UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” din BACĂU

Facultatea de Inginerie
Calea Mărăşeşti, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax +40 234 580170
http://inginerie.ub.ro; e-mail: decaning@ub.ro

PROIECT DE DIPLOMA

Îndrumător:
Șef lucr. dr. ing. Oana Irimia
Student:
Vasilachi Alexandru

Bacău, 2021
 UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” din BACĂU
Facultatea de Inginerie
Calea Mărăşeşti, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax +40 234 580170
http://inginerie.ub.ro; e-mail: decaning@ub.ro

Monitorizarea calității apei potabile

din rețeaua de distribuție a
municipiului Bacău

Îndrumător:
Șef lucr. dr. ing. Oana Irimia
Student:
Vasilachi Alexandru

Bacău, 2021
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................................4
CAPITOLUL 1................................................................................................................................6
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII PE PLAN NAȚIONAL ŞI INTERNAȚIONAL........6
1.1. Cercetările pe plan național şi mondial privind monitorizarea calității apei........................6
1.1.1. Informații generale privind resursele de apă din România........................................8
2. Aspecte legislative privind monitorizarea calității apei.............................................................10
3. Studiu de caz privind monitorizarea calității apei.....................................................................10
3.1. Descrierea societății............................................................................................................10
3.2. Prezentarea rețelei de distribuție a municipiului Bacău.....................................................10
3.3. Descrierea operației de monitorizare:.................................................................................10
3.4. Monitorizarea cu valori și grafice.......................................................................................10
4. Concluzii....................................................................................................................................10
Bibliografie....................................................................................................................................11

3
 INTRODUCERE

Apa constituie mai mult de două treimi din corpul uman, creierul uman este format din
95% apă, sângele din 82% apă și plămânii sunt 90% apă . Apa este componentă vitală pentru
fiecare organism viu din lume, în special pentru speciile umane. De cele mai multe ori, apa
potabilă nu este accesibilă pentru satisfacerea cerințelor populației din întreaga lume. Acest lucru
este destul de alarmant din cauza tuturor aspectelor dăunătoare care sunt asociate cu apa
nepotabilă care este folosită frecvent. Majoritatea oamenilor preferă consumul apei nepotabile,
decât să nu utilizeze apă deloc. Luând în considerare numărul alarmant de persoane, aproximativ
două miliarde, utilizează și consumă apă nepotabilă în întreaga lume .
Pământul mai este cunoscut şi ca „Planeta albastră”, datorită apelor care acoperă
aproximativ 70% din suprafața acestuia. Astfel de date pot crea impresia că apa este o resursă de
care dispunem din abundență. Cu toate acestea, aproximativ 97,5% din apa de pe întreaga
planetă este apă sărată. Din cei 2,5% rămași, peste două treimi sunt în stare solidă, sub formă de
ghețari, ceea ce înseamnă că nu avem acces direct la aceste resurse. Mai mult, aproape o treime
din restul de apă dulce se află în subteran sau se regăsește sub formă de umiditate a solului sau în
mlaștini. Asta înseamnă că mai puțin de 1% din totalul resurselor de apă dulce pentru oameni şi
ecosisteme este disponibilă, anume aproximativ 0,01% din totalul apei de pe Pământ .
De peste un secol și jumătate, managementul calității apei potabile reprezintă un pilon
cheie al prevenției primare, continuând să stea la baza proceselor de prevenire și control al
bolilor posibil asociate apei. Apa este esențială pentru viață. Prin ea pot fi însă și transmise
diverse boli, ceea ce de altfel se și întâmplă, în fiecare zi, în toate țările lumii – de la cele mai
sărace și până la cele mai dezvoltate. Bolile infecțioase cauzate de bacterii patogene, virusuri și
paraziți (de ex. protozoare și helminți) reprezintă cele mai răspândite riscuri pentru sănătate,
asociate apei potabile. Dizenteria, una dintre bolile posibil asociate apei a fost estimată a avea o
incidență anuală de 4,6 miliarde de cazuri, rezultând anual în 2,2 milioane de decese. Sursele
celor mai mulți germeni patogeni (microorganisme ce provoacă apariția bolilor) sunt
contaminarea apei potabile cu materie fecală de origine animală sau umană. Substanțele chimice
naturale sau antropice din apa potabilă pot și ele cauza diferite boli, în funcție de condițiile
geologice. Mai mult decât atât, există substanțe chimice care nu prezintă riscuri pentru sănătate,
dar prezența lor în apă este totuși nedorită de către furnizorul de apă potabilă din considerente
tehnice .
 Viața ar fi imposibilă fără existența microorganismelor. Microorganismele, precum cele
din grupa bacteriilor coliforme sunt indispensabile pentru buna funcționare a sistemului digestiv
al ființelor vii (oameni și animale). Cu toate acestea, bacteriile nu ar trebui să fie prezente în apa
potabilă, deoarece pot provoca diverse boli persoanelor vulnerabile. De asemenea, acestea pot
cauza probleme dacă pătrund în corp prin intermediul mâncării sau băuturii contaminate.
Transmiterea prin apa potabilă este doar un mod de transmitere a germenilor patogeni pe cale
fecal-orală. De asemenea, un rol în acest sens îl pot avea contaminarea mâncării, a mâinilor, a
ustensilelor și a hainelor, mai ales atunci când sistemele sanitare casnice și igiena sunt precare.
Există mai multe tipuri de transmitere a bolilor hidrice, acestea includ contaminarea bazinelor de
captare a apei potabile (de ex. prin intermediul materiei fecale umane și animale), contaminarea
apei din sistemul de distribuție (de ex. prin conducte neetanșate/fisurate sau infrastructură
depășită/învechită) sau prin depozitarea necorespunzătoare a apei la nivel de gospodărie .
Furnizarea apei de la robinet pentru populațiile urbane și suburbane mari necesită un
sistem complex și atent proiectat de colectare, depozitare, tratare și distribuție, care de obicei
revine în responsabilitatea unei instituții sau companii de stat, adesea fiind aceeași entitate
responsabilă pentru eliminarea și tratarea apei curate.

