HIDROTEHNICA

vol.61 2016
3
Cuprins ZIUA MONDIALÃ A APEI 2016
“WATER AND JOBS”

Mesajul Ministrului Mediului, Apelor ºi Pãdurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2

Mesajul Directorului General

al Administraþiei Naþionale “Apele Române” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

APA - MUNCÃ ªI EVOLUÞIE

Ion Tecuci, Elisabeta Opriºan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

VIZIUNILE ªI PROVOCÃRILE ADMINISTRAÞIEI NAÞIONALE

“APELE ROMÂNE” ÎN CONTEXTUL IMPLEMENTÃRII POLITICII
EUROPENE DIN DOMENIUL APELOR
Nicolae Bãrbieru, Elena Þuchiu, Daniela Rãdulescu, Sorin Rândaºu . . . . . . . . . . . . .12

ÎNVÃÞÃMÂNTUL HIDROTEHNIC - FORMATOR DE SPECIALIªTI

ªI GENERATOR DE SOLUÞII PENTRU GESTIUNEA RESURSELOR
DE APÃ
Ioan Bica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

APA CAPITALEI
Jorj Mãdãlin Mihailovici, Radu State, Florin Boaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35

ROLUL AMENAJÃRILOR HIDROENERGETICE ÎN DEZVOLTAREA

SOCIALÃ - COMENTARII PE BAZA DOCUMENTULUI ELABORAT DE
ASOCIAÞIA INTERNAÞIONALÃ A HIDROENERGIEI
Dan Stematiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40
ZIUA MONDIALÃ A APEI 2016
22 Martie 2016
Water and Jobs / Apa ºi activitãþile umane
MESAJUL MINISTRULUI MEDIULUI, APELOR ªI PÃDURILOR

Apa, în diferitele sale forme, este mereu în miºcare în procesul complex al ciclului apei. Încãlzirea
globalã are deja efecte mãsurabile asupra acestui ciclu, modificând disponibilitatea cantitativã ºi calitativã a
apei, în timp ºi spaþiu, afectând direct sau indirect activitãþile ºi funcþionalitãþile utilizatorilor de la
comunitãþi, la ecosisteme ºi economii.
Ca urmare a temperaturilor tot mai ridicate, rezervele de apã din regiunile mai calde ºi mai uscate se
vor împuþina, în timp ce utilizatori ca agricultura, comunitãþile ºi turismul vor necesita mai multã apã.
Creºterea temperaturii apei ºi scãderea debitelor râurilor vor afecta, la rândul lor, calitatea apei. Creºterea
nivelului precipitaþiilor ºi inundaþiile torenþiale vor duce la inundarea zonelor joase, afectând cãile de
transport ºi infrastructura de apã, crescând riscul poluãrii ºi contaminãrii surselor de apã potabilã datoritã
revãrsãrii apei pluviale ºi a scurgerilor/deversãrilor de siguranþã din staþiile de epurare a apelor uzate.
Apa va fi, prin urmare, atât în centrul riscurilor cât ºi al mãsurilor de adaptare la schimbãrile
climatice, fiind o parte a problemei, precum ºi o parte importantã a soluþiei.
În lumea durabilã cu o economie robustã pe care cu toþii ne-o dorim, apa ºi ecosistemele asociate
acesteia trebuie gestionate în mod raþional, acordând în primul rând atenþie securitãþii resurselor de apã,
incluzând aici alimentarea cu suficientã apã de calitate a utilizatorilor ºi a ecosistemelor, atenuarea riscurilor
de inundaþii, secetei ºi poluãrii ºi evitarea conflictelor asupra distribuirii apei.
Securitatea apei este importantã pentru cã unele drepturi ale omului nu pot fi asigurate fãrã apã, cum
ar fi dreptul la un standard adecvat de viaþã ºi dreptul la cel mai înalt standard de sãnãtate fizicã ºi mentalã.
Dreptul la apã este un subiect important pe agenda conferinþelor internaþionale deoarece, la nivel global,
potrivit unor statistici din 2015, un om din 10 nu are acces la apa sigurã din punct de vedere cantitativ ºi
calitativ; un om din 3 nu are acces la toalete. În prezent sunt mai mulþi oameni în lume posesori de telefoane
mobile decât cei cu acces la toalete; iar o treime din ºcolile lumii nu au acces la apã potabilã ºi servicii
sanitare adecvate.
Chiar ºi în România anului 2012 procentul populaþiei racordate la reþeaua centralizatã de apã potabilã
era doar de 61,33% , iar procentul de racordare la reþeaua de canalizare era de 63,27% (circa 40 % din
populaþia totalã a României se alimenteazã cu apã din fântâni ºi izvoare, nefiind conectatã la sistemele
centralizate de alimentare cu apã).
Prin urmare, este obligatoriu ca asigurarea securitãþii resurselor de apã sã se regãseascã în strategiile
de adaptare la efectul schimbãrilor climatice.
Soluþiile pentru asigurarea securitãþii apei vor atrage dupã sine atât inovaþii tehnice cât ºi
instituþionale, ºi pot crea oportunitãþi pentru a îmbunãtãþi furnizarea de servicii, precum ºi pentru a genera
activitãþi economice.
Aº dori sã subliniez cã toate soluþiile pentru asigurarea securitãþii resurselor de apã trebuie sã
încorporeze ºi proiecte de infrastructurã ecologicã sau verde, care folosesc natura pentru a furniza în acelaºi
timp, într-un mod sinergic, beneficii ecologice, economice ºi sociale ºi pentru a reduce la minumum riscul ca
rezolvarea unei probleme într-un domeniu sã creeze o problemã în alt domeniu.
De aceea, Ministerul Mediului, Apelor ºi Pãdurilor promoveazã prin Programul de mãsuri pentru anul
2016 o serie de activitãþi ºi proiecte incluzând ºi infrastructura “verde”.
Aº exemplifica, în acest sens, elaborarea împreunã cu Administraþia Naþionalã “Apele Române” a
Planului de Management al Riscului la Inundaþii, care este un document de planificare pentru perioada 2016-
2021 ºi care include pe lângã prioritizarea investiþiilor structurale ºi pe cele nestructurale sau “verzi”, ca de
exemplu crearea de zone umede, reconectarea ºi restaurarea luncilor inundabile, renaturarea malurilor
cursurilor de apã, mãsuri naturale de retenþie a apei prin schimbarea sau adaptarea practicilor de utilizare a
terenurilor în managementul pãdurilor, mãsuri naturale de retenþie a apei în zone urbane dens populate etc.
Tot ca o componentã a Planului de mãsuri pentru anul 2016 a fost înfiinþat sub coordonarea
Ministerului Mediului, Apelor ºi Pãdurilor un grup de lucru interministerial pentru reconstrucþia zonelor

2 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
umede în lungul Dunãrii si pe afluenþii principali, ca mãsurã pentru reducerea riscului la inundaþii si pentru
implementarea infrastructurii verzi. Concluziile ºi mãsurile rezultate la nivelul acestui grup de lucru (studii
de oportunitate/implementare) vor fi incluse în Planul de Management al Riscului la Inundaþii al Dunãrii.
Refacerea zonelor umede, în special în luncile râurilor, ar permite atenuarea inundaþiilor cât mai aproape de
locul în care acestea sunt generate ºi un aport suplimentar la refacerea resurselor de apã subteranã care au
un rol strategic pentru managementul apei în perioada de secetã.
Comunitãþile ar putea ºi ele sã promoveze investiþiile verzi, ca de exemplu pavajele permeabile,
acoperiºuri de vegetaþie, parcuri ºi alte zone naturale care ar permite absorbþia apei de ploaie în mod natural,
ar reduce scurgerea apelor ºi ar proteja ecosistemele, contribuind la sãnãtatea oamenilor, sporirea
biodiversitãþii în comunitãþi ºi la economisirea energiei.
Adaptarea la evenimente extreme de inundaþii ºi secetã va spori investiþiile în infrastructurã care sã
permitã managerilor de apã sã controleze, stocheze ºi sã livreze apã la momentul ºi în locaþia în care aceasta
este necesarã. Creºterea variabilitãþii ºi incertitudinii hidrologice va face ca importanþa informaþiilor
hidrologice si monitorizarea tendinþelor în disponibilitatea ºi utilizarea apei sã creascã, generând nevoia de
restructurare la nivelul sistemelor ºi instituþiilor existente.
În acelaºi timp, comunitãþile vor avea nevoie de investiþii importante pentru noi infrastructuri de apã
cât ºi pentru reînnoirea/extinderea, reabilitarea ºi modernizarea celor existente, în vederea asigurãrii
accesului la apã, a tratãrii apei ºi epurãrii apelor uzate.
Din cele prezentate, putem lesne observa cã odatã cu asigurarea securitãþii resurselor de apã în
contextul adaptãrii la efectele schimbãrilor climatice, sectorul apei va genera mii de locuri de muncã.
Astfel, în sistem vor fi cooptaþi cercetãtori, ingineri ºi proiectanþi pentru promovarea unor tehnologii
inovative pentru infrastructura „verde” de prevenire a dezastrelor, rezolvarea lipsei de apã din unele regiuni
ºi pentru promovarea alegerilor “verzi” în rândul consumatorilor.
Alte ocupaþii noi vor fi legate de implementarea proiectelor de infrastructurã „verde”, realizarea
infrastructurii de apã pe baza noilor tehnologii, construcþia reþelelor de alimentare cu apã ºi canalizare,
tratarea ºi epurarea apelor etc.
Alte locuri de muncã vor fi generate în sectorul pregãtirii în caz de dezastre ºi se vor referi la
producþia, montarea ºi operarea de instalaþii, echipamente ºi materiale specifice.
Totodatã, o parte esenþialã a creãrii de noi locuri de muncã este în domeniul utilizãrii sistemelor de
economisire a apei, ca de exemplu, folosirea apei „gri”, însemnând tratarea apelor uºor contaminate,
provenitã în general din consumul casnic, printr-un sistem de reciclare; folosirea sistemelor de recirculare a
apei calde sau captarea apelor de ploaie ºi folosirea lor acolo unde calitatea acesteia permite . Pe lângã
activitatea pentru exploatarea acestor sisteme, se vor crea locuri de muncã în industrie pentru a fabrica
echipamentele necesare ce vor deservi aceste sisteme.
Putem concluziona cã cei care lucrãm în domeniul apelor suntem în avangarda îmbunãtãþirii cercetãrii
ºi promovãrii unor tehnologii inovative pentru infrastructura „verde”, vitalã pentru o creºtere economicã
durabilã ºi dezvoltãrii comunitãþilor. Considerãm cã sãrbãtorirea Zilei Mondiale a Apei în anul 2016 este o
oportunitate de a face bilanþul succeselor ºi neîmplinirilor din sectorul apei precum ºi un moment la care
putem sã reanalizãm strategia acestui domeniul astfel încât sã clãdim pe ceea ce a fost bine ºi util ºi sã
eliminãm sau sã corectãm ceea ce a fost greºit.

Cristiana Paºca Palmer

Ministrul mediului, apelor ºi pãdurilor

HIDROTEHNICA, 61(2016), 3 3
ZIUA MONDIALÃ A APEI 2016
22 Martie 2016
Water and Jobs / Apa ºi activitãþile umane
MESAJUL DIRECTORULUI GENERAL AL
ADMINISTRAÞIEI NAÞIONALE “APELE ROMÂNE”
Ziua Mondialã a Apei este o tradiþie internaþionalã ºi o ocazie de a afla mai multe despre aspectele
legate de apã, de a fi inspirat sã spui ºi altora despre aceste lucruri ºi de a lua atitudine pentru a schimba
ceva. Ziua Mondialã a Apei dateazã din 1992, când, la Conferinþa Naþiunilor Unite privind Mediul ºi
Dezvoltarea, a fost recomandatã instituirea unei sãrbãtori mondiale a apei.
Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite a rãspuns la acest apel prin desemnarea zilei de 22 martie 1993 ca
prima Zi Mondialã a Apei. De atunci, în fiecare an, este sãrbãtoritã Ziua Mondialã a Apei ºi se stabileºte o
temã care corespunde unei provocãri prezente sau viitoare.
Tema anului 2016 – ”Water and Jobs” - Apa ºi activitãþile umane – se concentreazã asupra modului în
care cantitatea suficientã ºi de bunã calitate a apei poate schimba viaþa angajaþilor ºi calitatea mijloacelor de
trai ale acestora – ºi poate chiar transforma societãþile ºi economiile mondiale.
La ora actualã, aproape jumãtate din populaþia mondialã activã - 1,5 miliarde de persoane – lucreazã în
diverse sectoare din domeniul apei ºi aproximativ toate activitãþile umane depind de apã ºi de cei care
asigurã distribuþia acesteia în condiþii de siguranþã. Cu toate acestea, milioanele de persoane care lucreazã în
domeniul apei nu primesc recunoaºterea cuvenitã.
Criza mondialã a apei ameninþã multe din þãrile lumii, înnecate sau nu în actuala crizã economicã, iar
principalul autor al acestui dezastru pare a fi omul, care deverseazã tone de chimicale în râuri, suprapopuleazã
oraºele sau risipeºte anual cantitãþi însemnate de apã potabilã. În plus, îmbunãtãþirea eficienþei în utilizarea
apei ºi adaptarea la schimbãrile climatice sunt provocãri majore pentru gestionarea apei.
Principalul scop al politicilor naþionale în domeniul apei este de a asigura disponibilitatea unei cantitãþi sufi-
ciente de apã de bunã calitate pentru necesitãþile oamenilor ºi pentru mediu. În 2000, Directiva – cadru privind
apa a stabilit norme privind gestionarea, protejarea ºi îmbunãtãþirea calitãþii resurselor de apã din UE, principalul
sãu obiectiv fiind ca toate apele de suprafaþã ºi subterane sã se afle într-o stare bunã pânã în anul 2015.
Administraþia Naþionalã “Apele Române” are grija ºi responsabilitatea de a raporta la Comisia
Europeanã stadiul implementãrii cerinþelor Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor urbane. În cadrul
Planurilor de Management ale Bazinelor/Spaþiilor Hidrografice au fost evaluate costurile de investiþii
necesare implementãrii mãsurilor de construire a staþiilor de epurare a apelor uzate ºi de modernizare,
extindere ºi îmbunãtãþire a funcþionãrii celor existente la standarde europene, în vederea îmbunãtãþirii stãrii
apelor.
În vederea conformãrii cu cerinþele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (271/91/CEE),
costurile de investiþii necesare se ridicã la cca. 7,687 miliarde Euro în perioada 2016-2021.
Atingerea obiectivelor de mediu ale tuturor corpurilor de apã din România, în cadrul Planurilor de
Management ale Bazinelor /Spaþiilor Hidrografice, a fost planificatã etapizat, în cicluri de câte 6 ani,
respectiv perioadele 2016-2021 ºi 2022-2027. Pânã la sfârºitul anului 2021, se estimeazã cã vor atinge
obiectivele de mediu 86,5% dintre corpurile de apã, iar în anul 2027, care reprezintã termenul final de
implementare a prevederilor Directivei Cadru Apã 2000/60/CE, toate corpurile de apã vor atinge obiectivele
de mediu.
De Ziua Mondialã a Apei, gospodarii de apã atrag atenþia, atât factorilor responsabili, cât ºi opiniei
publice sã ia atitudine, sã arate cã le pasã ºi cã stã în puterea lor sã schimbe ceva în protecþia împotriva
epuizãrii ºi degradãrii, punerea în valoare ºi utilizarea durabilã a resurselor de apã de suprafaþã ºi
subteranã. În acest an, mulþi se vor concentra pe forþa cu care apa ºi activitãþile umane pot transforma
vieþile oamenilor întrucât aproape toate locurile de muncã sunt în strânsã legãturã cu apa ºi cu cei care
asigurã distribuþia acesteia în condiþii de siguranþã.

Victor Sandu
Director General Administraþia Naþionalã “Apele Române”

4 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 ZIUA MONDIALA A APEI 2016
APA - MUNCÃ ªI EVOLUÞIE

Dr.ing. Ion Tecuci

Dr.ing. Elisabeta Opriºan

Motto:
Nimic nu este mai maleabil, sau mai flexibil decât apa, ºi totuºi nimic nu-i poate rezista.
Lao Tzu (Bãtrânul Maestru – filozof ºi scriitor chinez secolul 6 î.Ch)

1. Introducere Columb, dar ºi în China, India, Egipt ori

La început a fost apa. Aºa ne spune
memoria ancestralã a Pãmântului...
Apa, cea mai rãspânditã ºi mai comunã
substanþã de pe Pãmânt, distribuitã la nivel
global prin ciclul hidrologic, cel mai viguros
ciclu natural care condiþioneazã vremea ºi clima
planetei, factorul principal care a modelat ºi
continuã sã modeleze faþa Pãmântului, suportul
de bazã pentru toate ecosistemele vii ºi habitate
este totodatã ºi factorul care a avut ºi are un rol
esenþial în evoluþia umanitãþii.
Legãtura dintre om ºi apã a început din
timpuri imemoriale. Procurarea apei de bãut a
constituit timp de milenii principala preocupare
a omului. Apa oferã beneficii incomensurabile
omului, dar în acelaºi timp poate fi ºi unul
dintre cei mai aprigi, înfricoºãtor ºi de
nestãpânit duºman al acestuia. Nu este deci
întâmplãtor faptul cã pentru a îmblânzi apa,
pentru a-i capta bunãvoinþa, generaþii întregi de
strãbuni imaginând-o ca pe o zeitate primor-
dialã, adesea atotputernicã, i-au ridicat temple
pe altarele cãrora abundau ofrandele. Sã ne
reamintim cã toþi Marii Zei ai Marilor Civilizaþii
au fost nu numai zei ai creaþiei, ai înþelepciunii
ºi ai justiþiei, dar ºi zei ai apelor ºi ai
construcþiilor ºi în mod special ai acelui tip de
construcþii specifice pe care astãzi le numim
construcþii hidrotehnice.
În majoritatea culturilor ºi tradiþiilor, apa a
fost consideratã o sursã a vieþii, ea având în
acelaºi timp o valoare purificatoare. Apa era
semnul vieþii ºi al fecunditãþii în civilizaþiile
celor douã Americi dinainte de Cristofor
Europa. Rolul sãu purificator sau binefãcãtor a
fost ºi este recunoscut în toate religiile lumii ºi
în special în marile religii monoteiste.
Simbolistica apei aratã cã ea mai înseamnã ºi
intuiþie, reflecþie, înþelepciune, reînnoire,
miºcare, transformare.
Toate aceste aspecte ale apei sunt poate cel
mai bine redate în Bhavishya Purana (în
traducere Istoria Viitorului) una dintre cele 18
Purane Majore (Maha Puranas) autorizate de Sri
Vyasadeva: apã, tu eºti izvorul tuturor
lucrurilor ºi tuturor fiinþelor.
Sloganul zilei mondiale a apei din acest an,
celebratã sub egida Naþiunilor Unite ºi a
Organizaþiei Internaþionale a Muncii, se aliniazã
într-un fel armonios Puranelor ºi simbolisticii
apei, deoarece apa înseamnã viaþã, muncã,
creaþie, artã, schimbare, evoluþie, dezvoltare
economico – socialã, bunãstare ºi sãnãtate.
Existenþa apei înseamnã, în ultimã instanþã,
încrederea cã pentru toþi cetãþenii Planetei existã
ºi va exista un viitor atât timp cât va exista apa,
aceastã sorã a noastrã care este foarte umilã,
ºi utilã, ºi preþioasã, ºi castã (Canticle del Sol –
Sfântul Francisc din Assisi, 1250).
2. Apa ºi civilizaþiile antice
Cel mai însemnat fenomen natural legat de
apã, cu efecte importante asupra vieþii ºi
activitãþii umane, uneori benefice dar, cel mai
adesea catastrofale, l-au constituit inundaþiile,
ele însoþind permanent evoluþia omenirii. Sã ne
amintim doar faptul cã existenþa ºi supravie-
þuirea vechiului Egipt depindea de inundaþiile

