Universitatea Politehnica din Bucureşti

Şcoala doctorală Ingineria Sistemelor Biotehnice

Specializarea Inginerie Mecanică

ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII PENTRU DEPOLUAREA MECANICĂ A APELOR

UZATE

Profesor Coordonator : Student:

Prof. dr. ing. Gheorghe VOICU Ing.Lavinia-Elena BUDESCU

-2018-
 CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................. 3
Capitolul I Tehnologii de epurare a apelor uzate ............................................................................ 6
1.1 Metode de epurare a apelor uzate .......................................................................................... 6
1.2 Instalaţii de epurare a apelor uzate ........................................................................................ 6
Capitolul II Epurarea mecanică a apelor uzate.............................................................................. 12
2.1 Instalaţii de sitare a apei uzate............................................................................................. 13
2.1.1 Instalaţii de sitare prevăzute cu suprafeţe active de reţinere de tip grătar .................... 14
2.1.2 Instalaţii de sitare prevăzute cu suprafeţe active de reţinere de tip site ....................... 16
BREVET - Sită vibrantă pentru ecranarea fină a lichidelor – US Grant Patent May 30, 1972
( Vezi anexa 3) .......................................................................................................................... 18
2.2 Grătare ................................................................................................................................. 20
2.2.1 Grătare cu curăţire manuală ......................................................................................... 21
2.2.2 Grătar curb cu curăţire mecanică ................................................................................. 22
2.2.3 Grătarul plan cu curăţire mecanică în amonte .............................................................. 23
2.2.4 Grătar plan cu curăţire mecanizată cu cupă ................................................................. 23
2.2.5. Grătar plan cu curăţire mecanică din aval ................................................................... 24
2.2.6 Grătarul Rotamat tip Ro1 ............................................................................................. 25
2.2.7 Grătarul fin cu tambur rotund Ro2 .............................................................................. 27
BREVET- Grătar cu actiune reciproca – US Grant Patent 2 Iunie 1992 (vezi anexa 1) ......... 28
BREVET - Grătar cu greble rotative - US Patent 24 March 1998 ( Vezi anexa 2) .................. 29
2.3 Dezintegratoare mecanice ................................................................................................... 30
2.4 Echipamente pentru separarea şi colectarea materiilor grase sub formă de peliculă formată
la suprafaţa apelor ..................................................................................................................... 31
2.4.1 Aspecte teoretice privitoare la separarea prin flotaţie a suspensiilor din apele uzate .. 32
2.4.2 Separatoarele de grăsimi cu aer insuflat ....................................................................... 34
2.4.3. Separatoarele de grăsimi cu aer dizolvat ..................................................................... 35
Anexa 1 ......................................................................................................................................... 38
Anexa 2 ......................................................................................................................................... 39
Anexa 3 ......................................................................................................................................... 40
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 41
 INTRODUCERE

Dezvoltarea aşezărilor omeneşti a fost legată din cele mai vechi timpuri de rezolvarea
problemei alimentării cu apa potabilă necesară atât consumului cât şi activităţilor productive.
Dacă în aşezările rurale cu populaţie mai redusă şi cu locuinţe distanţate unele faţă de altele,
oamenii îşi satisfac nevoile de apă potabilă cu relativă uşurinţă, preluând-o din pânzele freatice de
mică adâncime, în cantităţi relativ reduse, în centrele urbane aglomerate problema alimentării cu
apa este mult mai dificilă deoarece cantităţile necesare de apă sunt mari, iar sursele care să
satisfacă necesităţile se găsesc uneori la distanţă faţa de localitaţi.
Satisfacerea necesităţilor de apa potabilă, de buna calitate, a centrelor urbane se realizează
cu complexe specializate de construcţii şi instalaţii denumite generic: sistemul centalizat de
alimentare cu apa al localităţii, care realizează captarea apei din surse naturale, transportul acesteia,
îmbunătaţirea calitaţii (în cazul în care sursele nu asigură o apă cu o calitate corespunzătoare
cerinţelor consumatorilor), înmagazinarea în rezervoare situate în apropierea consumatorilor şi
distribuţia prin conducte sub presiune până la fiecare consumator în parte. [1]
Sistemele centralizate de alimentare cu apă trebuie să satisfacă cerinţele menajere (băut,
gătit, spălat, întreţinere gospodărie, etc.) şi edilitare (consumul in instituţii publice, stropitul şi
spălatul străzilor, întreţinerea spaţiilor verzi, alimentarea fântânilor arteziene,etc.), cerinţele
industriale (consumuri tehnologice, nevoi igienico-sanitare ale personalului, etc.) precum şi
necesarul de apă pentru stingerea incendiilor.
În urma satisfacerii nevoilor de apă ale consumatorilor, apa se impurifică, pierzându-şi
calitatea iniţială. Această apă poartă numele de apă uzată, iar evacuarea acesteia, în aglomerările
urbane, se face de asemenea cu complexe specializate de construcţii şi instalaţii, care poartă
denumirea generică: sistemul centralizat de canalizare al localităţii care are rolul de a colecta apele
uzate de la consumatori şi apele meteorice, de a le transporta în afara centrului populat, de a le
epura şi evacua într-un curs natural de apă. Gradul necesar de epurare al apelor uzate înainte de
evacuare, trebuie să fie astfel încât să nu deterioreze calitatea receptorului.
În figura 1.1. este prezentată o schemă generală a circuitului pe care îl realizează apa într-o
localitate şi în teritoriul extravilan aferent acesteia, în care sunt puse în evidenţă sursele şi
modalităţile de alimentare cu apă ale localităţii, categorile de consumatori de apă (care se
constituie în surse de poluare a apei), modalităţile de evacuare şi epurarea a apei poluate din
localitate. Astfel, din schemă se observă că alimentarea cu apă a localităţii se realizează pe două căi
şi anume: printr-un sistem centralizat de alimentare cu apă care de obicei asigură nevoile de apă
potabilă pentru consumatorii menajeri şi industriali din aglomerarea urbană şi prin surse
individuale de apă care asigură nevoile de apă pentru consumatori menejeri aflaţi la periferia
localităţii sau izolaţi (de regulă în afara zonei de acoperire a sistemului centralizat de alimentare cu
apă) sau nevoile de apă pentru anumite unităţi industriale sau complexe agrozootehnice.
Sistemul centralizat de alimentare cu apă îşi preia de regulă apă din surse de suprafaţă (ape
curgătoare, izvoare, lacuri, etc.) sau subterane (apă freatică, apă minerală, etc.) care trebuie să
asigure o apă naturală cu o calitate cât mai corespunzătoare. Proprietăţile şi caracteristicile apelor
naturale (organoleptice, fizice, chimice, biologice şi bacteriologice), variază în limite foarte largi în
funcţie de natura apelor (ape subterane, ape dulci de suprafaţă stătătoare sau curgătoare, apele
mărilor sau oceanelor), gradul şi particularităţile poluării apelor, particularităţile faunei şi florei
acvatice, etc. .La modul cel mai general, un sistem centralizat de alimentare cu apă este compus
din următoarele obiective tehnologice: sistemul de captare, staţia de tratare a apei în vederea
potabilizării, rezervorul şi reţeaua de distribuţie. Între obiectivele tehnologice ale sistemului de
alimentare apa circula prin aducţiuni gravimetrice sau, la nevoie, sub presiunea creată prin
intermediul unor staţii de pompare.Sistemul de captare cuprinde construcţiile şi instalaţiile
necesare pentru preluarea apei din diferite surse naturale şi colectarea acesteia într-un singur loc.
Sistemul de captare diferă ca structură de la o sursă la alta, dar nu poate lipsi din nici o schemă de
alimentare cu apă.
Staţia de tratare a apei cuprinde un complex de construcţii şi instalaţii necesare pentru
îmbunătăţirea caracteristicilor calitative ale apei naturale asfel încât să corespundă cerinţelor
consumatorului. În general în staţiile de tratare se realizează limpezirea apei, corectarea gustului şi
mirosului, corectarea caracteristicilor chimice ale apei (deferizare şi demanganizare, dedurizare,
eliminarea gazelor din apă, desalinizare, etc.) şi dezinfecţia apei.
Echipamentele şi instalaţiile din staţia de tratare a apelor de alimentare funcţionează după
principii fizice (separarea impurităţilor prin sitare; separarea impurităţilor prin sedimentare;
separarea impurităţilor prin filtrare; tratarea apei cu raze UV) şi chimice (coagulare-floculare;
deferizare şi demanganizare; dedurizare; eliminarea gazelor din apă; desalinizare; clorinare;
ozonizare; etc.). Structura staţiilor de tratare a apei este în funcţie de calitatea sursei de apă, iar in
situaţia în care sursa furnizează o apă curată, care se încadrează în limitele admisibile de
mineralizare staţia de tratare poate lipsi din schema sistemului de alimentare cu apă.
Rezervorul este o construcţie care asigură înmagazinarea unei cantităţi de apă în apropierea
aglomerării urbane sau obiectivelor productive in scopul de a face compensarea zilnică a debitelor
de consum şi asigurarea rezervei de apă pentru stingerea incendiilor. În general rezervoarele sunt
situate la înălţime dominând centrul populat sau obiectivul productiv pentru a asigura gravitaţional
presiunea în reţeaua de distribuţie. Rezervoarele sunt obiective care nu pot lipsi din nici o schemă
de alimentare cu apă. [2]

Fig. 1.1 Circuitul apei intr-o aglomerare urbană şi pe teritoriului aferent acesteia [3]
 Reţeaua de distribuţie a apei este constituită din totalitatea conductelor, instalaţiilor şi
accesoriilor care transportă apa de la rezervoare pâna la cel mai îndepărtat punct de consum,
asigurând debitele şi presiunile necesare. Reţeaua de distribuţie nu poate lipsi din nici o schemă de
alimentare cu apă.
Alimentările cu apă din surse individuale pentru consumatorii menajeri sunt de regulă
compuse în marea majoritate a cazurilor din captări subterane (puţuri) sau de suprafaţă (izvoare) de
unde apa este transportată manual sau prin intermediul unor hidrofoare şi e utilizată ca atare,
rareori suferind tratamente de corectare a caracteristicilor acesteia.
Obiectivul principal al epurării apelor uzate îl constituie îndepartarea substanţelor în
suspensie, coloidale şi în soluţie, a substanţelor toxice, a microorgansimelor din apele uzate, în
scopul protecţiei mediului înconjurător.
Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de
canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifica în asa mod calităţile,
încat să îndeplinească condiitile precise de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor
reţinute din aceste ape.
În prezent , staţiile de epurare pot fi clasificate în două mari categorii:
- Orăşeneşti
- Industriale

Staţiile de epurare orăşeneşti primesc spre epurare ape uzate menajere, industriale, meteorice,
de drenaj şi de suprafaţă, în proporţii variabile. O dată cu industrializarea puternică a centrelor
populate, se poate considera că nu mai există staţii de epurare care tratează numai ape uzate
menajere.
Staţiile de epurare industriale tratează numai ape uzate industriale.Epurarea în comun a apelor
uzate orăşeneşti cu cele industriale este avantajoasă.

