ACADEMIA NAVALĂ ”MIRCEA CEL BĂTRÂN„

PROIECT OFIAB
”Optimizarea funcționării instalațiilor auxiliare
de bord„
Tema: Instalații sanitare de la bordul navelor

Constanța
-2019-
Cuprins
Generalități................................................................................................................................2
Clasificare......................................................................................................................3

1 din 14
Instalaţia de alimentare cu apă potabilă.................................................................................3
Tratarea apei.................................................................................................................3
Modul de funcționare a instalaţiei de alimentare cu apă potabilă.......................................4
Instalaţia pentru tratarea si evacuarea apelor uzate.............................................................5
Aprecierea calităţii apelor uzate..................................................................................6
Modul de funcționare a instalaţiei pentru tratarea si evacuarea apelor uzate........7
Sisteme de obţinere a apei dulci din apa de mare..................................................................9
Procedee de desalinizare.............................................................................................9
Procedeul electrodializei de desalinizare.......................................................9
Ultrafiltrarea....................................................................................................10
Desalinizarea prin înghețare..........................................................................11
Desalinizarea prin distilare.............................................................................11
Exemple de instalații sanitare:...............................................................................................12
Concluzii..................................................................................................................................14

1. Generalități
Sistemele sanitare navale sunt similare celor terestre, destinate deservirii
echipajului şi pasagerilor cu apă potabilă, apă pentru spălare, apă pentru spălarea
obiectelor sanitare, asigurând totodată şi evacuarea peste bord a apelor uzate şi a
dejecţiilor, cu respectarea prevederilor convenţiei internaţionale MARPOL 73/78.
2 din 14
 1.1. Clasificare
După destinaţia lor, instalaţiile sanitare se clasifică în:
 instalaţiile de alimentare cu apă;
 instalaţia de evacuare a apelor uzate.
Instalaţiile pentru alimentarea cu apă se clasifică, în funcţie de natura apei furnizate, în:
 instalaţia de alimentare cu apă potabilă;
 instalaţia de alimentare cu apă tehnică;
 instalaţia de alimentare cu apă de mare.
Instalaţia de alimentare cu apă potabilă este destinată păstrării şi distribuirii
apei de băut în condiţii deosebite de igienă şi calitate, transparenţă, gust şi miros. Apa
potabilã provenită, fie dintr-o reţea urbană, fie dintr-o instalaţie de desalinizare de la
bord, este livrată consumatorilor din careuri, bucătării, încăperi medicale etc.
Instalaţia de alimentare cu apă tehnică este destinată pentru păstrarea şi
distribuirea apei în condiţii mai puţin restrictive privind calitatea (cu excepţia apei
utilizate de alte instalaţii: răcire, alimentare căldări, etc ).
Instalaţiile de alimentare cu apă de mare asigură apa necesară igienizării
grupurilor sanitare. Instalaţia de evacuare a apelor uzate are rolul de a îndepărta apele
uzate de la bordul navei, apa provenită de la wc-uri, duşuri, băi, chiuvete, spălătorii,
bucătării etc.
Instalații de evacuare a apelor uzate este practic divizată în două părţi:
 instalaţia de evacuare a apelor uzate neinfectate;
 instalaţia de evacuare a apelor uzate infectate.
Instalaţiile de evacuare trebuie să asigure respectarea unor condiţii sanitare
deosebite impuse de convenţiile internaţionale, în ideea evitării poluării mediului
îndeosebi în situaţiile de staţionare în radă, la cheiuri sau la navigaţia prin canale