HIDROTEHNICA, 61(2016), 3 5
anuale ale Nilului. Înþelegerea rolului inunda-
þiilor i-a fãcut pe vechii egipteni sã caute sã
desluºeascã modul de producere a fenomenului
ºi sã ajungã chiar sã facã predicþii asupra
evoluþiei lui. O altã civilizaþie anticã a cãrei
existenþã era strâns legatã de producerea
inundaþiilor a fost cea asiro – babilonianã
dezvoltatã în Mesopotamia, acolo de unde –
conform Epopeei lui Ghilgameº - pornind de la
povestea ultimului rege din Shuruppak,
Ziusudra, îºi trage originile Potopul biblic,
potopul lui Noe. De altfel, peste 500 de mituri
din întreaga lume (dintre care 62 sunt complet
diferite de sursele mesopotamiene ºi ebraice)
povestesc despre inundaþii devastatoare care
aveau menirea de a schimba faþa Pãmântului.
Tot din Mesopotamia, din regatul Babilonului,
provine ºi celebrul cod al regelui Hammurabi
(care a domnit în perioada 1792-1750 î.Ch), cea
mai completã culegere de legi sumeriene ºi
babiloniene ºi care a influenþat ºi legile moderne
privind apa.
Inundaþiile au marcat în mod semnificativ ºi
existenþa civilizaþiei chineze. An dupã an,
deceniu dupã deceniu, secole de-a rândul bãtãlia
dramaticã dusã cu Marile Ape a marcat istoria
civilizaþiei chineze, întemeietorul primei dinastii
regale – dinastia Xia – fiind considerat Yu cel
Mare care a câstigat bãtãlia cu Apele Revãrsate.
Aspectul teritoriului vechii Chine este greu de
imaginat în prezent. Graþie muncii - adesea
titanice – de secole, a oamenilor, câmpiile
uscate ºi sãnãtoase au luat încetul cu încetul
locul pãmânturilor miºcãtoare ºi nesãnãtoase.
Chinezii au fost primii care pornind de la mitul
creaþiei au transformat tema Apelor Revãrsate
într-o dezbatere pur administrativã – în special
ca urmare a ravagiilor fãcute de inundaþiile
produse în anul 11 d.Ch de marele Huáng Hé
(Fluviul Galben supranumit ºi Necazul Chinei
sau Nestãpânitul):
• sã se realizeze diguri ºi canale care sã
constrângã Fluviul Galben sã aibã un anumit
curs conform unor criterii inginereºti bine
stabilite pe baza experienþelor acumulate de-a
lungul timpului– soluþia confucianistã, sau,
• sã lase fluviului un curs cât mai natural, cu
cât mai puþine constrângeri – soluþia taoistã.
Aceastã disputã începutã acum 2000 de ani
între inginerii tradiþionaliºti - confucianiºtii ºi
6 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
ecologiºti - taoiºtii continuã ºi în prezent, ea
depãºind de mult teritoriul Chinei.
Toate cele patru mari civilizaþii ale lumii
antice, mesopotamianã, harappã, egipteanã ºi
chinezã s-au dezvoltat, în general, în condiþii
fizico – geografice aproape similare. Toate s-au
nãscut ºi s-au dezvoltat în bazinele hidrografice
ale unor mari fluvii unde vara precipitaþiile erau
reduse ºi temperaturile ridicate, iar fenomenul
de revãrsare a apelor fluviilor erau comparabile.
Lipsa apei, manifestatã prin secetele severe
ºi adesea de lungã duratã nu au avut numai
efecte locale, ci se poate spune cã ele – poate
chiar mai mult decât inundaþiile – au influenþat
evoluþia istoriei la scarã globalã. Secetele severe
ºi uneori prelungite au condus nu numai la
moartea a milioane de oameni ca urmare a
foametei (Marea Foamete Europeanã 1315 –
1317, 7,5 milioane decese; Marea Foamete
Rusã 1601 – 1603, 2 miloane decese; Marea
Foamete Irlandezã cunoscutã ºi sub denumirea
de Foametea Cartofului 1845 – 1852, 1 milion
decese ºi 1 milion de emigranþi; Marea Foamete
Chinezã, 1958 – 1961, între 15 ºi 43 milioane
decese), dar ºi la migrãri masive de populaþie cu
efecte majore asupra cursului istoriei multor
civilizaþii.
Este explicaþia teoriei determinismului
climatic, adicã a influenþei modificãrii climei
asupra evoluþiei civilizaþiei umane.
Treptat oamenii au înþeles cã nu pot rãmâne
indiferenþi în faþa naturii dezlãnþuite care le
distrugea creaþiile ºi au cãutat sã o înþeleagã.
Milenii la rând, secol dupã secol, cel mai adesea
an dupã an, omenirea ºi-a încercat forþele în
lupta pentru învingerea dramaticelor izbucniri
de mânie ale apei, sau pentru salvarea a ceea ce
se mai putea salva din recoltele arse de un soare
ucigãtor atunci când apa supãratã nu mai vroia
sã-i fie de ajutor.
Aºa, în timp ca o armã, consideratã mai
mult sau mai puþin invincibilã, sau ca o dovadã
a genialitãþii sale în raport cu natura dezlãn-
þuitã, oamenii au început sã conceapã ºi sã
construiascã diguri, baraje ºi canale. Diguri
pentru a-ºi apãra viaþa ºi bunurile de furia
apelor dezlãnþuite, baraje pentru a stânge apa
necesarã irigaþiilor în perioadele de secetã,
canale pentru a-ºi iriga ogoarele, dar ºi pentru
a-ºi transporta surplusul de produse cãtre alte
zãri, cãtre alte lumi, cãtre alþi oameni. Aceºti
oameni au construit civilizaþiile care au realizat
primele lucrãri hidrotehnice datoritã cãrora
aceste civilizaþii au înflorit, atunci când lucrãrile
au fost bine întreþinute ºi utilizate, sau au pierit
atunci când le-au lãsat în pãrãsire sau ele s-au
prãbuºit sub atacurile nimicitoare ale duºmani-
lor.
Sunt nenumãrate lucrãrile hidrotehnice
realizate în lumea anticã care ar putea constitui
puncte de referinþã într-o istorie a construcþiilor.
Cu mult înainte ca romanii sã cucereascã
ceea ce astãzi numim Europa ºi sã transforme
Marea Mediteranã într-un lac roman, sofisticaþii
creatori ai civilizaþiei Vãii Indului (3300 – 1300
î.Ch) – harappanii – demonstrând o culturã
urbanã eficientã ºi avansatã tehnologic
realizaserã primele sisteme de alimentare cu
apã, primele bãi publice, precum ºi primele
sisteme de canalizare orãºeneascã. Tot ei sunt
cei care realizaserã deja unele dintre primele
baraje, sãpaserã deja primele canale navigabile,
iar zidurile cetãþilor lor aveau atât rol de
apãrare, cât ºi pe cel de protecþie împotriva
inundaþiilor. Inundaþiile frecvente care nu lãsau
rãgazul necesar pentru repararea lucrãrilor de
apãrare urmate de o secetã care se pare cã a
durat peste 200 de ani sunt, se pare, cauzele
decãderii în timp a acestei înfloritoare civilizaþii
a Indului.
Pentru Europa, rafinaþii etrusci, navigatori
dar ºi urbaniºti de excepþie, constructori ce au
dat dovadã de un remarcabil simþ practic ºi
promotori ai unor tehnici constructive inova-
toare, au reprezentat primul pas cãtre culturã ºi
civilizaþie. Realizatori ai unor sisteme urbane
complexe cuprinzând printre altele sisteme de
alimentare cu apã ºi canalizare, constructori de
poduri, canale ºi drumuri, ei au deschis pe
bãtrânul continent calea civilizaþiei romane.
Apariþia romanilor pe scena istoriei a adus
multe schimbãri în ceea ce priveºte optica
activitãþilor umane legate de apã. Dacã generaþii
dupã generaþii de akkado – sumerieni, egipteni,
asirieni, persani au fost preocupate mai ales de
lucrãrile de irigaþii, lucrãri de interes public, dar
totuºi limitate, romanii preluând cunoºtinþele
predecesorilor ºi îmbunãtãþind tehnicile de
construcþie, au dezvoltat toate tipurile de lucrãri
publice în multitudinea lor.
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
Deºi fenicienii, grecii ºi etruscii sunt
inventatorii apeductelor, romanii au atins în
acest domeniu perfecþiunea:
• în anul 312 î.Ch începe construcþia
primului apeduct numit Aqua Appia, cu o
lungime de 16,9 km ºi un debit de 29000 m3/zi,
sursa de apã fiind constituitã din puþuri sãpate
cu adâncimi de circa 20 m sub nivelul terenului
ºi din izvoare;
• în anul 52 d.Ch, Roma dispunea de 9
apeducte însumând 422,1 km ce transportau un
debit de 577300 m3/zi;
• începând din anul 226 d.Ch se construiesc
încã douã apeducte – Aqua Traiana ºi Aqua
Alexandriana – în lungime de 22 km;
• se realizeazã trei sisteme de canalizare
independente ce deserveau Roma anticã:
sistemul Campus Martius, sistemul Cloaca
Maxima ºi sistemul Circus Maximus. Aceste
sisteme reprezintã unele dintre cele mai vechi
sisteme de canalizare din lume, ele având rolul
de a colecta ºi transporta atât apele uzate cât ºi
pe cele pluviale ºi de drenaj. Dintre aceste
sisteme, cel mai important ºi care mai este
parþial funcþional ºi în prezent a fost Cloaca
Maxima.
Obligaþi sã construiascã în toate pãrþile
vastului lor imperiu, pentru necesitãþile
rãzboaielor pe care le purtau, sau pentru a crea
condiþii de viaþã similare celor din Cetatea
Eternã în teritoriile cucerite, romanii au siste-
matizat, au uniformizat, au redus elementele de
construcþii la cele mai mici dimensiuni dar, mai
mult decât atât, au introdus specializarea pe
meserii. Constructorii romani au introdus
tencuiala apeductelor cu mai multe straturi
succesive ºi au construit mari canale de navi-
gaþie (Rhin – Meuse, Sânn – Moselle, canalul
de pe malul drept al Dunãrii la Porþile de Fier
etc.), tuneluri, baraje (dintre care unele mai pot
fi vãzute ºi astãzi), poduri (cel realizat de
Apolodor din Damasc peste Dunãre fiind
considerat cel mai mare), drumuri în rambleu
care sã facã faþã revãrsãrii apelor râurilor etc.
3. Din trecut spre viitor
Astãzi când vorbim despre apã ca
reprezentând muncã, artã, creaþie, dezvoltare,
pornim de la faptul cã apa, cea mai rãspânditã
substanþã de pe Pãmânt, este poate singura
7
substanþã care l-a supus pe om de-a lungul
timpului celor mai multe ºi mai mari provocãri,
l-a fãcut sã nu rãmânã pasiv ci sã-ºi dezvolte
forþa creatoare. Lucrând cu apa, omul a putut
ajunge la concluzii ºi învãþãminte precum
fiecare lucru duce undeva, toate au legãturã cu
toate ºi cã natura ºtie cel mai bine. Numai
datoritã apei omul a început sã înþeleagã natura,
sã-i descifreze tainele, secretele ºi armoniile ei.
De-a lungul evoluþiei omenirii, activitãþile uma-
ne legate de apã au evoluat, s-au diversificat,
apãrând noi ºi noi activitãþi.
Sintetizând, principalele activitãþi umane
legate de apã în epoca contemporanã pot fi
grupate astfel:
• activitatea de asigurare a apei pentru nevoi
casnice ºi menajere;
• acoperirea cerinþelor de apã ale folosin-
þelor (industrie, agriculturã, zootehnie, piscicul-
turã, producerea de energie electricã ºi hidro-
electricã, navigaþie, turism ºi agrement);
• colectarea, transportul, epurarea ºi
evacuarea apelor uzate;
• activitãþile legate de eliminarea excesului
de umiditate ºi de protecþie a populaþiei ºi a
bunurilor împotriva inundaþiilor;
• asigurarea apei necesare ecosistemelor
acvatice sau a celor în legãturã cu acestea ºi de
esteticã a mediului înconjurãtor.
Dintre toate aceste activitãþi legate de apã,
ne vom referi în continuare numai la cele care
privesc protecþia populaþiei ºi a bunurilor
împotriva inundaþiilor ºi la producerea energiei
hidroelectrice.
4. Amenajarea apelor ºi mediul de locuit
Dupã cum bine se ºtie, în perioada 275 –
1280 întreaga Europã a fost rãscolitã de valuri
dupã valuri de populaþii migratoare iar teritoriul
de astãzi al României nu a fost ferit. A urmat
apoi o perioadã de relativã liniºte care a permis
dezvoltarea târgurilor ºi apariþia oraºelor (Cenad
în anul 1030, Arad în 1081, Oradea în anul
1113, Braºov în 1271 dacã ar fi sã ne referim
numai la zona transilvanã) acestea fiind situate
în marea lor majoritate în zonele de luncã.
Dezvoltarea oraºelor a generat apariþia a douã
probleme majore legate de apã: aprovizionarea
cu apã a populaþiei ºi protecþia populaþiei ºi a
bunurilor împotriva inundaþiilor. Dintre aceste
8 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
douã probleme, la început a avut prioritate cea
de-a doua, respectiv protecþia împotriva inunda-
þiilor ºi de eliminare a excesului de umiditate.
Astfel au apãrut primele lucrãri hidrotehnice
realizate pe teritoriile româneºti dupã retragerea
romanã ºi cunoscute pânã în prezent. Aceste
prime lucrãri - conform datelor istorice – s-au
realizat în secolul al XII-lea, lângã oraºul Arad.
Ele par astãzi niºte ºanþuri primitive ºi ridicãturi
de pãmânt ce înconjurau aºezãrile omeneºti,
având un dublu rol: acela de apãrare împotriva
inundaþiilor provocate (în acest caz) de râul
Mureº ºi totodatã de apãrare împotriva
invadatorilor. Aceste lucrãri au dãinuit pânã la
venirea turcilor, care, în încercarea lor de a
ajunge în inima Europei, le-au distrus. Tot cam
în aceeaºi perioadã au fost executate ºi primele
lucrãri de desecare în depresiunea Þara Bârsei,
realizate de cavalerii teutoni în vederea
edificãrii unor centre populate fortificate
(Prejmer).
Dintre þinuturile teritoriilor româneºti, cele
mai expuse riscului la inundaþii erau Câmpia
Criºurilor, Câmpia Someºului, Câmpia Bana-
tului ºi în mai micã mãsurã Câmpia Românã, cu
excepþia zonei Bucureºtilor.
Amenajarea cursurilor de apã ºi eliminarea
apei în exces pot schimba faþa locurilor ºi pot
oferi condiþii favorabile desfãºurãrii vieþii ºi
activitãþilor umane, Câmpia Criºurilor, Câmpia
Banatului constituind cele mai elocvente
exemple în acest sens.
Aceste þinuturi nu erau, în principiu, foarte
prielnice vieþii umane, starea mediului înconju-
rãtor punând în pericol viaþa puþinilor locuitori
care le populau. Erau þinuturi mlãºtinoase unde
febra, pojarul, ciuma, fãceau ravagii în comuni-
tãþile umane. Roiurile de insecte care populau
aceste mlaºtini fãceau victime printre oameni ºi
animale.
Astfel, referitor la Câmpia Criºurilor,
inginerul Galatz Ioan, în Monografia lucrãrilor
de apãrare a vãii Criºurilor ºi Bereteului,
tipãritã în 1896 la Oradea, relata urmãtoarele:
“Dupã cucerirea Daciei de cãtre romani,
care se întindea ºi pe Valea Criºurilor, romanii
nu au putut pãtrunde în aceste þinuturi din
cauza mlaºtinilor întinse în care s-au retras o
parte din daci. Romanii numeau Criºul
“Krisius”, iar în secolul al IV-lea el se numea
“Grezia”, adicã negru în limba dacã. Nãvãlirea
vandalilor ne-a lasat numirea de “Miliare”
pentru Criºul Alb ºi de “Ghilnit” pentru Criºul
Negru.”
În secolul al XIII-lea încep sã aparã comu-
nele, registrul de la Oradea menþionând multe
dintre aceste comune, chiar actuale, existente la
1215-1230. În secolul al XIV-lea, în condiþiile
feudalismului, moºiile ºi domeniile aparþineau
moºierilor, populaþia fiind trecutã în stare de
iobãgie. În secolul al XV-lea domeniile încep sã
se împartã, apar proprietarii mijlocii ce-ºi
lucreazã ei înºiºi pãmânturile ºi micii proprietari
constituiþi din iobagi, care deþin porþiuni
mãrunte de pãmânt sub formã de arendã pe baza
faptului cã le-au defriºat ºi desþelenit.
Situaþia la sfârºitul secolului al XVII-lea
este descrisã de un turist care a vizitat aceste
þinuturi – Wurtemberger Simplikissimus, în
felul urmãtor: “Regiunea Criºului Repede ºi a
Bereteului era o mare întinsã pe care înotau
milioane de pãsãri de apã. Drumuri bãtute nu
se aflau nici unde. Bãlãriile acopereau totul
astfel cã turmele de vite ce pãºteau ici-colo nu
se zãreau. Aproape întreaga vale a Bereteului ºi
Criºurilor era proprietatea statului. Nu era nici
urmã de semãnãturi. Era imposibil sã fie
apãrate împotriva cerbilor, mistreþilor. Chiar
dacã puteau fi apãrate contra acestora, le-ar fi
mâncat cocorii, care erau în numãr atât de
mare încât atunci când zburau întunecau
cerul.”
Agricultura în secolul al XVIII-lea progresa
încet din cauza nesiguranþei producþiei datoratã
inundaþiilor ºi secetei. O dovadã o constituie
faptul cã încã în prima jumãtate a secolului al
XVIII-lea locuitorii plãteau servitutea urbarialã
nu atât în grâu, cât în broaºte þestoase. Pentru
ameliorarea situaþiei la începutul secolului al
XIX-lea s-au executat unele lucrãri de îndiguiri
ºi canale în scopul apãrãrii terenurilor de
inundaþii.
Evoluþia rapidã marcatã în aceastã perioadã
prin amenajãrile executate pe sectorul inferior al
Criºurilor este demonstratã de urmãtoarele date:
a. suprafaþa cultivatã a crescut de la 57929 jugare
în anul 1773, la 181291 jugare (1 jugãr = 0,5775
ha) în anul 1848;
b. populaþia a crescut astfel:
• anul 1715 – 1720 locuitori;
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
• anul 1725 – 5860 locuitori;
• anul 1773 – 44690 locuitori;
• anul 1837 – 135662 locuitori;
• anul 1847 – 155056 locuitori.
În lucrarea menþionatã a inginerului Galatz
Ioan se descrie situaþia oarecum patetic: “Vine
revãrsarea, este strigãtul de groazã ce strãbate
de-a lungul ºesului roditor din când în când,
silind locuitorii sã ia mãsurile necesare pentru
ocrotirea vieþii ºi a avutului lor. În astfel de
ocaziuni, apele îºi pãrãsesc albia, rup digurile
ºi unite cu formidabila vitezã a furtunii,
ameninþã cu nimicirea totalã întreaga operã
ridicatã de sârguinþa omeneascã. Sunetul clo-
potelor care vestesc pericolul, alergarea nebu-
neascã a animalelor care se refugiazã în
dezordine, precum ºi chemãrile disperate de
ajutor ale populaþiei, impresioneazã ºi pe cel
mai curajos dintre oameni. Dacã nu reuºesc sã
punã stavilã puhoiului de apã revãrsat, dacã
truda omeneascã a fost zadarnicã, aceste puteri
colosale ale naturii, în dezlãnþuirea lor, pun
stãpânire pe imensul ºes din regiune distrugând
totul. În faþa noastrã avem o imagine îngrozi-
toare: valuri murdare acoperã ºesul ºi pãmân-
turile lui roditoare, distrugând speranþele plu-
garilor. Adãposturile sunt transformate în tot
atâtea morminte.”
Un savant din acea vreme – Markovitz
Matei arãta în anul 1748 urmãtoarele privind
regiunea Criºurilor: “Frigurile bântuie atât de
puternic aici, încât nici într-o altã regiune n-am
putut sã constat o situaþie similarã. Lumea de
aici suferã de mai multe feluri de febrã. Pojarul
de care suferã atât copiii cât ºi adulþii este
endemic ºi cere multe sute de victime omeneºti
în fiecare an. În lunile de varã þânþarii ºi
muºtele formeazã roiuri atât de mari, încât sunt
în stare sã omoare o vacã singuraticã. Din
aceste motive în lunile mai-august nu este
recomandabil a cãlãtori ziua cu cãruþa sau
cãlare, deoarece caii ºi celelalte vite în urma
muºcãturii insectelor pornesc în goanã sau se
trântesc la pãmânt, periclitând astfel viaþa
cãlãtorilor. De aceea este bine a cãlãtori în
aceste luni noaptea sau foarte de dimineaþã”.
5. Amenajãri pentru producerea de
energie hidroelectricã
Începând cu anul 1890, se dezvoltã o nouã
9
folosinþã de apã – producerea de energie
hidroelectricã. Prima uzinã hidroelectricã apare
în Bucureºti în anul 1892, UHE Grozãveºti ºi
urmeazã uzinele Sadu I (1896) ºi Sadu II
(1907), Grebla (1910), º.a.
Aceastã folosinþã a apei capãtã o mare
dezvoltare mai ales dupã anul 1950. Astfel, dacã
în anul 1950 puterea instalatã în hidrocentrale
era de 30 MW, aceasta a ajuns în anul 1970 la
846 MW, în anul 1980 la 3471 MW, iar în anul
1990 la 5700 MW.
Pentru noua folosinþã, un rol esenþial îl au
barajele care creazã lacurile de acumulare ºi
cãderea necesarã. Dacã pânã în anii 1935–1950,
preocuparea pentru baraje ºi centrale hidroe-
lectrice era destul de redusã, odatã cu lansarea
planului de electrificare a þãrii, construcþia de
baraje ºi lacuri de acumulare a cunoscut o
dezvoltare explozivã. S-a format o înaltã ºcoalã
de proiectare ºi execuþie a barajelor ºi centra-
lelor hidroelectrice. Înainte de anul 1940, doar 2
– 3 ingineri români mai proiectaserã ºi executa-
serã baraje. Graþie unor specialiºti care s-au
format cu repeziciune, astãzi în România existã
peste 1200 de baraje, din care 240 sunt catalo-
gate conform criteriilor Comisiei Internaþionale
a Marilor Baraje ca baraje mari.
Construcþia de baraje este o provocare a
omului la adresa naturii. Aºa a fost ºi acum
4000 de ani când s-a realizat barajul Sadd – el –
Khafara lângã Cairo, care din lipsa cunoºtinþelor
de hidrologie ºi hidrotehnicã s-a prãbuºit la
prima umplere, dupã cum o provocare a fost ºi
în urmã cu cca 2000 de ani când romanii au
construit ceea ce credem noi a fi fost primul
baraj în arc. O provocare a rãmas ºi astãzi.
Secolul XX a fost foarte sofisticat: computerele
au fãcut posibilã realizarea proiectelor noastre
spectaculoase, iar maºinile moderne au transfor-
mat proiectele în structuri. ªi totuºi combinaþia
forþelor produse de Naturã este încã o artã,
decizia finalã este a fiecãruia dintre proiectanþi.
Ea va fi responsabilitatea lui atât pe timpul
vieþii sale, cât ºi dupã aceea. Este fundamental
pentru inginer sã realizeze cã oricât de bine ar fi
proiectat ºi executat un baraj, va rãmâne
întotdeauna un anumit risc – poate mic, astfel
încât forþe imprevizibile sã cauzeze distrugerea
barajului.
Inginerul trebuie sã cunoascã variatele
10
evenimente care pot apãrea ºi sã evalueze
probabilitatea apariþiei simultanã a lor. Accepta-
rea posibilitãþii ca anumite pagube sã se producã
ca urmare a unei combinaþii nefericite a forþelor
poate fi acceptabilã ºi economicã, dar inginerul
trebuie sã ºtie ce risc îºi asumã. Este obligatoriu
pentru inginer sã-ºi cunoascã subiectul, este
responsabilitatea lui legalã ca lucrarea sa sã fie
tot timpul conformã cu normele prezente în
materie.
Barajele realizate ºi aflate în funcþiune în
România sunt alcãtuite din umpluturã de
pãmânt, din umpluturã de piatrã, din piatrã ºi
pãmânt, de greutate din beton, baraje cu
contraforþi ciupercã, baraje în arc. Doar patru
tipuri de baraje nu s-au realizat în România:
baraje cu bolþi multiple, baraje cu pile ºi plãci,
baraje cu cupole multiple ºi baraje de greutate
din beton precomprimat.
Lacurile de acumulare cu folosinþã exclusiv
energeticã, create ca baraje, însumeazã în
România în prezent 5,6 km3, din totalul de 10,4
km3, cât însumeazã volumele tuturor lacurilor
de acumulare permanente aflate pe teritoriul
României. Cu acest volum acumulat care
reprezintã cca 25% din stocul lichid mediu
multianual al tuturor râurilor noastre interioare,
România se aflã printre primele þãri europene,
alãturi de Cipru, Spania ºi Turcia, media
europeanã a volumelor acumulate în lacuri
artificiale fiind de 13% din stocul lichid mediu
multianual al râurilor europene.
6. Concluzii
Apa este probabil primul lucru pe care omul
l-a descoperit ca fiindu-i indispensabil, dar ºi
cel care l-a înfricoºat, obligându-l sã gândeascã,
sã conceapã, sã încerce a-ºi îmbunãtãþi soarta.
Din nereuºite a învãþat, reuºitele le-a perfec-
þionat. Nu s-a lãsat pradã trecutului, nu s-a
întristat în privinþa viitorului, nu s-a lãsat
copleºit de gândurile neliniºtitoare ºi când a
venit momentul potrivit a acþionat.
Cum? Prin intelect ºi muncã, uneori asiduã,
dar plinã de satisfacþii pentru creaþiile sale,
unele ridicate la rang de artã. Omul, omenirea, a
învãþat permanent. Nu s-a împãcat, ºi nu se
împacã cu soarta, ºi tot ce a realizat, realizeazã
ºi va realiza a fost, este ºi va fi prin muncã
fizicã ºi intelectualã, apa fiind elementul care a
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
pus omul – omenirea în mod generic – în faþa
celor mai mari provocãri pe care adesea le-a
depãºit, pe care încearcã sã le depãºeascã ºi pe
care va trebui sã le depãºeascã.
Sloganul din acest an pentru Ziua Mondialã
a Apei – Water and jobs – ar putea sã parã într-o
primã instanþã puþin derutant. Dar, dacã facem
efortul de a privi la istoria omenirii – aºa cum
am încercat sã o facem pe parcursul acestui
articol – vom observa în mod corect cã apa a
creat cele mai multe locuri de muncã din toate
timpurile, a necesitat un efort creator
incomparabil, a produs dezastre incomensura-
bile, deoarece viaþa noastrã este legatã în mod
indisolubil de existenþa celei mai preþioase
resurse naturale de pe Pãmânt.
Desigur, munca în domeniul apei a avut ºi
are valenþe diferite în funcþie de perioada
istoricã la care ne referim. Chiar dacã acestea
existã, avem, totuºi, prea puþine documente
istorice care sã ateste numãrul de muncitori
angrenaþi/angajaþi în realizarea lucrãrilor hidro-
tehnice indiferent de epoca în care au fost
realizate, de rolul acestora ºi modul în care
aceºtia erau remuneraþi pentru munca depusã.
Aceasta, probabil, datoritã faptului cã în general
atât istoricii cât ºi inginerii pasionaþi de
domeniu au fost interesaþi mai mult de
performanþele realizate ca urmare a executãrii
unor lucrãri ºi mai puþin de aspectele practice
legate de forþa de muncã utilizatã ºi de modul de
recompensare a acesteia. ªi totuºi, chiar dacã
astfel de documente nu existã, ori numãrul
acestora este relativ redus (deºi cel puþin în ceea
ce priveºte teritoriile româneºti documentele
privind istoria românilor precizeazã în cazul
realizãrii unor lucrãri hidrotehnice – indiferent
de rolul acestora, ºi numãrul de lucrãtori ºi
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
modul de platã/salariile acestora) ne putem
lesne imagina cã munca acestora a fost într-un
fel sau altul retribuitã.
În accepþiunea modernã, se poate totuºi
considera cã, deºi deosebit de important, rolul
celor care lucreazã zi de zi în ceea ce s-ar putea
numi domeniul apei – cu multiplele sale valenþe
– nu este suficient apreciat fiindcã sã nu
uitãm...fãrã apã... nu existã viaþã, nu existã
dezvoltare, nu existã nimic...
Bibliografie selectivã
[1] Blidaru, V. º.a. - Hidroamelioraþiile în R.P.R.
Monografie, Editura Agro - Silvicã, Bucureºti, 1962
[2] Bogdan, I. - Documente privitoare la relaþiile
Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi Þara ungureascã în
secolul XV ºi XVI, Bucureºti, 1905
[3] Colecþia Hidrotehnica 1980-2012
[4] Giurescu, C. - Istoria pescuitului ºi pisciculturii
în România, Editura Academiei, Bucureºti, 1964
[5] Giurescu, C. - Istoria Românilor, Editura All-
2010
[6] Mateescu, C. - Evoluþia Construcþiilor
hidrotehnice în România, Revista Hidraulicã, Vol.
22, Nr.1, 1977
[7] Opriºan, E. - Baraje vechi din România,
Monografie-Manuscris
[8] Opriºan, E. - Gestionarea situaþiilor de crizã.
Vulnerabilitatea la inundaþii, Tezã de doctorat,
U.T.C.B. 2006
[9] Opriºan, E., Tecuci, I. - Gospodãrirea apelor
“trecut ºi viitor” în volumul omagial dedicat
împlinirii a 85 de ani de la înfiinþarea Serviciului
Hidrografic Român, I.N.H.G.A.-2010
[10] Popa. M º.a. - Micã enciclopedie de istorie
universalã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1983
[11] Thomas H, - The engineering of large dams,
Marea Britanie, John Wiley Sons, Ltd. London 1976
11
ZIUA MONDIALÃ A APEI 2016
VIZIUNILE ªI PROVOCÃRILE ADMINISTRAÞIEI NAÞIONALE “APELE
ROMÂNE” ÎN CONTEXTUL IMPLEMENTÃRII POLITICII EUROPENE
DIN DOMENIUL APELOR