Dintre aceste avantaje menţionăm:

- desfăşurarea optimă a procesului de epurare, datorită substanţelor nutritive conţinute în

unele ape uzate industriale;
- existenţa unei singure staţii de epurare, în care se tratează ambele feluri de ape uzate, poate
conduce la reducerea costului de producţie al epurăii apei şi la o cooperare mai eficientă
între industrie şi centrul populat, în vederea epurării apelor uzate;
- existenţa unui singur resposabil pentru epurarea apelor uzate pe întreg teritoriul centrului
populat, ceea ce asigură şi o eficienţă mai mare a exploatării.

Epurarea în comun poate fi impiedicată de existenţa unor substanţe inhibatoare, în suspensie,

din apele uzate industriale; în numeroase cazuri, acestea pot fi îndepartate în staţii de preepurare,
facandu-se astfel posibilă epurarea lor in comun.
În vederea epurării apelor uzate şi a micşorării costului de epurare, în afară de măsurile luate
prin preepurarea unor ape uzate, care conduc, în final, la uşurarea epurării acestora, mai trebuie
avute în vedere:
Folosirea în irigaţii a apelor uzate orăşeneşti sau industriale; procedeu de epurare care conduce
la sporirea recoltelor; [2]
 CAPITOLUL I
TEHNOLOGII DE EPURARE A APELOR UZATE

1.1 Metode de epurare a apelor uzate

Metodele de epurare a apelor uzate se pot împărţi în trei mari categorii şi anume: metode de
epurare mecanice; metode de epurare chimice; metode de epurare biologice.

Dintre cele mai frecvent utilizate metode mecanice utilizate în epurarea apelor uzate se pot
enumera:
- sitarea apei în scopul separării împurităţilor grosiere din apele supuse procesului de
epurare;
- sedimentarea sau decantarea în scopul separării suspensiilor solide decantabile din apele
supuse procesului de epurare sau îngroşării nămolurilor;
- flotarea în scopul separării împurităţilor uşoare cu structură ramificată sau a impurităţilor
coloidale hidrofobe din apele supuse procesului de epurare;
- filtrarea în scopul clarificării apelor supuse procesului de epurare sau dezhidratării
nămolurilor;
- centrifugarea în scopul dezhidratării nămolurilor;
- evaporarea şi infiltrarea în scopul dezhidratării nămolurilor
- procedee termice în scopul condiţionării, pasteurizării, uscării şi incinerării nămolurilor;
- iradierea cu raze UV în scopul dezinfectării apelor supuse procesului de epurare apelor;

1.2 Instalaţii de epurare a apelor uzate

Instalaţiile în care se realizează procesul de epurare a apelor uzate poartă denumirea

generică staţii de epurare a apelor uzate.Staţiile de epurare a apelor uzate se pot clasifica după mai
multe criterii şi anume: după destinaţie, după structură, după calitatea efluentului evacuat, după
configuraţia fluxului tehnologic, după natura procedeelor de epurare utilizate şi după modul de
distribuţie a obiectelor tehnologice componente.
După destinaţie staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:
- staţii de epurare generale (denumite şi urbane sau orăşeneşti), care sunt plasate la capătul
(ieşirea) sistemelor centralizate de canalizarea a localităţilor, şi care realizează epurarea apelor
uzate care sunt captate şi transportate prin acestea; de regulă, apele din sistemele centralizate de
canalizare pot fi compuse din diferite categorii de ape uzate, în proporţii variabile şi anume: ape
uzate menajere şi sociale, ape uzate industriale şi agrozootehnice, ape meteorice, ape de drenaj,
etc.; efluenţii rezultaţi din staţiile de epurare generale sunt deversate în receptori naturali, de regulă,
ape de suprafaţă, după ce sunt aduşi la un grad de epurare admisibil, corespunzător evacuării
acestora în siguranţă, corespunzător condiţiilor stipulate în Normativul privind condiţiile de
evacuare a apelor uzate în receptori naturali NTPA 001/1997;
- staţii de epurare locale, care sunt aferente unei unităţi economice, industrială sau
agrozootehnică şi care prelucrează apele uzate rezultate din procesul tehnologic al acesteia, având
caracteristici specifice; staţiile de epurare locale au de regulă următoarele roluri: reţin din apele
uzate substanţe valoroase în scopul reutilizării în cadru procesului tehniologic; reţin substanţe
toxice (periculoase pentru mediu) în scopul neutralizării acestora; aduc apele prelucrate la grade de
epurare admisibile pentru evacuarea acestora în siguranţă; uniformizează debiteler de apă uzată şi
efluenţii; efluenţii rezultaţi pot fi deversaţi în sistemele centralizate de canalizarea a localităţilor,
caz în care acest tip de staţii de epurare locale poartă denumirea de staţii de preepurare apelor uzate,
caz în care calitatea efluentului trebuie să corespundă condiţiilor stipulate în Normativul privind
condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor NTPA 002/1997, sau
efluenţii rezultaţi pot fi deversaţi în receptori naturali, caz în care acest tip de staţii de epurare
locale poartă denumirea de staţii de epurare specializate a apelor uzate, caz în care calitatea
efluentului trebuie să corespundă condiţiilor stipulate în Normativul privind condiţiile de evacuare
a apelor uzate în receptori naturali NTPA 001/1997.
După structură staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în: staţii de epurare într-o
singură treaptă, staţii de epurare în două trepte şi staţii de epurare în trei trepte. [3]

INFLUENT

INSTALAŢIE DE
SITARE
Reţineri tocate
GRĂTAR
(SITĂ)
DEZINTEGRATOR TRANSPORTOR-
Reţineri COMPACTOR
umede
Apă rezultată din dezhidratare

DEZNISIPATOR Reţineri dezhidratate

şi compactate
Nisip proaspăt
INSTALAŢIE DE
SPĂLARE A NISIPULUI
Nisip spălat

JGHEABURI DE
DRENAJ
Apă drenată Nisip dezhidratat

SEPARATOR
DE GRĂSIMI

Grăsimi separate

DECANTOR
PRIMAR Gaz de fermentaţie
Nămol proaspăt

INSTALAŢIE DE
FERMENTARE ANAEROBĂ
A NĂMOLULUI
Nămol stabilizat

PLATFORMĂ PENTRU
USCAREA NĂMOLULUI

Ape drenate
Nămol dezhidratat
EFLUENT

EMISAR

Fig. 1.1 Schema unei staţii de epurare mecanică (într-o singură treaptă) [3]
 Staţiile de epurare într-o singură treaptă sunt de regulă staţii de epurare în care se
prelucrează ape uzate având un conţinut redus de poluanţi organici, adică ape uzate cu încărcare
preponderent minerală (mai ales suspensii solide), în mare majoritate obiectele tehnologice ale
acestor staţii bazându-şi procesele tehnologice pe principii mecanice şi din această cauză această
categorie de staţii purtând de regulă denumirea staţii de epurare mecanice. Schema fluxului
tehnologic al unei staţii de epurare mecanice este prezentată în figura 1.1. De menţionat că acest tip
de staţii de epurare reţin din apele uzate prelucrate 40 – 60% din suspensiile solide, 10 – 20% din
încărcarea cu nutrienţi (azot şi fosfor) şi reduc cu 20 – 40% încărcarea cu CBO5 (materie organică).
Staţiile de epurare în două trepte sunt staţii mai complexe care se regulă utilizează două
categorii de procedee distincte pentru realizarea procesului tehnologic de epurare a apelor uzate.
În această categorie de staţii de epurare pot fi încadrate staţiile de epurare mecano-chimice şi
staţiile de epurare mecano biologice.
Staţiile de epurare mecano-chimice sunt staţii de epurare formate din două trepte, o
treaptă mecanică, de regulă similară cu cea prezentată în cazul staţiilor de epurare mecanică, şi o
treaptă chimică, de regulă de coagulare –floculare pentru eliminarea coloizilor, dar şi pentru alte
tratamente chimice aplicate apelor tratate cum ar fi: neutralizare, schimb ionic, oxidare chimică,
dezinfecţie, etc. În figura 1.2 este prezentat un exemplu structură de staţie de epurare mecano -
chimică a apelor uzate, cu treaptă chimică de coagulare – floculare, care reduce încărcările cu
suspensii solide şi coloizi, cu eficienţe de 60 – 85%. [3]
INFLUENT

