Clorinarea sau clorizarea apei potabile

Student
Asanache Andrei

Clorinarea sau clorizarea apei potabile

Clorinare gazoas indirect, cu clor gazos care se transform nti n soluie.Asigur i
oxidarea diverselor substane organice i anorganice. Dezavantajul major estec se formeaz compui
secundari toxici (de exemplu trihalometani cum sunt cloroformul),incriminai inclusiv pentru posibil efect
cancerigen. O soluie de evitare a formrii lor esteprealabila tratare cu ultraviolete i ozon, procedeu
controversat deoarece i ozonul dprodui secundari nedorii. Apa ce se supune clorinrii trebuie s fie
curat n rest, altfelcea mai mare parte din clor se consum n alte reacii dect cele vizate, de distrugere
amicrobilor. Un alt efect nedorit este cel al formrii clorfenolilor, care afecteaz grav gustulchiar la
concentraii infime de 1:20.000.000 ! n ap trebuie s mai rmn o cantitate declor rezidual care s
anihileze microbii ce mai impurific apa pe parcurs pe reea pn laconsumator, dar nu n exces deoarece
altereaz apa organoleptic i e i duntor sntii.

Clorinarea sau clorizarea apei potabile este tratarea apei din retelele publice cu clor. Apa
potabila din retelele publice trebuie sa indeplineasca anumite bareme (sa fie limpede, sa nu
contina germeni patogeni sau substante toxice , etc) pentru a nu pune in pericol sanatatea
populatiei. Din acest motiv ,ea este filtrata si tratata cu diversi compusi
La introducerea clorului in apa au loc fenomene fizice caracteristice dizolvarii ( clorul este
solubil in apa ) dar si fenomene chimice. In urma a doua reactii chimice consecutive , se
formeaza acidul hipocloros si acidul clorhidric .
Masuratorile indica faptul ca acidul hipocloros si clorul dispar din apa din pahar numai dupa 20
de minute
Clorul a fost folosit pentru prima data in procesul de pruificare a apei de baut acum mai
bine de 150 de ani . Clorinarea apei a fost solutia de succes in lupta impotriva aparitiei si
raspandirii maladiilor transmise prin apa : holera , febra tifoida si dizenterie .In prezent
clorinarea este folosita pe scara larga pentru tratarea apei , inculsiv pentru apa din retelele
municipale .Oamenii de stiinta din intreaga lume au inceput sa studieze clorinarea din punctul de
vedere al efectelelor colaterale si adverse pe care le poate produce. Clorul este printre cele mai
cunoscute otravuri ,prin urmare, are efecte adverse indubitabile asupra organismului uman.
Apa clorinata a fost asociata cu situatiile de agravare a unor boli respiratorii cum este
astmul .Mai mult , din cauza vaporizarii mai rapide a clorului decat a apei , apa clorinata
reprezinta o amenintare semnificativa pentru sistemul respirator cand este utilizata pentru dus. In
puls , clorul din apa usuca tenul si parul , are un miros neplacut , contribuie la decollorarea
hainelor si poate usca garniturile de cauciuc de la aparatura din casa .
Dezinfectarea cu clor se face de obicei utilizand clorul gazos.

Riscurile imbolnavirii:

Tratarea cu clor gazos are un dezavantaj major : se formeaza compusi secundari toxici
( cum e cloroformul ) , incriminati inclusiv pentru posubile afecte cancerigene . O solutie de
evitare a formarii lor este tratarea cu ultraviolete si ozon ,procedeu controversat deoarece si
ozonul da produsi secundari nedoriti .Apa supusa clorinarii trebuie se fie curata ,altfel cea mai
mare parte din clor se consuma in alte reactii decat cele de distrugere a microbilor .Un alt efect
nedorit este formarea clorfenolilor , care afecteaza grav gustul chiar la concentratii infime.
In apa trebuie obligatoriu sa mai ramana o cantitate de clor rezidual care sa anihileze
microbii din retea, dar nu in exces deoarece ii altereaza gustul si e daunator sanatatii
Mijloace de combatere:
Ozonul- este cunoscut ca un putrenic agent utilizat in dezinfectarea apelor

Avantaje:
1.Timpul de contact necesar obtinerii unei ape lipsite de bacterii este de 2-3 (fata de clor la care
acest timp este de 20-30).
2. Ozonul are un puternic efect asupra virusurilor , realizand o inactivare practic totala in 3-4
(timp ce clorul are efecte destul de slabe asupra a numerosi virusi)
3. Nu introduce in apa substante care , prin reactii secundare produce efecte neplacute (cum este
in cazul clorului la formarea clorfenolilor)

Dezavantaje:
1.Costul relativ ridicat
2.Amestecul si dozarea mai dificila
3.Pastrarea unei cantitati de ozon rezidual in apa este destul de dificila, ceea ce mareste riscurile
unor unfectari secundare.
4.Necesitatea unui control riguros asupra producerii ,dozarii si eliminarii excesului de ozon

Instalatie clorinare :

Elemente componente
1.Butelii de clor
2.Teava colectoare incalzita
3.Regulator de vacuum
4.Comutator automat
5.Rotametru
6.Servovalva
7.Analizator de clor rezidual
8.Ejector de cor
9.Pompa booster
10.Vana separatie
11.Conducta principala de apa

Principiul de functionare
Principiul de functionare se bazeaza pe vacuumul creat n sistem de catre un ejector. Apa
trece prin tubul venturi al ejectorului montat pe circuitul de apa creand astfel vacuum. Acesta se

propaga printr-o conducta de polietilena catre regulatorul de vacuum. Aici diferenta de presiune
va deschide valva de admisie a clorului pornind astfel debitul de gaz.
O diafragma cu arc aflata n interiorul regulatorului va regla vacuumul. Clorul gazos va
trece, sub actiunea vacuumului, prin rotametru, servovalva de reglaj al debitului de clor si
conducta de vacuum, catre ejector. Aici clorul gazos este amestecat cu apa ce alimenteaza
ejectorul, iar solutia obtinuta este transportata, cu ajutorul presiunii apei, catre punctul de
injectie. ntregul sistem, de la ejector pana la valva de admisie a clorului din regulatorul de
vacuum, se afla sub actiunea vacuumului.
Sistemul de clorinare este astfel configurat astfel incat la golirea unei surse de clor
(butelii) furnizarea clorului este preluata automat de sursa in stand-by. Acest lucru se
realizeaza prin intermediul unui comutator automat.
Reglarea debitului de clor ce se injecteaza se realizeaza automat catre o servovalva in
functie de valoarea clorului rezidual din apa masurat prin intermediul unei celule de masurare a
clorului rezidual.