Nicolae Bãrbieru
Director General Adjunct, Administraþia Naþionalã “Apele Române”

Elena Þuchiu
Director Departamentul Planuri de Management ºi Scheme Bazinale, Administraþia Naþionalã “Apele Române”

Daniela Rãdulescu
Director Institutul Naþional de Hidrologie ºi Gospodãrirea Apelor

Sorin Rândaºu
Director Departamentul Situaþii de Urgenþã, Administraþia Naþionalã “Apele Române”

1. Politica europeanã în domeniul general reducerea poluãrii la sursã, prin

gestionãrii resurselor de apã
La 1 ianuarie 2007, România a devenit
membru al Uniunii Europene. Aceastã etapã
importantã a determinat alinierea politicilor
naþionale în domeniul gestionãrii resurselor de
apã în direcþia implementãrii strategiilor ºi
politicilor europene.
La nivel european, în ultimii 45 de ani,
managementul apelor a fost influenþat de
procesul de dezvoltare socio-economicã, ceea
ce a determinat în timp modificarea ºi
dezvoltarea legislaþiei comunitare pentru a
asigura protecþia împotriva poluãrii ºi epuizãrii
acestei resurse strategice. În acest context, din
1970 pânã în prezent, politica europeanã în
domeniul apelor a parcurs trei etape principale.
Prima etapã (1970-1980) a fost caracterizatã de
elaborarea ºi implementarea directivelor euro-
pene ce stabilesc standarde de calitate definite
prin limite specifice pentru resursele de apã
utilizate pentru diverse activitãþi socio-
economice (calitatea apei captate în scopul
potabilizãrii, calitatea apei pentru susþinerea ºi
protecþia faunei piscicole, calitatea apei pentru
susþinerea ºi protecþia moluºtelor, calitatea apei
pentru îmbãiere, etc.), aceastã etapã având ca
obiectiv principal protecþia folosinþelor de apã.
A doua etapã, caracteristicã anilor optzeci ºi
începutului anilor nouãzeci, a avut ca obiectiv
stabilirea unor valori limitã admise pentru
evacuarea poluanþilor în mediul acvatic (stabi-
lirea limitelor pentru substanþele periculoase
evacuate în mediul acvatic, epurarea apelor
uzate urbane, protecþia apelor împotriva poluãrii
cu nitraþi din surse agricole). A treia etapã a
început la sfârºitul anilor nouãzeci ºi are ca
obiectiv general managementul durabil al
apelor, în vederea asigurãrii unor condiþii de
viaþã similare din punct de vedere al resursei de
ape pentru toþi cetãþenii Uniunii Europene,
precum ºi atingerea unei ”stãri bune” a tuturor
categoriilor de ape (râuri, lacuri, ape tranzitorii,
ape costiere ºi ape marine, precum ºi apele
subterane). Instrumentele legale principale pe
care se bazeazã politica actualã europeanã în
domeniul apelor sunt: Directiva Cadru Apã
(2000/60/CE), Directiva privind evaluarea ºi
managementul riscului la inundaþii (2007/60/
CE), precum ºi Directiva Cadru Strategia
pentru Mediul Marin (2008/56/EC).
Directiva Cadru Apã statueazã pentru
prima datã faptul cã „apa nu este un produs ca
oricare altul ci o moºtenire care care trebuie
pãstratã, protejatã ºi tratatã ca atare”, fiind o
directivã complexã care susþine managementul
integrat al tuturor resurselor de apã (ape de
suprafaþã ºi subterane) ºi a gestionãrii lor la
nivel de bazin ºi district hidrografic, a aspec-