TREAPTA
MECANICĂ

BAZIN DE STAŢIE DE DOZARE ŞI

AMESTEC ŞI REACŢIE PREPARARE A REACTIVILOR

EFLUENT
EMISAR

Fig. 1.2 Schema unei staţii de epurare mecanico-chimică, cu treaptă chimică

de coagulare – floculare [3]

Staţiile de epurare mecano biologice sunt staţii de epurare formate tot două trepte, o
treaptă mecanică şi o treaptă biologică, această categorie de staţii de epurare constituindu-se în
structura clasică a staţiilor generale de epurare a apelor uzate urbane, cu o foarte largă răspândire
în practică. În figura 1.3 este prezentată schema structurii unei staţii mecano-biologice, la care
treapta biologică este dotată cu bazine de aerare cu nămol activ (varianta de staţii cel mai
răspândită în lume), iar în figura 1.4 este prezentată schema structurii unei staţii mecano-biologice,
la care treapta biologică este dotată cu biofiltre.
Se remarcă faptul că în marea majoritate a cazurilor , în cadrul staţiilor de epurare mecano-
biologice sunt utilizate şi instalaţii chimice şi anume:

- instalaţii de coagulare-floculare care sunt plasate de regulă în treapta mecanică, în

amontele decantorului primar;
- instalaţii de dezinfectare chimică (clori nare sau ozoniozare) care sunt plasate la finalul
fluxului tehnologic, tratând efluentul staţiei de epurare înainte de evacuarea acestuia în emisar.
 De menţionat că în ultima perioadă tratamentul de dezinfecţie a efluentului staţiilor de
epurare a apelor uzate se face tot mai frecvent prin iradiere cu radiaţii ultraviolete UV, care este
un procedeu fizic.
Staţiile de epurare în trei trepte sunt cel mai frecvent staţii de epurare formate dintr-o
structură mecano-biologică clasică la care se adaugă o treaptă terţiară de epurarea avansată. În
prezent, în lume, performanţele staţiilor mecano-biologice clasice nu mai sunt suficiente şi de
aceea acestea sunt completate cu o treaptă distinctă, terţiară, care de regulă asigură prin diferite
metode şi procedee de epurare (artificiale sau naturale) atât eliminarea avansată din apele uzate a
suspensiilor solide şi a materiilor organice, cât şi eliminarea nutrienţilor, substanţelor greu
biodegradabile şi substanţelor toxice din apele uzate, realizându-se grade superioare, cu valori
înalte, de epurare ale acestora.

INFLUENT

INSTALAŢIE DE
SITARE
Reţineri tocate
GRĂTAR
(SITĂ)
DEZINTEGRATOR TRANSPORTOR-
Reţineri COMPACTOR
umede
Apă rezultată din dezhidratare
Reţineri dezhidratate
DEZNISIPATOR şi compactate
Nisip proaspăt
INSTALAŢIE DE
SPĂLARE A NISIPULUI
Nisip spălat

JGHEABURI DE
DRENAJ
Apă drenată Nisip dezhidratat
PRELUCRAREA
SEPARATOR DE
NĂMOLURILOR
GRĂSIMI
CENTRALĂ
Grăsimi separate TERMICĂ
Coagulanţi
BAZIN DE AMESTEC Gaz de
CU COAGULANŢI fermentare
METANTANK
CAMERA DE REACŢIE Gaz de
(FLOCULARE) fermentare
INSTALAŢIE DE
DECANTOR EPURARE MECANICĂ FERMENTARE A
PRIMAR A APEI NĂMOLULUI
(METANTANCURI)
Nămol primar
Nămol
EPURARE fermentat
Nămol
BIOLOGICĂ îngroşat
CAMERĂ DE INSTALAŢIE DE
A APEI CONDIŢIONARE
AMESTEC ŞI ÎNGROSĂTOR
BAZIN DE AERARE DISTRIBUŢIE A DE NĂMOL A NĂMOLULUI
●
CU NĂMOL ACTIV NĂMOLULUI Nămol FERMENTAT
amestecat Nămol
condiţionat
DECANTOR
Nămol INSTALAŢIE DE
SECUNDAR
secundar DEZHIDRATARE
în exces A NĂMOLULUI
Nămol secundar
recirculat Apă drenată

INSTALAŢIE DE Clor, ozon, BAZIN DE CONTACT Nămol dezhidratat

DEZINFECTARE raze UV
A APEI EFLUENT
EMISAR
Fig. 1.3 Schema unei staţii de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată
cu bazine de aerare cu nămol activ [3]
 Astfel după calitatea efluentului evacuat, staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:
- staţii de epurare clasice, în care se obţine o calitate satisfăcătoare a efluentului evacuat, cu
valori ale gradului de epurare de 60 - 80%;
- staţii cu epurare avansată, în care se obţine o calitate superioară a efluentului evacuat, cu
valori ale gradului de epurare de 95 – 99,9%.
De asemenea după configuraţia fluxului tehnologic, staţiile de epurare a apelor uzate se
clasifică în:
- staţii de epurare cu flux tehnologic convenţional;
- staţii de epurare cu flux tehnologic neconvenţional.

INFLUENT

INSTALAŢIE DE
Reţineri tocate SITARE
GRĂTAR
(SITĂ)
DEZINTEGRATOR TRANSPORTOR-
Reţineri COMPACTOR
umede
Apă rezultată din dezhidratare
Reţineri dezhidratate
DEZNISIPATOR
şi compactate
Nisip proaspăt

INSTALAŢIE DEspălat
Nisip
SPĂLARE A NISIPULUI

Apă drenată Nisip dezhidratat

JGHEABURI DE
DRENAJ

SEPARATOR DE
GRĂSIMI

Grăsimi separate

DECANTOR
PRIMAR
Nămol EPURARE MECANICĂ
primar A APEI

EPURARE
BIOLOGICĂ
A APEI Recirculare
apă PRELUCRAREA
NĂMOLURILOR
CAMERĂ DE Nămol PLATFORMĂ DE
BIOFILTRU AMESTEC ŞI amestecat DEZHIDRATARE
DISTRIBUŢIE A A NĂMOLULUI
●
NĂMOLULUI
DECANTOR
SECUNDAR Nămol
secundar Ape drenate Nămol dezhidratat

INSTALAŢIE DE BAZIN DE CONTACT

DEZINFECTARE Clor, ozon,
A APEI EFLUENT
raze UV EMISAR

Fig. 1.4 Schema unei staţii de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată cu biofiltre
[3]
 După natura procedeelor de epurare utilizate staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică
în:
- staţii de epurare intensive, la care procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc
numai în condiţii artificiale;
- staţii de epurare extensive, la care procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc
numai în condiţii naturale;
- staţii de epurare mixte, la care unele procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc
în condiţii artificiale, iar celelalte procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc în condiţii
naturale.

După modul de distribuţie a obiectelor tehnologice componente, staţiile de epurare a apelor

uzate se clasifică în:

- staţii de epurare cu structură dispersată, la care obiectele tehnologice sunt distincte şi

independente şi ocupă diferite poziţii pe suprafaţă arondată staţiei de epurare, situaţie întâlnită în
cazul staţiilor de epurare urbane de medie şi mare capacitate;
- staţii de epurare compacte, la care obiectele tehnologice sunt dispuse într-o structură
unitară de tip monobloc, situaţie întâlnită mai ales în cazul staţiilor de epurare de mică capacitate
care deservesc consumatori individuali (de exemplu, locuinţe independente sau grupuri mici de
locuinţe).
 CAPITOLUL II
EPURAREA MECANICĂ A APELOR UZATE

Epurarea mecanică a apelor uzate constituie prima treaptă de epurare a apelor uzate; în
această treaptă se asigură eliminarea din apele uzate supuse procesului, a suspensiilor grosiere, a
suspensiilor abrazive (nisip şi pietriş), a suspensiilor decantabile de natura minerală sau organică
şi a suspensiilor coloidale (particule cu dimensiuni între 0,001- 0,1 µm) ce în mod normal nu se
depun gravimetric, dar care trebuie aduse într-o stare ce trebuie îndepărtate.
Pentru reţinerea lor se utilizează grătare, site, dezintegratoare, deznisipatoare şi
separatoare de grăsimi care compun împreună treapta mecanică de epurare.

Fig.2.1 Schema de epurare mecanică

Treapta mecanică de epurare este plasată în partea anterioară (la intrare), a staţiilor de
epurare, realizând prin îndepărtarea acestor tipuri de impurităţi (grosiere şi abrazive) şi o
protecţie a echipamentelor mecanice ale staţiei contracarând efecte negative cum ar fi înfundări,
abraziuni, coroziuni sau chiar distrugeri ale agregatelor.
În funcţie de gradul de epurare al apei uzate, impus a fi obţinut la ieşirea din staţia de
epurare, treapta de epurare mecanică se constituie a fi treaptă de epurare prealabilă, putând fi
urmată şi de alte trepte de epurare, sau ca o instalaţie de sine stătătoare de epurare.
Instalaţiile pentru tratarea mecanică a apelor uzate au scopul de a separa şi extrage prin
procedee fizico-mecanice impurităţile din apa uzată supusă procesului de epurare. Categoriile de
impurităţi din apele uzate care se pretează a fi separate prin procedee fizico-mecanice sunt:
 - impurităţile grosiere (care mai sunt denumite corpuri mari);
- suspensiile granuloase (nisipul şi pietrişul);
- suspensiile floculoase cu structură ramificată, uşoare (în special grăsimile şi uleiurile),
dar şi suspensiile fine hidrofobe;
- suspensiile decantabile (de natură minerală sau organică), precum şi suspensiile
nedecantabile aduse în urma unui tratament adecvat în stare decantabilă (suspensii coloidale).