2. Instalaţia de alimentare cu apă potabilă

Instalaţia este utilizată în vederea alimentării diverselor puncte de consum de la
bordul navei, stabilite în funcţie de tipul navei astfel: la navele comerciale: încăperile
colective, oficii, bucătării (pe culoarele suprastructurii se prevăd instalaţii de
alimentare cu apă gazoasă, răcită); la pescadoare şi pasagere: încăperile colective,
oficii, bucătării şi în plus toate cabinele.
Instalaţia impune exigenţe deosebite din punctul de vedere al menţinerii
calităţii apei potabile. Calitatea apei potabile este dată de ansamblul proprietăţilor sale
fizice, chimice, bacteorologice şi organoleptice. Proprietăţile fizice se referă la
turbulenţă, culoare, temperatură şi radioactivitate. Proprietăţile chimice se referă la
conţinutul de reziduri, pH (cologaritmul concentraţiei ionilor de hirdogen într-un litru
de apă), duritate etc. Proprietăţile bacteorologice sunt date de conţinutul de bacterii şi
de natura acestora. Proprietăţile organolepatice sunt date de miros şi gust.
Menţinerea calităţilor apei potabile necesită unele măsuri speciale, deoarece
apa se degradează în timp, pierzându-şi calităţile în cinci zile vara şi în şapte zile iarna.
Aceste măsuri vizează necesitatea tratării apei păstrate, în scopul reducerii numărului
de microrganisme sub limita admisibilă.

2.1. Tratarea apei

3 din 14
 Pentru tratare se pot utiliza următoarele metode:
a) Tratarea chimică, care constă în introducerea unor substanţe bactericide (clor gazos
sau ozon) care au un efect puternic oxidant. Procedeul de tratare chimică prezintă
dezavantaje legate de imprimarea unui gust neplăcut apei (în cazul clorării), sau de
neeconomicitate (în cazul ozonării).
b) Tratarea mecanico-biologică, care constă în filtrarea apei cu ajutorul unor filtre
speciale confecţionate din materiale ceramice cu porozitate mică. Filtrele au o
membrană biologică, fiind impregnate cu o substanţă bactericidă care realizează
dezinfectarea apei prin distrugerea bacteriilor patogene.
c) Tratarea cu lămpi bactericide. Lămpile bactericide au o funcţionare bazată pe
acţiunea bactericidă antiseptică a radiaţiilor cu lungimi de undă cuprinse între 100 şi
300 de nm.
d) Tratarea oligodinamică, prin folosirea acţiunii bactericide a ionilor de argint.
Conform observaţiei practice, în cazul păstrării apei în vase de argint, datorită
efectului electrolitic slab din vas, se formează ioni de argint, care apoi sunt trimişi în
tancul de păstrare al apei. S-a constatat cã pentru a avea un efect bactericid bun,
procentul de 0,2% de ioni de argint este optim, asigurând în acest fel şi inofensivitatea
împotriva celulelor din organismul uman. In cazul echipamentelor navale s-au
construit generatoare care dizolvă (2…10) grame de argint pe oră prin efect
electrostatic asigurându-se debite cu apă tratată cuprinse între 10 şi 50 m3/h.
e) e) Sisteme de generare a apei dulci din apa de mare. Aceste sisteme elimină
necesitatea păstrării apei la bordul navei. Apa potabilă se obţine prin desalinizarea apei
de mare urmată de operaţiuni de completare cu sărurile necesare precum şi de tratare
biologică.

2.2. Modul de funcționare a instalaţiei de alimentare cu apă potabilă

Instalaţiile de apă potabilă se compun din: tancuri de păstrare a apei, pompe,
hidrofoare, sisteme de tratare chimică şi termică şi din sisteme de distribuţie aferente
instalaţiei.
De la generatorul de apă, prin conducta 1, apa este trimisă în tancul de păstrare
5, montat sub punte. Tancurile de păstrare sunt tancuri nestructurale, protejate la
interior împotriva oxidării cu lapte de ciment sau cu vopsele din răşini sintetice
alimentare. Tancurile de păstrare trebuie protejate împotriva inundării sau murdăririi
apei şi se amplasează departe de sursele de căldură pentru evitarea deprecierii apei.
Din tancurile de păstrare, prin intermediul uneia din pompele 7, apa este trimisă în
hidrofor (acumulatorul pneumohidraulic). Existenţa acumulatorului pneumohidraulic
este impusă de necesitatea evitării funcţionării continue a pompelor.

