RETELE EXTERIOAREDE CANALIZARE

1
 CUPRINS

MEMORIU JUSTIFICATIV…………………………………………………..3

CAPITOLUL I. RETELE CANALIZARE EXTERIOARE………………4

[Link] de canalizare………………………………………………………...4
1.2. Clasificarea şi caracteristicile apelor de canalizare ……………………..6
1.3. Scheme generale de canalizare ……………………………………………8
1.4. Staţii de pompare pentru evacuarea apelor uzate………………………..9

[Link] si instalatii pe reteaua de canalizare…………………………12

CAPITOLUL II. ………………………………………………………………17

MATERIALE FOLOSITE LA RETELE EXTERIOARE
DE CANALIZARE…………………………………………………….17
NORME DE PROTECTIA MUNCII…………………………………………25
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….26

ANEXA 1………………………………………………………………………..27

2
 MEMORIU JUSTIFICATIV

Apele uzate, prin conţinutul lor în diferite substanţe, aflate sub formă de
materii flotante, suspensii, în stare coloidală sau dizolvate, precum şi prin diversele
bacterii patogene – constituie importante surse de impurificare şi un pericol grav
pentru sănătatea publică.
Astfel, infiltrarea acestor ape în sol poate conduce la infestarea apelor
subterane, făcându-le improprii pentru alimentările cu apă potabilă. Descărcarea
directă în cursurile de apă tulbură regimul natural de scurgere şi înrăutăţeşte
calitatea apei, prin mărirea turbidităţii, schimbarea compoziţiei chimice, reducerea
conţinutului de oxigen dizolvat, cauzând astfel moartea peştilor şi făcând
imposibilă folosirea lor ca surse pentru alimentări cu apă, pentru agrement etc.;
stagnarea lor, prin descom-punerea substanţelor de natură organică, produce
emanaţii de gaze rău mirositoare, făcând zona respectivă insalubră; prin conţinutul
lor în germeni patogeni, constituie o sursă importantă de răspândire a unor boli, în
special a celor gastro-intestinale (holera, tifosul abdominal, dizenteria etc.).
Un alt factor de impurificare îl constituie apele meteorice, murdărite cu
praful şi gazele din atmosferă, cu praful şi noroiul pe care-l spală de pe acoperişuri,
de pe pereţi etc.
Colectarea şi evacuarea acestor ape – care provin de la centrele populate sau
de la întreprinderile industriale – printr-o reţea de canale, şi tratarea lor în instalaţii
speciale de epurare, la un grad până la care nu mai sunt periculoase pentru cursul
de apă, reprezintă procedeul cel mai raţional pentru evitarea tuturor
inconvenientelor pe care le pot produce.
Pentru industrii, canalizarea a căpătat un rol deosebit în ultima vreme,
datorită noilor principii de rezolvare privind apele industriale uzate. recircularea
maximală a apelor şi valorificarea materiilor recuperabile

3
 CAPITOLUL I. RETELE CANALIZARE EXTERIOARE
[Link] de canalizare

Serviciul de canalizare cuprinde totalitatea activitatilor necesare pentru:

 colectarea, transportul si evacuarea apelor uzate de la clienti catre statiile de

epurare;
 epurarea apelor uzate si apoi evacuarea lor in emisar;
 colectarea, evacuarea si depozitarea adecvata a deseurilor din gurile de
scurgere a apelor pluviale;
 evacuarea, tratarea si depozitarea namolurilor si a altor deseuri similare
derivate din activitatile prevazute mai sus;
 evacuarea apelor pluviale din intravilanul localitatilor.

Reteaua de canalizare este parte a sistemului public de canalizare, alcatuita din

canale colectoare, canale de serviciu, camine, guri de scurgere si constructii anexe
care asigura preluarea, evacuarea si transportul apelor uzate.
Racordul de canalizare este partea din reteaua publica de canalizare care asigura
legatura dintre instalatia interioara a clientului si reteaua publica de canalizare.

Pentru evitarea inundarii imobilului clientului in cazul intrarii sub presiune a retelei
de canalizare datorita precipitatiilor abundente, racordarea la reteaua de canalizare
se va face prin intermediul vanelor si clapetilor contra refularii. Montarea vanelor
si clapetilor este responsabilitatea clientului.

La alcatuirea instalatiei de canalizare a apelor uzate menajere se tine seama de

numarul si modul de amplasare in cladire a obiectelor sanitare. In cazul nostru,
instalatia de canalizare reprezinta un sistem de conducte care transporta apele uzate
menajere pentru a fi deversate.

4
Este interzisa deversarea in reteaua de
canalizare a gunoiului menajer, a uleiurilor
uzate si a produselor inflamabile, a
grasimilor, si, in general, a oricaror corpuri
solide sau cele cu un nivel biodegradabil
scazut.