Procedeele de separare din apele uzate a acestor categorii de impurităţi sunt: sitarea,
separarea gravitaţională prin decantare (sedimentarea) şi flotaţia.
Obiectele tehnologice în care are loc separarea şi reţinerea acestor categorii de impurităţi
poartă numele de echipamente şi instalaţii mecanice de epurare a apelor uzate şi sunt de regulă
grupate succesiv în partea anterioară a staţiilor de epurare a apelor uzate, care poartă numele de
treaptă primară sau treaptă mecanică. Echipamente şi instalaţii mecanice sunt sau pot fi utilizate
şi în celelalte trepte ale staţiilor de epurare.
De menţionat că prin extragerea şi îndepărtarea din fluxul de apă uzată a unor categorii
de impurităţi cu influenţă negativă asupra bunei funcţionării a staţiei de epurare încă de la
intrarea în staţia de epurare, aşa cum sunt în special impurităţile grosiere şi suspensiile
granuloase, se asigură o protecţie a tuturor echipamentelor şi instalaţiilor staţiei împotriva unor
fenomene deosebit de negative cum ar fi uzuri prin abraziune sau coroziune, înfundări, deformări
sau chiar distrugeri ale unor instalaţii şi echipamente.
Categoriile de echipamente şi instalaţii mecanice de epurare a apelor uzate din treapta
mecanică, plasate în succesiunea fluxului tehnologic tipic al staţiilor de epurare clasice sunt:
instalaţiile de sitare, deznisipatoarele, separatoarele de grăsimi şi decantoarele (care poartă
denumirea de primare din cauză ca se găsesc în treapta primară, mecanică a staţiei de epurare.
De menţionat că tot în categoria echipamentelor şi instalaţiilor mecanice de epurare a
apelor uzate pot fi încadrate şi dezintegratoarele mecanice şi echipamentele pentru separarea şi
colectarea materiilor grase sub formă de peliculă formată la suprafaţa apelor, care sunt instalaţii
cu destinaţii speciale care lucrează după principii mecanice şi anume: mărunţirea impurităţilor
prin dezintegrare mecanică, respectiv, adeziunea diferenţiată a impurităţilor şi apei la organele
active de separare.

2.1 Instalaţii de sitare a apei uzate

În partea anterioară a treptei mecanice (adică la intrarea în treapta mecanică) a staţiilor de

epurare a apelor uzate sunt prevăzute echipamente pentru extragerea din apele uzate şi reţinerea
impurităţilor grosiere denumite generic instalaţii de sitare. Prin impurităţi grosiere se înţeleg
corpuri sau impirităţi cum ar fi: crengi, frunze, hârtii, materiale textile, materiale plastice,
materiale metalice, alte gunoaie care sunt transportate de apele uzate plutind la suprafaţă sau în
interiorul curentului. În mod uzual se consideră că impurităţile (suspensiile) grosiere reprezintă
cca. 3 – 5% din totalul impurităţilor transportate de apele uzate. Îndepărtarea impurităţilor
grosiere din curentul de apă uzată supus epurării este, aşa cum a fost arătat anterior o măsură de
protecţie absolut necesară pentru asigurarea bunei funcţionări a tuturor obiectelor tehnologice
componente ale staţiilor de epurare.
 Pe lângă reţinerea suspensiilor grosiere, o instalaţie de sitare trebuie să mai asigure şi
condiţionarea şi evacuarea reţinerilor sub o formă cât mai adecvată din punct de vedere al
protecţiei mediului.
Organele principale de lucru ale instalaţiilor de sitare sunt suprafeţele active de reţinere a
impurităţior (care în general dau chiar denumirea instalaţiei de sitare). Suprafeţele active de
reţinere tipice ale instalaţiilor de sitare sunt suprafeţele active de tip grătar (formate din reţele de
bare paralele şi echidistante, la care spaţiile de trecere ale apei uzate sunt sub formă de fante) şi
suprafeţe active de tip sită (formate din împletituri de sârmă, ţesături textile sau table perforate,
având spaţiile de trecere ale apei uzate sub formă de ochiuri) pe care, la trecerea curentului de
apă uzată brută, se realizează separarea şi reţinerea suspensiilor grosiere din fluxul de apă uzată.
Pentru ca procesul de reţinere şi separare a impurităţilor să se desfăşoare corespunzător este
necesar ca permanent în timpul funcţionării suprafeţele active să fie păstrate curate (neînfundate)
prin îndepărtarea continuă sau secvenţială a impurităţilor reţinute. De menţionat că pentru sitarea
apelor uzate menajere se utilizează cel mai frecvent suprafeţele active de separare de tip grătar,
dar există şi unele cazuri de instalaţii de sitare care au suprafeţele active de separare de tip sită.

2.1.1 Instalaţii de sitare prevăzute cu suprafeţe active de reţinere de tip grătar

Suprafeţele active de separare de tip grătar ale instalaţiilor de sitare se pot clasifica după
mai multe criterii şi anume: după valoarea dimensiunii fantelor suprafeţei active a grătarelor,
după valoarea unghiului de înclinare faţă de orizontală a suprafeţei active de reţinere a grătarelor,
după modul de curăţare a suprafeţei active a grătarelor şi după forma şi mişcările suprafeţei
active şi organelor de curăţare.
După valoarea dimensiunii fantelor suprafeţei active a grătarelor, suprafeţe active de
separare de tip grătar se clasifică în:
- grătare rare, cu valori uzuale ale fantelor între 40 - 150 mm;
- grătare dese cu valori uzuale ochiurilor între 0,5 - 20 mm.

De menţionat că în cadrul instalaţiilor de sitare grătarele rare au preponderent rol de

reţinere şi extragere a impurităţilor foarte mari din fluxul de apă uzată în scopul protejării bunei
funţionări a grătarelor dese care de regulă asigură reţinerea şi extragerea marii majorităţi a
impurităţilor grosiere din apa uzată. În figura 2.2 este prezentată schema de principiu al unei
instalaţii de sitare prevăzută atât cu grătare rare 1 cât şi cu grătare dese 2.

Fig. 2.2 Schema de principiu al unei instalaţii de sitare prevăzută cu grătare rare şi cu grătare
dese
 După valoarea unghiului de înclinare faţă de orizontală a suprafeţei active de reţinere a
grătarelor (unghiul α din figura 4.2), se întâlnesc următoarele situaţii:

- unghiul α între 30 - 45° - în cazul grătarelor dese cu curăţare manuală;

- unghiul α între 45 - 75° - în cazul grătarelor rare cu curăţare manuală;
- unghiul α între 45 - 90° - în cazul grătarelor cu curăţare mecanică.

Fig.2.3 Înclinarea faţă de orizontală a suprafeţelor active de reţinere a grătarelor

De menţionat că la trecerea fluxului de apă uzată prin suprafaţa activă de reţinere a

grătarului (care se constituie într-o rezistenţă hidraulică) apare o piedere de sarcină hg [m col
apă] (în figura 2.3 se poate identifica pierderea de sarcină ca fiind diferenţa dintre nivelul
fluxului de apă uzată din amontele respectiv avalul suprafeţei active a grătarului)
În legătură cu figura 2.3, mai trebuie menţionat că în principiu în staţiile de epurare a
apelor uzate toate obiectele tehnologice constituente trebuie să fie prevăzute în cantitate dublă
(un anumit număr de obiecte active şi tot atâtea de rezervă) şi că toate obiectele tehnologice
succesive să poată fi conectate între ele şi să poată fi izolate prin intermediul unor stavile
(batardouri) în scopul efectuării unor intervenţii fără oprirea fluxului de apă uzată supusă
tratamentului (în figură se observă că instalaţia de sitare este prevăzută cu două grătare, unul
activ şi unul de rezervă şi că fiecare grătar poate fi izolat prin intermediul stavilelor sau
batardourilor amonte 1 şi a stavilelor sau batardourilor aval 2).
După modul de curăţare a suprafeţei active a grătarelor acestea se pot clasifica în:

- grătare cu curăţare manuală;

- grătare cu curăţare mecanică.

De menţionat că, curăţarea mecanică a suprafeţei active de separare a grătarelor, pe lângă

faptul că asigură condiţii corespunzătoare de curgere a fluxului de apă uzată prin instalaţiile de
sitare, evită formarea de depozite de gunoaie cu mirosuri neplăcute.
Mai mult, prin asigurarea unei curăţări mecanice a suprafeţelor active de separare a
grătarelor se creează posibilitatea automatizării procesului de lucru al instalaţiilor de sitare,
mecanismele de sitare având o funcţionare intermitentă comandată de valoarea pierderii de
sarcină pe grătar, prin aceasta realizându-se economie de forţă umană de muncă.
În figura 2.5 este prezentată schema de principiu a unui grătar cu curăţare mecanică,
suprafaţa activă 1 a grătarului fiind raclată de un sistem de greble (piepteni) care agăţă şi
antrenează impurităţile reţinute către un jgheab de evacuare 3.

Fig.2.5 Schema de principiu a unui grătar cu curăţare mecanică

După forma suprafeţei active a grătarelor acestea se pot clasifica în:

- grătare plane cu suprafaţa activă netedă;

- grătare curbe cu suprafaţa activă netedă;
- grătare cilindrice cu suprafaţa activă netedă;
- grătare plane cu suprafaţa activă profilată;
- grătare cilindrice cu suprafaţa activă profilată.

După mişcările suprafeţei active şi organelor de curăţare, grătarele se pot clasifica în:.

- grătare cu suprafaţa activă fixă;

- grătare cu suprafaţa activă mobilă;
- grătare cu organe de curăţare a suprafeţei active fixe;
- grătare cu organe de curăţare a suprafeţei active mobile.

De menţionat că în general grătarele cu suprafaţa activă plană sunt de regulă fixe, fiind
prevăzute cu organe de curăţare mobile care raclează suprafaţa activă efectuând mişcări de
translaţie sau mişcări de rotaţie, în timp ce grătarele cu suprafaţa activă profilată sunt de regulă
mobile, efectuând mişcări de traslaţie, rotaţie sau secvenţiale, fiind dotate de regulă cu organe de
curăţare fixe, care desprind impurităţile reţinute pe suprafaţa activă a grătarului şi o dirijează spre
jgeaburile de evacuare.