Fig. 1 Schema izometrică a unei instalaţii de alimentare cu apă potabilă cu

distribuţie inferioară şi staţie proprie de ridicare a presiunii: 1- reţea exterioară de
alimentare cu apă rece a navei; 2 - conductă de racord; 3 - contor; 4 - robinet cu
plutitor; 5 - rezervor tampon; 6 - conductă de aspiraţie a pompelor; 7 - pompă; 8 -
conductă de refulare a pompelor; 9 - conductă de ocolire; 10 - rezervor hidropneumatic

4 din 14
 (hidrofor); 11 - conductă de legătură dintre recipientele hidropneumatice şi conducta
de distribuţie; 12 - conductă de distribuţie inferioară; 13 - ramificaţie spre coloană; 14
- coloană; 15 - legătura la armăturile obiectelor sanitare;16 - robinet de închidere pe
conducta de legătură; 17 - robinet de închidere cu golire.

Hidroforul, fig. 2.
lucrează cu un volum util Vu
cuprins între volumelele maxim
si minim, V1 şi V2, cărora le
corespund presiunile p1 şi p2.
Când nivelul scade la valoarea
minimă, presiunea atinge
valoarea p2 şi releul de
presiune 19 comandă pornirea
unei pompe. Pe hidrofor se
montează supapa de siguranţă
20, menită să protejeze
instalaţia în cazul unor creşteri
accidentale de presiune. Pe
măsură ce instalaţia lucrează,
aerul care formează perna de
aer din hidrofor se poate
dizolva în apă. Completarea se face de la magistrala de aer comprimat, prin
intermediul reductorului de presiune 18.

Fig. 2 Hidroforul

3. Instalaţia pentru tratarea si evacuarea apelor uzate

5 din 14
 Instalaţia pentru evacurea apelor uzate are construcţia reglementată de normele
internaţionale prinvind evitarea poluării mediului marin cât şi prescripţiile societăţilor de
clasificare.
Apele uzate neinfectate provin din scurgerile de la spălătoare, lavoare, duşuri şi
sifoane de pardoseală din cabinele de locuit, bucătării şi încăperi ale grupului alimentar.
De obicei acestea se deversează peste bord, exitând restricţii numai pentru separarea de
grăsimi.
Apele uzate infectate provin din scurgerile spălătoarelor, lavoarelor, duşurilor şi
sifoanelor de pardoseală din încăperile medicale, din spaţiile de transport ale animalelor
vii precum şi din toate scurgerile de la toalete.
Potrivit normelor adoptate de Conferinţa internaţională asupra liniilor de încărcare
(1966) navele trebuie să fie dotate obligatoriu cu spaţii de reţinere la bord a apelor uzate.
Deversarea acestora peste bord, în zonele de radă, în porturi sau la navigaţia prin canale
este permisă numai dacă apele uzate au fost în prealabil tratate în instalaţiile proprii
bordului şi dacă prin tratare au căpătat calităţile necesare a le avea pentru a putea fi
deversate.

3.1. Aprecierea calităţii apelor uzate

Pentru aprecierea calităţii apelor uzate se utilizează următorii indici specifici:
a) Necesarul biochimic de oxigen (NBO)5
Reprezintă consumul de oxigen al unui litru de apă, luat ca probă, pe o
perioadă de cinci zile. Consumul de oxigen de către apă este generat fie de
reacţiile de reducere ale substanţelor chimice conţinute în apă, fie de
necesităţile de viaţă ale microorganimelor din apă. Norma limită impusă
pentru apele uzate este (NBO)5 = 50mg/l.
b) Conţinutul de suspensii solide
Cantitatea de suspensii solide se determină prin două cântăriri succesive ale
unui filtru confecţionat din hârtie de azbest înainte şi după filtrare. Cantitatea
de suspensii solide admisă nu trebuie să depăşescă 50mg/l.
c) Numărul de bacterii tip coli (Indexul microorganismelor de tip coli)
Prezenţa lor în apa uzată dă o măsură a infectării bilogice. Potrivit
reglementărilor, apele pot fi deversate numai dacă numărul de coli este mai
mic de 250 coli/100ml.