12 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
telor cantitative pentru atingerea obiectivelor de
calitate, precum ºi a componentelor ce caracteri-
zezã starea corpurilor de apã (elemente de
calitate biologice, hidromorfologice ºi fizico-
chimice).
Directiva Cadru Apã stabileºte un program
ºi un calendar în funcþie de care statele membre
elaboreazã planuri de management ale bazinelor
hidrografice (PMBH) pânã în 2009 (primul
ciclu de planificare), care apoi sunt actualizate
la fiecare 6 ani (2015 ºi 2021). Planurile de
Management trebuie sã identifice toate acþiunile
care trebuie întreprinse în districtele hidro-
grafice pentru îndeplinirea obiectivului princi-
pal ºi anume atingerea unei stãri bune pentru
toate corpurile de apã pânã în 2015, iar prin
aplicarea excepþiilor, pânã în anul 2021,
respectiv 2027. Starea bunã înglobeazã obiecti-
vele de stare ecologicã bunã/potenþial ecologic
bun ºi starea chimicã bunã a apelor de suprafaþã,
ºi de stare chimicã ºi cantitativã bunã a apelor
subterane. Procesul de planificare a început în
perioada 2003-2004 cu transpunerea ºi cu
demersurile administrative (identificarea distric-
telor, respectiv a bazinelor hidrografice ºi a
autoritãþilor competente), aceastã etapã fiind
urmatã de caracterizarea districtelor hidrogra-
fice în perioada 2004-2005, stabilirea progra-
melor de monitorizare a apelor (2006-2007),
evaluarea stãrii, stabilirea obiectivelor, precum
ºi stabilirea programului de mãsuri (2008-2009)
ºi implementarea acestora (2010-2015).
Aºa cum a fost precizat anterior, în anul
2000, Directiva Cadru Apã a abordat pentru
prima datã într-o manierã cuprinzãtoare toate
provocãrile cu care se confruntã apele din UE,
stabilind cadrul comunitar pentru protecþia ºi
gestionarea apei în scopul atingerii stãrii bune
pânã în 2015. Însã, conform raportului Agenþiei
Europene de Mediu privind starea apelor ºi
evaluãrii efectuate de Comisia Europeanã a
Planurilor de management ale bazinelor hidro-
grafice elaborate de statele membre în temeiul
Directivei Cadru Apã, acest obiectiv este atins
în anul 2015 doar pentru aproximativ 53 % din
corpurile de apã ale UE.
Tot în acest context, potrivit Planului de
salvgardare a resurselor de apã ale Europei
(Blueprint to Safeguard Europe’s Water Resour-
ces 2012) elaborat de Comisia Europeanã,
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
principalele cauze ale efectelor negative asupra
stãrii apelor sunt: schimbãrile climatice, exploa-
tarea terenurilor, activitãþile economice precum
producerea de energie, industria, agricultura ºi
turismul, dezvoltarea urbanã ºi schimbãrile
demografice. Prin prisma acestui Plan de salv-
gardare s-au identificat presiunile semnificative,
exercitate de aceste activitãþi antropice, ca fiind:
emisiile industriale, urbane ºi agricole de
poluanþi (la nivelul UE aproximativ 38 % din
corpurile de apã sunt afectate datoritã surselor
punctiforme de poluare ºi cca. 22 % datoritã
surselor difuze), suprautilizarea apei (stresul
hidric), alterãrile hidromorfologice ale corpuri-
lor de apã (exemplu: construcþii de tipul baraje-
lor pentru centrale hidroelectrice) ºi evenimen-
tele extreme precum inundaþiile ºi seceta. În
acest sens, trebuie luate mãsuri, la nivel
european, pentru prevenirea ºi reducerea
poluãrii, utilizarea durabilã a apei, îmbunãtã-
þirea stãrii ecosistemelor acvatice ºi implicit a
sãnãtãþii umane, precum ºi în vederea atenuãrii
efectelor inundaþiilor ºi ale perioadelor de
secetã. Astfel, în vederea realizãrii sustenabile a
activitãþilor care au un impact asupra apei ºi
garantãrii disponibilitãþii apei de bunã calitate
pentru o utilizare a apei durabilã ºi echitabilã,
Comisia Europeanã a propus în Planul de
salvgardare a resurselor de apã ale Europei o
serie de acþiuni care trebuie aplicate în vederea
atingerii obiectivelor calitative ºi cantitative ale
resurselor de apã. Aceste acþiuni vizeazã
reducerea presiunilor exercitate de alterãrile
hidromorfologice prin refacerea continuitãþii
longitudinale ºi laterale a corpurilor de apã
(exemplu: realizarea facilitãþilor de migraþie a
peºtilor), reducerea presiunii datorate activitã-
þilor agricole prin crearea unor zone tampon
care oferã continuitate biologicã între apele
curgãtoare ºi malurile acestora ºi utilizarea, ori
de câte ori este posibil, a unei infrastructuri
verzi (refacerea zonelor riverane, a zonelor
umede ºi a luncilor inundabile care sã reþinã
apa), reducerea deficitului de apã ºi scãderea
vulnerabilitãþii prin utilizarea eficientã a
resursei de apã (de ex. prin implementarea unor
politici vizând contorizarea apei, recuperarea
adecvatã a costurilor ºi reutilizarea apei).
Directiva privind evaluarea ºi managemen-
tul riscului la inundaþii 2007/60/EC are ca
13
obiectiv general stabilirea unui cadru pentru
evaluarea ºi managementul riscului la inundaþii
în scopul reducerii consecinþelor negative
asupra sãnãtãþii umane, mediului, patrimoniului
cultural ºi a activitãþilor economice.
Din 1998, Europa a suferit peste 100 de
inundaþii majore, inclusiv cele produse de-a
lungul fluviilor Dunãrea ºi Elba în vara anului
2002. Inundaþiile succesive din 2005 ºi 2006 au
confirmat sensibilitatea crescutã a Europei la
inundaþii ºi a reafirmat necesitatea de a lua
atitudine în acest sens. Începând din 1998, în
urma inundaþiilor care au avut loc în Europa
s-au înregistrat peste 700 de victime, mai mult
de jumãtate de milion de persoane au fost
strãmutate, iar pagubele cauzate s-au ridicat la
peste 25 miliarde EUR (http://europa.eu/rapid/
press-release_IP-07-1766_ro.htm). Inundaþiile
din 2010 au afectat puternic nord-estul þãrii
noastre provocând decesul a 23 de persoane, iar
inundaþiile din 2013 produse în special în
Germania ºi Cehia, dar ºi în Slovacia, Austria ºi
Ungaria, au condus la pierderea vieþii a 19
persoane. Pentru Serbia, Bosnia ºi Croaþia
inundaþiile produse în anul 2014 au reprezentat
cele mai grave hazarde hidrologice cu care s-au
confruntat de peste un secol.
Instrumentul de implementare a Directivei
Fig. 1. Districtul Bazinului Hidrografic al Dunãrii
14
2007/60/CE (cunoscutã ºi sub denumirea de
Directiva Inundaþii) este reprezentat de Planul
de Management al Riscului la Inundaþii
(PMRI); acesta, în conformitate cu cerinþele
Directivei, presupune parcurgerea a 3 etape:
• evaluarea preliminarã a riscului la
inundaþii,
• elaborarea hãrþilor de hazard ºi risc la
inundaþii,
• elaborarea planului de management al
riscului la inundaþii.
Planul de Management al Riscului la Inun-
daþii (PMRI) constituie una din componentele
de gestionare cantitativã a resurselor de apã. El
are ca scop fundamentarea mãsurilor, acþiunilor,
soluþiilor ºi lucrãrilor pentru diminuarea
efectelor potenþiale negative ale inundaþiilor
privind sãnãtatea umanã, mediul, patrimoniul
cultural ºi activitatea economicã, prin mãsuri
structurale ºi nestructurale.
2. Viziunile stabilite în domeniul apelor
la nivelul Districtului Hidrografic
Internaþional al Dunãrii
Cooperarea regionalã în domeniul apelor
este determinatã de localizarea în proporþie de
97,8% a teritoriului României în partea
inferioarã a bazinului hidrografic al Dunãrii.
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
Cooperarea în domeniul apelor în bazinul
hidrografic al Dunãrii are loc în baza
Convenþiei privind cooperarea pentru protecþia
ºi utilizarea durabilã a fluviului Dunãrea
(semnatã la Sofia în anul 1994 ºi ratificatã de
România prin Legea nr. 14/1995) prin care
Pãrþile contractante sunt chemate sã depunã
eforturi pentru realizarea urmãtoarelor
obiective:
• gospodãrirea durabilã ºi echitabilã a apelor,
incluzând conservarea ºi utilizarea raþionalã a
apelor de suprafaþã ºi a celor subterane din
bazinul hidrografic al fluviului Dunãrea;
• îmbunãtãþirea calitãþii apei fluviului Dunãrea
ºi a apelor din bazinul sãu hidrografic pentru
asigurarea unei utilizãri durabile a resurselor de
apã, precum ºi pentru conservarea ºi reconstruc-
þia ecosistemelor;
• controlul pericolelor provocate de accidente cu
substanþe periculoase, de inundaþii ºi de îngheþ
pe fluviul Dunãrea;
• reducerea încãrcãrilor de poluanþi în Marea
Neagrã din surse situate în bazinul Dunãrii.
În baza Convenþiei menþionate a fost creatã
Comisia Internaþionalã pentru Protecþia
Fluviului Dunãrea (ICPDR) formatã din repre-
zentanþii þãrilor riverane, comisie ce asigurã
cooperarea în probleme fundamentale de gospo-
dãrire a apelor ºi ia toate mãsurile legale,
administrative ºi tehnice adecvate pentru a
menþine ºi a îmbunãtãþi starea actualã a calitãþii
apei fluviului Dunãrea. Comisia Internaþionalã
pentru Protecþia Dunãrii reprezintã, de
asemenea, platforma de coordonare a imple-
mentãrii Directivei Cadru Apã ºi a Directivei
Inundaþii pentru realizarea Planului de
Management al Districtului Hidrografic al
Dunãrii ºi a Planului de Management al
Riscului la Inundaþii al Districtului Hidrografic
al Dunãrii. În consecinþã, în mod prioritar,
reprezentanþii României în acest organism au un
rol activ ºi întreprind mãsurile ºi activitãþile
necesare realizãrii acestor obiective majore.
Planul de Management al Districtului
Hidrografic al Dunãrii (actualizarea 2015) a fost
finalizat în decembrie 2015 ºi aprobat la
întâlnirea ministerialã din februarie 2016,
concentrându-se pe problemele semnificative de
gospodãrire a apelor (poluare organicã, cu
nutrienþi, cu substanþe periculoase ºi alterãri
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
hidromorfologice pentru apele de suprafaþã ºi
aspecte cantitative ºi calitative ale apelor
subterane) care pot afecta apele de suprafaþã ca
ºi apele subterane transfrontaliere în mod direct
sau indirect.
Planul de Management 2015 indicã starea
apelor în Districtul Dunãrii, viziunile ºi obiecti-
vele de management pentru fiecare problemã
importantã de gospodãrire a apelor, precum ºi
mãsurile necesare în vederea atingerii stãrii
bune.
Astfel, pentru apele de suprafaþã au fost
stabilite urmãtoarele viziuni ºi obiective de
management:
• Poluare organicã
• Viziune: emisii zero de ape uzate
neepurate în apele din Districtul Hidrografic
al Dunãrii.
• Obiective de management:
• Reducerea poluãrii organice prin
implementarea Directivei privind Epura-
rea Apelor Uzate Urbane în Statele
Membre ale UE, iar în celelalte þãri
dunãrene prin construirea unui numãr
specificat de sisteme de colectare ºi staþii
de epurare a apelor uzate urbane;
• Reducerea poluãrii organice de la
instalaþiile industriale ºi agricole prin
implementarea Directivei privind Emisiile
Industriale (pentru Statele Membre ale
UE) ºi introducerea Celor mai Bune
Tehnici (BAT) pentru un numãr specificat
de unitãþi industriale (statele care nu sunt
membre ale UE).
• Poluare cu nutrienþi
• Viziune: managementul echilibrat al
emisiilor de nutrienþi din surse punctiforme
ºi difuze în Bazinul Dunãrii astfel ca nici
apele din bazin ºi nici apele Mãrii Negre sã
nu fie ameninþate sau impactate de
eutrofizare.
• Obiective de management:
• Reducerea cantitãþilor totale de nutrienþi
introduse în Dunãre ºi în tributarii sãi ºi a
încãrcãrilor transportate în Marea Neagrã;
• Reducerea emisiilor de nutrienþi din
surse punctiforme prin implementarea
obiectivelor de management aferente
poluãrii organice, aceste obiective fiind
eficiente ºi pentru poluarea cu nutrienþi;
15
 • Reducerea poluãrii cu nutrienþi a apelor
subterane ºi de suprafaþã prin imple-
mentarea Directivei Nitraþi având în
vedere aplicarea programelor de acþiune
în zonele vulnerabile sau pe tot teritoriul
Statelor Membre;
• Asigurarea unei producþii agricole ºi a
balanþei nutrienþilor în sol într-un mod
durabil ºi reducerea poluãrii difuze cu
nutrienþi prin aplicarea mãsurilor de bazã
de agro-mediu ºi a celor suplimentare
cost-eficiente în legãturã cu Politica Agri-
colã Comunã;
• Reducerea poluãrii cu fosfor din sursele
punctiforme prin implementarea Regula-
mentului UE privind detergenþii fãrã
fosfaþi în Statele Membre ale UE ºi
reducerea fosfaþilor din detergenþi pentru
statele care nu sunt membre ale UE.
• Poluare cu substanþe periculoase
• Viziune: Substanþele periculoase nu
reprezintã un risc sau un pericol pentru
sãnãtatea populaþiei ºi a sistemelor acvatice
din bazinul Dunãrii, iar apele Mãrii Negre
sã nu fie impactate.
• Obiective de management:
• Dezvoltarea cunoaºterii privind substan-
þele periculoase relevante pentru Bazinul
Dunãrii;
• Eliminarea/reducerea cantitãþilor de
substanþe periculoase ce ajung în Dunãre
ºi în tributarii sãi (pentru Statele Membre
prin implementarea Directivei privind
Standardele de Calitate pentru Mediu);
• Reducerea emisiilor din surse puncti-
forme prin implementarea obiectivelor de
management aferente poluãrii organice,
aceste obiective fiind eficiente ºi pentru
poluarea cu substanþe periculoase;
• Reducerea poluãrii difuze cu substanþe
chimice din agriculturã prin imple-
mentarea mãsurilor suplimentare în
legãturã cu Politica Agricolã Comunã,
implementarea Directivei privind Nãmo-
lurile ºi a Directivei privind Pesticidele
pentru Statele Membre ºi prin imple-
mentarea celor mai bune practici de
management în agriculturã pentru restul
de þãri din bazinul Dunãrii;
• Aplicarea în siguranþã a substanþelor
16
chimice prin implementarea Directivei
privind produsele de protecþia plantelor,
Regulamentul REACH ºi Regulamentul
privind biocidele pentru Statele Membre;
• Minimizarea riscului unor evenimente
de poluare accidentalã utilizând tehnologii
avansate ºi aplicarea de mãsuri de
siguranþã adecvate prin implementarea
Directivelor SEVESO, respectiv Deºe-
urile Miniere ºi Emisiile Industriale
pentru Statele Membre ºi prin îndeplinirea
obligaþiilor/adoptarea recomandãrilor
Convenþiei UNECE privind efectul
transfrontalier al accidentelor industriale.
• Alterãri hidromorfologice
• Viziune: Ecosistemele acvatice funcþio-
neazã în mod holistic ºi reprezintã un
habitat pentru toate speciile native.
• Obiective de management (exemple):
• Construcþia scãrilor de peºti ºi a altor
mãsuri pentru asigurarea/îmbunãtãþirea
continuitãþii râurilor;
• Restaurarea, conservarea ºi îmbunã-
tãþirea morfologiei, habitatelor ºi conec-
tivitatea râurilor;
• Protecþia, conservarea ºi restaurarea
luncilor inundabile ºi a zonelor umede
pentru asigurarea biodiversitãþii, stãrii
bune a apelor, protecþia împotriva inun-
daþiilor, reducerea poluãrii ºi adaptarea la
schimbãrile climatice;
• Implementarea principiului fãrã pierderi
ale suprafeþelor globale ale luncilor inun-
dabile ºi ale zonelor umede (”no net-loss
principle”);
• Asigurarea debitului ecologic ºi asigu-
rarea cerinþelor de debit pentru speciile ºi
habitatele protejate;
• Realizarea evaluãrii impactului de mediu
ºi/sau evaluãrii strategice de mediu
concomitent cu faza planificãrii viitoa-
relor proiecte de infrastructurã;
• Proiectele noi de infrastructurã trebuie
sã fie planificate ºi realizate pentru a se
asigura cã starea apelor nu este
deterioratã, iar deteriorarea este permisã
numai în cazuri excepþionale, urmând
prevederile articolului 4.7 al Directivei
Cadru Apã.
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
Pentru apele subterane:
• Alterarea calitãþii
• Viziune: Substanþele poluante nu
deterioreazã calitatea apelor subterane, iar
acolo unde sunt deja poluate, procesul de
restaurare la starea bunã va fi un obiectiv.
• Obiective de management (exemple):
• Eliminarea/reducerea cantitãþilor de
nitraþi ºi de substanþe periculoase care
ajung în apele subterane pentru prevenirea
deteriorãrii calitãþii apelor subterane ºi
prevenirea oricãrei tendinþe crescãtoare
semnificative a concentraþiilor de poluanþi
în apele subterane;
• Implementarea obiectivelor de manage-
ment descrise pentru poluarea cu substan-
þe organice, nutrienþi ºi cu substanþe
periculoase a apelor de suprafaþã, aºa cum
au fost descrise anterior;
• Creºterea nivelului de colectare ºi a
nivelului ºi eficienþei în epurarea apelor
uzate;
• Implementarea celor mai bune tehnici
disponibile (BAT) ºi a celor mai bune
practici agricole;
• Reducerea emisiilor de pesticide/
biocide;
• Implementarea Directivei privind Apa
Subteranã, a Directivei Nitraþi, a Direc-
tivei privind epurarea apelor uzate urbane
ºi a altor directive relevante pentru apele
subterane pentru Statele Membre UE.
• Alterarea cantitãþii
• Viziune: Volumele captate de apã nu
depãºesc resursele de apã subteranã
disponibile, considerând impactul viitor al
schimbãrilor climatice.
• Obiective de management:
• Evitarea captãrilor în exces din corpurile
de apã subteranã;
• Resursa de apã subteranã disponibilã nu
este depãºitã de rata medie anualã pe
termen lung a captãrii.
Planul de Management al Riscului la
Inundaþii la nivelul Districtului Hidrografic
Internaþional al Dunãrii
La a 5-a întâlnire ordinarã din noiembrie
2002, Comisia Internaþionalã pentru Protecþia
Fluviului Dunãrea a decis sã stabileascã Progra-
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
mul de Acþiune pentru Protecþia Durabilã împo-
triva Inundaþiilor în bazinul Dunãrii. Primul pas
important a fost adoptarea sa la nivel de miniºtri
în 13 decembrie 2004. Cadrul acestui Program
de Acþiune se bazeazã pe programele durabile
de protecþie împotriva inundaþiilor dezvoltate în
diferite þãri ce fac parte din bazinul Dunãrii,
obiectivul general al programului de acþiune
fiind realizarea pe termen lung a unei abordãri
durabile pentru gestionarea riscurilor de inun-
daþii pentru protecþia oamenilor ºi a proprie-
tãþilor, încurajând în acelaºi timp conservarea ºi
îmbunãtãþirea ecosistemelor legate de apã.
Adoptarea Directivei Inundaþii a avut
impact ºi asupra Programului de Acþiune al
ICPDR, atât din punct de vedere tehnic cât ºi a
perioadei de implementare, el însuºi prevãzând
încorporarea viitoarelor politici asupra inun-
daþiilor la nivel european. În anul 2009 ICPDR
a publicat 17 Planuri de Acþiune la inundaþii la
nivel de sub-bazine, bazându-se pe 45 docu-
mente existente la nivel naþional în fiecare din
þãrile membre. Planurile de acþiune finalizate au
trecut în revistã situaþia actualã stabilind þinte ºi
mãsuri pentru reducerea impactului ºi proba-
bilitãþii de inundaþii, punându-se accentul pe
mãsurile non structurale de tipul creºterii
conºtientizãrii ºi a nivelului de pregãtire, îmbu-
nãtãþirea prognozei inundaþiilor, care pot astfel
contribui la atingerea acestor þinte.
La întâlnirea miniºtrilor din þãrile dunãrene
din 2010 a fost adoptatã Declaraþia Dunãrii, în
care se reafirmã cã: prevenirea ºi protecþia
împotriva inundaþiilor este o acþiune pe termen
lung de mare prioritate ºi se angajeazã sã facã
toate eforturile pentru implementarea Directivei
Inundaþii la nivelul Dunãrii ºi întocmirea unui
Plan de Management al Riscului la Inundaþii
pentru întreg bazinul Dunãrii în 2015.
Acest Plan, elaborat în conformitate cu
art.8(3) al Directivei, stabileºte obiective de
management al riscului la inundaþii pentru
districtul internaþional al întregului bazin al
Dunãrii :
• evitarea / prevenirea unor riscuri noi;
• reducerea riscurilor existente;
• creºterea rezilienþei;
• conºtientizarea publicului;
• principiul solidaritãþii.
17
 Aºa cum se precizeazã ºi în acest prim Plan
de Management al Riscului la Inundaþii pentru
întreg districtul Dunãrii, „aceste obiective sunt
orientate spre reducerea consecinþelor adverse
ale inundaþiilor pentru sãnãtatea umanã, mediu,
patrimoniul cultural ºi activitatea economicã ºi
priveºte toate aspectele managementului riscului
la inundaþii, þinând seama de caracteristicile
Districtului Hidrografic al Dunãrii”.
3. Planificarea ca instrument de atingere
a obiectivelor de gestionare integratã a
apelor la nivel naþional
În România, din punct de vedere al
evoluþiei managementului resurselor de apã, se
pot distinge trei etape mari de dezvoltare în
asigurarea gestionãrii resurselor de apã. Prima
etapã este cea a gestionãririi cantitative a
resurselor de apã, având ca element de bazã
Legea Apelor din 1924. Odatã cu aprobarea
Legii Apelor din 1974 a început cea de-a doua
etapã ce a avut ca obiectiv gestionarea
cantitativã ºi calitativã a resurselor de apã.
Etapa actualã, având ca obiectiv managementul
durabil al resurselor de apã, a început dupã anul
2000 ºi are la bazã, în principal, Legea
310/2004 ºi Legea 146/2010 care modificã ºi
completeazã Legea Apelor 107/1996, având în
vedere transpunerea la nivel naþional a Directi-
vei Cadru Apã ºi a Directivei privind evaluarea
ºi gestionarea riscului de inundaþii.
Administraþia Naþionalã “Apele Române”
este o instituþie strategicã care gestioneazã
resursele de apã din România, conform
prevederilor Legii Apelor nr. 107/1996 cu
modificãrile ºi completãrile ulterioare ºi a
statutului sãu precizat în HG nr. 1176/2005. În
acest sens, autoritatea competentã din domeniul
apelor aplicã strategia ºi politica naþionalã în
domeniul gospodãririi cantitative ºi calitative a
resurselor de apã ºi urmãreºte respectarea
reglementãrilor în domeniu, scop în care
acþioneazã pentru cunoaºterea resurselor de apã,
protecþia acestora împotriva epuizãrii ºi
degradãrii, punerea în valoare ºi utilizarea
durabilã a resurselor de apã, monopol natural de
interes strategic, pentru administrarea ºi
exploatarea infrastructurii Sistemului Naþional
de Gospodãrire a Apelor, precum ºi pentru
implementarea prevederilor legislaþiei armoni-
18
zate cu directivele Uniunii Europene în
domeniul apelor. Strategia ºi politica naþionalã
în domeniul gestionãrii apelor au drept scop
realizarea unui management durabil al apelor
prin asigurarea protecþiei cantitative ºi calitative
a apelor, apãrarea împotriva acþiunilor distructi-
ve ale apelor, precum ºi valorificarea potenþia-
lului apelor în raport cu cerinþele dezvoltãrii
durabile a societãþii ºi în acord cu politicile
europene în domeniul apelor.
Pentru realizarea acestei politici se au în
vedere urmãtoarele obiective prioritare:
• Îmbunãtãþirea stãrii apelor de suprafaþã
ºi a apelor subterane prin implementarea
planurilor de management ale bazinelor hidro-
grafice, în conformitate cu prevederile Directi-
vei Cadru Apã;
• Implementarea Strategiei Naþionale de
Management al Riscului la Inundaþii, a
Planurilor de Management al Riscului la
Inundaþii ºi realizarea mãsurilor ce derivã din
acestea, în concordanþã cu prevederile legislaþiei
europene în domeniu - Directiva Inundaþii;
• Elaborarea Schemelor Directoare de
Amenajare a Bazinelor Hidrografice, în scopul
diminuãrii efectelor negative ale fenomenelor
naturale asupra vieþii, bunurilor ºi activitãþilor
umane în corelare cu dezvoltarea economicã ºi
socialã a þãrii.
3.1. Planul Naþional de Management –
Sinteza Planurilor Bazinelor/spaþiilor Hidro-
grafice
În cadrul primului ciclu de planificare, în
concordanþã cu cerinþele Directivei Cadru Apã,
România, prin autoritãþile competente în
domeniul apelor, respectiv Ministerul Mediului,
Apelor ºi Pãdurilor ºi Administraþia Naþionalã
”Apele Române”, au parcurs urmãtoarele etape:
- Planul Naþional de Management aferent
porþiunii naþionale a bazinului hidrografic
internaþional al fluviului Dunãrea a fost publi-
cat pe website-ul Administraþiei Naþionale
„Apele Române”, iar Planurile de Management
ale bazinelor/spaþiilor hidrografice au fost
publicate pe website-urile Administraþiilor
Bazinale de Apã - 22 decembrie 2009;
- s-a realizat raportarea cãtre Comisia Euro-
peanã a Planului Naþional de Management ºi a
Planurilor de management ale bazinelor/
spaþiilor hidrografice - 22 martie 2010;
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 - Planul Naþional de Management - sinteza
Planurilor de Management la nivel de
bazine/spaþii hidrografice a urmat procedura de
evaluare strategicã de mediu (SEA), în
concordanþã cu cerinþele Directivei 2001/42/CE
privind evaluarea efectelor anumitor planuri ºi
programe asupra mediului - perioada iunie –
noiembrie 2010;
- a fost aprobatã Hotãrârea de Guvern nr.
80/2011 pentru aprobarea Planului Naþional
de Management aferent porþiunii din bazinul
hidrografic internaþional al fluviului Dunãrea
care este cuprinsã în teritoriul României - la
26 ianuarie 2011;
- s-a realizat ºi raportat la Comisia
Europeanã Raportul interimar privind stadiul
implementãrii programului de mãsuri - la 22
decembrie 2012.
În cadrul celui de-al doilea ciclu de
planificare au fost parcurse urmãtoarele etape:
- Calendarul ºi programul de lucru
privind activitãþile de participare a publi-
cului în scopul realizãrii celui de-al doilea
Plan de Management la nivelul fiecãrui bazin/
spaþiu hidrografic, precum ºi la nivel naþional
au fost publicate pe website-urile Administraþiei
Naþionale „Apele Române” ºi ale sub-unitãþilor
sale (Administraþiile Bazinale de Apã) - 22
decembrie 2012;
- Documentele privind problemele impor-
tante de gospodãrirea apelor realizate la nivel
bazinal ºi naþional au fost publicate pe paginile
de internet - 22 decembrie 2013;
- Rapoartele privind analiza caracteris-
ticilor bazinelor/spaþiilor hidrografice, anali-
za impactului activitãþilor umane asupra
stãrii apelor de suprafaþã ºi subterane,
precum ºi analiza economicã a utilizãrii apei
au fost realizate la nivel bazinal ºi naþional, în
conformitate cu cerinþele art. 5 - 22 decembrie
2013;
- publicarea proiectului (draftului) Planului
Naþional de Management ºi a proiectelor
Planurilor de Management Bazinale, conform
art. 14 al Directivei Cadru Apã - 22 decembrie
2014;
- publicarea Planului Naþional de
Management ºi a Planurilor de Management
Bazinale - 22 decembrie 2015.
În comparaþie cu primul plan de manage-
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
ment (2009), cel de-al doilea plan de
management (2015) conþine date ºi informaþii
actualizate, precum ºi dezvoltãri/îmbunãtãþiri
ale metodologiilor utilizate ºi ale rezultatelor
obþinute. De asemenea, aspectele discutate în
cadrul ºedinþei bilaterale Comisia Europeanã –
România (iulie 2013) privind evaluarea primu-
lui Plan Naþional de Management au fost
preluate în vederea îmbunãtãþirii abordãrilor
metodologice ºi eficienþei celui de-al doilea
ciclu de planificare. Totodatã, proiectul
Planului Naþional de Management a fost
îmbunãtãþit pe parcursul anului 2015, având în
vedere elaborarea unor noi documente la nivel
european din cadrul Strategiei Comune de
Implementare a Directivei Cadru Apã, precum
ºi procesul de consultare publicã, aplicarea
metodologiilor noi/îmbunãtãþite, utilizarea re-
zultatelor studiilor de cercetare ºi ale proiectelor
realizate sau în curs de realizare. În acelaºi
context, în cadrul întâlnirilor bilaterale ale
României cu statele vecine s-au coordonat dife-
rite aspecte referitoare la corpurile de apã de
suprafaþã ºi subterane transfrontaliere comune
în vederea unei posibile armonizãri.
Planurile de Management Bazinale au fost
avizate în cadrul Comitetelor de Bazin de la
nivelul Administraþiilor Bazinale de Apã
aferente. Ca ºi în cazul primului Plan Naþional
de Management, ºi al doilea Plan National de
Management este supus procedurii de Evaluare
Strategicã de Mediu (SEA) ºi de obþinere a
avizului de mediu în vederea aprobãrii acestuia
prin Hotãrâre de Guvern. De asemenea,
activitãþile de realizare a raportãrii la Comisia
Europeanã a Planului Naþional de Management
ºi a Planurilor de management ale bazinelor/
spaþiilor hidrografice sunt în curs de desfã-
ºurare.
Rezultate obþinute:
La nivelul celui de-al doilea ciclu de
planificare, s-au identificat un numãr de 3027
corpuri de apã de suprafaþã, clasificate în
urmãtoarele categorii (figura 2):
• 2.470 corpuri de apã naturale, din care
2.349 corpuri de apã râuri, 117 corpuri de apã
lacuri, 2 corpuri de apã tranzitorii ºi 2 corpuri
de apã costiere;
• 488 corpuri de apã puternic modificate,
19
din care: 320 corpuri de apã râuri, 154 lacuri de
acumulare, 12 corpuri de apã lacuri naturale
puternic modificate ºi 2 corpuri de apã costiere;
• 69 corpuri de apã artificiale (68 corpuri
de apã de tip râu - canale ºi derivaþii ºi 1 corp de
apã de tip lac).
Riscul neatingerii obiectivelor de mediu
pentru corpurile de apã de suprafaþã a fost
evaluat având în vedere informaþiile privind
corpurile de apã, actualizarea datelor privind
presiunile semnificative ºi impactul acestora
asupra apelor, precum ºi identificarea mãsurilor
de bazã ºi suplimentare care, aplicate pânã în
2019/2020, ar putea conduce la atingerea
obiectivelor de mediu ale corpurilor de apã. În
procesul de evaluare a riscului s-a þinut cont de
presiunile potenþial semnificative identificate ºi
de evaluarea impactului acestora asupra
corpurilor de apã, respectiv de starea/potenþialul
ecologic ºi starea chimicã, identificându-se
urmãtoarele categorii de risc: poluarea cu
substanþe organice, poluarea cu nutrienþi,
poluarea cu substanþe periculoase ºi alterãrile
hidromorfologice, având în vedere cã aceste 4
categorii de presiuni au fost identificate, atât la
nivelul Districtului Internaþional al Dunãrii, cât
ºi la nivel naþional, ca fiind probleme
importante de gospodãrirea apelor.
Fig. 2. Clasificarea corpurilor de apã de suprafaþã
20
Rezultatele acestei analize privind riscul
neatingerii obiectivelor de mediu pentru
corpurile de apã de suprafaþã sunt sintetizate în
Figura 3.
În trecerea în revistã a rezultatelor obþinute
în cel de-al doilea Plan de Management,
deosebit de importante sunt progresele înregis-
trate în evaluarea stãrii corpurilor de apã de
suprafaþã. Astfel, în comparaþie cu analiza
efectuatã în cadrul primului Plan de Manage-
ment, sistemul de monitorizare ºi evaluare a
stãrii apelor a fost dezvoltat ºi îmbunãtãþit, în
vederea obþinerii unei imagini cât mai complete
ºi precise asupra stãrii apelor. Aceasta s-a
realizat prin:
• extinderea reþelei de monitorizare,
creºterea numãrului elementelor de calitate ºi a
parametrilor monitorizaþi (biologici, fizico-
chimici generali ºi poluanþi specifici);
• extinderea programului de monitorizare a
substanþelor prioritare ºi includerea acestora în
evaluarea stãrii chimice, îmbunãtãþirea perfor-
manþelor metodelor de analizã a substanþelor
prioritare în conformitate cu cerinþele Directivei
2009/90/EC;
• dezvoltarea metodologiilor de evaluare a
stãrii corpurilor de apã; astfel, pentru elementele
hidromorfologice a fost elaboratã o nouã meto-
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 Fig. 3. Numãrul corpurilor de apã de suprafaþã la risc datoritã presiunilor semnificative
dologie de evaluare a stãrii, atât pentru râuri, cât
ºi pentru lacuri (naturale, naturale puternic
modificate ºi de acumulare), care prin para-
metrii evaluaþi a condus la o evaluare a stãrii
corpurilor de apã din punct de vedere al
elementelor hidromorfologice cu un grad de
confidenþã superior;
• finalizarea intercalibrãrii pentru never-
tebrate bentice ºi ihtiofaunã la râuri ºi
continuarea Exerciþiului European de Inter-
calibrare (râuri mari, lacuri naturale); finalizarea
în anul 2013 a Exerciþiului European de
Intercalibrare pentru apele costiere pentru
fitoplancton, iar în anul 2015 ºi pentru toate
celelalte elemente biologice, respectiv never-
tebrate bentice ºi macroalge/ angiosperme;
• participarea, la nivel european, la exerci-
þiul de intercalibrare/armonizare a potenþialului
ecologic bun pentru corpurile de apã puternic
modificate, ce are ca scop (în aceastã etapã)
armonizarea mãsurilor de atenuare a presiunilor
hidromorfologice în relaþie cu urmãtoarele
folosinþe: stocarea apei în scop hidroenergetic ºi
alimentare cu apã, utilizarea apei în agriculturã
(desecãri, irigaþii) ºi atenuarea inundaþiilor;
• creºterea numãrului de corpuri de apã care
ating obiectivele de mediu;
• creºterea nivelului de confidenþã în eva-
luarea stãrii corpurilor de apã;
• luarea în considerare a noilor cerinþe, la
nivel european, privind substanþele prioritare
potrivit Directivei 2013/39/UE privind standar-
dele de calitate pentru mediu;
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
• realizarea mai multor tipuri de hãrþi în
care se reprezintã starea chimicã; astfel pe lângã
harta cu starea chimicã globalã, s-au folosit ºi
hãrþi suplimentare, de tipul celor în care se
reprezintã starea chimicã fãrã substanþele
omniprezente PBT, oferind posibilitatea de a
evidenþia progresul fãcut pentru celelalte
substanþe prioritare în vederea atingerii stãrii
chimice bune;
• includerea datelor de monitorizare a
mercurului, hexaclorbenzenului ºi hexaclor-
butadienei din analiza biotei (peºte) în evaluarea
stãrii chimice a apelor de suprafaþã;
• realizarea analizei tendinþei concentraþiei
de substanþe prioritare care se pot acumula în
sedimente în scopul verificãrii respectãrii
principiului nedeteriorãrii;
• includerea apelor teritoriale de la Marea
Neagrã (pe lângã cele costiere) în evaluarea
stãrii chimice a apelor de suprafaþã;
• validarea datelor de monitoring cu cele
provenite de la sursele de poluare, surse identi-
ficate pe baza inventarului de emisii, descãrcãri
ºi pierderi de substanþe prioritare în mediul
acvatic.
Toate aceste rezultate trebuie privite ca un
progres în implementare, contribuind la o con-
formare cu standardele europene mult mai
precisã/realã. Astfel, la nivel naþional au fost
analizate ºi caracterizate toate cele 3027 corpuri
de apã de suprafaþã din punct de vedere al
stãrii/potenþialului ecologic ºi al stãrii
chimice, iar rezultatele au fost urmãtoarele:
21
 • 1993 corpuri de apã (reprezentând 65,84
% din totalul corpurilor de apã de suprafaþã)
sunt în stare ecologicã foarte bunã ºi bunã sau în
potenþial ecologic bun – figura 4.
• 2958 corpuri de apã naturale
(reprezentând 97,7% din totalul corpurilor de
apã de suprafaþã) sunt în stare chimicã bunã –
figura 5.
În ceea ce priveºte apele subterane, au fost
identificate, delimitate ºi caracterizate un numãr
de 143 de corpuri de apã subteranã (Figura 6.)
faþã de 142 în primul Plan Naþional de
Management, (fiind delimitat încã un corp de
apã subteranã în cadrul bazinului hidrografic
Mureº). Cu privire la categoriile corpurilor de
apã subteranã, din totalul de 143 corpuri de apã,

Fig. 4.Starea ecologicã ºi potenþialul ecologic al corpurilor de apã de suprafaþã