2.1.2 Instalaţii de sitare prevăzute cu suprafeţe active de reţinere de tip site

Instalaţiile de sitare prevăzute cu suprafeţe active de reţinere de tip site sunt mult mai rar
întâlnite în practica epurării apelor uzate. În continuare vor fi prezentate totuşi câteva cazuri
particulare de instalaţii de sitare care au fost dezvoltate în scopul utilizării la epurarea unor
anumite categorii de ape uzate şi anume: instalaţia cu sită conică rotativă, instalaţia cu sită
vibratoare şi instalaţia cu site de tip Coandă.
Instalaţia cu sită conică rotativă este constituită (vezi figura 2.6) din toba cilindrică 5,
prevăzută cu suprafaţă filtrantă din pânză, care este acţionată în mişcare de rotaţie de către
motorul electric 8, transmisia cu curele 7 şi cuplajul 6. Înfluentul 1, constituit dintr-o suspensie
bifazică este proiectat prin pompare în interiorul tamburului conic, faza lichidă trecând prin
pânza filtrantă a tamburului fiind colectată şi evacuată prin jgheabul de evacuare 2, în timp de
impurităţile solide care rămân pe suprafaţa interioară a pânzei filtrante a tamburului sunt
evacuate în jgheabul de colectare 3. De menţionat că o astfel de instalaţie se pretează la epurarea
provenite de la abatoare . [3]

Fig.2.6 Schema de principiu a sitei conice rotative

Avantaje:

- Procesarea materialelor uscate, umede, grase, lipicioase și sensibile la căldură

- Granularea uscată și umedă după malaxoare cu forfecare ridicată și uscătoare cu pat
fluidizat
- Procesare în linie cu sisteme pneumatice și mecanice de transport
- Distanța liberă între sita rotorului și con

Instalaţia cu sită vibratoare este constituită (vezi figura 2.7) dintr-un tambur cilindric
vertical în interiorul căruia se găseşte suprafaţa de separare 5 de tip treţea cu ochiuri, care este
antrenat în mişcare oscilatorie circulară prin intermediul mecanismului cu excentric 4.
Influentul 1 (suspensie apoasă) este proiectat pe suprafaţa de separare, faza lichidă
trecând prin reţeaua de ochiuri şi fiind evacuată prin jgheabul 2, în timp de particulele solide
reţinute pe suprafaţa de separare sunt îndepăratte prin jgheabul 3 datorită vibraţiilor.
 Fig.2.7 Schema de principiu a sitei vibratoare

Avantajele sitei vibratoare:

- Structură rezistentă,forță puternică
- Eficiență de ecranare înaltă
- Operațiune de instalare ușoară
- Utilizat pe scară largă în instalații de nisip artificiale și piatră de concasare
- Straturile sitei variază de la 2 la 4 8 mm

BREVET - Sită vibrantă pentru ecranarea fină a lichidelor – US Grant Patent May 30,
1972 ( Vezi anexa 3)

Fig.2.8. Vedere schematică plană a sitei cu părți separate

Abstract:

O sită vibrantă este prevazută pentru cernere cu țesături cu deschideri de 60 pana la 100
de ochiuri . Un mecanism vibrant rotativ care produce o curbură minimă de 5-16 cm este
amplasat deasupra pânzei de sitare și în fața centrului longitudinal al cutiei de cernere pentru a
obține o accelerare ridicată și o mișcare eliptică inegală la capetele cutiei.
Suprafața de ecranare are o primă secțiune orizontală și o a doua secțiune înclinată în
jos la 5° pentru a obține o deshidratare maximă pe prima secțiune și o retenție maximă pe a doua
secțiune. Barele de reglare a debitului sunt incluse în fanta de alimentare.

Descriere:

Prezenta invenție se referă la îmbunătățiri noi și utile în cazul sitelor vibrante cu punți
plate și în special in cazul sitelor adecvate pentru curățarea fină a apei produsă de forarea
puțurilor de petrol.

Instalaţia cu site de tip Coandă

Fig.2.8 Schema de principiu a sitei de tip Coandă

Instalaţia cu site de tip Coandă (vezi figura 2.8) care sunt compuse din mai multe panouri
formate din bare orizontale cu profil special care formează interspaţii cu dimensiuni în gama
0,125 - 2,5 mm, dispuse la înclinaţii diferite faţă de orizontală, din ce în ce mai mici pe cadrul 1.
Principiul pe care se bazează funcţionare sitei este efectul de alipire a unui jet de lichid la profilul
de-alungul căruia se face curgere denumit efect Coandă, după numele savantului care l-a
descoperit. Influentul de suspensie apoasă de particule solide, care este introdus prin pompare în
instalaţie prin conducta 2 astfel încât la intrarea la partea superioară a panourilor să aibă o viteză
de 1,2-1,4 m/s, va curge de-a lungul panourilor, căpătând acceleraţie din cauza înclinării acestora.
Apa se separă de particulele solide prin alipirea la profilul barelor panourilor, particulele solide
continuându-şi curgerea de-alungul panourilor. Pe panoul inferior materiile solide îşi încetinesc
cursul datorită micşorării înclinaţiei faţă de orizontală şi se scurg prin jgheabul de evacuare 5.
Apa separată prin fantele panourilor este evacuată din instalaţie sub forma efluentului clarificat 4.
2.2 Grătare

Grătarele se utilizează şi ca mijloace de protecţie pentru părţile mobile ale

echipamentelor mecanice, cum ar fi rotoare de turbopompe, sertare de robinete, site, precum şi
pentru vieţuitoarele care cad în apă şi pot fi omorâte.
Grătarele sunt plasate la intrarea apei în staţia de epurare. Pentru că exista riscul obturării
accidentale a grătarelor de către depuneri, se procedează de regulă la realizarea unui by-pass în
paralel cu grătarul, pentru ca în caz de obturare, apa să poată ocoli grătarul şi să trecă în staţia de
epurare.

Fig.2.9 Principiul de realizarea a unui by-pass în paralel cu un grătar clasic

Din motive tehnice grătarele nu pot avea o lăţime mare deoarece sunt mai greu de
construit şi mai ales de întreţinut, ca urmare în cazul unor debite mari de apă uzată, se recomandă
realizarea mai multor grătare plasate în paralel. Acest sistem de construcţii permite repararea
unui grătar în timp ce celălalt grătar funcţionează.

Fig.2.10 Sistem cu două grătare ce funcţionează în paralel şi un by-pass

 Grătarele sunt formate din bare paralele, echidistante prinse rigid pe suporţi transversali,
astfel încât să lase între ele spaţii libere denumite lumină. Lumina grătarelor se alege funcţie de
caracteristicile apelor uzate, respectiv a dimensiunilor corpurilor plutitoare şi a celor aflate în
suspensie.Lumina grătarului (l), se alege astfel : L = 30 – 100 mm pentru grătare rare; L = 10 –
25 mm pentru grătare medii ; L = 3 – 10 mm pentru grătare dese;
Menţinerea corpurilor lipite pe grătar şi evitarea antrenării lor printre barele acestuia se
realizează printr-o viteză reală de trecere a apei prin grătar superioară valorii de 0,8[m/s]. De
regulă, viteza medie de trecere între barele grătarului se alege în gama 0,8 -1[m/sec] valoare care
se pot majora la debite maxime până la 1,2 – 1,4[m/s].
Este de remarcat că o mişcare hidraulică lentă nu asigură reţinerea pe bare a materialelor
şi că adoptarea vitezelor mici se face numai la prizele de apă la care captarea se realizează prin
grătare dispuse paralel cu sensul curgerii apei, astfel ca pentru a fi captată, apa face un unghi de
90°. În acest caz, viteza care se adoptă în faţa grătarului este de 0,075 – 0,1[m/s], astfel încât să
se evite antrenarea murdăriilor şi a debitelor solide, acestea continuându-şi curgerea în aval
datorită vitezei apei de suprafaţă. De asemenea, viteza mică de captare permite peştilor să se
îndepărteze de grătar. Pentru staţiile de epurare la care reţinerile sunt în cantităţi mari, circa 4-
10[dm3/locuitor şi an], se prevăd grătare cu curăţire mecanică. Excepţie fac staţiile de epurare
mici la care curăţirea poate fi efectuata manual, precum şi staţiile mijlocii la care grătarele rare
sunt dispuse ca protecţie în amonte de grătarele medii sau dese prevăzute cu curăţire mecanică.
Reţinerile de pe grătare sunt tratate astăzi ca reziduuri (gunoi).

2.2.1 Grătare cu curăţire manuală

Grătarele cu curăţire manuală sunt de tip plan dispuse faţă de orizontală, înclinat la 60-
75°, pentru a putea fi uşor curăţite manual cu ajutorul unei greble. Curăţirea manuală se face de
pe o pasarelă care, în multe cazuri, se află la nivelul terenului.

Fig. 2.11 Grătar plan cu curăţire manuală

1 – umplutură din beton; 2 – bară; 3 – traversă; 4 – pasarelă
 Întrucât deasupra nivelului apei din colectoarele de canalizare, în care se adunăreţinerile
de pe grătare, se află gaze, mai grele decât aerul şi lipsite de oxigen, e absolutnecesar ca
lucrătorul aflat pe pasarelă, în poziţie de curăţire, (aplecat) să aibă capuldeasupra nivelului
terenului. Adâncimea maximă admisă între pasarelă şi partea inferioarăa grătarului este de 3 m.