Structural, instalaţiile de evacuare a apelor uzate, se compun din: c olectoare; tubulatură;

echipamente asociate. Colectoarele instalaţiei de evacuare sunt reprezentate de sifoanele de pardoseală
sau de diferitele obiecte sanitare: lavoare, spălătoare, căzi, wc-uri etc. Colectoarele se racordează la
tubulatura instalaţiei prin sifoane prevăzute cu un dop hidraulic prentu răspândirea mirosului în
încăpere.
Tubulatura instalaţiei este reprezentată de tubulatura magistrală şi de ramificaţii.
Tubulatura magistrală trebuie să aibă un diametru suficient încât la scurgerea lichidelor prin ea sa
nu se înfunde. Uzual diametrele tubulaturii magistrale sunt mai mari de 100mm. Ramificaţiile au
diametrele alese corespunzător obiectelor sanitare la care se racordează şi au o dimensiune
tipizată. Echipamentele aferente sunt reprezentate de instalaţiile pentru tratarea apelor uzate
formate din instalaţiile de mărunţire sau malaxare şi dezinfectare, cu tancurile lor colectoare,
pentru aruncarea ulterioară a apelor uzate în zonele stabilite sau în instalaţiile de preluare.
Tancurile colectoare sunt de tip gravitaţional sau cu vacuum, prevăzute cu pereţi dublii,
peretele interior fiind protejat anticoroziv şi în plus, pot fi înlocuite periodic. Tancurile sunt
amplasate în zonele depărtate de cabine şi de sursele de căldură. Aerisirile lor se termină în coşul
de fum. Golirea tancurilor se face cu ajutorul unor pompe imersate în interiorul lor sau, de cele
mai multe ori cu ajutorul ejectoarelor.

6 din 14
 Tratarea apelor uzate are drept scop asigurarea realizării indicilor specifici în scopul
deversării fără restricţii peste bord. Realizarea tratării se poate face după diferite scheme impuse
de dotările de la bord.

3.2. Modul de funcționare a instalaţiei pentru tratarea si evacuarea apelor

uzate

Fig. 3 Schema de tratare a apelor uzate: TP- tratare preliminară; TF - tratare fină; TBC - tratare
biochimică; SS - substante solide; A - apă; E - evacuare peste bord (in conditiile A4/Marpol 73/78); R-
recirculare.

După procedurile de tratare preliminară, fină si/sau biochimică, din apele uzate se separă
substanţele solide rămânând apa ai cărei indici specifici sunt sub limitele prescrise. Există două
situaţii de lucru a instalaţiilor (situaţii impuse de dotările de la bordul navei): din apele reziduale
nu se evacuează nimic peste bord, deoarece substanţele solide se ard în incineratoare, iar apa se
recirculă; substanţele solide şi apa se deversează în mare, primele în anumite zone admise, apa
oriunde, fără restricţii.
Tratarea preliminară presupune: reţinerea particulelor mari prin filtrare, centrifugare sau
decantare; mărunţirea suspensiilor solide mari prin procedee mecanice, electrice sau prin
ultrasunete; aglomerare prin coagulare.
Tratarea fină, urmează tratării preliminare şi se poate realiza prin: separarea bazată pe
diferenţa de densitate a suspensiilor solide şi apei, realizabilă prin decantare, hidrociclonare sau
prin centrifugare; prelucrare prin modificarea fazei; flotare; filtrare.
Tratarea biochimică reprezintă ultima fază a operaţiunilor de tratare a apei uzate. Tratarea
biochimică se poate realiza prin: proceduri chimice, ca ozonarea sau clorarea; proceduri fizice, cu
folosirea ultrasunetelor, a curenţilor de înaltă frecvenţă sau a câmpurilor electrice; proceduri
biologice bazate pe aerarea sau oxigenarea apelor reziduale care favorizează înmulţirea bacteriilor
aerobice, care consumă materialele organice, rezultând mâl şi ape purificate. Mai rar sunt folosite
metodele de tratare cu bacterii anaerobe, datorită obţinerii hidrogenului sulfurat şi a compuşilor
amoniacali. La bordul navelor comerciale tratarea apelor uzate se poate face int-una din variantele
prezentate in fig. 4 si 5.

7 din 14
Fig. 4 Schema de procesare a apelor uzate (var. 1) Fig. 5: Schema de procesare a apelor uzate (var. 2)

În figura 6 se prezintă schema de principiu a unei instalaţii de tratare care combină

procedeurile mecano-chimice cu cele de oxidare, folosind aer sub presiune. Aceasta contribuie la
aerarea apei precum şi la accelerarea procesului de degradare a materiilor organice.