Instalatia de canalizare menajera trebuie sa evacueze apele uzate de la toate

obiectele sanitare din cladire, in conditii sanitare si de siguranta.
Sistemul de canalizare cuprinde totalitatea constructiilor si instalatiilor care
colecteaza, transporta, epureaza si evacueaza in emisar apele de canalizare,
deosebindu-se:
- Sistem de canalizare unitar, care colecteaza si transporta prin aceeasi retea toate
apele din teritoriul localitatii sau al obiectivului care se canalizeaza
- Sistem de canalizare separativ, care colecteaza si transporta prin cel putin 2 retele
separate toate apele din bazinul ce se canalizeaza (de obicei una pentru ape uzate si
alta pentru ape meteorice);
-Sistem de canalizare mixt, care colecteaza si transporta apele din bazinul ce se
canalizeaza prin sisteme diferite, in parte prin sistem de canalizare unitar si in parte
prin sistem de canalizare separativ.
Un sistem de canalizare cuprinde 3 grupe de obiecte si dispozitive:
- retele de canale cu racorduri la diferite obiecte (locuinte, industrii, etc.) si la
gurile de scurgere a aeplor de ploaie, inclusiv constructiile anexe (camine, guri de
varsare, deveroare, etc.)
- statii de epurare, respectiv, statii de preepurare
- constructii, instalatii si amenajari pentru evacuarea apelor de canalizare
5
Costul lucrarilor de executie este in general mai mic la sistemele unitare.
Amplasarea canalelor si a obiectelor care alcatuiesc canalizarea este functie de
sistematizarea localitatilor, situatia cursurilor de apa invecinate sau care
traverseaza localitatea, existenta emisarilor si alegerea lor in conkditii tehnico-
economice avantajoase, cantitatea si calitetea apei de canalizat, caracteristicile
bazinelor de canalizare, relieful terenului si natura amplasamentului statiei de
epurare.

1.2. Clasificarea şi caracteristicile apelor de canalizare

Apele de canalizare sunt alcătuite din totalitatea restituţiilor folosinţelor de
apă sau ale obiectelor care compun folosinţele de apă, precum şi ale altor ape sau
substanţe care necesită a fi îndepărtate prin canalizare (STAS 1846).
După provenienţă şi calitate, apele de canalizare pot fi:
- ape uzate;
- ape meteorice;
- ape de suprafaţă;
- ape subterane.
Apele uzate pot fi:
- ape uzate menajere, rezultate din satisfacerea nevoilor de apă gospodăreşti ale
centrelor populate, precum şi ale nevoilor gospodăreşti, igienico-sanitare şi social-
administrative ale diferitelor feluri de unităţi industriale, agrozootehnice, etc.;
- ape uzate publice, rezultate din satisfacerea nevoilor de apă în instituţiile publice
ale centrelor populate;
- ape uzate industriale, rezultate de la industria locală şi de la industria republicană,
de orice natură (inclusiv industria extractivă – ape de mină, ape de sondă, foraje
etc.), precum şi alte activităţi asemănătoare, construcţii, transporturi, etc.;
- ape uzate de la unităţi agrozootehnice;
6
- ape uzate rezultate din satisfacerea nevoilor tehnologice (proprii) de apă ale
sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, ca: spălatul colectoarelor, pregătirea
soluţiilor de reactivi, ape neepurate din staţia de epurare, ape pentru antrenarea
zăpezii, etc.;
- ape uzate rezultate de la spălatul şi stropitul străzilor şi incintelor de orice natură,
precum şi de la stropitul spaţiilor verzi din centre populate, unităţi agricole, unităţi
industriale, agrozootehnice, etc.;
- alte ape uzate, indiferent de provenienţă, precum şi substanţele reziduale, care se
îndepărtează prin obiectele care compun canalizările.
Apele meteorice provin din precipitaţiile care cad pe terenurile amenajate şi
neamenajate (intravilane şi extravilane), în interiorul centrelor populate, ale
incintelor de orice natură sau altor obiective (inclusiv pe terenurile înconjurătoare,
dacă scurgerea de pe acestea se face în interiorul incintei respective) etc., şi care se
îndepărtează prin colectoare închise sau deschise.
Apele meteorice se diferenţiază, după influenţa pe care o pot avea asupra
emisarilor, în:
- ape meteorice convenţional-curate, colectate din centrele populate şi unele zone
industriale;
- ape meteorice nocive, care se colectează de pe unele porţiuni ale incintelor
industriale şi care necesită epurarea prealabilă vărsării în emisar.
Apele de suprafaţă provin din cursuri de ape, lacuri, bălţi sau mlaştini, când
acestea se îndepărtează prin reţeaua de canalizare.
Apele subterane pot proveni din:
- construcţii pentru drenare şi desecări, din coborârea nivelului apelor subterane (în
afară de apele provenite din desecări şi drenaje cu scop hidroameliorativ);
-infiltraţii în canalizare.