2.2.2 Grătar curb cu curăţire mecanică

Grătarul curb cu curăţire mecanică, se utilizează doar pentru adâncimi mici de canal.
Barele grătarului sunt dispuse în secţiunea planului vertical după un arc de cerc de cca. 90°.
Curăţirea se efectuează cu una, două greble montate la extremitatea unor braţe ce se rotesc în
jurul unui arbore orizontal, dispus perpendicular pe direcţia de curgere a apei.
Pentru evacuarea reţinerilor colectate de greblă, se adoptă mai multe soluţii:
- una are curăţitorul articulat la cadru şi prevăzut cu amortizoare pneumatice, gen pompa
de umflat cauciucuri, care elimină şocul la căderea curăţitorului după descărcarea greblei.
- alta cu contragreutăţi la capătul unor braţe scurte prinse solidar de curăţitor, ceea ce
permite pendularea şi amortizarea căderii.
Ultima soluţie are curăţitorul fixat de braţele greblei şi comandat de o greutate printr-un
mecanism similar celui bielă manivelă; poziţia în spaţiu a braţului greblei, pe de o parte, şi
tendinţa greutăţii să coboare sub punctul de articulaţie al pârghiei, pe de alta, conduc la mişcarea
de curăţire.

Fig. 2.12 Grătar curb cu curăţire mecanică

1- cadru; 2-grătar; 3-greblă; 4-curăţitor greblă; 5-mecanism antrenare

Descărcarea depunerilor se face, în general printr-un plan înclinat oscilant pe o bandă

transportoare dispusă transversal pe canal. Depunerile de pe grătar sunt îndepărtate de obicei o
dată pe zi, însă în perioadele cu debite mai mari (pe timp de ploaie) când se recomandă
supravegherea continuă şi îndepărtarea lor mai des. De pe grătarele mai dese, depunerile sunt
îndepărtate de 2-5 ori pe zi. Dacă depunerile sunt îndepărtate mecanic, mecanismul trebuie să
intre în funcţiune des, chiar continuu, pentru a nu se produce înfundări consistente, care ar putea
duce la blocare.

2.2.3 Grătarul plan cu curăţire mecanică în amonte

Grătarul plan cu curăţire mecanică în amonte este destinat canalelor de mare adâncime şi face
parte din categoria grătarelor cu curăţire periodică. Grătarul este înclinat faţă de orizontală cu
75 – 80 grade pentru a uşura curăţirea lui. În principiu grebla de curăţire este acţionată prin
intermediul a unui lanţ (sau pentru greblele de mari dimensiuni două lanţuri ), ce se înfăşoară pe
un tambur. Grebla funcţionează periodic, la coborâre ea este îndepărtată de grătar cu ajutorul
ghidajelor, urmând ca la ridicare ea să stea apăsată pe grătar. În poziţia ridicată a greblei de
curăţire, acţionează o lamă de curăţire a greblei, care îndepărtează depunerile şi le descarcă într-
un container sau pe o bandă transportoare.

Fig. 2.13 Grătar curb cu curăţire mecanică, pentru lăţimi de 0,3 –1,6 m
1- cadru metalic, 2-grătar curb, 3-greblă mecanică, 4-curăţător greblă, 5- jgheab depunere
materiale, 6- motor de antrenare; 7-bandă transportoare

2.2.4 Grătar plan cu curăţire mecanizată cu cupă

Grătarul plan cu curăţire mecanizată cu cupă se utilizează în cazurile când apele uzate
conţin cantităţi mici de materiale plutitoare sau de mari dimensiuni şi deci depunerile de
materiale sunt în cantităţi mici şi în cazul în care canalul de aducţiune a apei uzate are o
adâncime mare.
Grătarul este înclinat faţă de orizontală la 75 – 80 grade, pentru a asigura ca depunerile să
fie împinse în sus de apă, pe de o parte şi pentru a uşura îndepărtarea depunerilor de către greblă.
Ca mijloc de îndepărtare a depunerilor de pe grătar instalaţia dispune de o greblă acţionată prin
cablu şi ghidată cu ajutorul a două perechi de role. La coborâre, grebla este îndepărtată de barele
grătarului de către ghidaje, iar la urcare este apăsată de către ghidaje pe greblă. Cupa plasată la
partea superioară curăţă grebla reţinând depunerile, apoi cupa prin basculare este golită într-un
tomberon sau cărucior, acţionarea troliului putînd fi mecanică sau manuală.

Fig.2.14 Grătar cu curăţire mecanică cu cupă

1-grătar; 2-construcţie metalică; 3- sistem de rulare a instalaţiei; 4-troliu de acţionare a cupei; 5-

ghidaj de deplasarea cupei pe grilaj, la urcare; 6- ghidaj de deplasare a cupei la coborâre; 7-
container pentru colectarea şi transportul particulelor

2.2.5. Grătar plan cu curăţire mecanică din aval

Grătarul plan cu curăţire mecanică din avalse încadrează în generaţia mai nouă de
grătareşi se utilizează pentru debite mari ale apelor uzate.
Sunt construcţii verticale. În partea din faţă dispune de un tip de transportor cu
racleţi prevăzuţi cu o serie de greble cu dinţi lungi care trec prin lumina întregului grătar
grătarului,colectând astfel în mod continuu toate depunerile. Instalaţia este o construcţie
compactă şi asigura o bună colectare şi separare a depunerilor.[5]
 Fig. 2.15 Grătar plan cu curăţire continuă cu bandă cu racleţi prevăzuţi cu greble

1- barele grătarului; 2 - barele greblelor; 3-transportorul cu racleţi; 4- extractor al depunerilor

colectate; 5- plan înclinat colector

În figura 2.15 se prezintă un tip de sistem de grătar care face parte din categoria grătarelor cu
curăţire continuu, întrucât transportorul ce conţine greblele formează un circuit închis, în sensul
că prin faţa grătarului deplasarea este ascendentă, iar prin spatele grătarului descendentă.
Particulele colectare sunt transferate pe o bandă transportoare şi evacuate astfel din zona
grătarului.

2.2.6 Grătarul Rotamat tip Ro1

Fig. 2.16 Grătarul Rotamat tip Ro 1

 Linia ROTAMAT a fost inventată de Huber în 1983. De atunci, Huber a instalat peste
5.000 de site ROTAMAT. O caracteristică comună pentru toate mașinile ROTAMAT este aceea
că îndepărtarea ipurităților, spălarea acestora, transportul și compactarea sunt realizate cu o
singură unitate.
Partea principală a acestui grătar este grebla rotativă, care curăță cutia greblei. Nu este
necesară folosirea apei pentru spălare sau a periei pentru curățarea tamburului de impurităti. [7]

Fig. 2.17 Schema sitei fine Fig. 2.18 Sita Huber Romatat ( Wisconsis)

Tabel 2.1. Avantajele si dezavantajele grătarului Rotamat 1

Avantaje Dezavantaje
Spălător site/ compactor integrat Rată de captare a proiecțiilor redusă
Autocurățare, nu este necesară apa pentru Limitate la adâncimea canalului de aproximativ 3 m
spălare
Întreținere redusă - lagăr inferior complet Nivel admisibil al apei scăzut în canal datorită formei
închis cilindrului, astfel este necesar un canal mai larg
Eficiență energetică - Un singur motor

Este posibilă pivotarea (până la anumite

dimensiuni)
Operație foarte robustă și fiabilă, control
simplu
Este posibilă instalarea în exterior, cu pachet
de protecție împotriva înghețului
Disponibil design închis
2.2.7 Grătarul fin cu tambur rotund Ro2

Fig 2.19 Grătarul fin cu tambur rotund Ro2

Unul dintre cele mai versatile și bine finisate grătare fine utilizate pe plan mondial,
grătarul cu tambur rotativ fin este disponibil cu sârmă inghimpată, placă perforată sau sârmă
țesută cu plasă. [7]

Fig. 2.20 Instalație Danemarca Fig. 2.21 Instalație Alaska ( protecție îngheț)
Tabel 2.2. Avantajele si dezavantajele grătarului fin cu tambur rotund Ro2
Avantaje Dezavantaje
Rată înaltă de captare a impurităților, în Limitate la adâncimea canalului de aproximativ 3 m
special pentru ecranul cu plăci perforate
Nici un transfer de impurități Nivel admisibil al apei scăzut în canal datorită formei
cilindrului, astfel este necesar un canal mai larg
Spălător site/ compactor integrat
Potrivit pentru pietrișul greu și încărcăturile
de pietriș
Întreținere redusă - lagăr inferior complet
închis
Eficiență energetică - Un singur motor
Este posibilă pivotarea (până la anumite
dimensiuni)
Operație foarte robustă și fiabilă, control
simplu
Este posibilă instalarea în exterior, cu
pachet de protecție împotriva înghețului
Max. diametrul tamburului este de 10ft
(3m), care este bun pentru aproximativ 40
MGD (1/4 "spațiere de sârmă)
Spațiul între bare disponibil este de la ¼ "
la 1/100"
Poate fi instalat în rezervoare

BREVET- Grătar cu actiune reciproca – US Grant Patent 2 Iunie 1992 (vezi anexa 1)

Abstract:

Un grătar folosit pentru dimensionarea așchiilor de lemn ce include o multitudine de bare

paralele sprijinite la capetele lor respectiv într-un asa mod și conduse în așa fel încât fiecare bara
se mișcă atât longitudinal cât și vertical. Sunt incluse două seturi alternative de bare, unul fiind
setat la 180 ° în poziție față de celălalt set. Viteza și mișcarea barelor sunt de așa natură încât
așchiile de lemn sunt înclinate până la o orientare verticală și sunt alimentate cu un astfel de
impuls încât așchii se rup în contact cu barele și întâlnesc o fantă între barele adiacente pe
dimensiunea grosimii lor.