Fig. 5. Starea chimicã globalã a corpurilor de apã de suprafaþã

22 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3

115 sunt corpuri de apã subteranã freaticã, iar
28 sunt corpuri de apã subteranã de adâncime.
Din evaluarea stãrii cantitative a celor
143 corpuri de apã subteranã, a rezultat faptul
cã toate corpurile de apã subteranã prezintã
starea cantitativã bunã.
Metodologia utilizatã în evaluarea stãrii
chimice a corpurilor de apã subteranã în
cadrul primului plan de management a fost
actualizatã pe parcursul elaborãrii celui de-al
doilea Plan de Management, þinându-se cont de
prevederile Ghidului european CIS nr. 18
privind evaluarea tendinþelor ºi a stãrii apelor
subterane, care specificã faptul cã o extindere
acceptabilã a depãºirilor pe fiecare parametru sã
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
Fig. 6. Corpurile de apã
subteranã
Fig. 7. Starea chimicã a
corpurilor de apã subteranã
nu fie mai mare de 20 % din suprafaþa totalã a
corpului de apã subteranã. Astfel, analiza
efectuatã pentru toate cele 143 de corpuri de apã
subteranã prin aplicarea metodologiei actuali-
zate a condus la identificarea unui numãr de 15
corpuri în stare chimicã slabã (10,4 %), restul
de 128 corpuri de apã atingând obiectivul de
stare chimicã bunã (Figura 7).
În Planurile de Management ale bazinelor /
spaþiilor hidrografice sunt descrise mãsurile
pentru atingerea obiectivelor de mediu ale
corpurilor de apã, respectiv mãsurile de bazã
stabilite conform cerinþelor art. 11.3 al
Directivei Cadru Apã ºi mãsurile suplimentare
conform cerinþelor art. 11.4-5. Mãsurile de bazã
23
se aplicã pentru toate corpurile de apã, iar
mãsurile suplimentare se aplicã pentru corpurile
de apã care riscã sã nu atingã obiectivele de
mediu. De asemenea, mãsurile se adreseazã
presiunilor antropice, având în vedere în
principal aglomerãrile umane, activitãþile
industriale ºi agricole, presiunile hidromor-
fologice ºi alte tipuri de activitãþi generatoare de
presiuni semnificative.
În perioada 2009 – 2015 au fost realizate
mãsuri pentru reducerea presiunilor, cu precã-
dere mãsuri de bazã (art. 11.3a) pentru aglome-
rãri umane (conformarea în ceea ce priveºte
cerinþele pentru apã potabilã, apã uzatã,
nãmoluri de la staþiile de epurare urbane) ºi
pentru activitãþile industriale ºi agro-zootehnice,
precum ºi alte mãsuri de bazã (art. 11.3b-l) în
special referitoare la reglementarea/ autorizarea,
controlul ºi monitorizarea surselor semnificative
de poluare ºi a altor folosinþe de apã.
Mãsurile de bazã ºi suplimentare menþio-
nate au condus la îmbunãtãþirea stãrii /
potenþialului corpurilor de apã de suprafaþã ºi
subterane. Comparativ cu primul Plan de Mana-
gement se constatã creºterea numãrului de
corpuri în stare ecologicã bunã ºi foarte
bunã/potenþial ecologic bun cu cca. 6,41 % (de
la 59,43 % la 65,84 %), respectiv pentru starea
chimicã bunã cu 4,43% (de la 93,29% la
97,72%), ceea ce indicã faptul cã efectul
mãsurilor cuprinse în programele de mãsuri din
primul Plan de Management începe sã se facã
resimþit în starea corpurilor de apã. În ceea ce
priveºte corpurile de apã subteranã, se menþine
starea cantitativã bunã pentru toate corpurile de
apã subteranã, iar starea chimicã bunã a crescut
faþã de primul Plan de Management cu cca. 3 %
(de la 86,6% la 89,6%).
În perioada 2016 – 2021 se continuã imple-
mentarea mãsurilor de bazã ºi suplimentare
pentru aglomerãrile umane, activitãþile indus-
triale ºi agricole, precum ºi pentru alterãrile
hidromorfologice. Tipurile de mãsuri sunt simi-
lare cu cele implementate pe parcursul primului
ciclu de planificare, respectiv în principal
mãsuri pentru implementarea cerinþelor directi-
velor europene (mãsuri de bazã), la care sunt
adiþionate ºi noi tipuri de mãsuri recomandate
de Comisia Europeanã în ghidurile elaborate la
nivel european ºi anume: mãsuri de stocare
24
naturalã a apelor, mãsuri de reducere a pierde-
rilor de apã, mãsuri în contextul schimbãrilor
climatice, etc.
3.2. Planul de Management al Riscului la
Inundaþii
În cadrul primului ciclu de planificare, în
acord cu prevederile Directivei 2007/60/EC, au
fost parcurse urmãtoarele etape :
I. Evaluarea preliminarã a riscului la
inundaþii
Evaluarea preliminarã a riscului la
inundaþii, conform articolului 4 al Directivei,
solicitã Statelor Membre o analizã preliminarã
care sã includã descrierea inundaþiilor istorice
semnificative ºi delimitarea zonelor cu risc
potenþial semnificativ la inundaþii (Areas with
Potential Significant Flood Risk - A.P.S.F.R.).
• Evenimentele istorice semnificative la
inundaþii au fost selectate în baza criteriilor
hidrologice ºi a criteriilor privind efectele
negative ale inundaþiilor asupra celor patru
categorii de consecinþe stabilite în cadrul
directivei: sãnãtate umanã, mediu, patrimoniu
cultural ºi activitate economicã. Stabilirea
criteriilor, a indicatorilor prag ºi analiza
evenimentelor istorice a fost realizatã în cadrul
I.N.H.G.A.
Pe baza informaþiilor colectate de la Admi-
nistraþiile Bazinale de Apã ºi prin aplicarea
criteriilor metodologice mai sus-menþionate, au
rezultat 36 de evenimente la nivel naþional (fãrã
Dunãre). Pentru fluviul Dunãrea s-au selectat 3
evenimente (1998, 2006 ºi 2010).
Cele 36 de evenimente rezultate au fost mai
departe analizate la un grad de detaliu mai mare,
urmãrindu-se localitãþile ºi sectoarele de râu
afectate de evenimentul semnificativ.
Analiza în detaliu a condus la împãrþirea
celor 36 de evenimente identificate ca fiind
semnificative la nivel naþional în 377 de
„evenimente locale”, respectiv 377 de sectoare
de râu pentru care s-a fãcut raportarea
respectând formatul WISE (figura 8).
• Determinarea zonelor cu risc potenþial
semnificativ la inundaþii (Areas with
Potential Significant Flood Risk - APSFR)
Aplicarea metodologiei privind delimitarea
APSFR, pe baza utilizãrii tuturor informaþiilor
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 Fig. 8. Harta naþionalã a zonelor afectate de inundaþiile istorice semnificative

Fig. 9. Harta naþionalã a zonelor cu risc potenþial semnificativ la inundaþii

disponibile la acel moment, a determinat stabili-
rea a 399 de zone cu risc potenþial semnificativ
la inundaþii pe întreg teritoriul României (figura
9). Dintre acestea, 24 sunt situate în lungul
Dunãrii.
Administraþia Bazinalã de Apã cu numãrul
cel mai semnificativ de zone APSFR este
A.B.A. Siret cu 54 de zone, urmatã de A.B.A.
Mureº cu 51 de zone, aºa cum se poate observa
din figura 10.
II. Realizarea hãrþilor de hazard ºi risc
pe teritoriul României
În procesul de implementare a Directivei
2007/60/CE privind evaluarea ºi managementul
riscului la inundaþii, a doua etapã, este

HIDROTEHNICA, 61(2016), 3 25
 Fig. 10. Distribuþia zonelor APSFR pe Administraþii Bazinale de Apã
reprezentatã de elaborarea hãrþilor de hazard ºi a
hãrþilor de risc la inundaþii. Prin articolul 6 al
Directivei se prevede întocmirea de cãtre Statele
Membre (SM) a acestor hãrþi pentru zonele
desemnate ca având risc potenþial semnificativ
la inundaþii (APSFR) în cadrul primei etape de
implementare a Directivei 2007/60/CE -
evaluarea preliminarã a riscului la inundaþii
(care a avut ca termen de raportare la Comisia
Europeanã luna martie 2012).
• Hãrþile de hazard la inundaþii indicã
suprafaþa geograficã care ar putea fi inundatã în
situaþia producerii de inundaþii, în cazul celor 3
scenarii impuse de cãtre Directiva Inundaþii. SM
au flexibilitate în asocierea de diferite probabi-
litãþi de inundare în cazul celor 3 scenarii, astfel
încât România a optat pentru urmãtoarele
asocieri:
o inundaþii cu probabilitate micã sau în
cazuri extreme (care se pot produce o datã
la 1000 de ani);
o inundaþii cu probabilitate medie (care se
pot produce o datã la 100 de ani);
o inundaþii cu probabilitate mare (care se
pot produce o datã la 10 ani).
Pentru fiecare dintre aceste trei scenarii,
hãrþile de hazard prezintã extinderea zonei
inundate ºi adâncimea sau nivelurile asociate,
corespunzãtoare debitelor cu probabilitatea de
depãºire specificã.
În aceastã a doua etapã de implementare,
pentru realizarea hãrþilor de hazard au fost
26
valorificate de cãtre un grup de specialiºti,
constituit la nivelul A.N.A.R. ºi I.N.H.G.A.,
rezultatele obþinute în cadrul Programului
Naþional Planul de Prevenire, Protecþie ºi Dimi-
nuare a Efectelor Inundaþiilor (P.P.P.D.E.I.),
bazate pe metode avansate de modelare
hidraulicã, dar ºi pe rezultatele unor metode
simplificate de generare a curbelor de inunda-
bilitate, aplicate în zonele neacoperite de
P.P.P.D.E.I. Datoritã existenþei unor zone
APFSR care nu au fost incluse în cadrul
P.P.P.D.E.I. ºi pentru care nu au fost realizate
hãrþi de detaliu obþinute prin modelare matema-
ticã, au fost dezvoltate metode simplificate de
generare a hãrþilor de hazard la inundaþii
(Modelare cu sisteme fuzzy, metoda pentru care
a fost utilizatã aplicaþia open source GRASS
GIS; Calcul hidraulic simplificat – ecuaþia
Chezy; O a doua metodã utilizatã a constat în
aplicarea unui instrument (extensie ArcGIS),
dezvoltatã special pentru implementarea
Directivei Inundaþii de cãtre U.T.C.B. ºi
E.S.R.I. România, sub îndrumarea specialiºtilor
din I.N.H.G.A. ºi A.N.A.R.; Procedura GIS de
reconstituire a nivelurilor produse la anumite
evenimente; Modelare hidraulicã utilizând
aplicaþia HEC – RAS, realizatã de specialiºtii
din I.N.H.G.A. Aceasta a vizat cursuri de apã
nemodelate în P.P.P.D.E.I., dar cu suprafeþe
relativ mari de bazin sau caracterizate de zone
inundabile extinse (Târnava Micã, Teuz, etc.).
Pentru generarea hãrþilor de inundabilitate ºi a
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
celor de adâncime a fost rulat programul HEC
RAS, respectiv funcþia RAS Mapper, iar pentru
prelucrare, programele ArcGIS (funcþia HEC-
GeoRAS) ºi Global Mapper.
Pentru hãrþile de hazard la inundaþii
raportate la Comisia Europeanã pentru fluviul
Dunãrea au fost utilizate rezultatele din cadrul
proiectului Danube Floodrisk (cca. 1.100 km).
• Hãrþile de risc la inundaþii s-au elaborat
pe baza hãrþilor de hazard la inundaþii,
analizându-se datele privind elementele expuse
hazardului ºi vulnerabilitatea acestora. Acestea
indicã potenþialele efecte negative asociate
scenariilor de inundare funcþie de: populaþie,
activitate economicã, mediu ºi patrimoniu
cultural.
Pentru toate Administraþiile Bazinale de
Apã din þarã, în cadrul primei etape de raportare
a Directivei 2007/60/EC, s-a optat pentru o
evaluare calitativã a riscului la inundaþii;
aceasta a presupus, în primul rând, identificarea
receptorilor de risc ºi, mai apoi, evaluarea
vulnerabilitãþii obiectivelor identificate ºi
expuse riscului la inundaþii, þinând cont de
adâncimea apei ºi de pagubele potenþiale pro-
duse obiectivelor inundate, respectiv de impac-
tul asupra receptorilor de risc consideraþi.
Hãrþile de risc la inundaþii publicate la nivel
naþional sunt realizate pentru fiecare probabi-
litate de depãºire a debitului maxim de: 0,1%,
1% ºi 10%, conform legislaþiei în vigoare,
pentru urmãtorii indicatori :
• numãrul aproximativ de locuitori afectaþi
(pentru care s-a utilizat metoda statisticã);
• indicatori aferenþi celorlalte tipuri de
consecinþe – economice, mediu, patrimoniu
cultural.
În cele ce urmeazã se prezintã câteva
informaþii statistice relevante “extrase” din
hãrþile de hazard ºi cele de risc la inundaþii:
• cca. 4% (cca. 818.000 locuitori) din totalul
populaþiei României se aflã în zone inundabile;
• 32 de instalaþii I.E.D. (I.E.D. – Industrial
Emissions Directive) sunt supuse riscului de a fi
inundate în cadrul scenariului mediu;
• 469 zone protejate se regãsesc în zonele
inundabile;
• cca. 6% din reþeaua naþionalã de cale
feratã poate fi afectatã de inundaþii produse în
medie o datã la 100 de ani;
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
• 700 km de drum naþional/ european, cca.
1300 de km de drum judeþean ºi aproximativ
1000 km de drum comunal sunt supuºi riscului
de a fi inundaþi în cazul producerii unor
inundaþii cu perioada de revenire o datã la 100
de ani;
• patrimoniu cultural - 286 de biserici, 13
muzee ºi 15 monumente culturale, care pot fi
inundate în cazul producerii unor inundaþii cu
perioada de revenire o datã la 100 de ani.
III. Elaborarea Planului de Management
al Riscului la Inundaþii (P.M.R.I.)
În vederea elaborãrii Planurilor de Manage-
ment al Riscului la Inundaþii, I.N.H.G.A. a
elaborat Metodologia - cadru pentru elaborarea
Planurilor de Management al Riscului la
Inundaþii la nivelul Administraþiilor Bazinale de
Apã. Metodologia este aplicabilã unitar la nivel
naþional ºi þine seama de rezultatele obþinute în
cadrul raportãrilor anterioare ale României în
cadrul primelor douã etape de implementare a
Directivei 2007/60/EC. Aceasta stabileste :
• Structura ºi conþinutul Planului de Mana-
gement al Riscului la Inundaþii
• Obiectivele de management al riscului la
inundaþii ºi a indicatorilor asociaþi
• Catalogul de mãsuri potenþiale la nivel
naþional
o Mãsurile propuse urmãresc cele cinci
domenii de acþiune în strânsã legãturã cu
ciclul de management al riscului la inun-
daþii: Prevenire (Prevention); Protecþie
(Protection); Pregãtire (Preparedness);
Conºtientizarea riscului la inundaþii
(Awareness); Refacere/Reconstrucþie
(Recovery).
o Sunt propuse 23 de tipuri de mãsuri;
pentru fiecare tip de mãsurã sunt furnizate
exemple. Cele mai multe mãsuri se înscriu
în cadrul domeniului de acþiune Protecþie
(11/23 tipuri de mãsuri); o atenþie specialã
este acordatã mãsurilor nonstructurale, în
acord cu ghidurile europene/recomandã-
rile DG Environement ºi DG Regio.
Mãsurile concrete propuse pentru diminua-
rea riscului la inundaþii sunt mãsuri aplicabile
(a) la nivel naþional, (b) la nivel de Adminis-
traþie Bazinalã de Apã ºi (c) mãsuri concrete
pentru fiecare zonã A.P.S.F.R., urmând ca
27
aceste mãsuri sã fie implementate în perioada
2015 - 2021.
Planurile de Management al Riscului la
Inundaþii vor fi revizuite ºi actualizate la fiecare
6 ani, þinând cont de variabilele apãrute în acest
interval de timp (modificãri ale aspectului
peisajului ºi al modului de formare a undelor de
viiturã, efecte ale schimbãrilor climatice,
modificãri legislative, soluþii tehnice noi etc.).
Implicarea serioasã a tuturor ”actorilor” ºi
folosirea eficientã a resurselor disponibile sunt
elementele care, alãturi de strategiile naþionale,
pot conduce la realizarea unui management
integrat al riscului la inundaþii.
Bibliografie selectivã
[1] *** (2000), Directiva 2000/60/EC a
Parlamentului European ºi Consiliului care
stabileºte un cadru de acþiune pentru þãrile din
Uniunea Europeanã în domeniul politicii apei,
Jurnalul Oficial al Comunitãþii Europene;
[2] *** (2007), Directiva 2007/60/EC a
Parlamentului European ºi Consiliului privind
evaluarea ºi gestionarea riscului de inundaþii,
Jurnalul Oficial al Comunitãþii Europene ;
[3] *** (2015) Danube River Basin Management
Plan – Update 2015, International Commission for
the Protection of the Danube River;
[4] *** (2015), Planul Naþional de Management
aferent porþiunii din bazinul hidrografic
internaþional al fluviului Dunãrea care este
cuprinsã în teritoriul României, Administraþia
Naþionalã “Apele Române”, Bucureºti;
[5] Ovidiu Gabor, Elena Þuchiu, Managementul
resurselor de apã ºi dezvoltarea durabilã, Revista
Hidrotehnica vol.60, 2015;
28
[6] Elena Þuchiu, Preparation of the second River
Basin Management Plan in Romania, 4th European
Water Conference, 23-24 Martie 2015, Bruxelles;
[7] *** (2013 - 2015) Studii pentru implementarea
Directivei 2007/60/CE privind Evaluarea ºi
Managementul Riscului la Inundaþii, I.N.H.G.A. ;
[8] *** Guidance for Reporting under the Floods
Directive (2007/60/EC). Guidance Document No.
29 A compilation of reporting sheets adopted by
Water Directors Common Implementation Strategy
for the Water Framework Directive (2000/60/EC) -
Technical Report - 2013 – 071;
[9] Daniela Rãdulescu, Mirel Bogdan Ion, Viorel
Chendeº (2013) Evaluarea preliminarã a riscului la
inundaþii pe teritoriul României. Revista „Viitura”,
nr. 8, decembrie, ISSN: 2067 – 7413, p. 14-19;
[10] Daniela Rãdulescu, Sorin Rândaºu, Viorel
Chendeº, Bogdan Ion, Marius Mãtreaþã, Diana
Achim, Elena Ghiþã, Aspecte privind desemnarea
zonelor cu risc semnificativ la inundaþii ºi
elaborarea hãrþilor de hazard la inundaþii în
Romania în vederea îndeplinirii prevederilor
Directivei 2007/60/CE, Conferinta stiintifica,
I.N.H.G.A., 2014
[11] Rãdulescu, D., Chendeº, V., Ion, M.B.,
Dumitrache,R., Cserwid, E., Ghiþã, E. (2014)
Aspecte privind etapa a III-a de implementare a
Directivei 2007/60/CE privind evaluarea ºi
managementul riscului la inundaþii. Revista
„Viitura”, nr. 10, decembrie 2014, ISSN: 2067 –
7413, p. 10-13.
[12] Viorel Chendeº, Daniela Rãdulescu, Sorin
Rândaºu, Diana Achim, Bogdan Ion, Lazarine
Tereza, Alexandru Preda, Geospatial data and
methods used for development of risk maps reported
in the framework of the flood directive, Conferinta
stiintifica, I.N.H.G.A., 2015.
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 ZIUA MONDIALÃ A APEI 2016
ÎNVÃÞÃMÂNTUL HIDROTEHNIC – FORMATOR DE SPECIALIªTI ªI
GENERATOR DE SOLUÞII PENTRU GESTIUNEA RESURSELOR DE APÃ

Prof.dr.ing. Ioan Bica

Decan, Facultatea de Hidrotehnicã, Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti

REZUMAT: Articolul prezintã contribuþiile Facultãþii de Hidrotehnicã din cadrul Universitãþii Tehnice de
Construcþii Bucureºti în pregãtirea specialiºtilor pentru gestiunea resurselor de apã, în
crearea locurilor de muncã pentru sectorul apei. Sunt detaliate etapele pregãtirii acestora ºi
specializãrile principale pentru care facultatea oferã competenþe viitorilor specialiºti. Este pus
în evidenþã, de asemenea, faptul cã profesorii facultãþii sunt implicaþi, prin proiectele de
cercetare, proiectare, asistenþã tehnicã în aproape toate domeniile aferente gospodãririi
resurselor de apã: acumulãri de apã, hidroenergie, protecþia împotriva inundaþiilor, transport
pe apã, alimentãri cu apã ºi canalizãri, gestiunea calitativã ºi cantitativã a resurselor de apã
etc.

ABSTRACT: This paper presents the contribution of the Hydrotechnics Faculty of Technical University of
Civil Engineering in preparing specialists for water resources management, in creating jobs
for water. The detailed steps of this education are presented and the main specializations
which the faculty provide for future specialists skills. It is revealed also that teachers of the
faculty are involved in research projects, engineering and technical support in almost all
areas of water resources management: water reservoirs, works for water power, works for
flood protection, water transport, water supply and sewers, qualitative and quantitative of
water resources management etc.

