarea
- metoda franceză
- metoda americană
c) iodarea
d) argintarea
e) tratarea cu peroxid de H
f) tratarea cu peroxid de Ca
g) tratarea cu permanganat de K
h) tratarea cu hipoclorit de Na
i) folosirea rășinilor cu schimb de ioni
Din metodele și substanțele enumărate
în practica de apeduct cea mai largă
răspândire o are: - Cl și compușii lui;
(după cum sunt)
- Cl lichefiat,
- clorura de var - Ca (OCl)₂,
- dioxidul de Cl - ClO₂ și
- hipocloritul bazic de Ca –
Ca OCl₂·2Ca(OH)₂ .
- hipocloritul de Na - Na CLO
 4. Clorinarea apei.
Mecanismul acțiunii
bactericide a substanțelor
clorigene.
În calitate de preparate pentru dezinfecția apei este
folosit atât Cl cât și substanțele clorigene, ele fiind;
• clorul gazos - Cl₂ (lichefiat)
• clorura de var - Ca (OCl)₂
• hipocloritul bazic de Ca - Ca OCl₂·2Ca(OH)₂ .
• hipocloritul de Na - Na CLO
• dioxidul de Cl - ClO₂
• cloraminele neorganice – (NH₂ Cl și NH₂ Cl₂)
• cloraminele organice
- cloramina B și T
- dicloramina B și T
- pantocida
- pantoseptul
 Caracteristica Cl gazos
Prezintă de sine un gaz de culoare gălbuie,
cu miros înțepător neplăcut.
În stare liberă formează moleculă constituită
din 2 atomi - Cl₂.
La presiunea atmosferică și temperatură
obișnuită Cl se află în stare gazoasă.
La scăderea temperaturii sau creșterea
presiunii Cl trece din stare gazoasă în lichidă
(1 kg Cl lichid = 316 l gaz)
Cl lichid este un lichid uleios de culoare
cu nuanță verde – gălbuie închisă.
Cl lichid, eliberat de industrii, trebuie să
conțină nu mai puțin de 99,5 % (după
volum) de Cl₂.
Cl₂ lichid este adus la uzinele de apă
în butelii standarte de 25 – 40 kg, sau
în containere de 100, 300, 500, 1000 și
3000 kg.
Din butelii Cl₂ este administrat în apă
prin instalații speciale - numite cloratore
, în care se efectuează dozarea lui și
amestecul cu o oarecare cantitate de
apă.
Pentru aceasta Cl₂ lichid inițial pătrunde
într-o butelie ( rezervoar) intermediar, în
care se transformă din stare lichidă în
gazoasă
Pe motiv că din o butelie sau container ( la
temperatura camerei) putem obține doar 0,5 –
0,6 kg Cl/h = ( 158 – 189 l/h), atunci la un
consum considerabil apere necesitatea utilizării
concomitente a unui număr semnificativ de
butelii
Pentru a evita acestă deficultate se întreprind
măsuri de majorare a captrii Cl din butelii,
pentru ce se aplică încălzirea lor cu apă sau
aer.
Prin acestă măsură crește captarea Cl din o
butelie pînă la 10 kg (3160 l) / h.
 Clasificarea și caracteristica
instalațiilor de clorinare
1) Cu acțiune permanentă - satisfac o doză
determinată de Cl în unitate de timp
2) Cu acțiune fracționată – doză porționată
3) Cu acțiune automatizată – modifică doza
de Cl în raport cu consumul de apă
4) Cu acțiune forțată ( cu presiune)
5) Cu vid
Dezavantajele instalațiilor de clorinare
utilizate, constă în posibilitatea scurjerii
din ele a Cl, ce prezintă pericol pentru
angajați și popoulație, prioritare fiind
acordată doar instalațiilor cu vid.
Cu scop de evitare a acțiunii malefice
către instalații sunt înaintate un șir de
cerințe, după cum urmează:
 Cerințe igienice la amplasarea încăperilor și
instalațiilor de clorinare
1. Vor fi amplasată la nivelul 1, ori vor
adera la clădirea filtrelor sau a
stației de pompare.