Descriere:

Această invenție se referă, în general, la arta de dimensionare a particulelor, cum ar fi

pentru așchii de lemn, și mai specific se referă la un aparat de dimensionare a particulelor pe
gratar care include cel puțin două seturi de bare mobile, în care barele din fiecare set se mișcă la
unison.
 Fig.2.20 Vedere schematică a unui aparat de dimensionare a particulelor care încorporează
principiile prezentei invenții.

BREVET - Grătar cu greble rotative - US Patent 24 March 1998 ( Vezi anexa 2)

Abstract:

Pentru tratarea preliminară a apei reziduale se utilizează un sistem ecranat mecanic. Un

ecran este format dintr-o multitudine de bare paralele reciproc. Barele sunt orientate în mod
substanțial transversal față de direcția de curgere a lichidului și formează spații de ecranare cu o
lățime dată între acestea. Ansamblul de greble include două lanțuri fără sfârșit care se deplasează
pe roți dințate dispuse lateral de ecran și o greblă atașată care se extinde între lanțuri. Grebla este
orientată perpendicular pe ecran și călătorește cu lanțurile pentru a curăța în mod repetat ecranul..
Barele de ecran verticale au o secțiune transversală trapezoidală, astfel încât partea frontală
îndreptată împotriva curgerii apei reziduale să fie aproximativ de două ori mai largă decât partea
posterioară

Descriere

Invenția se referă la un gratar pentru ecranarea deșeurilor solide dintr-un lichid care curge,
cum ar fi apa reziduală, cu un ansamblu de greble care strânge deșeurile solide de pe ecran și
asigură curățarea către un aparat care elimina deșeurile solide. Invenția este deosebit de
aplicabilă în tratamentul mecanic, adică în clarificarea preliminară a apelor reziduale.
 Fig. 2.21 Vedere schematică laterală a ansamblului grătarului conform invenției

2.3 Dezintegratoare mecanice

În anumite cazuri în staţiile de epurare sunt prevăzute cu echipamente de mărunţire a

suspensiilor grosiere reţinute care poartă denumirea de dezintegratoare mecanice.
Dezintegratoarele mecanice pot lucra în agregat cu instalaţiile de sitare, în acest caz
materialul separat pe suprafaţa activă de reţinere a instalaţiei de sitare este antrenat prin transport
hidraulic către dezintegratorul mecanic unde este tocat la dimensiuni de 0,15 - 3 mm după care
tot prin transport hidraulic materialul tocat este dirijat în amontele instalaţiilor de sitare pe care le
parcurg urmând a fi reţinut şi eliminat în alte obiecte tehnologice ulterioare instalaţiei de sitare.
Astfel, în figura 2.22 este prezentat un dezintgrator mecanic cu ax vertical. Acesta este
compus dintr-un sistem cilindric de bare statice de fărâmiţare (de forma unei colivii), în
interiorul căruia este plasat un tambur cilindric rotativ 3, prevăzut cu lame sau muchii tăietoare,
acţionat prin intermediul motoreductorului 1. Reţinerile brute aduse prin transport hidraulic, întră
in dezintegrator prin suprafaţa laterală a sistemului de bare statice şi intră în zona de acţiune a
tamburului rotativ unde sunt tocate, după care sunt evacuate axial tot prin transport hidraulic.[6]
 Fig.2.22 Schema de principiu a dezintgratorului mecanic cu ax vertical

Există şi dezintegratoare mecanice cu ax orizontal, cu construcţie asemănătoare cu cea a

pompelor axiale, la care paletele rotorului sunt prevăzute cu muchii tăietoare ranforsate şi care la
evacuare sunt prevăzute cu grătare cu fante de anumite dimensiuni, astfel încât suspensiile
grosiere din apa uzată ce străbate dezintegratorul cu dimensiune mai mare decât cea a fantelor
sunt oprite şi mărunţite de paletele rotorului.Sunt şi cazuri de instalaţii cu dezintegratoare
mecanice care înlocuiesc în totalitate instalaţiile de sitare. Acestea sunt prevăzute cu suprafeţe
active de sitare care dirijează impurităţile reţinute către organele de tocare, care le dezintegrează,
apoi materialul mărunţit este colectat şi evacuat.

2.4 Echipamente pentru separarea şi colectarea materiilor grase sub formă de peliculă
formată la suprafaţa apelor

Rezidurile petroliere, materiile grase, etc. aflate sub formă de peliculă la suprafaţa apei
trebuie să fie colectate, în vederea refolosirii şi în vederea protejării mediului ambiant.
Echipamentele mecanice utilizate în acest scop se bazează pe proprietatea de adeziune
diferenţiată a apei şi materiilor sub formă de peliculă la suprafaţa organelor de separare.

Fig.2.21 Schema de principiu a separatorul cu discuri

Principial un echipament de colectare a materiilor sub formă de peliculă la suprafaţa apei

este constituit dintr-un număr de organe de colectare prin adeziune (de tip disc, tambur sau bandă
continuă) care sunt imersate în apa pe care este formată pelicula. În figura 2.21 este prezentată
schema de principiu a unui separator cu disc care este compus din mecanismul de antrenare 1 a
discului în mişcare de rotaţie, discul 2, răzuitorul 3 şi jgheabul de colectare 4. Debitul de materie
plutitoare colectată prin adeziune depinde de proprietăţile materialului colectat (vâscozitate,
densitate, tensiune superficilă), de geometria organelor de colectare (diametru, grosime), de
numărul de organe active de colectare, de unghiul de contact a organelor de colectare cu apa pe
care se formează pelicula, de grosimea peliculei, etc. De menţionat că astfel de echipamente cu
baterii de discuri sunt utiliazate pentru îndepărtarea peliculelor de petrol de pe apă (maree negre)
şi recuperează petrolul cu un conţinut rezidual de apă de maxim 3%. [4]

2.4.1 Aspecte teoretice privitoare la separarea prin flotaţie a suspensiilor din apele uzate

Flotaţia este procesul de separare a unuia sau mai multor componenţi dintr-o suspensie
apoasă prin ataşarea acestora la un flux de bule de gaz (în majoritatea cazurilor, aer) care
parcurge suspensia şi apoi se acumulează, împreună cu componenţii extraşi, sub formă de spumă
la suprafaţa lichidului.
O analiză a procesului de flotaţie relevă că principalele fenomene elementare din care
este constituit sunt următoarele:

- generarea bulelor de gaz şi deplasarea acestora prin faza lichidă;

- formarea agregatelor bule-particule (coliziunea şi adeziunea particulelor la bulele de
gaz);
- ridicarea agregatelor bule-particule către suprafaţa lichidului;
- formarea spumei trifazice (gaz-solid-lichid) la suprafaţa lichidului.

Probabilitatea globală instantanee P de producere a flotaţiei este în funcţie de

probabilităţile fenomenelor elementare componente conform relaţiei:

P = P c · Pa · Pr · P s (2.3)

în care: Pc - probabilitatea coliziunii dintre bule de gaz şi particule (suspensii);

Pa - probabilitatea adeziunii particulelor la bule;
Pr - probabilitatea de menţinere a adeziunii bule-particule şi de ridicare a
agregatelor către suprafaţa lichidului;
Ps - probabilitatea stabilităţii agregatelor bule-particule în stratul de spumă de la
suprafaţa lichidului.

Analizând relaţia 2.3 se remarcă faptul că primul şi ultimul dintre factori sunt de natură
strict mecanică, în timp ce factorii al doilea şi al treilea depind de un număr mare de parametrii
cum ar fi: natura particulelor, natura gazului, proprietăţile superficiale, reactivii folosiţi, etc.

Coliziunea bulă-particulă în procesul de flotaţie este de fapt o apropiere a bulelor de

particule, sub acţiunea unor forţe hidrodinamice şi gravitaţionale, care implică şi forţe de frecare
şi de rezistenţă statică, la distanţe de ordinul 100 nm, la care forţele de interacţiune dintre bule şi
particule devin operaţionale. Astfel interacţiunile dintre bule şi particule pot fi de două tipuri şi
anume: impactul - carcterizat de faptul că suprafaţa bulei de gaz este puternic deformată,
respectiv alunecarea pe suprafaţă - carcterizat de faptul că suprafaţa bulei suferă doar o mică
deformaţie numai în punctul de contact cu particula.
 Fenomenul de adeziune în formarea agregatelor bule-particule are loc numai în cazul
coliziunii dintre bulele de gaz şi particule, adică numai după ruperea stratului de lichid intercalat
între bule şi particule. Adeziunea bulelor la particule depinde de:

- probabilitatea ciocnirii bulelor cu particulele (se menţionează că în cazul generării de

microbule direct în suspensie, este necesar ca acestea să se formeze chiar pe suprafeţele
particulelor);
- probabilitatea ca energia cinetică a bulelor şi particulelor în suspensie să fie suficient de
mare astfel încât la ciocnirea lor să fie eliminat stratul de apă dintre acestea;
- probabilitatea ca energia superficială a particulelor în suspensie să fie suficient de mare
astfel să aibă loc adeziunea dintre bule şi particule.