Fig. 6 Instalația de tratare a apelor uzate

Instalaţia este de tip MOC (tratare mecanică, oxidare, chimică) şi cuprinde: 1 - pompã
submersibilă pentru fărâmiţare; 2 - pompă de circulaţie; 3 - galerii de acces pentru ape uzate;
4 - galerie de aerisire; 5 – tanc de tratare mecanică; 6 - traductor de nivel; 7 - rezervor sub
presiune; 8 - ejector apă-aer; 9 – tanc pentru substanţe de aglomerare; 10 - tanc de substanţe
dezinfectante; 11 - pompe tratate; 12 - galeria de evacuare la tancul de nămol; 13 - intrare aer
comprimat; 14 - tanc tratare chimică apă tratată; 15 - galeria de evacuare apă tratată; 16 -
motor electric; 17 - bandă rulantă.
În prima etapă se execută o tratare mecanică în tancul 5. În tanc, apa uzată, care
încorporează masa solidă, este antrenată de pompa submersibilă 1. Pompa are pe aspiraţie un
grătar care realizează fărămiţarea masei solide şi care elimină posibilitatea de înfundare a
pompei. Debitul pompei de fărămiţare 1 este de opt ori mai mare decât debitul instalaţiei,
pentru ca printr-o bună recirculare, masa solida din apă să fie bine fragmentată. Pompa 1
refulează în secţiunea 5’ a tancului 5. De aici amestecul este aspirat de pompa de circulaţie 2
şi refulat în rezervorul 7, aflat sub presiune. Din acest rezervor o mare parte din amestec este
antrenată prin intermediul ejectoruilui apă-aer 8 şi este readusă în tancul 5’. Aerul comprimat
se amestecă cu apa din tancul 5’, provocând oxidarea impurităţilor reducând necesarul
biochimic de oxigen (NBO)5.
În etapa a treia se execută tratarea chimică în tancul de tratare chimică şi aglomerare 14.
Prin intermediul pompelor 11 se introduc în masa de apă substanţe de aglomerare şi dezinfecţie.
Substanţele de aglomerare sunt flotabile, la ele aderând particulele din apă. De aici, prin
intermediul benzii rulante 17, antrenată de motorul electric 16, aglomeratul este antrenat către
tancul de nămol. Substanţele dezinfectante, introduse o datã cu cele de aglomerare, reduc
conţinutul de bacterii din apa tratată, în vederea deversării peste bord.

8 din 14
 4. Sisteme de obţinere a apei dulci din apa de mare
Apa de mare conţine un procent mare de săruri, care o face inutilizabilă pentru instalaţiile
sanitare de la bordul navei sau pentru a putea fi folosită ca agent termic în instalaţiile de forţă.
În ansamblu, saliniatea apei de mare se defineşte ca fiind greutatea tuturor ionilor
continuţi într-un litru de apă şi se exprimă în mg/l. Salinitatea depinde de zona geografică,
valoarea ei medie putând fi considerată de 35 ‰.
Obţinerea apei dulci din apa de mare se realizează în instalaţii complexe care au la bazã
diverse principii funcţionale. Sunt cunoscute, de foarte mult timp, instalaţiile termice de
desalinizare prin distilare şi prin îngheţ, iar în ultimul timp au apărut si alte principii care stau
la baza desalinizării, dintre care cele mai importante sunt considerate a fi ultrafiltrarea şi
electrodializa.

Fig. 7 Obţinerea apei dulci din apa de mare

Mecanismul desalinizării, fig. 7, poate fi uşor explicat dacă se ţine seama de compoziţia
apei de mare, care într-o reprezentare simplificată, în care se considerã numai ionii de NA + si
Cl– este formatã din molecule de apă şi ioni de NA+ si Cl–. Moleculele de apă, considerate ca
dipoli, înconjoară ionii, formând un strat de molecule ataşat ionilor prin forţe electrostatice.
Ansamblul format din ioni şi moleculele ataşate este mult mai mare decât moleculele libere iar
pentru desalinizare trebuie realizată separarea celor douã pãrţi.
Pentru ca apa sa fie potabilã, conţinutul de săruri trebuie sã fie sub 500 p.p.m. Când
concentraţia de săruri este de 80-90 p.p.m. apa poate fi folosită la răcire, iar dacã aceastã
concentraţie este si mai redusă (1…3) p.p.m., apa poate fi folosită la alimentarea cazanelor.