7
1.3. Scheme generale de canalizare
Schema de canalizare este reprezentarea în plan orizontal (fig. 1) a obiectelor
principale care determină circuitul apei de canalizare, cu indicarea poziţiei lor
relative (reţele de canale, colectoare principale, deversoare, puncte obligate, staţii
de pompare, traversări de obstacole, staţii de epurare, guri de vărsare în emisar
etc.).
Din schema de canalizare nu rezultă dimensiunile canalelor sau ale obiectivelor
care o compun, dar se pot face aprecieri generale asupra modului de soluţionare a
canalizării.
Amplasarea canalelor şi a obiectelor decanalizare se face în funcţie de:
- sistematizarea localităţilor;
- situaţia cursurilor de apă învecinate sau care traversează localitatea;
- existenţa emisarilor şi alegerea lor în condiţii tehnico-economice avantajoase;
- cantitatea şi calitatea apei de canalizare;
- caracteristicile bazinelor de canalizare;
- relieful terenului;
- natura amplasamentului staţiei de epurare etc.

8
 Fig.1. Schema de canalizare a unei localităţi mici:
1 – canale de serviciu; 2 – colectoare secundare; 3 – colectoare principale;
4 – sifon de canalizare; 5 – cămin de intersecţie; 6 – cameră de deversare;
7 – canal deversor; 8 – staţie de epurare; 9 – canal de evacuare a apelor epurate;
10 – gură de vărsare; 11 – teren pentru valorificarea nămolurilor deshidratate.

1.4. Staţii de pompare pentru evacuarea apelor uzate

Spre deosebire de staţiile de pompare pentru alimentarea cu apă, staţiile de
pompare pentru evacuarea apelor uzate ridică o serie de probleme de ordin tehnic
şi igienic, siguranţa lor în funcţionare, împiedicarea răspândirii gazelor de canal,
posibilitatea de inundare etc., care limitează foarte mult posibilitatea folosirii
acestor staţii, fiind de dorit a se evita prevederea lor în instalaţie.
Cu toate acestea, necesitatea folosirii raţionale a clădirilor, inclusiv a spaţiilor din
subsoluri, impune de multe ori prevederea unor staţii de pompare.
Elementele componente ale unei instalaţii de pompare a apelor uzate sunt:
- rezervoarele pentru colectarea şi acumularea apelor uzate;
- pompele care absorb apa din rezervoare şi o refulează spre canalizarea exterioară,
cu conductele de aspiraţie şi de refulare, cu armăturile de pe ele şi cu accesoriile
respective;
- aparatajul necesar pentru oprirea şi pornirea manuală şi automată a pompelor, cu
eventualele dispozitive pentru semnalizarea la distanţă a nivelului apei din
rezervoare.
Rezervoarele care acumulează apele uzate sunt executate din beton armat sau din
zidărie de cărămidă, mai rar din oţel, cu anumite măsuri de izolare hidrofugă şi
(uneori) anticorozivă, pentru cazurile în care apele uzate conţin substanţe agresive.
Forma în plan şi adâncimea acestor rezervoare este determinată de condiţiile
locale, funcţionale şi constructive, cum ar fi:
9
- punctele de intrare în rezervor a conductelor de evacuare;
- posibilităţile de amplasare a pompelor;
- spaţiul disponibil în plan;
- adâncimea fundaţiilor;
- natura terenului;
- nivelul apelor subterane.
În general, trebuie urmărită folosirea eficace a structurii clădirii, evitând adâncirea
inutilă, care este costisitoare, dificilă de executat, mai ales atunci când nivelul
apelor subterane este ridicat.
La amplasarea acestor rezervoare trebuie avută în vedere realizarea unor condiţii
de igienă corespunzătoare.
Astfel, dacă rezervoarele sunt prevăzute pentru colectarea apelor uzate menajere,
ele trebuie amplasate, de regulă, în exteriorul clădirilor. În cazuri excepţionale,
aceste rezervoare pot fi amplasate şi în interiorul clădirilor; în astfel de situaţii,
trebuie să se asigure o ventilare foarte bună atât a rezervoarelor, cît şi a încăperilor
în care se amplasează, pentru a preveni răspândirea, în interiorul clădirii, a gazelor
de canal, toxice, rău mirositoare sau explozive.
Dacă rezervoarele trebuie prevăzute pentru ape cu un conţinut mic de impurităţi,
cum ar fi apele care trebuie colectate de pe pardoselile centralelor termice, de la
staţiile de condiţionare a aerului sau a apelor meteorice, ele pot fi amplasate şi în
interiorul clădirii, această amplasare permiţând realizarea unei instalaţii economice.
În cazul rezervoarelor pentru ape uzate industriale, amplasarea acestora se poate
face chiar în secţiile respective, adică în apropierea utilajelor de la care provin, cu
condiţia ca execuţia rezervoarelor să fie etanşă (să nu permită scăparea de gaze de
canal în clădire).
Pompele utilizate în staţiile pentru pomparea apelor uzate sunt, de regulă, de tip
centrifugal, cu ax orizontal sau vertical, cu rotorul de o construcţie specială, care să
10
permită trecerea suspensiilor cu dimensiuni mari, şi cu carcasa de o construcţie de
tip special, care să permită demontarea uşoară, pentru curăţare.
Condiţia generală impusă pompelor centrifuge este aceea de a avea conducta de
aspiraţie plină cu apă, ceea ce se realizează prin prevederea unui sorb cu clapetă, la
capătul conductei de aspiraţie, sau prin montarea înecată a pompelor. În cazul
pompelor pentru ape uzate, prevederea unui sorb cu clapetă este posibilă numai
dacă aceste ape au un conţinut mic de suspensii, deoarece în cazul suspensiilor în
proporţii şi dimensiuni mari există posibilitatea depunerii acestora, fiind
împiedicată închiderea etanşă a clapetei.
În cazul apelor convenţional curate, cu suspensii puţine, este de preferat utilizarea
pompelor cu ax orizontal, montate deasupra nivelului apei, conducta de aspiraţie
având sorb cu clapetă, în această soluţie, întreţinerea pompelor fiind mult uşurată.
În cazul frecvent, al apelor uzate cu suspensii este necesară folosirea soluţiei de
montare înecată a pompelor, adică amplasarea acestora sub nivelul minim al apelor
uzate din rezervor, pentru a evita necesitatea prevederii unui sorb cu clapetă, la
capătul conductei de aspiraţie.
Şi în acest caz pot fi folosite pompele cu ax orizontal, soluţia prezentând, însă,
dezavantajul necesităţii unui spaţiu suplimentar adâncit, chiar până sub fundul
rezervorului, pentru a permite montarea şi accesul la pompe, iar întreţinerea
pompelor şi electropompelor se face în condiţii mai grele, fiind montate în spaţiu
adâncit.
Folosirea pompelor cu ax vertical conduce la soluţii mai convenabile, oferind – în
comparaţie cu cele cu ax orizontal – avantajul că electromotorul este montat
deasupra nivelului apei din rezervor, fiind astfel ferit de pericolul de inundare, iar
întreţinerea se poate face în condiţii mult mai bune.