Se menţionează că după afinitatea dintre particule şi lichidul suspensiei (de regulă apă),
particulele pot fi de două feluri: hidrofobe sau hidrofile. Procesul de flotaţie se produce la
interacţiunile dintre particule hidrofobe cu bulele gaz, de asemenea hidrofobe, deoarece numai în
aceste cazuri se produce contactul direct prin ruperea barierei de lichid şi apare fixarea bulelor pe
particule. Interacţiunile dintre particulele hidrofile cu bulele de gaz nu conduc de regulă la fixări.
Formarea agregatelor bule-particule se poate produce în mai multe feluri, şi anume:

- adeziunea bulelor de gaz pe suprafaţa particulelor;

- generarea unor bule de gaz în interiorul unor structuri floculoase în formare;
- absorbţia unor bule de gaz în interiorul unor structuri floculoase în formare;

Se menţionează că pentru a menţine bulele de gaz formate în timpul procesului de flotaţie

este necesar ca în suspensia supusă procesului să fie introduşi agenţi tensoiactvi (denumiţi
spumanţi) care micşorează tensiunea superficială prin tendinţa de acumulare la interfaţă gaz-
lichid, îmbrăcând bulele cu un înveliş extrem de subţire care le conferă o elasticitate necesară
stabilităţii.
Ridicarea agregatelor bule-particule către suprafaţa lichidului depinde de probabilitatea
de repartizare a bulelor pe suprafeţele particulelor astfel încât agregatele astfel formate să aibă o
densitate mai mică decât cea a apei.
Concentrarea agregatelor bule-particule în spuma de la suprafaţa lichidului depinde de
probabilitatea ca adeziunea dintre bule şi particule să se menţină atâta timp cât acestea se găsesc
în echipamentul de flotaţie.
În practica flotaţiei, dispersia bulelor de gaz în suspensia supusă procesului se realizează
prin următoarele metode:
- dispersia bulelor de aer prin agitarea mecanică a lichidului supus procesului;
- insuflarea gazului (aerului) printr-un mediu poros în lichidul supus procesului;
- degajarea bulelor de gaz (aer) în lichidul supus procesului sub acţiunea unei
suprasaturări cu gaz (aer) prin comprimare urmată de o destindere bruscă la presiune normală
sau sub acţiunea vacuumului;
- degajare de oxigen şi hidrogen sub formă de bule prin electroliză.

Principalele procedee de flotaţie clasificate după modul de generare a bulelor de gaz sunt:

- flotaţia cu aer dispersat;

 - flotaţia cu aer dizolvat;
- electro-flotaţia;
- electrocoagularea-flotaţia.

2.4.2 Separatoarele de grăsimi cu aer insuflat

Separatoarele de grăsimi sunt obiecte tehnologice ale staţiilor de epurare a apelor uzate în
care sunt separate prin flotaţie materiile grase floculate sau emulsionate din apa supusă
tratamentului.
Tipurile de separatoare de grăsimi cel mai frecvent întâlnite în staţiile de epurare a apelor
uzate pot fi clasificate după modul de generare a bulelor de gaz în: separatoare de grăsimi cu aer
insuflat şi separatoare de grăsimi cu aer dizolvat.
Separatoarele de grăsimi cu aer insuflat sunt instalaţiile de separarea materiilor grase din
apele uzate utilizate în staţiile de epurare mecano-biologice clasice. În figura 2.20 este prezentat
un separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 - 0,7 atm).
Funcţionarea acestui tip de separator de grăsimi este următoarea: fluxurile de apă uzată
supusă procesului pătrund în instalaţie prin orificiile de intrare al camerelor amonte (vezi
secţiunea longitudinală din figura 2.20) în partea inferioară a zonei centrale (active) a
compartimentelor separatorului de grăsimi, în care se insuflă aer sub formă de bule fine prin
difuzoare cu placi poroase plasate pe radierul acestora (vezi secţiunea transversală din figura
2.20). Sub acţiunea fluxului de bule insuflate are loc flotaţia materiilor floculate grase care sunt
antrenate către suprafaţa curentului de apă uzată.
Din cauză că în zona centrală activă a compartimentelor are loc o curgere turbulentă
datorită fluxului de bule de aer insuflate, agregatele bule-particule formate care se îndreaptă căte
suprafaţă trec prin grătarele de liniştire ale pereţilor laterali ai zonei centrale active (ecranele
longitudinale), în zonele laterale pasive, unde se formează peliculele de spumă trifazică la
suprafaţa curentului de lichid.
Peliculele de spumă de la suprafaţa lichidului din zonele laterale pasive ale
compartimentelor sunt eliminate fie prin dirijarea acestora cu lame fixate pe poduri rulante către
jgheaburi de coletare flotante de unde suntevacuate, fie prin deversare peste pereţii latelari ai
compartimentelor, în canalele laterale de evacuare a spumei, prin ridicarea nivelului curentului
de apă ce parcurge separatorul de grăsimi prin închiderea temporară a batardourilor (stavilelor)
aval (notate cu S2 în secţiunea longitudinală din figura 2.20).
După parcurgerea completă a compartimentelor separatorului de grăsimi curentele de apă
uzată epurate de materiile grase părăsesc instalaţia prin orificiile de evacuare ale camerelor aval
ale compartimentelor.
 2.4.3. Separatoarele de grăsimi cu aer dizolvat

Fig. 2.22 Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 - 0,7 atm)

Separatoarele de grăsimi cu aer dizolvat sunt instalaţii moderne şi eficiente de separare a

materiilor grase din apele uzate care funcţionează pe principiul flotaţiei cu aer dizolvat, care în
ultima perioadă sunt tot mai răspândite şi există o tendinţă evidentă că se vor impune din ce în ce
mai mult în practică.
Flotaţia cu aer dizolvat (notată pe scurt DAF) este un tratament care se aplică apelor
uzate (sau altor categorii de ape) în scopul eliminării suspensiilor solide greu separabile sau
neseparabile în mod natural prin decantare, cum ar fi de exemplu grăsimile, uleiurile sau alte
tipuri de impurităţi cu densitatea comparabilă sau mai mică decât a apei şi cu structură floculoasă
sau emulsionate.
Prin procedeul DAF, procesul de separare a acestor categorii de impurităţi din apa brută
supusă tratamentului (vezi schema de principiu din din figura 2.23), are loc într-un bazin în care
se introduce un amestec de apă şi aer dizolvat, preparat într-o celulă de presurizare prin
injectarea de aer comprimat într-un curent de apă curată (în majoritatea cazurilor curentul de apă
se obţine prin recircularea unei părţi din efluentul instalaţiei). În momentul în care amestecul de
apă şi aer dizolvat ajunge în masa de apă brută din bazinul de flotaţie, aflată în condiţii de
presiune normale (adică sub acţiunea presiunii atmosferice), aerul dizolvat se degajă sub formă
de bule fine care se ridică la suprafaţa.
 Dacă în timpul deplasării lor, bulele de aer interacţionează şi aderă la impurităţi din
categoriile menţionate, se formează agregate bule – particule, care datorită densităţii mai micii
decât a apei, se deplasează de asemenea câtre suprafaţa apei unde formează un strat spumă.
Stratul de spumă este îndepărtat de la suprafaţa apei prin diferite procedee. De menţionat
că la amestecul influentului cu apa presurizată, procesul de formare a bulelor de aer are o
turbulenţă relativ redusă care crează în bazinul de flotaţie bune condiţii şi pentru depunerea
suspensiilor decantabile şi ca urmare, frecvent bazinele DAF sunt prevăzute cu sisteme de
antrenare şi evacuare a nămolului decantat.

Fig. 2.23 Schema de principiu a unui separator de grăsimi cu aer dizolvat (DAF)
i.Influent r.recirculare e.Efluent
1. Bazin de flotaţie-decantare 2.Cămin de evacuare 3.Pompă de recirculare 4.Capsulă de
presurizare
5. Valvă de destindere 6.Compresor

O altă variantă mai rar întâlnită a flotaţiei cu aer dizolvat este flotaţia sub vid care constă
în saturarea cu aer a apei uzate brute supusă tratamentului într-o cameră de aerare şi apoi
introducerea acesteia într-o incintă cu presiune inferioară celei atmosferice.
La scăderea presiunii în interiorul instalaţiei, o parte din aerul dizolvat în apa uzată aerată
se degajă sub formă de bule fine care asigură flotaţia materialului floculos în suspensie. Spre
deosebire de flotaţia cu insuflare de aer, în acest caz turbulenţa este foarte mică favorizând
formarea şi menţinerea agregatelor floculoase. De asemenea condiţiile de lucru din instalaţie
favorizează şi decantarea suspensiilor grele, şi în acest scop bazinul instalaţiei este prevăzul şi cu
un sistem de racloare de radier pentru evacuarea materialului decantat.
Avantajul principal al procedeului este acela că bulele de aer se redizolvă în curentul de
apa care părăseşte instalaţia, la creşterea presiunii, şi prin aceasta nu mai este stânjenită
decantarea ulterioară. [1]
 Fig. 2.24 Instalaţie de tratare a apei supusă tratamentului cu coagulanţi-floculanţi

a.Schema generală ainstalaţiei b.Sectiune prin camera de vid

1.Admisia apei 2.Compartiment de admisie 3.Compartiment de aerare 4. Compartiment de
evacuare a bulelor mari 5.Cameră de vid 6.Evacuarea apei 7. Conductă de evacuare a apei
8.Conductă cu închidere hidraulică de evacuare a nămolului flotat 9. Conductă cu închidere
hidraulică de evacuare a nămolului decantat 10 Admisie apă 11.Aspiraţie aer. 12.Sistem de
racloare pentru nămolul flotat 13. Sistem de racloare pentru nămolul decantat
14.Perete semiscufundat
Anexa1
Anexa 2
Anexa 3
 BIBLIOGRAFIE

1. Florea Julieta, Robescu D. – Hidrodinamica instalaţiilor de transport hidropneumatic

şi de depoluare a apei şi aerului - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
2. Rojanschi V., Ognean Th. – Cartea operatorului din staţii de epurare a apelor uzate -
Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
3. Prof. Safta Victor-Viorel. - . Notite curs procedee speciale de epurare a apelor uzate
Universitatea Politehnica din Bucuresti
4. Maruta Al. Chirac. V. – Probleme actuale ale apei, Editura Ceres, Bucuresti 1981
5. Negulescu M. -Epurarea apelor uzate industriale, Editura tehnica , Bucuresti 1974
6. Negulescu M. – Epurarea apelor uzate orasenesti, Editura tehnica, Bucuresti 1987
7. Huber Technology, Inc. - Screening Considerations – A Guide to Selection