Cuvinte cheie:
facultatea de hidrotehnicã, pregãtire specialiºti,
gospodãrirea apelor, pregãtire continuã

1. Introducere resurselor de apã, iar toate celelalte activitãþi,

Tema propusã în acest an pentru celebrarea
zilei mondiale a apei, respectiv Apa ºi activitã-
þile umane (Apa ºi meserii) aduce în atenþia
oamenilor ideea cã gestiunea resurselor de apã
este tot mai complexã, generatã de cel puþin trei
cauze: lãrgirea continuã a sferei de utilizare a
apei, diversitatea problemelor pe care le ridicã
multiplele utilizãri ale apei ºi, nu în ultimul
rând, dificultatea problemelor generate de
impactul schimbãrilor climatice asupra echili-
brului resurselor de apã ºi, ca urmare, asupra
folosinþelor acestora. Pe de altã parte mate-
rialele de promovare prezentate de ONU1 atrag
atenþia asupra faptului cã peste 1,5 miliarde de
oameni ai planetei lucreazã, într-un fel sau altul,
în domenii legate de gestiunea ºi exploatarea
1
http://www.unwater.org/worldwaterday/home/en/
meserii, locuri de muncã sunt, mai mult sau mai
puþin, legate de apã.
Toate activitãþile umane, indiferent de
natura lor, dar ºi majoritatea proceselor naturale
au nevoie de apã sau sunt influenþate de apã.
Primele civilizaþii umane s-au clãdit ºi dezvoltat
în jurul resurselor de apã. Folosinþele ei s-au
multiplicat ºi diversificat pe mãsura creºterii
numerice a populaþiei, multiplicarea necesitã-
þilor sale, a schimbãrii comportamentului
cotidian, a modelelor de consum ºi a dezvoltãrii
sociale ºi economice. De la simplele puþuri
sãpate pentru captarea apei subterane, la
apeducte pentru transportul ºi asigurarea apei
potabile, sisteme de irigaþii pentru combaterea
secetei, canale navigabile, amenajãri pentru
combaterea inundaþiilor, construcþii pentru

HIDROTEHNICA, 61(2016), 3 29
exploatarea energiei hidraulice, amenajãri
peisagistice ºi pentru agrement, instalaþii pentru
epurarea ºi depoluarea apelor uzate, toate
acestea cer accesul la o sursã de apã, cer
specialiºti calificaþi care sã asigure gestionarea
optimã a tuturor problemelor ce derivã din
folosirea acesteia.
2. ªcoala hidrotehnicã – formator de
specialiºti în gospodãrirea resurselor de
apã
Încã din cele mai vechi timpuri, oamenii au
fost conºtienþi de faptul cã un confort mai bun,
o viaþã mai bunã sunt dependente de apã, iar apã
mai bunã presupune inevitabil tehnici ºi metode
mai bune pentru a facilita gospodãrirea acesteia.
Toate aceste deziderate pot fi realizate cu
ajutorul specialiºtilor ºi, deºi nu se dispune de
date concrete privind evoluþia meseriilor în
acest domeniu, este evident cã oricare din
folosinþele apei nu ar fi fost posibile fãrã
ajutorul unor tehnicieni, meseriaºi care aveau o
anume culturã ºi civilizaþie hidraulicã2.
Pornind de la experienþe simple ºi singulare,
cunoºtinþele în acest domeniu s-au coagulat faci-
litând dezvoltarea ºcolilor de profil ºi realizarea
unor lucrãri din ce în ce mai complexe ºi mai
îndrãzneþe. Astfel, pânã în anul 1942, pregãtirea
în domeniul hidrotehnicii se realiza la Bucureºti
în cadrul specializãrii unice de construcþii din
ªcoala Politehnicã, iar dupã aceastã datã secþia
de Hidrotehnicã funcþioneazã în cadrul Facultãþii
de Construcþii. Începând cu anul 1952 secþiile de
Hidrotehnicã ºi Lucrãri Edilitare formeazã
împreunã Facultatea de Hidrotehnicã cu douã
secþii: Construcþii Hidrotehnice ºi Alimentãri cu
Apã ºi Canalizãri3.
Dezvoltarea societãþii, progresul economic,
presiunile tot mai accentuate puse asupra
resurselor de apã, societatea informaþionalã,
dezvoltarea bazatã pe cunoaºtere, globalizarea,
creºterea numericã a populaþiei, schimbarea
modelelor de consum, creºterea economicã ºi a
2
Delphine Driaux, Water supply of ancient Egyptian
settlements: the role of the state. Overview of a relatively
equitable scheme from the Old to New Kingdom (ca.
2543–1077 BC). Water History DOI 10.1007/s12685-
015-0150-x.
3
Drobot, R., I.,Bica. Învãþãmântul hidrotehnic din
România. Hidrotehnica, vol. Nr. 2013.
30
comerþului mondial, legislaþia ºi normativele
europene, schimbãrile climatice, poluarea,
hazardurile naturale (ºi antropice), reducerea
disponibilitãþii resurselor, dar ºi complexitatea
problemelor nou apãrute au impus o continuã
schimbare în curicula de pregãtire a viitorilor
specialiºti care lucreazã în domeniul apei.
Apoi, prin adoptarea sistemului Bologna,
învãþãmântul superior s-a ierarhizat, scopurile
declarate ale acestuia urmãrind: adoptarea unui
sistem de diplome (titluri) universitare compa-
rabile, pentru a facilita recunoaºterea actelor ºi
perioadelor de studii; crearea unui sistem de
învãþãmânt superior structurat pe cicluri;
implementarea sistemului european de credite
transferabile ECTS; promovarea mobilitãþii stu-
denþilor, a personalului academic ºi adminis-
trativ; promovarea cooperãrii europene în
asigurarea calitãþii învãþãmântului superior;
promovarea dimensiunii europene în învãþã-
mântul superior. Ca urmare, învãþãmântul hidro-
tehnic s-a reorganizat, fiind azi structurat pe trei
niveluri de competenþe: licenþã – pregãteºte
ingineri pentru execuþie ºi exploatare, respectiv
lucrãri de proiectare de complexitate redusã;
masterat – pregãteºte ingineri pentru coordo-
nare lucrãri de proiectare, coordonare lucrãri de
execuþie sau coordonare sisteme de exploatare a
amenajãrilor ºi tehnologiilor din domeniul apei;
doctorat – pregãteºte specialiºti pentru cercetare
ºi învãþãmânt universitar. Facultatea de Hidro-
tehnicã din Bucureºti asigurã pregãtire de
specialitate în toate cele trei cicluri.
Ciclul I – licenþã, acoperã aproape toatã
paleta de folosinþe ale apei, structurând
pregãtirea viitorilor ingineri pe douã speciali-
zãri: amenajãri ºi construcþii hidrotehnice,
respectiv construcþii hidroedilitare. Speciali-
zarea Amenajãri ºi construcþii hidrotehnice
formeazã specialiºti pentru urmãtoarele dome-
nii: lucrãri de barare pentru crearea lacurilor de
acumulare, având ca scop asigurarea cu apã
pentru hidroenergie sau alte folosinþe; lucrãri de
barare, combinate cu îndiguiri ºi lucrãri de
regularizare în vederea protejãrii populaþiei ºi
bunurilor materiale împotriva inundaþiilor;
amenajarea porturilor fluviale ºi a porturilor
maritime; lucrãri costiere ºi de protejare a
litoralului; prognoze hidrologice ºi planuri de
management al resurselor de apã; managemen-
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
tul dezastrelor (inundaþii, cutremure de pãmânt,
alunecãri de teren). Cea de a doua specializare
formeazã specialiºti pentru: alimentarea cu apã
potabilã pentru populaþie, instituþii publice ºi
agenþi economici; aceasta presupune captarea
apelor; tratarea apei; transportul apei prin
aducþiuni ºi înmagazinarea în rezervoare ºi
castele de apã; distribuþia apei la consumatori
prin reþele de distribuþie; restituþia apelor uzate
(sisteme de canalizare pentru preluarea apelor
uzate ºi meteorice; staþii de epurare pentru
corectarea calitãþii apelor uzate înainte de
deversarea acestora în emisarii naturali, pentru a
diminua efectele negative asupra mediului).
Ciclul al doilea – masterat, continuã, apro-
fundeazã dar ºi diversificã pregãtirea obþinutã în
cadrul specializãrilor ciclului I. Programul de
Inginerie Hidraulicã oferã posibilitatea pregã-
tirii de specialiºti înalt calificaþi într-un domeniu
de larg interes privind exploatarea lucrãrilor
hidrotehnice (baraje ºi lacuri de acumulare,
staþii de tratare ºi epurare a apelor uzate, sisteme
de alimentare cu apã ºi canalizare), asigurarea
apei la utilizatori, gestiunea calitativã a resur-
selor de apã, atenuarea viiturilor, mãsuri
structurale ºi nestructurale de management al
riscului la inundaþii atât la nivel de bazin
hidrografic, cât ºi în zonele urbane. Spre
deosebire de ciclul I la care accentul se pune în
special pe asimilarea de cunoºtinþe, în cadrul
ciclului II atenþia se îndreaptã cãtre dezvoltarea
aptitudinilor de a rezolva probleme concrete,
atât la nivel de exploatare, cât ºi conceptual.
Cercetarea avansatã realizatã în cadrul
pregãtirii pentru doctorat este orientatã spre
rezolvarea unor probleme concrete, actuale ale
gestiunii resurselor de apã, spre gãsirea unor noi
instrumente ºi metodologii de evaluare ºi
dimensionare a structurilor ºi instalaþiilor care
concurã la gospodãrirea cantitativã ºi calitativã
a acestora, spre gãsirea soluþiilor pentru
minimizarea impactului antropongen asupra
acestei resurse dar ºi al impactului generat de
folosinþele apei asupra mediului.
Dar, pe lângã transformãrile structurale
menþionate, învãþãmântul în domeniul gospo-
dãrii apei a suferit în aceastã perioadã trans-
formãri curiculare substanþiale: au fost introduse
discipline noi specifice noilor probleme cu care
practica inginereascã în domeniu s-a confruntat,
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
sau care au fost impuse de noile cerinþe ale
protecþiei mediului, cum ar fi spre exemplu:
utilizarea calculatoarelor ºi dezvoltarea progra-
melor de calcul adecvate ingineriei hidroteh-
nice, concepte ecologice în amenajãrile hidro-
tehnice, folosirea sistemelor de tehnici spaþiale
în inginerie, evaluarea impactului asupra
mediului, evaluarea siguranþei ºi a riscului
asociat construcþiilor hidrotehnice, gestiunea
zonei costiere ºi a zonelor umede, epurarea
avansatã a apelor uzate, sisteme informatice
geografice etc.
Pe de altã parte, disciplinele inginereºti
pentru pregãtirea de specialitate au fost
modernizate ºi adaptate, în conþinutul lor, astfel
încât sã se poatã utiliza calculul automat,
respectiv sã rãspundã noilor provocãri cu care
se confruntã domeniul ingineriei hidrotehnice,
introducerea unor noi capitole, adaptarea la
noile materiale de construcþii folosite, adaptarea
la noile tehnologii ºi echipamente de construcþii,
soluþionarea noilor probleme cu care se
confruntã realizarea ºi exploatarea lucrãrilor din
infrastructura de apã, dezvoltarea unor noi
metode ºi tehnologii pentru a asigura tratarea
apei brute pentru potabilizare, respectiv pentru
epurarea apelor uzate încãrcate cu substanþe ºi
compuºi chimici sintetici, tot mai dificil de
eliminat sau neutralizat etc.
Trebuie menþionat de asemenea faptul cã
azi, în gospodãrirea apelor, pentru oricare din
folosinþe, nu lucreazã doar inginerul ºi tehni-
cianul specializaþi în hidraulicã, hidrologie,
mecanicã, inginerie civilã sau în tehnologii
specifice folosinþei, ci mult mai multe speciali-
zãri îºi aduc aportul la eficientizarea exploatãrii
folosinþei respective: ingineri din domeniul
automaticii ºi al ingineriei sistemelor, ecolo-
giºti, biologi, specialiºti în ingineria ºi protecþia
mediului, chimiºti, fizicieni, energeticieni,
geologi, hidrogeologi, economiºti, juriºti etc.
Apa este un sector al activitãþilor noastre, dar în
acelaºi timp este o componentã a mediului a
cãrui importanþã ºi utilitate traverseazã alte
multe sectoare de activitate, ponderea impor-
tanþei sale variind de la un sector la altul:
agriculturã, industrie, energie, casnic, agrement,
transport etc.
31
3. ªcoala hidrotehnicã – generator de
soluþii pentru gestionarea problemelor
actuale ale exploatãrii resurselor de apã
Apa are marele merit cã poate contribui la
crearea de noi locuri de muncã, permiþând,
stimulând ºi favorizând dezvoltarea altor sectoa-
re. Meseriile din acest domeniu trebuie sã
asigure gestionarea modificãrilor propriului
sector dar ºi ale celor care vin din sectoarele
pentru care apa este o materie primã importantã.
Apa contribuie la dezvoltarea durabilã ºi trebuie
utilizatã urmãrind acest deziderat. Acest aspect
impune pregãtirea unor specialiºti de înaltã
calificare, capabili sã imagineze ºi sã promo-
veze soluþii la noile probleme cu care se vor
confrunta. Resursele de apã sunt regenerabile,
dar exploatarea lor ineficientã ºi nechibzuitã
le-ar putea face epuizabile.
Schimbãrile climatice aduc modificãri
semnificative în echilibrul bilanþului de apã.
Efectele sunt uneori, local ºi temporar, dezas-
truoase. Specialiºtii din domeniul gospodãririi
apelor au sarcina de a gãsi soluþiile pentru a
minimiza efectele negative aduse de aceste
schimbãri. Acest fapt, dar ºi altele similare,
impun o pregãtire continuã, astfel cã meseriile
nu mai sunt atât de stabile ºi previzibile pe
perioade lungi de timp, cum erau pânã acum.
Nu este singurul domeniu în care se produc
modificãri rapide ºi majore, dar este ºtiut cã
modificãrile produse în celelalte sectoare aduc,
induc modificãri ºi pentru sectorul apei.
Profesorii din ºcoala de hidrotehnicã au
avut ºi au preocupãri multiple, excelând nu doar
în activitatea didacticã ci ºi în cea de practician.
Pe lângã activitatea didacticã, profesorii
facultãþii participã, în calitate de proiectanþi,
consultanþi sau cercetãtori la realizarea marilor
lucrãri din infrastructura de apã ºi amenajãri
hidrotehnice care asigurã astãzi gospodãrirea ºi
exploatarea eficientã a resurselor de apã, pe de o
parte, la confortul ºi siguranþa populaþiei, pe de
alã parte: amenajãrile hidroenergetice de pe
râurile interioare, Sistemul Hidroenergetic ºi de
Navigaþie Porþile de Fier, sistemele de
alimentare cu apã ºi canalizare din aglomerãrile
urbane, lucrãrile pentru protecþia împotriva
inundaþiilor, amenajãrile pentru navigaþie etc.
În secolul 21 învãþãmântul, activitatea
ºtiinþificã a cadrelor didactice, sunt puternic
32
legate de problemele actuale ale societãþii,
participând activ la soluþionarea acestora.
Cercetarea ºtiinþicã universitarã este acum
puternic focalizatã pe anticiparea ºi evaluarea
schimbãrilor antropice care produc, la rândul
lor, modificãri majore ale echilibrului factorilor
de mediu, ºi ca urmare ºi al resurselor de apã,
pentru a cãror conservare ºi exploatare durabilã
sunt necesare noi soluþii ºi noi abordãri.
Gãsirea celor mai eficiente soluþii pentru
gestiunea debitelor mari, respectiv viituri, dar ºi
a celor minime, pe perioade de secetã, constituie
o preocupare constantã a facultãþii. Astfel, un
proiect de cercetare derulat în cadrul unui
program finanþat de UEFISCDI, a condus la
optimizarea soluþiilor de exploatare a acumu-
lãrilor în condiþii extreme (viituri sau secetã). A
fost elaborat un sistem Suport de Decizie
Integrat prin care s-au stabilit ºi validat regulile
de operare ale unei cascade de lacuri þinând
seama de restricþiile specifice ale sistemului
(volume minime ºi maxime stocate, înãlþimea
lamei deversate, capacitatea de tranzitare a
albiei în aval, evitarea manevrelor frecvente la
evacuatorii de ape mari etc.).
Poluarea cursurilor de apã este unul din
rezultatele nedorite ale dezvoltãrii economice.
Gestiunea acestei probleme a impus noi metode
ºi modele de evaluare. Astfel programele de
cercetare au facilitat crearea unei platforme
digitale (CyberWater – PCCA,1) utilizând
algoritmi de calcul ºi tehnologii de comunicaþie
pentru managementul integrat al resurselor de
apã. S-a realizat astfel un model de decizie
pentru managementul optim al resurselor de apã
ºi al controlului poluãrilor accidentale, cu
mãsuri de minimizare a efectelor acestora.
Siguranþa structurilor hidrotehnice consti-
tuie o preocupre actualã a cercetãrii univer-
sitare. Cuantificarea evoluþiei structurale a
marilor baraje prezintã importanþã pentru
evaluarea siguranþei marilor baraje. Cercetãrile
realizate au evaluat necesitatea suplimentãrii
sistemelor de urmãrire a comportãrii în timp a
barajelor ºi uvrajelor, elaborându-se metodolo-
gii pentru prognoza evoluþiei structurale.
Rezultatele obþinte au fost aplicate pentru
barajele reprezentative din þarã. Riscul indus de
barajele iazurilor de decantare de la exploatarea
minereurilor s-a înscris de asemenea în activi-
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
tãþile de cercetare desfãºurate în facultate.
Studiile realizate au cuantificat, folosind metoda
arborilor consecinþelor, probabilitãþilor de
cedare ºi a probabilitãþilor de apariþie a unor
incidente cu efecte în aval. Pentru studiile de
caz realizate, rezultatele au relevat faptul cã
probabilitãþile de cedare ºi apariþie a unor
incidente cu efecte în aval sunt mai mici
comparativ cu cele uzual folosite drept criteriu
pentru barajele de retenþie a apei sau pentru alte
structuri inginereºti.
Transportul pe apã este considerat azi ca
una din cele mai atractive opþiuni. Facultatea a
realizat în ultima perioadã, în cadrul unor
programe bilaterale, cercetãri pentru propunerea
unor soluþii inovative în conceperea ecluzelor
de navigaþie ºi optimizarea logisticii transpor-
tului fluvial ºi a fluxurilor de producþie din
ºantierele navale. Au fost elaborate ºi folosite
matrici de decizie ºi analize multicriteriale
pentru poziþionarea ecluzelor, respectiv conce-
perea ºi utilizarea barajelor mobile aferente
sistemelor de transport navale.
Oraºele au devenit metropole, acoperind
suprafeþe de sute sau mii de kilometri pãtraþi, cu
multe milioane de locuitori, cu multiple funcþii
ºi activitãþi, fiecare dintre acestea având nevoie
de apã pentru hranã, igienã, întreþinere, stinge-
rea incendiilor etc. Necesarul de apã a crescut în
ultimul secol foarte mult, de douã ori mai mult
comparativ cu creºterea populaþiei. Oraºele
impermeabilizeazã substanþial arealul ocupat,
astfel cã apele din precipitaþii vor trebui
colectate ºi gestionate. Apele subterane din
aceste perimetre sunt ºi ele influenþate,
cantitativ ºi calitativ, de existenþa oraºului.
Proiectele de cercetare derulate de facultate
(SIMPA PCCA,2) au avut ca obiectiv imple-
mentarea unor instrumente ºi metodologii care
sã faciliteze integrarea modelului geologic al
subteranului urban în modelarea hidrogeologicã
a dinamicii apelor subterane, respectiv a proce-
selor de scurgere ºi transport al contaminanþilor
miscibili. Gestiunea apelor urbane este studiatã
ºi din perspectiva inundaþiilor generate de
precipitaþii în mediul urban. Au fost elaborate
metodologii pentru determinarea zonelor vulne-
rabile la inundaþii, precum ºi pentru mãsuri de
reducere a efectelor acestora. Proiectele de
cercetare au contribuit, de asemenea, la
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
stabilirea metodologiilor de lucru ºi la realizarea
hãrþilor de hazard la inundaþii, respectiv la
întocmirea planurilor pentru prevenirea, protec-
þia ºi diminuarea efectelor inundaþiilor pentru
bazinele hidrografice.
Cercetãrile în infrastructura de apã au vizat
îmbunãtãþirea tehnologiilor de tratare a apei
brute pentru potabilizare, respectiv pentru
epurarea apelor uzate, astfel încât evacuarea
acestora sã fie conformã normelor impuse de
protecþia mediului. Optimizarea proiectãrii ºi
gestiunii reþelelor de apã în vederea reducerii
pierderilor constituie de asemenea teme de
preocupare pentru departamentul de specialitate.
Facultatea a fost partener în consorþiul care a
elaborat strategia naþionalã pentru gestionarea
nãmolurilor din epurarea apelor uzate.
Rezultatele tuturor acestor cercetãri, cunoº-
tinþele acumulate, sunt folosite pentru moderni-
zarea ºi actualizarea procesului didactic pentru a
pregãti noi specialiºti, cu abilitãþi ºi competenþe
adecvate soluþionãrii problemelor apãrute,
pentru a reface echilibrul de ansamblu al
mediului antropizat, sau pentru a minimiza
aceste efecte.
4. ªcoala hidrotehnicã – promotor al
învãþãrii pe tot parcursul vieþii
Este tot mai evident cã dinamica foarte
acceleratã a dezvoltãrii societãþii aduce
modificãri pentru care, în cele mai multe cazuri,
pregãtirea iniþialã nu mai este suficientã. Pe de
altã parte cercetarea faciliteazã dezvoltarea unor
tehnologii ºi unelte de evaluare ºi prognozã a
cãror utilizare eficientizeazã munca tehni-
cienilor ºi conduce la soluþii mai sigure ºi mai
durabile. Ca urmare, pregãtirea pe tot parcursul
vieþii a devenit o necesitate, cãreia ºcoala
hidrotehnicã i-a acordat atenþie, cu mai bine de
30 ani în urmã, prin propunerea programelor
postuniversitare de pregãtire: Hidrologie,
Hidraulicã Fluvialã ºi Combaterea inundaþiilor,
Gospodãrirea Apelor, Protecþia ºi Epurarea
Apelor, GIS, Exploatarea ºi întreþinerea
amenajãrilor hidrotehnice etc.
Un pas important în pregãtirea post
universitarã l-a constituit acordul de cooperare
ºtiinþificã ºi tehnicã internaþionalã cu
universitãþi de mare prestigiu din Europa de
Vest în cadrul programelor TEMPUS DEA -
33
Sciences de l’Eau et Environnement (1992-
1995), Gestion et Protection de la Ressource en
Eau (1995-1998) 4. Misiunile de predare ale
profesorilor strãini, schimbul de studenþi la
diferite niveluri, tezele cu dublã coordonare ºi
stagiile practice au permis diseminarea unor noi
concepte, neabordate pânã atunci în þarã, cum ar
fi spre exemplu gospodãrirea integratã a apei ºi
a terenului în condiþiile respectãrii restricþiilor
sociale ºi de mediu. Cursul internaþional de tip
e-learning în domeniul Gestiunii Resurselor de
Apã ºi a Mediului - Educate!,- organizat
împreunã cu alte 3 universitãþi de vârf din
Europa de S-E, a fost structurat pe 4 arii
tematice. Aria Tematicã 1 este formatã din
module de hidrologie, hidraulicã, ecologie,
chimie ºi microbiologie, prelucrarea datelor
spaþiale. Aria Tematicã 2 asigurã înþelegerea
problematicii gestiunii apelor urbane: manage-
mentul distribuþiei apei, colectarea ºi tratarea
apelor uzate, managementul apelor pluviale.
Aria Tematicã 3 dezvoltã competenþe privind
gospodãrirea apelor de suprafaþã ºi subterane la
nivel de bazin hidrografic: gestiunea integratã a
riscului la inundaþii, evaluarea ºi protecþia resur-
selor de apã subteranã, gospodãrirea integratã a
resurselor de apã. Aria Tematicã 4 furnizeazã
cunoºtinþe necesare înþelegerii politicilor de
mediu.
Se pare însã cã aceastã abordare nu va fi
suficientã în etapele viitoare de dezvoltare a
societãþii. Forumul Economic Mondial de la
Davos5 (Elveþia), organizat în acest an, la
sfârºitul lui ianuarie, a avut ca temã principalã
Cea de-a patra revoluþie industrialã. Realizarea
acestui deziderat va face inutile anumite
meserii existente astãzi ºi va lãsa fãrã loc de
muncã milioane de oameni, dar va duce la
apariþia unor noi profesii ºi specializãri de care
astãzi nici mãcar nu s-a auzit, care, la rândul lor,
vor oferi locuri de muncã pentru milioane de
persoane.
Raportul Viitorul locurilor de muncã6 aduce
în atenþie un lucru, dintr-o anume perspectivã,
îngrijorãtor, respectiv 65% din copiii care încep
acum ºcoala primarã vor profesa în bresle
inexistente în momentul de faþã.
4
Drobot, R., I.,Bica. Învãþãmântul hidrotehnic din
România. Hidrotehnica, vol. 58, Nr. 2013.
34
Preconizata revoluþie va determina o
evoluþie rapidã a tehnologiei, cerând tehni-
cienilor, meseriaºilor ºi muncitorilor sã acþio-
neze cu aceeaºi rapiditate dacã vor sã fie
pregãtiþi pentru efectele acesteia. Ca urmare,
pregãtirea pe tot parcursul vieþii va trebui sã-ºi
lãrgeascã domeniul de acþiune. Aceasta nu se va
limita doar la furnizarea de noi modele,
instrumente ºi procedee de lucru pentru meseria
deja practicatã, ci va trebui sã asigure refor-
marea ºi recalificarea integralã a tehnicienilor ºi
inginerilor pregãtindu-i pentru o nouã meserie.
Învãþãmântul actual va trebui regândit astfel
încât sã asigure acea pregãtire care sã permitã
tinerilor sã se adapteze la shimbãrile continue
de pe piaþa muncii.
5. Concluzii
Apã mai bunã presupune meserii mai bune.
Altfel spus, apã mai bunã impune o mai bunã
pregãtire a inginerilor ºi tehnicienilor care vor
asigura conceperea, proiectarea, execuþia ºi
exploatarea sistemelor hidrotehnice de gospodã-
rire a apelor. Un proiect de gestiune a apei bine
gândit poate atrage noi investiþii, respectiv noi
locuri de muncã, pentru noi meserii cu beneficii
pentru societate dar ºi pentru mediu. Leonardo
da Vinci spunea cã apa este un mare modelator
al lumii ºi un important promotor al civilizaþiei.
Apa este un pilon important al dezvoltãrii
durabile. Educaþia este crucialã pentru promo-
varea dezvoltãrii (durabile) ºi pentru îmbunã-
tãþirea capacitãþii populaþiei de a înþelege
problemele mediului, ale apei în particular ºi ale
dezvoltãrii, în general. Acest lucru conduce la
necesitatea pregãtirii unor specialiºti de înaltã
calificare, capabili sã înþeleagã ºi sã se adapteze
la noile probleme cu care se vor confrunta,
capabili sã gãseascã soluþiile potrivite pentru
rezolvarea acestora. ªcoala hidrotehnicã româ-
neascã pregãteºte ingineri capabili sã realizeze
structurile pentru asigurarea oricãrei folosinþe a
apei. Învãþãmântul, educaþia, ºtiinþa sunt motoa-
rele schimbãrii, aspect cãruia trebuie sã i se
acorde importanþa cuvenitã; învãþarea pe tot
parcursul vieþii nu este o opþiune, este o cerinþã.
5
http://www.weforum.org/events/world-economic-forum-
annual-meeting-2016
6
World Economic Forum. The Future of Jobs.
Employment, Skills and Workforce Strategy for the
Fourth Industrial Revolution, January 2016
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 ZIUA MONDIALA A APEI 2016
APA CAPITALEI

Jorj Mãdãlin Mihailovici

Director General, Apa Nova Bucureºti S.A.