11
[Link] si instalatii pe reteaua de canalizare

Pentru buna funcţionare a reţelei de canalizare, precum şi pentru întreţinerea ei, se

execută o multitudine de construcţii anexă, cum ar fi: - cămine de vizitare; -
cămine de rupere de pantă; - cămine de intersecţie; - guri de scurgere; - guri de
descărcare; - deversoare; - sifoane; - bazine de retenţie etc.
Cămine .Căminele sunt de mai multe categorii: cămine de vizitare (de racord), de
trecere-aliniament, de intersecţie, de schimbare a direcţiei, de schimbare a
dimensiunilor, de schimbare a pantei, de rupere de pantă şi de spălare.
Faţă de secţiunea transversală a canalelor, căminele de vizitare se amplasează
suprapuse acesteia sau lateral.
Amplasarea căminelor de vizitare suprapuse secţiunii transversale a canalelor se
face prin:
- includerea secţiunii transversale a canalelor în cămine, în cazul în care
dimensiunea orizontală maximă a secţiunii canalelor este sub 0,1 m;
- amplasarea căminelor de vizitare tangent-interior la secţiunea transversală a
canalelor.
Amplasarea căminelor de vizitare lateral canalelor se poate realiza, dacă înălţimea
canalelor la care se face accesul este mai mare de 1,80 m, prevăzându-se în acest
caz o galerie de legătură între căminele de vizitare şi canale, având următoarele
dimensiuni: lăţimea de 1,00 m şi înălţimea minimă de 1,80 m.
Materialele care alcătuiesc ansamblul căminelor de vizitare, precum şi
dimensiunile şi forma acestora, sunt (conform STAS 2448):
tuburi din beton, cu piesă tronconică între camera de lucru şi coşul de acces
Fig.2

12
Fig.2. Cămin de vizitare alcătuit din tuburi de beton, cu piesă tronconică între
camera de lucru şi coşul de acces:
1 – capac cu ramă din beton armat sau fontă; 2 – beton simplu monolit sau piese
prefabricate; 3 – tuburi din beton Bc 20; 4 – piesă tronconică din beton Bc 20; 5 –
mortar de ciment; 6 – tencuială cu mortar de ciment; 7 – fundaţie; 8 – trepte de
acces (sau scări) din oţel beton.
Căminele de rupere de pantă se execută pe reţeaua de canalizare pentru a se
evita depăşirea vitezei maxime admisibile, corespunzătoare materialului din care
este executat canalul. In Fig.3 este prezentata shema unui camin de rupere in
panta.