2. Încăperea va deține obligator 2 uși
și minim o fereastră, care se vor
închide ermetic.
3. Va fi adusă obligator conductă cu apă
creînd la uși și geam, la neceitate,
dușuri de apă.
4. Obligator va fi amenajat sifon de
pardoseală pentru evacuarea apei.
5. Vor fi instalații de încălzire a buteliilor.
6. În vecinătate va fi amenajată o groapă
(fosă) pentru “stingerea” buteliilor avariate,
umplută permanent cu apă și conectată la
rețelele de canalizare.
7. Obligator va fi dotată cu ventilație
artificială de refulare, cu amplasarea absorbției
aerului la nivelul pardoselei, generatorul și
întrerupătorul fiind amplasate în afara
încăperii.
8. Mijloacele de protecție individuală (măștile
antigaz etc.) vor fi păstrate în afara
încăperii.
9. Obligator prezența trusei medicale dotată
cu mijloace de prim ajutor.
10. Depozitul de păstrare a Cl va fi în
vecinătatea instalațiilor de clorinare.
 5. Condițiile și factorii
determinatori de eficacitate a
dezinfecției apei cu
substanțe clorigene.
 Chimizmul procesului de clorinare
La dizolvarea Cl₂ în apă are loc hidroliza
lui conform reacției;
H₂O + Cl₂ = HOCl + HCl
În continuare are loc disocierea acidului
hipocloros format, care există doar în soluție
HOCl H⁺ + OCl¯
HOCl ↔ HCl + O - cantitate nesemnificativă
Hidroliza Cl₂ aduce 99,9% HOCl la t - 0⁰ C
și 99,97% la t de 25⁰ C
 Ionii de hipoclorit OCl¯ formați la
disocierea HOCl de rând cu moleculele
nedisociate de HOCl posedă acțiune
bactericidă.
Suma Cl₂ + HOCl + OCl¯ poartă denumire
de clor activ liber
Clorul sub formă de cloramine se numește
clor activ legat
 În cazul utilizării hipocloritului de Ca- Ca (OCl)₂
la interacțiunea cu apa are loc reacția:
Ca (OCl)₂+ H₂O ↔ Ca (OH)₂ + 2HOCl
HOCl ↔ H ⁺ + OCl ¯
Reacții identice au loc la utilizar hipocloritului
de Na, care conține 57 – 85 % de Cl activ față
de maximum 36 % pentru Ca (OCl)₂
 Acțiunea fiziologică a Cl
În experiențe pe cobai la introducerea în stomac cu apa, timp
de 1 an, în doză de 0,5 mg/l a fost depistată doar acțiune
temporară exprimată nesemnificativ și o acțiune locală iritantă
ușoară asupra mucoasei cavității bucale și esofagului.
Experimental a fost stabilit că pragul de sesizare a Cl liber
atribuit gustului corespunde concentrației de 0,5 – 0,75 mg/l, iar
pentru miros de 0,3 – 0,5 mg/l.
Urmează de ținut cont că la pătrunderea în tractul gastric a Cl
liber dizolvat în apă forța de acțiune a lui este problematică pe
motiv că Cl liber imediat se leagă cu conținutul organic gastric.
Ultimele decenii sau acumulat dovezi că la adaosul Cl în
apele bogate în substanțe organice, îndeosebi cele de sinteză,
contribuie la formara compușilor ( grupa mono, di, tri, și poli
galometani) cu efect mutagen.
 Mecanismul acțiunii bactericide a Cl
Prin experiențe sofisticate este dovedit că
acțiune bactericidă asupra celulei bacteriene se
atribuie HOCl ți OCl format în rezultatul disocierii.
Cercetările citologice contemporane au constatat
că Cl influanțează metabolismul celulei bacteriene,
îndeosebi sensibilitate sporită o au fermenții ce
conțin grupul SH.