Radu State
Director Departament Operare Mentenanþã Uzine, Apa Nova Bucureºti S.A.

Florin Boaþã
Expert Inginer Construcþii, Apa Nova Bucureºti S.A.

REZUMAT: Articolul prezentat trateazã politica serviciilor de alimentare cu apã, canalizare ºi epurare în
raport cu Contractul de Concesiune încheiat între Municipalitate ºi Apa Nova Bucureºti, axatã
pe realizarea de investiþii în vederea dezvoltãrii infrastructurii, a îmbunãtãþirii serviciilor oferite
clienþilor, a creºterii eficienþei ºi calitãþii muncii salariaþilor precum ºi implementarea unui
sistem de remunerare transparent, echitabil ºi motivant pentru salariaþi. Sunt evocate
performanþele tehnice obþinute de societatea Apa Nova Bucureºti de la demararea
Concesiunii pânã în prezent, realizãri care confirmã capacitatea societãþii Apa Nova Bucureºti
de a gestiona servicii de bunã calitate, pe baza experienþei proprii ºi a Grupului Veolia,
mãrind astfel încrederea autoritãþilor publice ºi a clienþilor deserviþi.

ABSTRACT: The article presents the policy services for water supply, sewage and waste water treatment
in relation to the Concession Contract between the Municipality of Bucharest and Apa Nova
Bucharest, focused on investments to develop the infrastructure, to improve the customer
service, to increase the employees' efficiency and the quality of work and implementing an
insight remuneration system, fair and motivating for employees. The paper shows the
technical performance achieved by Apa Nova Bucharest from the beginning of the
Concession Contract to date that confirms the capability of Apa Nova Bucharest to manage
good quality services, based on its own and Veolia Group experience, thus increasing the
confidence of the public authorities and served customers.

Cuvinte cheie:
contract de concesiune, nivele de servicii, clienþi, parteneri

Introducere mului, respectiv a serviciilor oferite utilizatorilor

Municipalitatea Bucureºti a încredinþat în
martie 2000 Concesiunea serviciilor publice de
alimentare cu apã ºi de canalizare societãþii Apa
Nova Bucureºti (ANB), dupã o licitaþie interna-
þionalã desfãºuratã cu asistenþa Grupului Bãncii
Mondiale. Criteriul de selecþie a fost tariful
mediu cel mai scãzut propus pentru toatã durata
Concesiunii (25 ani, începând cu 17.11.2000).
Concesiunea se bazeazã pe atingerea eºalo-
natã în timp a 25 indicatori de performanþã
(Nivele de Servicii – NS) tehnici ºi comerciali.
Aceste Nivele de Servicii au drept scop
mãsurarea performanþelor de operare a siste-
ºi servesc la evaluarea obiectivã a activitãþilor
Apa Nova Bucureºti. Nerespectarea obiectivelor
contractuale poate antrena penalizãri dacã
mãsurile corective nu se dovedesc eficiente.
Prin punerea Nivelelor de Servicii în centrul
obiectivelor Concesiunii, Contractul este orien-
tat spre rezultate, lãsând la alegerea societãþii
Apa Nova Bucureºti mijloacele tehnice ºi
organizatorice folosite pentru atingerea acesto-
ra. În consecinþã, este responsabilitatea Apa
Nova Bucureºti de a mobiliza resursele pe care
le considerã necesare pentru a-ºi respecta obli-
gaþiile asumate prin Contract.

HIDROTEHNICA, 61(2016), 3 35
 Evoluþia tarifelor se supune unor mecanis-
me contractuale precise aflate sub controlul ºi
validarea Comisiei de Experþi Internaþionali ºi
Autoritãþii Naþionale de Reglementare pentru
Servicii Publice de Gospodãrire Comunalã
(ANRSC) iar monitorizarea Nivelurilor de
Servicii este asiguratã de Autoritatea Munici-
palã de Reglementare a Serviciilor Publice
(AMRSP).
Evoluþie
În cei 15 ani de Concesiune, serviciile de
alimentare cu apã ºi de canalizare au fost
adaptate continuu evoluþiei nevoilor oraºului ºi
ale cetãþenilor.
Din anul 2000 pânã în prezent, au fost
încheiate 10 Acte Adiþionale la Contractul de
Concesiune, având ca principale obiective:
• clarificarea unor clauze contractuale
privind Nivelele de Servicii;
• preluarea în concesiune a Casetei de Ape
Uzate;
• preluarea în concesiune a Staþiei de
Epurare Apã Uzatã Glina;
• asigurarea echilibrului financiar al
Concesiunii;
• adaptarea la nevoile actuale de dezvoltare
a oraºului.
Prin aceste adiþionãri Apa Nova Bucureºti a
preluat obligaþia de a implementa programe
majore de investiþii: Bucur, Lucrãri Supli-
mentare, Mãsuri Urgente la Caseta de Ape
Uzate, Înlocuirea Branºamentelor de Plumb cu
o valoare de circa 400 milioane euro. În plus,
prin încheierea Actului Adiþional nr. 10/2013,
Concedentul ºi Concesionarul au convenit
extinderea scopului Concesiunii prin preluarea
de cãtre Concesionar a unor obligaþii suplimen-
tare, cum ar fi: preluarea, reabilitarea ºi
operarea a 5 (cinci) Staþii de Hidrofor aflate în
administrarea Regiei Autonome Distribuþie
Energie Termicã, a Staþiilor de Pompare Apã
Uzatã realizate de Municipalitate, a fântânilor
arteziene aflate în patrimoniul Administraþiei
Lacuri, Parcuri ºi Agrement Bucureºti, înlocui-
rea reþelelor de alimentare cu apã potabilã
realizate din azbociment etc.
Politica societaþii Apa Nova Bucureºti
Prin intermediul Contractului de Concesiu-
ne, Apa Nova Bucureºti a preluat responsabili-
36
tatea modernizãrii unui sistem învechit, atât din
punct de vedere fizic cât ºi din punct de vedere
a mijloacelor ºi metodelor utilizate, a dezvoltãrii
infrastructurii în scopul extinderii serviciilor în
zonele neacoperite, a îmbunãtãþirii serviciilor
oferite clienþilor, a creºterii eficienþei ºi calitãþii
muncii salariaþilor.
Eficientizarea organizãrii, creºterea proxi-
mitãþii faþã de clienþi ºi colaborarea cu autoritã-
þile locale ºi naþionale de reglementare, cu
Comisia de Experþi Internaþionali, au fost
printre primele obiective ale conducerii Apa
Nova Bucureºti. Mãsurile luate în acest sens au
permis crearea unui fundament solid pentru
parcurgerea urmãtoarelor etape ale Concesiunii.
Prin realizarea continuã de investiþii desti-
nate mijloacelor ºi utilajelor utilizate, prin
derularea continuã a unor programe de formare
ºi perfecþionare profesionalã ºi prin implemen-
tarea unui sistem de remunerare transparent,
echitabil ºi motivant pentru salariaþi, s-au
obþinut performanþe operaþionale ce au permis
realizarea indicatorilor de performanþã înainte
de termenele contractuale ºi au constituit sprijin
pentru provocãrile ulterioare.
Realizarea de investiþii în infrastructurã,
perfecþionarea metodelor de management,
crearea unor echipe de excelenþã, cointeresarea
salariaþilor faþã de performanþa societãþii prin
transferul a 10% din acþiuni cãtre structura
reprezentativã a acestora, au constituit noi
mãsuri pentru consolidarea rezultatelor obþinute.
Þinând seama de îndeplinirea obligaþiilor
contractuale, de gradul crescut de satisfacþie al
clienþilor, de poziþionarea Apa Nova Bucureºti
în primele locuri în clasamentele naþionale
(eficienþã, surse de finanþare etc.), de nivelul de
dezvoltare a oraºului ºi nevoile asociate, de
buna colaborare între toþi actorii implicaþi,
Primãria Municipiului Bucureºti ºi-a exprimat
dorinþa de a extinde scopul Concesiunii prin
încredinþarea cãtre societatea Apa Nova
Bucureºti a unor noi responsabilitãþi.
Apa Nova Bucureºti ºi-a confirmat angaja-
mentul faþã de Concesiune ºi a acceptat noile
misiuni, devenind astfel parte la un adevãrat
proces de aducere a sistemului ºi serviciilor la
un nivel de excelenþã demn de o capitalã
europeanã.
Gestionarea unui sistem integrat de alimen-
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
tare cu apã ºi de canalizare, pe tot fluxul anualã din partea Autoritãþii Municipale de
tehnologic de la captarea apei brute din râu ºi Reglementare a serviciilor Publice (AMRSP).
pânã la restituþia apei epurate înapoi în acesta, Nivelurile de Servicii au vizat:
reprezintã acum o sarcinã ºi o rãspundere pe • apa potabilã:
mãsura experienþei ºi capacitãþii Apa Nova - calitatea apei potabile,
Bucureºti. - presiunea la branºament,
Mai mult, prin furnizarea de apã potabilã ºi - continuitatea serviciului,
preluarea de apã uzatã de la localitãþile limi- - acoperirea cu servicii,
trofe, Apa Nova Bucureºti participã efectiv la - timpul de remediere a avariilor,
modernizarea ºi creºterea calitãþii vieþii în zona - asigurarea alimentãrii alternative din
metropolitanã, prin utilizarea eficienþã a capaci- autocisternã,
tãþilor ºi resurselor, într-un efort de susþinere a - randamentul sistemului,
dezvoltãrii durabile prin mecanisme contrac- - emitere facturi pe baza indicaþiilor
tuale, economice ºi de solidaritate. contoarelor.
Implicarea totalã, alocarea resurselor nece- • canalizare:
sare, respectul pentru clienþi ºi parteneri, sunt - calitatea apei epurate,
condiþii de reuºitã pe care Apa Nova Bucureºti - acoperirea cu servicii,
le-a conºtientizat ºi le-a tratat cu toatã atenþia - timpul de desfundare a gurilor de scur-
cuvenitã. gere,
Prin aceastã politicã, a responsabilitãþii - timpul de reparare a prãbuºirilor conduc-
lucrului bine fãcut, Apa Nova Bucureºti a fãcut telor,
dovada atât a eficienþei cât ºi a seriozitãþii - timpul de desfundare a conductelor,
sectorului privat în gestionarea serviciilor de - asigurarea aranjamentului alternativ prin
interes public, un exemplu pe care-l dorim vidanjare sau pompare,
multiplicat ºi îl propunem tuturor celor intere- - timpul de eliminare a inundãrilor cu ape
saþi de servicii de calitate ºi parteneriate stabile, uzate,
coerente ºi integrate în polica localã. - capacitatea de transport a casetei de ape
uzate.
Rezultate obþinute • servicii clienþi:
Cel mai important rezultat obþinut este - contorizare,
respectarea obligaþiilor contractuale, îndeplinirea - timp pentru realizarea de branºamente/
celor 25 Nivele de Servicii primind certificarea racorduri noi,

Fig. 1. Tariful specific în principalele oraºe din þarã

HIDROTEHNICA, 61(2016), 3 37
 - timp pentru tratare întrebãri facturã,
- timp pentru tratare reclamaþii scrise,
- timp de rãspuns la apelurile telefonice,
- timp pentru þinere audienþe,
- timp pentru verificare metrologicã con-
toare.
• apã industrialã:
- presiunea la branºament,
- continuitatea serviciului.
Aºa cum se menþiona mai sus, realizãrile au
fost posibile printr-o alocare generoasã de
resurse ºi printr-o organizare exemplarã. Câþiva
indicatori relevanþi în acest sens sunt prezentaþi
în continuare:
• investiþii 2000-2015:
- 410,200,000 Euro;
• menþinerea unui tarif în acord cu gradul de
suportabilitate al populaþiei (fig. 1):
- anul 2016 a debutat cu douã reduceri
succesive de tarif pânã la 5.06 lei/m3, ceea
ce situeazã Capitala printre oraºele cu cel
mai mic tarif din þarã (între Targu Jiu ºi
Craiova).
• personal calificat:
- de la 86% în 2000, la 99% în 2015;
• timp de formare profesionalã 2000-2015:
- peste 1,000,000 ore;
• finalizarea ºi punerea în funcþiune de
capacitãþi noi de producþie apã potabilã:
- 260,000 m3/zi (staþia de tratare Crivina,
2006);
• Staþia de Epurare Apã Uzatã Glina -preluare în
exploatare, optimizare ºi obþinerea unui regim
Fig. 2. Evoluþia randamentului de reþea
38
stabil de epurare:
- 210 Mil. m3/an;
• Caseta de Ape Uzate -preluare în exploatare si
realizare Mãsuri Urgente :
- Eliminare blocaje, decolmatare, realizare
canal de evacuare ape mari pentru
protecþia la inundaþii a oraºului;
• extinderea sistemului:
- 220 km reþea de apã,
- 218 km reþea de canalizare,
- 50 Staþii Pompare Apã Uzatã,
• reducerea cu 80% a volumului de apã potabilã
pierdut în sistem evaluat prin:
- creºterea randamentului de la 54.4% în
2006, la 72.5% în 2015;
• reducerea cu 60% a consumului de energie
electricã:
- de la 217,000 MWh în 2000, la 83,800
MWh în 2015;
• creºterea cu 50% a producþiei de energie
electricã proprie prin Staþia de Epurare Glina:
- de la 47 MWh/zi în 2011, la 67
MWh/zi în 2015;
• creºterea cu 70% a numãrului de clienþi
deserviþi:
- de la 73,000 în 2000, la 126,000 în
2015;
• întreþinerea parcului de contoare:
- înlocuirea a 325,000 contoare (2000-
2015),
- repararea a 21,000 contoare (2000-2015);
• înlocuirea a 50,000 branºamente de plumb
(2000-2014);
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
• punerea în conformitate a reþelelor telescopice1
- 126 Staþii de Hidrofor,
- 66 km reþea;
• punerea în conformitate a 300 branºamente
comune
• certificare generalã Sistem Integrat Calitate-
Mediu-Sãnãtate Securitate Ocupaþionalã:
- ISO 9001:2008,
- ISO 14001:2004,
- OHSAS 18001:2007;
• certificare a laboratoarelor de analizã apã
potabilã ºi apã uzatã:
- acreditare RENAR, SR EN ISO/CEI
170025:2005;
• autorizarea laboratorului de metrologie:
- prin Biroul Român de Metrologie Legalã
(BRML);
Îndeplinirea obligaþiilor contractuale a
produs efecte benefice asupra calitãþii serviciilor
livrate clienþilor, performanþele tehnice fiind
însoþite ºi de creºterea gradului de satisfacþie a
clienþilor (tab. 1).
Aspectele mai sus menþionate aratã o
Tabel 1: Evoluþia gradului de satisfacþie a clienþilor
dezvoltare a sistemului ºi o îmbunãtãþire a
serviciilor care confirmã corectitudinea politicii
Apa Nova Bucureºti atât la cadrul contractual
cât ºi la contextul politic ºi social în care îºi
desfãºoarã activitatea.
Important de reþinut este faptul cã societatea
noastrã a urmãrit sã menþinã un numãr stabil de
circa 2000 de angajaþi.
Managementul Resurselor Umane în cadrul
Apa Nova Bucureºti s-a manifestat ca un sistem
transparent, competitiv ºi generator de perfor-
manþã pe toate coordonatele sale: recrutare ºi
selecþie, perfecþionarea pregãtirii profesionale,
dezvoltarea carierei, evaluarea performanþelor ºi
salarizarea personalului.
Scopul managementului a avut în vedere:
- sã ofere organizaþiei angajaþi bine pregãtiþi
ºi motivaþi ºi, în acelaºi timp, sã identifice noi
cãi de a folosi cât mai eficient competenþele,
cunoºtinþele profesionale ºi abilitãþile persona-
1
reþele care alimenteazã în serie ansambluri de locuinþe
prin subsolul acestora
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
lului angajat, pornind de la premisa cã oamenii
sunt cei care pun în aplicare planurile unei
organizaþii ºi tot ei sunt cei care pot genera idei
care sã permitã organizaþiei sã facã paºi
importanþi în toate direcþiile de dezvoltare;
- sã sporeascã nivelul de satisfacþie al
angajaþilor faþã de locul de muncã, angajaþii
fiind atât beneficiarii cât ºi forþele motrice ale
dezvoltãrii organizaþiei;
- sã dezvolte ºi sã menþinã o calitate a
mediului de muncã ce transformã statutul de
angajat într-o situaþie personalã ºi socialã
satisfãcãtoare;
- sa dezvolte noi strategii care sã conducã la
o creºtere a gradului de utilizare a timpului de
lucru maxim disponibil prin stabilizarea sau
chiar eliminarea cauzelor care determinã o
utilizare incompletã a timpului normal de lucru.
Concluzii ºi perspective
Drumul parcurs pânã în prezent ºi rezulta-
tele obþinute ne prezintã imaginea unui proiect
de anvergurã, solid ºi stabil.
Derularea în bune condiþii a serviciilor de
alimentare cu apã, canalizare ºi epurare cãtre
cetãþenii Capitalei a fost posibilã printr-o
colaborare exemplarã între pãrþile implicate:
Primãria Municipiului Bucureºti, Apa Nova
Bucureºti ºi Autoritatea Municipalã de Regle-
mentare a Serviciilor Publice, sub observaþia
atentã a Comisiei de Experþi Internaþionali.
Ansamblul realizãrilor înregistrate pe tot
parcursul Concesiunii au confirmat capacitatea
societãþii Apa Nova Bucureºti de a gestiona
servicii de bunã calitate, pe baza experienþei
proprii ºi a Grupului Veolia, mãrind încrederea
autoritãþilor publice ºi a clienþilor noºtri.
Avem credinþa cã pe calea dialogului, a
colaborãrii ºi a încrederii între toþi actorii
Concesiunii, obiectivele actuale ºi cele viitoare
vor fi îndeplinite ºi vom reuºi astfel sã
îmbunãtãþim continuu procesele, în scopul
asigurãrii celor mai bune servicii, la tarife
corecte ºi suportabile.
39
ZIUA MONDIALÃ A APEI 2016
ROLUL AMENAJÃRILOR HIDROENERGETICE
ÎN DEZVOLTAREA SOCIALÃ
COMENTARII PE BAZA DOCUMENTULUI ELABORAT DE ASOCIAÞIA
INTERNAÞIONALÃ A HIDROENERGIEI

Prof.dr.ing. Dan Stematiu

Academia de ªtiinþe Tehnice din România

REZUMAT: Pentru a rãspunde provocãrilor generate de principiile dezvoltãrii sustenabile Asociaþia

Internaþionalã a Hidroenergiei (IHA) creioneazã, în domeniul de interes, principiile dezvoltãrii
integrate, a analizelor multicriteriale ºi a managementului responsabil. Impactul negativ creat
uneori de amenajãrile hidroenergetice este bine cunoscut ºi eforturile sunt îndreptate în
reducerea acestuia. O schemã de amenajare bine conceputã poate fi în exploatare pentru
multe generaþii ºi serveºte direct obiectivelor dezvoltãrii durabile. Desigur, barajele ºi lacurile
de acumulare ale uzinelor hidroelectrice nu sunt apriori destinate dezvoltãrii durabile dar sunt
componente utile ale acestui concept. Hidroenergia meritã o analizã atentã în cadrul
planurilor de dezvoltare pentru energie ºi managementul apelor, þinând seama ºi de
contribuþia sursei hidroenergetice în mixul enegetic pe lângã beneficiile aduse dezvoltãrii
durabile. Articolul de faþã prezintã principiile elaborate de IHA, subliniind deficienþele modului
de abordare a acestora în România.

ABSTRACT: In rising to the challenge of sustainable development, the International Hydropower

Association (IHA) supports the principle of an integrated planning process, comprehensive
options assessment, optimized development and responsible management. Hydropower’s
negative impacts are well understood and much can be done to mitigate them. As well-
conceived schemes can be in service for several generations, it serves the needs of
sustainability. Although hydroelectric dams and reservoirs are not a magic formula for
sustainable development, they nevertheless remain efficient tools. Hydropower deserves
proper consideration in any assessment of a country’s energy and water requirements. It can
contribute to the energy mix and can deliver benefits for sustainable development. The
present paper presents the principles elaborated by IHA, underlining the shortcomings of the
Romanian approach.

Cuvinte cheie:
amenajãri hidrotehnice, dezvoltare durabilã,
cooperare internaþionalã, hidroenergie

Introducere Activitãþile curente ale IHA sunt întocmirea de

Asociaþia Internaþionalã a Hidroenergiei (IHA)
a fost fondatã în anul 1995, sub auspiciile progra-
mului Hidrologic Internaþional al UNESCO pentru a
clarifica toate aspectele legate de hidroenergie.
Principalele obiective sunt:
• Reprezentarea în forurile internaþionale ºi
naþionale a sectorului hidroenergetic;
• Definirea ºi promovarea bunelor practici în
domeniu;
• Crearea unei reþele globale ºi a unui forum
pentru toþi factorii implicaþi în dezvoltarea
hidroenergeticii.
rapoarte privind experienþa þãrilor membre,
evaluarea rolului hidroenergiei în dezvoltarea
durabilã ºi crearea de ghiduri de bune practici pentru
dezvoltarea ºi managementul amenajãrilor hidro-
energetice.
Apartenenþa la IHA este deschisã tuturor þãrilor,
companiilor ºi persoanelor care sunt preocupate de
rolul hidroenergiei în dezvoltarea sustenabilã. În
prezent Asociaþia are ca membri persoane ºi
societãþi din 72 de þãri. România este membrã a IHA
atât ca þarã cât ºi prin societatea
HIDROELECTRICA SA.