13
 Fig.3. Cămin de rupere de pantă pentru canale cu Dn > 500mm.

Gurile de scurgere cu sifon şi depozit sunt folosite în reţeaua de canalizare în

sistem unitar, colectând apele meteorice de pe pavaje de bolovani sau piatră
cubică, adică, în general, acolo unde apele meteorice antrenează materii în
suspensie.
Sifonul are rolul de a forma o închidere hidraulică, astfel încât, gazele din canal să
nu poată ieşi prin gura de scurgere. Aceste guri trebuie curăţate periodic, deoarece,
în perioadele de secetă, substanţele depozitate intră în putrefacţie, iar apa se
evaporă; în acest fel, închiderea hidraulică nu mai funcţionează, iar gazele din

14
reţeaua de canalizare ajung la suprafaţa [Link] Fig.4 este prezentata schema
unei guri de scurgere.

Fig.4. Gură de scurgere cu depozit, sifon şi un singur grătar:

1 – grătar; 2 – tub din beton simplu Dn 500; 3 – piesă din beton simplu pentru guri
de scurgere; 4 – cot din beton Dn 150; 5 – radier din beton simplu Bc 3,5.

Construcţia care face legătura între clădiri sau ansambluri de locuit şi canalul
public se numeşte racord.
Racordul constă, de obicei, din următoarele:
- un cămin interior de racord (în incinta locuinţei, clădirii etc.);
- un canal de racord;
- un cămin de racord exterior, aşezat la punctul de intersecţie al canalului de racord
cu canalul public.
Pentru evitarea creării de remuuri la punctul de intersecţie, trebuie ca
radierul canalului de racord să fie deasupra nivelului apei din canalul de pe stradă.
În unele cazuri, căminul care face legătura între canalul de racord şi canalul public
poate lipsi, legătura făcându-se direct, printr-o ramificaţie tip STAS 816.

15
 Acest sistem are dezavantajul unor greutăţi de exploatare în momentul
înfundării racordului; în acest caz, este necesar să se sape şi să se deschidă canalul
de racord, în punctul de legătură, singurul loc pe unde se pot introduce unelte
pentru desfundare.
Când canalul este aşezat la adâncime mare, racordarea se face prin cămin de
rupere de pantă, aşezat cât mai aproape de punctul de intersecţie.

Circulaţia aerului prin canale se realizează, de cele mai multe ori, în acelaşi
sens cu direcţia de curgere a apei de canalizare.
Diferenţa de temperatură între spaţiul din interiorul canalului şi exterior
influenţează, în mare măsură, circulaţia gazelor. Astfel, la evacuarea gazelor prin
intermediul instalaţiilor din clădiri, datorită temperaturii mai ridicate a aerului din
aceste instalaţii, se formează o circulaţie dinspre canalul de stradă spre spaţiul din
interiorul conductelor şi, apoi, în exterior.
Bornele de aerisire sunt construcţii obişnuite, care se execută pentru aerisirea
reţelei. Bornele se aşează pe trotuare, la câteva sute de metri una de alta şi sunt
legate, de obicei, la cămine. În punctele expuse inundaţiei, bornele sunt prelungite
pe stâlpi, până la o înălţime corespunzătoare.
Aerarea reţelei, respectiv, îndepărtarea gazelor se face în cele mai multe
cazuri în condiţii satisfăcătoare, prin construcţiile curente ale reţelei sau prin
instalaţiile din clădiri, astfel că, în ultimul timp, bornele de aerisire sunt folosite
numai la sectoarele colectoarelor cu adâncimi mari faţă de nivelul terenului, la
căminele de rupere de pantă (de asemenea, cu adâncimi mari) şi în general acolo
unde se consideră că ventilaţia nu se poate produce fără aceste construcţii speciale.

16
CAPITOLUL II.
MATERIALE FOLOSITE LA RETELE EXTERIOARE DE CANALIZARE

Fig.9. Reţelele de canalizare exterioară

1 – ţeavă PVC Ø160; 2 - ţeavă PVC Ø500; 3 - ţeavă PVC Ø160;
4 – şa branşare „click”; 5 - ţeavă PVC Ø250; 6 – cot Ø160x450;
7 – cămin din beton; 8 - ţeavă PVC Ø315; 9 - ţeavă PP Ø630;
10 – ramificaţie 250/160x450; 11 - ramificaţie 315/160x450;
12 - ramificaţie 250/160x450; 13 – cămin PVC; 14 – gură de scurgere;
15 – cămin de intersecţie; 16 - ramificaţie 500/160x450;
17 - cămin PVC; 18 - ramificaţie 250/160x450; 19 – piesă branşare cămin;
20 – sifon canalizare exterioară; 21 – clapetă sens unic.