Astfel efectul bactericid se manifestă prin
oprimarea de către fermenți a proceselor de
oxidare și reducere, care asigură celula
microbiană cu energie.
 Condișiile și factorii de influență a eficacității
clorinării apei
Eficacitatea acțiunii dezinfectante a Cl și
compușilor clorigeni depinde de multipli
factori, care pot fi divizați în 4 grupuri.
I–a
1. Dependentă de particularitățile biologice
a microorganismlor
a) formatori de spori
b) neformatori de spori
2. Concentrașia microbilor în apă.
 II – a
Dependentă de proprietățil bactericide a
substanțelor clorigene (efectul bacterici
crește în șirul cloramina - clorura de var -
clorul gazos - dioxidul de clor ).
III – a
Dependentă de proprietășile și compoziția
apei în care se petrece acțiunea bactericidă.
1. Influența pH asupra:
a) valorii potențallului de oxidare și
reducere a Cl substanțellor clorigene
b) gradului de disociere a HOCl
2. Conținutul substanțelor în suspensie.
3. Conținutul substanțelor dizolvate cu
caracter organic.
4. Prezența substanțelor chimice de
origine inustrială deversateîn sursele de
apă (în deosebi a aminelor alifatice).
5. Acțiunea temperaturii.
 IV – a
Dependente de condițiile în care are loc
dezinfecția
1. Coeficientul de agitație
2. Timpul de contact (expoziția)
3. Doza reagentului
6. Constituirea și alegerea
dozei optimale de clor
pentru dezinfcție
 Clnec. = Clabs. + Clrezid.
Valoarea Cl rezidual se prezintă ca
indicator indirect a realizării efctului
bactericid.
Siguranța dezinfecției va fi veridic
determinată doar prin investigații
bacteriologice a apei.
 Metode de clorinare
1. Clorinare ordinară
2. Clorinare dublă (inițial până la
instalațiile de tratare în doză de 3 – 5
mg/l și în final după filtrare 0,7 –
2,0mg/l. Se practică la prezența în apa
sursei a substanțelor organice,
fitoplanctonului, colorației avansate.
3. Pereclorinare sau superclorinare.
4. Postclorinare
 5. Clorinare cu preamonizare.
Prezintă administrarea în apă a amoniacului-NH₃ sau
a sărurilor sale nemijlocit înainte de administrarea Cl₂
( de obicei în proporție de 1 : 4, 1:10).
În acest caz dezinfecția este asigurată pe contul Cl
legat ( a cloraminelor) – mono și bicloramine.
HOCl + NH₃ ↔ NH₂Cl + H₂O
HOCl + NH₂Cl ↔ NHCl₂ + H₂O
Metoda este utilizată pentru prevenirea mirosurilor
specifice, care pot apărea după tratarea apei cu Cl, în
caz de prezență în apa brută a fenolilor, benzenei sau
etilbenzenei cu formare a clorfenolilor, clorbenzenei sau
cloretilbenzenei care sunt compuși stabili.
7. Ozonarea apei.
Condițiile aplicării.
Avantagele.
 Avantagele ozonării apei
1. Efect bactericid rapid
2. Manifestă efect virulicid
3. Amelioreză proprietățile organoleptice
4. Independent de T C și pH
5. Nu modifică componența minerală a apei
6. Manifestă acțiune mai pronunță de cum Cl
asupra microorganismelor sporulente
7. Micșorează conținutul de zoo și fito plancton
8. Poate fi utilă pentru defierizare
9. Ozonul poate fi produs nemijlocit la locul
utilizării
 Dezavantajele ozonării
1. Considerat costisitor de 6 ori peste
costul Cl.
2. Lipsă a indicatorului indirect de
realizare a efectului bactericid.
Metodele ozonării:
a) franceză (desinestătătoare)
b) americană (ca mijloc auxiliar către
clorinare)
 Dezinfecția apei cu I₂ nu are aplicare
practică pe motiv a modificării indicatorilor
organoleptici la concentrații sub cele cu efect
bactericid.