4.1. Procedee de desalinizare

Instalaţiile de desalinizare folosesc mai multe metode de lucru bazate pe urmatoarele
procedee:
 electrolitice (electrodializa);
 ultrafiltrarea (osmoza inversã);
 îngheţarea;
 distilarea.

4.1.1. Procedeul electrodializei de desalinizare

Procedeul electrodializei de desalinizare este un procedeu cu perspective datorită
simplităţii instalaţiei şi consumului redus de energie. În principiu, aceste instalaţii sunt formate
din mai multe celule de desalinizare, fiecare celulă având douã membrane cuplate la polii unei
surse electrice, care creează în apă un câmp electric foarte puternic. Sub acţiunea acestui câmp,
ionii de Na+ se îndreaptă către catod, trecând peste membrana cuplată la polul negativ, iar ionii de
Cl- se îndreaptă spre anod, trecând prin membrana cuplată la polul pozitiv al sursei.

9 din 14
 Membrana cuplată la polul negativ
permite trecerea ionilor pozitivi şi
respinge ionii negativi iar cea
cuplata la polul pozitiv lasă să
treaca ionii negativi, respingându-i
pe cei pozitivi. Aşezarea celulelor
de desalinizare prin electrolizã în
paralel permite formarea unor
camere în care, prin membrane, se
separă ionii de săruri iar apa ramasă
cu un conţinut redus de săruri este
colectată în tancurile de
desalinizare.

Fig. 8 Fenomenul electrodializei de desalinizare

4.1.2. Ultrafiltrarea
Ultrafiltrarea este procedeul care se bazează pe utilizarea unor membrane permeabile
pentru solvent la care, aplicând principiul osmozei inverse, se pot separa moleculele de apă de
săruri. Fenomenul de osmoză inversă se produce cand două solutii apoase de concentratii diferite
sunt situate in doua celule despartite printr-o membrana semi-permeabila. In mod natural apa pura
difuzeaza prin membrana semi-permeabila din celula cu concentratie mai mica in celula cu
concentratie mai mare, avand tendinta de egalizare a concentratiilor in ambele celule si deci, de
stabilire a echilibrului.

Fig. 9 Fenomenul de osmoză inversă

Pe principiul fenomenului invers celui prezentat anterior, adica prin osmoza inversa, apa
pura va trece prin membrana semi-permeabila din solutia concentrata in cea diluata, in final
obtinandu-se apa pura.
Acest lucru se va realiza prin aplicarea unei forte asupra coloanei cu solutie concentrata
care va invinge presiunea osmotica si va determina trecerea apei in celula cu solutie diluata.
Filtrarea pe principiul osmozei inverse se realizeaza prin intermediul unor module compuse dintr-
un vas sub presiune in care se introduc membranele filtrante. Pentru realizarea procesului este
necesara o sursa de presiune de minimum 3 bari. Sistemele cu osmoza inversa pentru uz casnic se
bazeaza pe un proces ce se desfasoara in mai multe trepte de filtrare a apei pentru a furniza in
final o apa potabila de cea mai buna calitate.

10 din 14
 4.1.3. Desalinizarea prin înghețare
Desalinizarea prin înghețare este un procedeu termic de desalinizare. Prin răcirea apei
vitezele moleculelor scad, iar moleculele libere se dispun în poziţia corespunzătoare reţelei de
cristalizare. Ionii cu moleculele de apã aferente, datorită dimensiunilor lor nu încap în reţeaua
cristalină formată şi sunt împinşi în masa de apă, pe masurã ce suprafaţa de separaţie dintre
apa de mare şi gheaţã se departează de sursa de frig. Calitatea desalinizării prin acest
procedeu este mai redusã datoritã faptului cã solvanţii pot fi prinşi între cristalele de gheţă,
precum si datorită lipirii lor de suprafaţa gheţii. Salinitatea apei, obţinută prin acest procedeu,
este în jur de 5000 mg/l, cu mult peste valorile admise pentru utilizarea apei desalinizate în
instalaţiile termice.