Pentru o bună funcţionare şi exploatare a reţelei de canalizare, materialele

folosite, precum şi prefabricatele, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să reziste, din punct de vedere mecanic, sarcinilor permanente şi accidentale;

17
- să fie impermeabile, pentru a nu permite infiltrarea (din exterior în interiorul
canalului) şi exfiltrarea (din interior în exteriorul canalului) apelor;
- să reziste la coroziunea apelor agresive, exterioare şi interioare, precum şi la
acţiunea curenţilor vagabonzi;
- să reziste la ape cu temperaturi mai mari de 400C (în cazul apelor provenite de la
industrii);
- să reziste la acţiunea de eroziune datorată particulelor solide antrenate de apele
uzate;
- să aibă o suprafaţă interioară cât mai netedă, pentru ca circulaţia apei să se facă
fără rezistenţe mari;
- să aibă un cost cât mai redus;
- să se poată lucra cât mai uşor, adaptându-se metodelor rapide de construire a
canalizării.
În construcţia reţelei de canalizare, cele mai folosite materiale sunt:
- betonul;
- betonul armat;
- gresia ceramică;
- gresia ceramică antiacidă;
- azbocimentul;
- tuburile din fontă şi oţel etc.
În funcţie de caracteristicile şi calitatea apei, se folosesc:
- la ape acide – tuburi din gresie antiacidă;
-la ape slab acide (pH = 5-6) – tuburi ceramice şi de azbociment;
- la ape uzate obişnuite (pH = 7) – tuburi din beton şi beton armat;
- la ape slab alcaline (pH = 8-10) – tuburi din beton, azbociment,
- la ape puternic alcaline – conducte din fontă şi oţel.

18
Tuburi şi piese de canalizare, din beton simplu
Conform STAS 816, tuburile din beton pot fi:
- cu secţiune circulară, cu mufă, cep şi buză, ultimele două putând fi cu sau fără
talpă;
- cu secţiune ovoidală, cu cep şi buză şi cu talpă.
Tuburile cu secţiune circulară şi mufă au diametrele interioare de 100, 125, 150,
200, 250, 300, 400, 500, 600, 700, 800 şi 1 000 mm, grosimile pereţilor fiind
cuprinse între 22 şi 90 mm.
Tuburile cu secţiune circulară cu cep şi buză, fără talpă au aceleaşi diametre ca şi
cele cu mufă (în afară de Dn = 125 mm) şi aceleaşi grosimi ale pereţilor.
Tuburile cu secţiune circulară cu cep şi buză, cu talpă au diametre şi grosimi ale
pereţilor asemănătoare cu cele fără talpă.
Tuburile cu secţiune ovoidală au următoarele dimensiuni: 500×750; 600×900;
700×1.050; 800×1.200; 900×1.350; 1.000×1.500 mm. Dimensiunile şi grosimile
pereţilor sunt date de STAS 816.
Tuburi prefabricate, canale monolite şi semifabricate
Tuburile prefabricate sunt de două tipuri:
- din beton armat centrifugat (STAS 6315);
- de presiune, din beton precomprimat (STAS 7039).
Tuburile din beton armat centrifugat au diametre de 400, 500, 600, 800, 1.000,
1.200, 1.400 mm şi lungimi variind între 3.500 şi 2.500 mm.
Tuburile de presiune din beton precomprimat au diametre de 400, 500, 600, 800,
1.000 şi 1.200 mm şi lungimi de 5.000 mm, executându-se după procedeul
„Premo”.
Presiunile nominale (Pn) variază între 1,0-10,0 at. Îmbinarea tuburilor se face cu
mufă, iar etanşarea, cu inele de cauciuc (STAS 6907), de secţiune circulară.
19
Canalele monolite (turnate pe loc), din beton simplu sau armat, pot fi de diferite
tipuri:
- circulare;
- ovoidale;
- clopot circular;
- clopot semieliptic etc.
Canalele ovoidale se execută din beton simplu; canalele tip clopot se execută din
beton simplu pentru secţiuni mici, şi din beton armat pentru secţiuni [Link]ţă de
canalele semifabricate, cele monolite sunt mai avantajoase, prin gradul mare de
etanşeitate care-l pot realiza, dar au un consum ridicat de materiale pentru cofraje,
timp de execuţie şi volum de muncă mari.

Canalele semifabricate sunt, ca şi cele monolite, de diferite tipuri. Acestea, în

comparaţie cu canalele monolit, au avantajul unei execuţii mai uşoare, necesitând
un radier turnat pe loc şi o boltă prefabricată. Bolta poate fi executată şi din două
bucăţi (pentru canale de dimensiuni mari); aceasta măreşte, însă, neetanşeitatea
canalului, în comparaţie cu cele monolite, dar o micşorează, în comparaţie cu
canalele prefabricate. Etanşarea rosturilor dintre bolţi se poate face:

- prin turnarea unui manşon din mortar de ciment, cu dozajul de 450 kg/m3 sau cu
beton de clasă superioară cu agregat mărunt;
- cu frânghie gudronată şi mastic bituminos, protejat cu mortar de ciment.
În prezenţa unei pânze de apă subterană, la canalele ovoidale se va prevedea un
dren, sub radierul canalului.
Tuburi din fontă
Tuburile din fontă cu mufă (STAS 1674) şi cu flanşe (STAS 1675) sunt folosite, în
special:
- la construcţiile anexă ale reţelei de canalizare;