Dezinfecția apei cu ionii de Ag este aplicată
în practică pe navele maritime. Acțiunea
bactericidă are loc la concentrații de 0,2 – 0,4
mg/l la expoziție de 1 h. Deoarece CMA a Ag în
apă este în limită de 0,05 mg/l utilizarea acestei
metode devine accesibilă doar cu condiția de
înlăturare a ionilor de Ag înainte de consumul
apei.
8. Metodele fizice de
dezinfecție.
 Dezinfecția cu RUV
Avantaje:
- nu influențează compoziția și proprietățile apei,
- lipsa nevoilor la transportare și depozitare,
- nu posedă toxicitate,
- ecsploatarea este automatizată,
- efect bactericid rapid
 Dezavantaje:
- acțiunea nu este nemijlocit asupra celulei
microbiene dar prin grosul apei,
- microorganismele pot fi în interiorul
particolelor în suspensie pri ce sunt
“protejate” de acțiunea RUV,
- turbiditatea și colorația apei scad brusc
efectul bactericid al radiației,
- efectul bactericid scade la prezența în apă
a Fe.
 Dezinfcția apei cu utilizarea
ultrasunetului șI radiației gama actualmente
nu au aplicare practică pe scară largă, fiind la
etapă de cercetare
9. Monitorizarea eficacității dezinfecției apei.
Efectuarea investigatiilor fiecare 24h
Conform legii atribuita apei potabile monitorizarea
calitatii apei privind siguranta atat cimica cat si epidem
este obligatiunea structurilor care aprovizioneaza
populatia cu apa potabila. In paralel serviciile de sanatate
publica efectuiaza monitorizarea calitatii apei inclusiv
sigurantei epidem in toate institutiile prescolare, scolare,
universitare, medico-sanitare, conform unui grafic fix
stabilit, ;la consumator, probele de apa vor fi recoltate in
acest scop in numar si frecventa reglementat de legea
182 in numar dependent de nr populatiei in localiatete.
10. Tehnologia dezinfecției
instalațiilor de tratare a
apei și rețelelor de
apeduct.
 Dezinfecția instalațiilor și rețelelor se
efectuează în caz de:
1. Erupții de boli contagioase la suspecții că
poate fi de origine hidrică.
2. În caz de poluare, periculoasă în aspect
epidemiologc, apărută în rezultatul
deteriorării instalațiilor de apeduct.
3. După lucrări de reparații sau accidente a
instalașiilor de tratare sau rețelelor de
distribuție.
4. Înainte de dare în expluatare a uzinei de
apă integral sau unor elemente separat.
5. Planificat cel puțin o dată în an.
 Tehnologia dezinfecției instalațiilor de tratare:
1. Inițial se efectuează curățarea
mecanică a instalațiilor (rezervoarelor).
2. Instalațiile (rezervoarele) de tratare se
umplu pentru 5–6 h cu soluție de Cl cu
concentrația de 75-100mg/l, după
expoziție rezervoarele sunt golite și se
vor umplea cu apă curată.
3. Vor fi puse în funcție după două rezultate
pozitive a investigațiilor bacteriologice, a
probelor prelevate consecutiv cu interval,
stipulat din calculul schimbului complet al
apei între prima și a doua probă prelevată.
 Tehnologia dezinfecției rețelelor de apeduct:
1. Rețelele de apeduct sunt umplute cu soluție de Cl
cu concentraația de 75-100mg/l de Cl activ.
Administrarea soluției de Cl în rețele va dura până
nu vom asigura în punctele marginale a lor o
concentrație de 50% de la doza inițial administrată.
2. Se asigură expoziție de 6 h.
3. Rețelele se golesc și se spală cu apă curată.
4. Se determină Cl rezidual.
5. La concentrația Cl rezidual de 0,3-0,5mg/l se
prelevează probă pentru investigații bacteriologice.
6. Dezinfecția va fi considerată reușită la
prezența a două rezultate pozitive recoltate
consecutiv din acelaș punct (loc)