4.1.4. Desalinizarea prin distilare

Încălzirea apei de mare în jurul punctului de fierbere măreşte energia cineticã a
moleculelor libere de apă aşa încât acestea părăsesc suprafaţa de separaţie devenind vapori.
La instalaţiile de desalinizare prin distilare, care realizează o separare bunã a vaporilor, se pot
realiza concentraţii de săruri în apă de la 2 p.p.m.

Fig. 10
Schema unui dealinizator în mai multe trepte
A- intrare abur; B- intrare apă de mare; C-apă dulce; D- ieșire saramură; E- ieșire abur; F-schimbător
de căldură; G- sistem colector pentru condensat; H- sistem fierbător independent.

Eficienţa procedeelor de desalinizare a apei de mare poate fi analizată prin prisma

consumului de energie pe tona de apă desalinizată. Din acest punct de vedere, cele mai
economice procedee sunt acelea care realizează desalinizarea farã a schimba starea de
agregare a apei.
Calitatea apei desalinizate obţinută prin ultrafiltrare şi îngheţare nu coboară sub 500
p.p.m. iar la electrodializă salinitatea minimă este de 300 p.p.m. Valori mai reduse ale
salinitãţii se pot obţine prin desalinizarea succesivă în mai multe trepte însã aceasta duce la
mărirea consumului de energie şi la complicarea instalaţiilor. La desalinizarea prin distilare se
poate obţine o salinitate a apei de până la 0,05mg/1 (0,05 p.p.m.). Din această cauză, pentru a
obţine apã potabilă şi tehnică la bord se poate utiliza oricare din procedeele de desalinizare,
însã pentru apa necesară cazanelor se recomandă desalinizarea prin distilare.
Gabaritele si greutaţile instalaţiilor termice de desalinizare sunt condiționate de
dimensiunile schimbătoarelor de caldură iar a celor cu membrană de suprafaţă membranelor
care trebuie sã asigure debitul de apă desalinizată. Cele mai reduse gabarite si greutaţi le au
instalaţiile de desalinizare prin ultrafiltrare şi prin distilare.

11 din 14
 Din punctul de vedere al fiabilităţii şi al cheltuielilor de exploatare, instalaţiile de
desalinizare prin distilare sunt net superioare faţă de cele cu membrane şi faţă de cele prin
îngheţare datorită simplităţii lor constructive. Din cele prezentate, rezultã că utilizarea
procedeelor de desalinizare pe navă se face în mod diferenţiat. La navele cu consumuri
energetice controlate riguros şi cu necesităţi mari de apă potabilă şi tehnică (submarine,
pasagere si platforme de foraj maritim) sunt indicate desalinizatoarele cu membrană iar la
celelate nave la care necesităţile sunt mai mici, se utilizează instalaţii cu distilare care folosesc
energia reziduală, cu temperaturi scăzute din circuitul de răcire al motoarelor (60-80º C) sau
energia aburului care a lucrat în maşinile sau în instalaţiile navei .