5
 CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII PE PLAN NAȚIONAL ŞI

INTERNAȚIONAL

1.1. Cercetările pe plan național şi mondial privind monitorizarea calității apei

Apa municipală este apa furnizată la un robinet sau o supapă. Utilizările sale includ
băutul, spălatul, gătitul, și spălarea de toalete. Apa de la robinet interioară este distribuită
consumatorilor prin rețelele interne ale reședințelor acestora, care au existat încă din Antichitate,
dar care au fost disponibile pentru foarte puțini oameni până în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, atunci când a început să se propage în ceea ce sunt acum așa numitele țări dezvoltate.
Apa de la robinet a devenit comună în multe regiuni în timpul secolului al XX-lea, iar în prezent,
aceasta este absentă în principal în rândul persoanelor care trăiesc în sărăcie, în special în țările
în curs de dezvoltare. Accesul la apă municipală a fost asociată de-a lungul istoriei cu creșteri
majore în speranța de viață a oamenilor și îmbunătățirea sănătății publice. Bolile care pot fi
contractate prin intermediul apei au fost reduse foarte mult datorită unui sistem de canalizare
corespunzător și a disponibilității apei proaspete. De altfel, de-a lungul istoriei, contaminarea
apei cu deșeuri provenite din eliminarea apei uzate a omorât cei mai mulți oameni.
Calitatea serviciilor de furnizare a apei are mai multe dimensiuni, cum ar fi continuitatea,
calitatea ori presiunea apei:
 Continuitatea alimentării cu apă este văzută ca un dat de la sine înțeles în țările cele mai
dezvoltate, însă constituie o problemă gravă în multe țări în curs de dezvoltare. Există
cazuri în care, uneori, apa este prevăzută doar pentru câteva ore în fiecare zi sau câteva
zile pe săptămână. Se estimează că aproximativ jumătate din populația țărilor în curs de
dezvoltare primește apă în mod intermitent.
 Calitatea apei potabile are o componentă microbiologică și una fizico-chimică. Există mii
de parametri de calitate a apei. Apa din sistemele publice de alimentare cu apă ar trebui
să fie cel puțin dezinfectate cel mai frecvent prin utilizarea clorinării ori a luminii ultra-
violete sau ar putea fi nevoie să urmeze un tratament, în special în cazul apelor de
suprafață.
 Presiunea apei variază în diferite locații ale unui sistem de distribuție. Conductele de apă
de sub nivelul străzilor pot funcționa la presiuni mai mari, cu un reductor de presiune
 situat la fiecare punct în care apa intră într-un bloc sau într-o casă. În sistemele prost
gestionate, presiunea apei poate fi atât de scăzută încât să rezulte doar un firicel de apă
sau atât de mare încât să cauzeze deteriorarea instalațiilor sanitare și risipă de apă.