20
- în staţiile de pompare;
- pentru sifoane;
- pentru cămine de rupere de pantă;
- la sarcini exterioare mari;
- în cazul terenurilor alunecătoare.
Presiunile nominale, la ambele tipuri de tuburi, sunt de 10 daN/cm2.
Diametrele standardizate sunt de 80, 100, 125, 300, 350, 400, 500, 600, 700, 800,
900 şi 1000 mm, iar lungimile au valorile de 4.000 6.000 mm.
Etanşarea tuburilor cu mufă se face cu frânghie gudronată şi plumb, iar a celor cu
flanşe, cu garnituri de cauciuc, conform STAS 1773.

Ţevi din oţel

Pentru presiuni mai mari decât 10 at, ţevile din oţel sunt folosite:
- pentru traversări de râuri, căi ferate şi şosele;
- în staţiile de pompare;
- în regiuni cu grad mare de seismicitate;
- în terenuri puţin stabile etc.
Ţevile din oţel sunt de două tipuri:
- cu sudură;
- fără sudură.
La exterior, ţevile sunt protejate de obicei prin bituminare; la cererea beneficiarului
se pot stabili condiţii speciale de protecţie.
Aproape în toate cazurile, ţevile din oţel sunt supuse la coroziune, atât la exterior,
cât şi la interior. Acest fenomen duce la producerea de defecte de etanşeitate şi,
apoi, la avarii, cu pierderi importante de apă, la sporirea rugozităţii interioare a
peretelui, ceea ce măreşte rezistenţa hidraulică şi micşorează capacitatea de
transport a conductei, ducând la scurtarea duratei de funcţionare a conductei.

21
Izolaţia exterioară a ţevilor de oţel se face cu un strat de grund şi 1-3 straturi de
bitum, cu câte o înfăşurare exterioară de protecţie, din pânză de iută, cânepă,
bumbac etc.
Izolaţia interioară se face cu lac bituminos sau cu un strat de masă plastică, prin
cauciucare şi, mai rar, cu straturi de zinc, cupru etc.
Tuburi din azbociment
Tuburile din azbociment sunt fabricate dintr-un amestec, intim şi omogen,
cuprinzând în special ciment şi fibre de azbest, în prezenţa apei, cu excluderea
materialelor care ar putea să compromită, în timp, calitatea tuburilor.
În funcţie de presiunea hidraulică de încercare, care reprezintă dublul presiunii
nominale, tuburile se clasifică în două serii, cu 6 clase la seria întâi şi 5 clase la
seria a doua (conform STAS 7345). Presiunea nominală este cuprinsă între valorile
0,25-1,5 N/mm2. Îmbinarea tuburilor se face cu mufe, iar etanşarea, cu inele de
cauciuc (STAS 6907). Diametrele nominale sunt cuprinse între 80-2.000 mm;
lungimea tuburilor este de 3,0- 6,5 m.
Tuburi şi piese de legătură din gresie ceramică
Pentru evacuarea apelor de canalizare cu conţinut de acizi şi alcali sunt folosite
tuburi din gresie ceramică şi piese de legătură din gresie ceramică sau gresie
ceramică antiacidă.
Tuburile şi piesele de legătură din gresie ceramică (STAS 1743/1– 4) sunt
prevăzute, la unul din capete, cu mufă; interiorul mufei şi partea superioară a
capetelor fără mufă sunt prevăzute cu caneluri.
Diametrele tuburilor din gresie ceramică sunt de 75-1.000 mm, lungimile variind
între 1.000 şi 1.500 mm. Piesele de legătură constau din:
- coturi cu mufă - ramificaţii simple - reducţii cu mufă sau cu flanşă; - teu cu
flanşă; - ramificaţie dublă cu mufă; - cruce cu flanşă etc.

22
Ţevi şi tuburi din materiale plastice
Tubulatura din polietilenă neagră de înaltă densitate este utilizată pentru apeducte,
canalizări şi conducte subacvatice, sisteme de scurgere sub presiune etc., având
următoarele caracteristici:
- diametre cuprinse între 20 şi 630 mm;
- livrare în bare de 8-12 m.