5. Exemple de instalații sanitare:

a. HAMWORTHY'S Membrane Bioreactor(MBR) –sistemul
utilizează
tratament biologic urmat de ultrafiltrare și dezinfecție ultravioletă (UV). Apa reziduală este
tratată mai întâi în prese pentru a îndepărta hârtia și alte obiecte solide solide. Apoi, apele
reziduale intră într-un bioreactor cu două gaze, unde bacteriile digeră materia organică. În
urma tratării biologice, apa reziduală este filtrată prin membrane tubulare pentru a elimina
particulele și masa biologică. În stadiul final al tratării, apele reziduale sunt supuse
dezinfecției UV pentru a reduce agenții patogeni
b. ROCHEM’s ROCHEM LPRO și ROCHEM Bio-Filt – Sistemul
tratează fluxuri ridicate și scăzute de deșeuri. ROCHEM LPRO parte a sistemului tratează
apa reziduală din spălare și depozitare (fluxuri reduse de deșeuri). Sistemul ROCHEM LPRO
utilizează ecrane pentru a îndepărta fibrele, membranele cu osmoză inversă pentru a elimina
particulele și solidele dizolvate și dezinfecția UV pentru a reduce agenții patogeni. Sistemul
Bio-Filt ROCHEM folosește ecrane vibratoare pentru a îndepărta solidele brute,
bioreactoarele pentru oxidarea biologică a deșeurilor, membranele de ultrafiltrare pentru a
elimina particulele și masa biologică (care sunt returnate bioreactoarelor) și dezinfectarea UV
pentru a reduce agenții patogeni.
c. Zenon ZeeWeed MBR - sistemul utilizează oxidarea aero-biologică,
urmată de ultrafiltrare și dezinfecție UV. Apa reziduală curge prin două ecrane grosiere într-
un rezervor de colectare. Din rezervorul de colectare, apa uzată este pompată într-un
bioreactor gazos. După bioreactor, apele uzate curg prin sistemul membranar de ultrafiltrare
cu fibre duale ZeeWeed sub vid. În stadiul final al tratării, apa uzată combinată din membrane
este supusă dezinfecției UV pentru a reduce agenții patogeni.
d. SCANSHIP AWP (Advanced Wastedwater Purification) - sistemul
utilizează oxidarea aerobă biologică, urmată de flotarea aerului dizolvat și dezinfecția UV.
Apa reziduală este pompată printr-un filtru de tambur grosier și apoi prin două bioreactoare
gazeificate separate. Fiecare bioreactor conține bile de plastic care plutesc liber pentru a
susține creșterea biologică, eliminând necesitatea unei mase biologice reciclate. După aerare,
apa reziduală este pompată la două unități de flotație cu aer dizolvat (DAF) pentru a se separa
solidele. Din unitățile DAF, apa reziduală este pompată pentru a lustrui filtrele de ecran. În

12 din 14
stadiul final al tratării, apele reziduale sunt supuse dezinfecției UV pentru a reduce agenții
patogeni.

e. EVAC - este o companie care proiectează, produce și

comercializează soluții de colectare și tratare a deșeurilor ecologice și de tratare a apelor
reziduale pentru industria marină din întreaga lume. Evac MBR este un sistem avansat de
tratare a apelor uzate avansate, unde toate fluxurile de deșeuri sunt tratate într-un singur
proces. Evac MBR se bazează pe
egalizarea și amestecarea efectivă a
fluxurilor de deșeuri primite, pre-
tratarea prin ecrane, biotank aerat și
bioreactor cu membrană. În această
propunere, se adaugă o etapă de
eliminare a nutrienților la procesul de
bază. Procesul Evac MBR este
complet automatizat și controlat printr-
un PLC prin întrerupătoare de vid /
presostat, întrerupătoare de nivel,
senzori DO, TSS și pH, debitmetre și
detectoare de spumă.

Fig. 11 Principiul de bază al procesului Evac single-stream (Evac, 2008)

13 din 14
 Fig. 12 Diferite modele de instalații EVAC MBR

6. Concluzii
Comunitatea internațională a stabilit reglementări legale care să acopere această
problemă pentru a proteja în mod adecvat nu numai mediul marin, ci și sănătatea umană,
care este, de asemenea, adesea expusă riscurilor datorate poluării din apele reziduale. Cu
toate acestea, marea a rămas încă o zonă fragilă expusă la diferiți poluanți și riscuri. În
consecință, pe lângă reglementările internaționale, unele state și-au stabilit propriile
reglementări care sunt mai stricte, având ca scop o mai bună protecție a zonelor lor
deosebit de sensibile, deoarece reglementările recunoscute la nivel internațional au
dezavantajele lor și există încă loc de îmbunătățire.
Majoritatea tipurilor tradiționale de tip II MSD(Marine Sanitation Device), în practică,
operează pe navele cu anumite erori datorită începerii treptate a sistemului înainte de
sosirea în port, a nămolului biologic redus, a supraclorării sau a întreruperii fluxului
intermitent comun în viața la bord. Sistemele tratate de Waistedwater Adwanced sunt de
multe ori mai complexe, instalate mai ales pe vasele de croazieră și au rezultate mai bune
în ceea ce privește calitatea efluenților. Majoritatea producătorilor sistemelor
AWT(Advanced Water Treatment) continuă să modernizeze sistemele AWT
(Advanced Water Treatment) existente și să dezvolte noi sisteme care pot reduce
componentele (metale grele, substanțe nutritive, fosfor și azot) din efluenți care poluează
mediul marin și nu fac obiectul niciunui regulament.

14 din 14