Compuși chimici specifici sunt deseori scoși din apa de la robinet în timpul procesului de
tratare pentru a ajusta pH-ul sau pentru a îndepărta impuritățile, iar clorul poate fi adăugat pentru
a ucide toxine biologice. Condițiile locale geologice care afectează apele subterane sunt factori
determinanți pentru prezența diferiților ioni metalici, făcând de multe ori apa „dură”.
Apa de la robinet rămâne totuși sensibilă la contaminarea chimică sau biologică. În cazul
unei contaminări care poate fi considerată periculoasă pentru sănătatea publică, oficialii
guvernamentali emit de obicei un avertisment în ceea ce privește consumul de apă. În cazul
contaminării biologice, locuitorii sunt de obicei sfătuiți să fiarbă apa înainte de consum sau să
folosească apa îmbuteliată ca o alternativă. În cazul contaminării chimice, locuitorii pot fi sfătuiți
să se abțină de la consumul de apă de la robinet în totalitate până când problema este rezolvată.
În ceea ce privește responsabilii pentru furnizarea apei, în general există două mari
categorii de entități care au diferite roluri: instituțiile responsabile de legislație și monitorizare,
respectiv instituțiile responsabile de serviciile de furnizare a apei.
Pentru a evita orice contaminare a apei potabile, sunt necesare măsuri adecvate de
protecție la fiecare nivel al sistemului de aprovizionare cu apă.
Analizele de laborator furnizează informații cantitative și calitative privind caracteristicile
fizico – chimice, biologice, bacteriologice şi radioactive ale apei, în raport cu condițiile de
calitate înscrise în standarde sau norme specifice. Pentru a fi valabile, datele trebuie să descrie cu
precizie caracteristicile și concentrațiile elementelor componente din probele depuse la laborator.
Monitorizarea şi evaluarea calității apei se bazează pe următoarele trăsături
fundamentale: fizice, chimice, biologice şi microbiologice. Este un proces de analiză,
interpretare şi comunicare a acestor proprietăți în cadrul activităţilor umane şi de conservare a
mediului natural. Așadar, nu
este un proces fix, fiind adaptat în funcție de nevoile locale, naționale sau internaționale. Prin
proiectarea unui program de monitorizare a calității apei se urmărește ca informațiile obținute să
fie de folos în luarea deciziilor. Informațiile generate din programul de monitorizare trebuie să
reflecte în ce mod calitatea şi cantitatea apei întrunește cerințele utilizatorilor sau ale
standardelor stabilite. Programul de monitorizare reflectă compatibilitatea şi eficiența strategiilor
de control şi acțiunilor de management în controlul poluării, arată existența tendințelor de
modificare a calității apei în funcție de schimbarea activităţilor antropice din zonă şi care sunt
efectele pe care deteriorarea calității apei le are asupra plantelor şi animalelor, indică măsurile de
7
control care trebuie luate pentru a îmbunătăți sau preveni deteriorarea calității apei. Dispunând
de asemenea informații, unele programe de monitorizare vor fi pe termen lung proiectate astfel
încât să ofere un volum cumulativ de informații, în timp ce altele vor avea un singur obiectiv şi
se vor întinde de-a lungul unei perioade de timp scurte.
Obiectivele monitorizării calității apei pot fi cu caracter general, atunci când
monitorizarea se face fără să se stabilească obiective prea detaliat. Descrierile statistice ale
obiectivelor sunt, de obicei utilizate pentru tipurile de programe de monitorizare mult mai
avansate. Stabilirea obiectivelor pornește de la probleme legate de locul unde va fi realizată
monitorizarea, scopul monitorizării, natura informațiilor ce urmează a fi obținute prin
monitorizare (informații de bază, informații pentru planificare, informații operaționale sau pentru
management, pentru elaborarea de standarde sau pentru depistarea surselor de poluare), natura
variabilelor ce trebuie măsurate, resursele umane şi financiare pentru monitorizare, modul în care
vor fi folosite informațiile monitorizării.
Obiectivele generale ale monitorizării calității apei pot fi formulate astfel:
 îmbunătățirea structurii datelor şi informațiilor în sensul facilitării unei caracterizări cât
mai complete a stării de calitate a apei;
 obținerea unei baze de date referitoare la interdependența stării de calitate a apei de
ceilalți factori de mediu, care să poată fi cuprinsă într-un sistem de monitoring integrat al
mediului;
 dezvoltarea unui suport informațional necesar fundamentării deciziilor în gospodărirea
apei pe principiile dezvoltării durabile;
 crearea unei baze de date necesare respectării legislației naționale şi internaționale;
 realizarea unei informări a populației în legătură cu starea maselor de apă.

Dintre obiectivele tipice al monitorizării calității apei pot fi menționate următoarele:

 detectarea oricărui semn de deteriorare a apei şi a calității acesteia,
 identificarea acelor mase de apă, din ecosistem, care nu întrunesc condițiile şi standardele
prestabilite, privitoare la calitatea apei,
 identificarea zonelor contaminate, estimarea încărcăturii de factor poluant preluată de
ecosistem sau de subsistem.

1.1.1. Informații generale privind resursele de apă din România

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafață: râuri, lacuri, fluviul
Dunărea şi apele subterane. Conform Administrației Naționale „Apele Române”, principala
resursă de apă a României o constituie râurile interioare. Această categorie de resursă este
caracterizatǎ prin variabilitatea foarte mare în spațiu, debitele dintre zonele joase și cele înalte
sunt semnificativ diferite, precum și în timp, astfel încât primăvara se produc viituri importante,
urmate de secete prelungite.

Fig. 1. 1 Resursele de apă din România

9
 2. Aspecte legislative privind monitorizarea calității apei

3. Studiu de caz privind monitorizarea calității apei

3.1. Descrierea societății

3.2. Prezentarea rețelei de distribuție a municipiului Bacău

3.3. Descrierea operației de monitorizare:

Prezentarea punctelor de prelevare, descrierea operației de prelevare a probelor, parametri

monitorizați, intervale de timp în care se face monitorizarea, echipamente cu care se face
măsurarea parametrilor

3.4. Monitorizarea cu valori și grafice

4. Concluzii
11