Tubulatura din polipropilenă gri este utilizată pentru scurgeri şi canalizări

interioare, având următoarele caracteristici:
- diametre cuprinse între 32 şi 160 mm;
- livrare în bare, între 150 mm şi 5 m.
Avantajele acestor tubulaturi sunt:

- costuri net inferioare faţă de materialele tradiţionale, la performanţe egale;

- rezistenţă ridicată la lovituri, sarcini mecanice, uzură, agenţi atmosferici;
- etanşeitate perfectă;
- nu permite aderarea crustelor de săruri, calcar sau microorganisme;
-nu sunt afectate de lumină, sunt insipide, inodore, netoxice şi insolubile;
- montaj rapid, economic şi întreţinere uşoară;
- fenomenul de condensare pe conducte este neglijabil, datorită conductivităţii
termice reduse a polipropilenei;
- posibilitate de racordare la conducte din materiale diferite (fontă, PVC, PEHD,
ţeavă);
- pierderi de presiune foarte mici, datorită suprafeţei interioare perfect lise.
În ceea ce priveşte producţia şi distribuţia de conducte şi fitinguri pentru reţele de
canalizare din PVC şi fontă ductilă, gama de produse şi caracteristicile tehnice ale
acestora sunt:

23
- conducte de scurgere din PVC rigid şi elemente de îmbinare KG, pentru
canalizare, fabricate în scopul de a înlătura apele menajere comunale şi
gravitaţionale, precipitaţiile;
- temperatura maximă admisă a apei menajere nu trebuie să depăşească 60°C,
condiţii de exploatare în care viaţa acestor reţele ajunge la 50 ani;
- conducte KA de scurgere, fabricate în lungimi de 1 şi 2 m, sub formă netedă, cu
mufă şi inel de cauciuc;
- conducte KG de canalizare, fabricate în lungimi de 1, 2, 3, 5 şi 6 m, numai cu
mufă şi inel de cauciuc.
Domeniile de utilizare a acestora sunt:
Pentru reţele KA:
- în interiorul clădirilor – pentru scurgerea apei menajere, sub formă liberă, înzidită
sau chiar clădită în podea;
Pentru reţele KG:
- în interiorul clădirilor – pentru conducte principale, atât în pământ, cât şi de
suprafaţă;
- în exteriorul clădirilor – conducte în pământ.
Canale deschise
În general, canalele deschise sunt folosite pentru transportul apelor meteorice şi al
altor ape, convenţional curate. Ele se construiesc sub formă de rigole, şanţuri şi
canale deschise.
Rigolele sunt folosite pentru transportul apelor meteorice colectate de pe străzi.
Şanţurile (canale săpate în pământ) sunt, de cele mai multe ori, nepereche şi au
scopul de a colecta apele meteorice din extravilan. Forma lor obişnuită este
trapezoidală, mai rar triunghiulară. Înclinarea taluzurilor depinde de natura
terenului, de obicei 1:1,5, în terenuri coezive.
Canalele deschise transportă debite importante de apă de ploaie.
24
 NORME DE PROTECTIA MUNCII

Este interzisa folosirea sculelor si a masinilor-unelte defecte, intrucat acestea pot

provoca accidente. Verificarea echipamentelor si a sculelor trebuie executata
periodic de catre conducatorul procesului de munca.
La masinile de prelucrat pot lucra numai muncitori bine instruiti,cunoscatori
ai functionarii si ai producerea de scantei, pardoseala va fi executata din materiale
care nu produc scantei prin lovire (asfalt, cauciuc, PVC). tehnologiei de lucru.
In caz ca instalatia functioneaza defectuos (scapari, intreruperi, pocnituri), se
inchid robinetele si se verifica instalatia. Lucrul nu va fi reluat decat dupa
restabilirea conditiilor normale de lucru.
Echipamentul de protectie si de lucru.
Muncitorii, sefi si maistrii, care participa direct la executarea retelelor exterioare
de alimentare cu apa, sunt dotati cu urmatorul echipament protectie a muncii:
— casca de protectie
--- manusi palmare si cauciucate
— cizme de protectie din cauciuc, pentru lucru in medii umede
--- bocanci cu caramb metalic
— scurta impermeabila cu gluga pentru lucrul in conditii de intmperii —
capison pentru lucru pe timp friguros
-- salopeta de lucru
— ochelari si masca de protectie pentru sudori
— centuri de siguranta.
Echipamentul de lucru are in componenta vesta vatuita sau costum vatuit pentru
timp friguros.
Remedierea defectiunilor se face dupa caz, de catre muncitor sau de catre
personal autorizat pentru acet tip de reparatii.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. I. Frangopol; I, Davidescu; [Link] Tehnologia lucrarilor de constructii si

instalatii -Editura Didactica si Pedagogica; Bucuresti; 19833. St. Vintila, H.
Busuioc Instalatii Tehnico-Sanitare si de Gaze;; Editura Didactica si Pedagogica4.
Vintila St : manual de instalatii, editura ARTECNO Bucuresti 2002
2. Vintila St: Normele Generale si Specifice de Protectia Muncii, Prevenirea si
Stingerea incendiilor si de Protectia Muncii
[Link]/...uri%20CANALIZARI 20MATERIAL%20CURS

[Link]/stiinta/arhitectura-constructii/[Link]

5.[Link]
[Link]

26
ANEXA 1. INSTALATII CANAL

Teava canalizare PVC Fitinguri PVC

Tuburi ciment canalizare Tevi fonta canalizare

Instalatie canalizare

27