40 HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 În articolul de faþã se face o succintã trecere în
revistã a preocupãrilor membrilor IHA în domeniul
dezvoltãrii durabile, cu precãdere pentru compo-
nenta socialã [1]. În cadrul fiecãrei secþiuni a
prezentãrii se fac referiri la situaþia din România, în
intenþia de a poziþiona stadiul dezvoltãrii hidroener-
giei din România în cadrul contextului mondial.
Referirile la practica româneascã se fac cu italice
pentru a fi mai bine reliefate.
Sustenabilitatea amenajãrilor
hidroenergetice
Dezvoltarea sustenabilã este o nouã paradigmã,
integrând creºterea economicã, dezvoltarea socialã
ºi protecþia mediului ca elemente interdependente ºi
interpotenþiabile în cadrul dezvoltãrii pe termen
lung. Dezvoltarea sustenabilã întãreºte participarea
tuturor factorilor interesaþi sau/ºi implicaþi în cadrul
proiectelor de dezvoltare, surse publice ºi private,
mobilizând cunoºtinþele, priceperea ºi energia
tuturor grupurilor sociale preocupate de viitorul
planetei ºi al omenirii.
În cadrul dezvoltãrii sustenabile hidroenergia
poate avea contribuþii semnificative în:
• Îmbunãtãþirea duratei de viaþã a proiectelor
economice;
• Prezervarea ecosistemelor;
• Asigurarea dreptãþii sociale.
În ceea ce priveºte îmbunãtãþirea duratei de
viaþã a proiectelor economice, trebuie reliefat faptul
cã amenajãrile hidroenergetice sunt, în majoritate,
lucrãri robuºte, cu randament stabil ºi duratã mare
de viaþã, de peste 100 de ani. Fiecare amenajare este
un unicat, impus de condiþiile naturale specifice, iar
investiþiile sunt mari sau chiar foarte mari, dar odatã
amortizatã investiþia, amenajarea produce energie la
cele mai mici costuri din piaþã – în medie
cheltuielile de operare ºi mentenanþã sunt sub 1%
din venituri. În plus, tehnologiile implicate în reali-
zarea amenajãrilor hidroenergetice au atins
performanþe apropiate de cele optime, fiind bazate
pe o experienþã de peste un secol. Longevitatea ºi
rezilienþa amenajãrilor existente, atunci când sunt
exploatate corespunzãtor, certificã aceste afirmaþii,
iar barajele sunt lucrãri de infrastructurã permanente
care asigurã multiple avantaje în dezvoltarea
regionalã.
Prin durata lor de viaþã, amenajãrile
hidroenergetice sunt surse de energie electricã sigure
ºi constituie în multe þãri coloana vertebralã a
dezvoltãrii industriale ºi a bunãstãrii sociale [2].
În România, în anul 2015, producþia totalã de
hidroenergie a fost de 16.1 TWh. Sunt active 207
centrale hidroelectrice ºi 5 staþii de pompare, cu o
putere totalã de 6435 MW. Proiectul de Strategie
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
Fig. 1. Centrala hidroelectricã de la Sinaia construitã în
anul 1898
Energeticã a României pentru perioada 2011-2035
stipuleazã cã potenþialul hidro reprezintã o
alternativã durabilã a sectorului energetic din
România, þinând cont de resursele limitate de
materii prime energetice ale þãrii noastre, precum ºi
de nevoia de a obþine energie ieftinã ºi care sã nu
producã gaze cu efect de serã.
Mai trebuie subliniat faptul cã amenajãrile
hidroenergetice sunt adesea integrate în proiecte
complexe de management al apei. Uzinele
hidroelectrice cu lacuri de acumulare stocheazã apa
nu numai pentru producþia de energie dar ºi pentru
alimentarea cu apã a populaþiei ºi industriei ºi pentru
irigaþii, iar volume din acumulare sunt destinate
atenuãrii viiturilor, asigurând protecþie împotriva
inundaþiilor. Lacurile de acumulare pot fi ºi lucii de
apã pentru pisciculturã, iar pe râurile navigabile
îmbunãtãþesc condiþiile de navigaþie.
Un exemplu semnificativ pentru România îl
constituie Amenajarea hidroenergeticã ºi de
navigaþie Porþile de Fier I ºi II. La Porþile de Fier I
puterea instalatã este de 1.050 MW, la o cãdere
medie de 27,17 m, iar producþia de energie în anul
mediu este de 5.120 GWh. În acelaºi timp
amenajarea hidrotehnicã a transformat zona
Cazanelor, extrem de dificilã pentru navigaþie, într-
un lac de acumulare, iar cãderea creatã prin barare
este navigabilã prin ecluzare. Capacitatea
convoiului este de 9 ºlepuri x 1.200 t, timpul de
ecluzare – 62 min, capacitatea de tranzit – 2 x 25
41
milioane de tone pe an. Amenajarea hidrotehnicã a
fluviului Dunãrea pe sectorul aval Porþile de Fier II
a fãcut obiectul multor studii cu diferite variante de
scheme generale ºi amplasamente de noduri
hidrotehnice. Folosinþele de care se þine cont în mod
obiºnuit sunt: - energetic, - irigaþii, - navigaþie, -
protecþie terenuri ºi localitãþi, - desecãri ºi redãri în
exploatare agricolã, - reþele de drumuri, poduri,
porturi etc. Noile proiecte concepute în prezent sunt
corelate cu nevoia de apãrare a mediului
înconjurãtor. La nivel european existã o
sensibilitate pronunþatã pentru acest subiect ºi de el
depinde succesul proiectelor de regenerare
socio–culturalã ºi ecologicã a zonei Dunãrii.
În ceea ce priveºte prezervarea ecosistemelor
trebuie de la început subliniat cã amenajãrile
hidroenergetice folosesc apa pentru turbinare, dupã
care o restituie în naturã fãrã a-i altera
caracteristicile. Cât timp ciclul hidrologic natural se
conservã, amenajãrile vor produce energie fãrã sã fie
consumate rezervele naturale.
Pe de altã parte barajele constituie intervenþii
majore în ceea ce priveºte mediul acvatic. Sunt
modificãri evidente dar ºi modificãri subtile. Acestea
se produc pe arii însemnate ºi pe timp îndelungat ºi
nu întodeauna ecosistemele s-au adaptat benefic.
Modificãrile în ecosisteme depind în egalã mãsurã ºi
de modul de exploatare a amenajãrilor hidroener-
getice, de situaþia din bazinul hidrografic, de
transportul de sedimente ºi de natura ecosistemelor
respective.
Protecþia mediului este o preocupare veche în
domeniul hidroenergiei ºi nu una conjucturalã. Din
experienþa trecutului s-au definit o serie de strategii
pentru a evita sau a reduce impactul negativ. În
decursul timpului s-au definit o serie de strategii în
conceperea ºi exploatarea amenajãrilor hidroenerge-
tice care s-au dovedit viabile.
Trebuie reamintit cã orice variantã de producere
a energiei electrice are ºi impacturi negative asupra
mediului ºi cã în selecþia unei anumite variante este
Fig. 2. Lacul centralei hidroelectrice Strejesti
42
obligatorie analiza multicriterialã a acestora. Este
esenþial ca în planificarea unor amenajãri noi sã se
facã eforturi în compensarea habitatelor naturale, în
special pentru speciile vulnerabile.
Un exemplu concludent în România îl prezintã
evoluþia ecosistemelor din cadrul amenajãrii
hidroenergetice a râului Olt. Ca urmare a marelui
potenþial hidroenergetic de care dispune râul Olt
(17 % din totalul potenþialului hidroenergetic al
râurilor interioare ale þãrii), de-a lungul cursului
sãu mijlociu ºi inferior au fost construite (în
perioada 1970 – 1990) 24 de lacuri de acumulare ºi
tot atâtea hidrocentrale cu o putere instalatã totalã
de 940 MW. S-a ales ca studiu de caz sectorul de
râu Drãgãºani – Slatina (34,5 km), ce cuprinde
patru amenajãri hidroenergetice: Drãgãºani,
Strejeºti, Arceºti ºi Slatina [3]. În zonele studiate se
constatã, în momentul de faþã, unele modificãri ºi o
evoluþie interesantã a ecosistemelor. Astfel, au
apãrut ºi s-au extins unii biotopi noi ºi anume
biotopii lentici, s-au modificat însuºirile fizico-
chimice ale apei, s-au schimbat temperatura ºi
condiþiile de oxigenare a apei ºi altele, care ºi-au
pus amprenta asupra vieþuitoarelor preexistente.
Apariþia lacurilor de baraj a redus cantitativ o serie
de specii, restrângându-se arealul lor, consecinþa
fiind scãderea aportului lor funcþional la realizarea
producþiei biologice ºi a afectat genofondul ºi
ecofondul râului Olt.
Unul din efectele deosebite este cel al
dispariþiei speciilor autohtone iubitoare de apã
curgãtoare, fiind înlocuite de specii de apã
stãtãtoare, care anterior barãrii cursului de apã
existau întâmplãtor sau în procentaj foarte redus ºi
care în prezent au ajuns dominante. Pe de altã parte
o modificare semnificativã o constituie dezvoltarea
avifaunei, sub aspectul diversificãrii speciilor,
creºterii numerice a unor populaþii ºi distribuþiei
spaþiale. Atragerea numeroaselor specii de pãsãri,
unele cuibãritoare, migratoare sau sedentare în
aceastã zonã, a fost favorizatã de descoperirea unor
habitate propice (suprafeþe mari de apã, stufãriº,
vegetaþie arboricolã) ºi a unei hrane abundente. Tot
ca un efect benefic se constatã salba de lacuri de pe
râul Olt care are rol de epurare a apei, aceste
acumulãri fiind ca niºte decantoare uriaºe care
curãþã apa de diverse impuritãþi. De asemenea,
multitudinea de baraje are rol de barierã în cazul
unor poluãri accidentale, unda de poluare este mai
lentã, existând timp mai lung de intervenþie pentru
combaterea poluãrii.
În ceea ce priveºte asigurarea dreptãþii
sociale, amenajãrile hidroenergetice asigurã atât
dezvoltarea generaþiilor prezente cât ºi a celor ce
urmeazã prin:
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 • Asigurarea unei surse regenerabile de energie,
care contribuie indirect ºi la stabilizarea climaticã
prin restrângerea surselor convenþionale bazate pe
combustibili fosili, responsabile de încãlzirea
globalã.
• Utilizarea unei materii prime inepuizabile –
apa - ce va fi disponibilã ºi generaþiilor viitoare.
• Asigurarea pentru viitorime a unei surse de
energie foarte ieftinã þinând seama cã amortizarea
investiþiei se face în decursul generaþiei prezente.
În România, promovarea utilizãrii surselor
regenerabile de energie a fost fãcutã prin Legea
220/2008, amendatã substanþial într-o nouã formã
de Legea 139/2011, care au stabilit o schemã de
sprijin bazatã pe un numãr de Certificate Verzi (CV)
aferente fiecãrei resurse (eolianã, solarã, hidro,
geotermalã, biomasã/ biogaz). Ulterior, în aplicarea
schemei de sprijin s-a vãzut cã aceasta a dus la o
dezvoltare puternic dezechilibratã a ponderii
producerii de energie electricã din energie eolianã
ºi solarã, energii cu profil aleatoriu, cu influenþe
importante asupra funcþionãrii stabile a sistemului
electroenergetic naþional (SEN). Faþã de aceastã
situaþie, în scopul securizãrii siguranþei de
funcþionare a SEN ºi a unei structuri de producere
cât mai echitabile, Guvernul a decis plata unor CV
pentru anumite SRE dupã anul 2017. S-a ajuns la
concluzia cã, datã fiind situaþia prezentã, România
practic ºi-a îndeplinit þinta de promovare a SRE
pentru anul 2020. La sfârºitul anului 2013, era în
funcþiune în România o capacitate de producere de
energie electricã din SRE de 3815 MW, din care
2470 MW (64,7%) din surse eoliene, 810 MW
(21,2%) din energie solarã, 480 MW (12,6%) din
energie hidro (sub 10 MW), 55 MW (1,5%) din
biomasã ºi biogaz.
Proiectul de Strategie Energeticã a României
pentru perioada 2011-2035 stipuleazã cã potenþialul
hidro reprezintã o alternativã durabilã de dezvoltare
a sectorului energetic din România, þinând cont de
resursele limitate de materii prime energetice ale
þãrii noastre, precum ºi de nevoia de a obþine energie
ieftinã ºi care sã nu producã gaze cu efect de serã.
Potrivit proiectului, autoritãþile vor continua
programul de realizare de centrale hidroelectrice cu
punerea în funcþiune a circa 1.400 MW pânã în 2035.
Va fi amenajat potenþialul hidroenergetic
naþional în proporþie de 59% în 2020 ºi de 67% în
2035 [4].
Amenajãrile hidroenergetice – parte
integrantã a infrastructurii de management
al apelor
Lacurile de acumulare ale amenajãrilor
hidroenergetice aduc o serie de beneficii prin
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
multitutinea de folosinþe adiþionale pe care le
asigurã contribuind semnificativ la managementul
apelor în bazinul în care amenajarea este imple-
mentatã. Dintre acestea cele mai semnificative sunt
asigurarea unei surse stabile pentru alimentarea cu
apã, potenþarea irigaþiilor ºi, deci, creºterea produc-
þiei agricole, îmbunãtãþirea navigaþiei. Viabilitatea
economicã a acumulãrilor depinde în majoritatea
cazurilor de componenta hidroenergeticã.
Se subliniazã ºi faptul cã uneori exploatarea
hidroenergeticã intrã în conflict cu celelalte
folosinþe. De exemplu, când acumularea trebuie sã
contribuie la atenuarea viiturilor, este nevoie sã se
coboare nivelul în lac pentru a asigura tranºa de
atenuare, ceea ce implicã pe de o parte reducerea
cãderii la turbine ºi deci reducerea puterii, iar pe de
altã parte creeazã riscul ca stocul de apã uzinabil sã
se reducã.
Acest caracter de multifuncþionalitate a lacurilor
de acumulare ale amenajãrilor hidronergetice
creeazã uneori dificultãþi în promovarea acestora.
Dificultãþile nu sunt de naturã tehnicã, ci politicã.
Investiþiile mari se realizeazã uneori în durate de
timp ce depãºesc ciclul electoral. Potenþialii
beneficiari aºteaptã foloasele dar sunt reticenþi (sau
în imposibilitate legislativã) sã contribuie financiar
la realizarea acestora. În anumite situaþii activitatea
antropicã din bazin afecteazã direct rentabilitatea
amenajãrii prin colmatarea lacurilor, creatã de
despãduriri.
În România modificãrile privind modul de
exploatare sunt impuse de cerinþa satisfacerii unor
folosinþe adiþionale faþã de cele de la data realizãrii
amenajãrii, rezultate din noile politici de
management bazinal: protecþie împotriva viiturilor,
furnizare de apã pentru populaþie ºi irigaþii,
asigurarea unui debit minim ecologic, refacerea
unor zone umede, dezvoltatrea turismului etc. În
marea lor majoritate aceste folosinþe impuse
ulterior în exploatare conduc la reducerea cantitãþii
de energie produsã. Astfel, creºterea debitului
minim garantat în aval de barare reduce volumul
apei uzinate, menþinerea unor cote restricþionate în
lacul de acumulare pentru asigurarea volumului de
atenuare a viiturilor reduce cãderea la centralã,
restricþiile de variaþie sezonierã a nivelului apei din
lac impuse de turism sau de pisciculturã afecteazã
regularizarea energeticã etc. În toate aceste situaþii
buletinul ICOLD recomandã o optimizare între
folosinþele conflictuale.
O a doua problemã este creatã de faptul cã
condiþiile economice ºi energetice actuale sunt
diferite faþã de prognozele din anii 1980-1990, când
s-au elaborat ºi aprobat majoritatea proiectelor
hidroenergetice, astfel [5]:
43
 - consumul de energie electricã s-a redus
substanþial în ultimii 20 de ani ºi studiile de trend
energetic efectuate în 1980, care au stat la baza
deciziilor de promovare ºi aprobare a acestor
proiecte “istorice”, sunt depãºite. În perspectiva
urmãtorilor 20 de ani existã suficiente centrale cu
specific de vârf, deci nu mai sunt necesare noi
obiective hidroenergetice - cel puþin din punctul de
vedere al unei societãþi care se cere a fi orientatã pe
profit, aºa cum este în prezent Hidroelectrica S.A.;
- o parte din obiectivele de investiþii hidro
aflate în prezent în diverse stadii de execuþie au
componenta energeticã redusã, aceste proiecte
numite generic “cu folosinþe multiple” au fost
proiectate ºi aprobate, în primul rând pentru
alimentãri cu apã industrialã ºi pentru irigaþii, însã
datoritã dispariþiei fondului de investiþii centralizat
al statului, în condiþiile economiei de piaþã,
beneficiarii lucrãrilor cu folosinþe multiple au
încetat finanþarea lucrãrilor specifice din cadrul
proiectelor hidro, costurile acestor lucrãri revenind
tot în obligaþia Hidroelectrica S.A.;
- au apãrut douã cheltuieli suplimentare pentru
producerea energiei: costul apei uzinate care din
anul 2010 s-a mãrit de peste patru ori, ajungând în
prezent la 1.10 lei / 1000 mc turbinaþi ºi taxa pe
stâlp;
- obiectivul prioritar pentru Hidroelectrica S.A.
a devenit retehnologizarea grupurilor
hidroenergetice existente, cca. 45-50 % din
grupurile în funcþiune având perioada de viaþã
expiratã (>35-40 ani).
În aceste condiþii, dupã intrarea în insolvenþã,
doar la obiectivele aflate în fazã înaintatã de
execuþie s-au asigurat resurse financiare pentru
atingerea fazei de Punere în Funcþiune (PIF). Este
cazul amenajãrilor Racoviþa, Rãstoliþa, Bretea,
captare Bucova, captare Marga. Având în vedere
considerentele de mai sus, se poate estima cã pentru
un orizont de timp mediu, nu vom asista la o
revigorare a domeniului investiþiilor în sectorul
hidroenergetic.
Pe de altã parte, potenþialul hidroenergetic al
României permite dezvoltãri de scheme
hidroenergetice atât pe zone neatacate cât ºi prin
continuarea investiþilor istorice.
Hidroenergia – componenta esenþialã în
cadrul surselor de energie regenerabilã
Resursele hidraulice de energie se regenereazã
continuu prin aportul natural al energiei solare.
Sursa primarã a energiei hidraulice este radiaþia
solarã ºi circuitul apei în naturã. Radiaþia solarã
produce evaporarea (în special de pe oceanul
44
planetar), norii încãrcaþi cu vapori de apã se
deplaseazã cãtre uscat, în anumite condiþii
condenseazã, precipitaþiile cad pe suprafaþa
uscatului ºi o parte din volumul de apã formeazã
scurgerea de suprafaþã. Scurgerea de suprafaþã,
concentratã ca debit ºi cãdere, este sursa hidraulicã
valorificatã ca hidroenergie ºi este evident
regenerabilã.
Energia hidraulicã nu este singura sursã de
energie regenerabilã, dar are caracteristici unice,
care nu se regãsesc la celelalte surse. Între energiile
regenerabile care au deja aplicare la scarã industrialã
sunt energia eolianã ºi energia solarã. Lor li se
adaugã la o scarã mai redusã energia geotermalã,
energia provenitã din biomasã etc. [6].
Energia hidroelectricã este nu numai
regenerabilã, dar este curatã ºi disponibilã atunci
când consumatorii o cer. Ea nu produce deºeuri
(cenuºi sau substanþe radioactive), nu produce
bioxid de carbon care contribuie la efectul de serã,
nu produce oxizi de sulf care stau la originea ploilor
acide. Combustibilul ei este apa, un combustibil
curat care nu suferã degradãri prin turbinare.
Comparativ cu hidroenergia, care este
înmagazinabilã în lacuri de acumulare ºi poate
rãspunde prompt la cerinþe, celelalte surse de
energie regenerabilã sunt dependente de schimbãrile
sezoniere, zilnice sau chiar orare ale vremii. Energia
eolianã ºi energia solarã depind de vânt ºi de soare.
Sunt surse intermitente. Valorificarea lor în acord cu
cerinþele consumatorilor se poate face eficient numai
în cadrul unui sistem energetic echilibrat, cu aportul
major al hidroenergiei. Marile ferme eoliene, care
sunt din ce în ce mai numeroase, pot suplini o parte
din energia hidro, iar când energia produsã de ele nu
are debuºeu la consumatorii tradiþionali poate fi
stocatã în lacuri de acumulare, aºa cum s-a amintit
deja, în centrale hidroelectrice cu acumulare prin
pompaj.
Fig. 3. Repartizarea în timp real pe surse de producere a
energiei electrice.
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
 Infrastructura creatã de amenajãrile
hidroenergetice poate fi comunã cu alte folosinþe
indispensabile managementului apei. Marile lacuri
asociate amenajãrilor hidroenergetice protejeazã
împotriva inundaþiilor prin atenuarea viiturilor, sunt
importante surse pentru alimentarea cu apã a
populaþiei ºi a industriilor, asigurã debit pentru
irigaþii în perioadele secetoase, pot fi importante
centre de dezvoltare a turismului. În cazul
amenajãrilor fluviale nivelul apei este controlat prin
barare, iar navigaþia este mult favorizatã prin
construcþia de ecluze în frontul barat.
Caracteristicile proprii, care situeazã energia
hidroelectricã ca o energie regenerabilã cu
caracteristici superioare sunt însã cele legate de
modul de intervenþie în acoperirea curbelor de
sarcinã ale sistemului energetic. Prin calitãþile lor
tehnice ºi economice (elasticitatea, fiabilitatea, preþ
de cost redus) centralele hidroelectrice sunt
amenajãri deosebit de adecvate pentru îndeplinirea
operativã a serviciilor tehnologice de sistem cum
sunt: reglajul secundar frecvenþã-putere, rezerva
turnantã, rezerva terþiarã rapidã ºi reglajul tensiunii.
Recapitulând, energia hidroelectricã este una cu
calitãþi speciale:
• Este sursã regenerabilã ºi nepoluantã;
• Are randament ridicat al transformãrii energiei
hidrauluice în energie electricã;
• Este asociatã folosinþei complexe a cursurilor
de apã – atenuarea viiturilor, irigaþii, alimentãri cu
apã, navigaþie etc.;
• Are un rol important în cadrul sistemului
energetic, asigurând servicii de sistem (- Reglaj de
frecvenþã, - Controlul puterii reactive, - Rezervã de
avarie).
În prezent, în România, centralele hidro sunt
principalele furnizoare de servicii tehnologice de
sistem, acoperind aproximativ 80% din rezerva
minut a sistemului energetic. La acoperirea
necesarului de putere de reglaj secundar participã
opt centrale hidroelectrice mari: Porþile de Fier I,
Stejarul, Corbeni, Ciunget, Gâlceag, ªugag,
Mãriºelu ºi Retezat. Puterea lor instalatã însumeazã
2845 MW, din care o bandã totalã de 400…530 MW
este prevãzutã pentru acest reglaj [7].
Echiparea hidroenergeticã a barãrilor
existente ºi retehnologizarea – soluþii
pentru dezvoltarea durabilã
Creºterea cerinþelor de energie electricã este o
tendinþã normalã în dezvoltarea socialã. Cerinþa
crescutã de energie se poate acoperi în domeniul
hidroenergetic nu numai prin construcþia de noi
amenajãri ci ºi prin:
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
• Utilizarea lacurilor de acumulare destinate
altor folosinþe adãugând ºi componenta hidroe-
nergeticã;
• Exploatarea raþionalã a amenajãrilor existente
urmãrind maximizarea parametrilor energetici, cu
precãdere a cãderii sub care se face turbinarea;
• Reabilitarea infrastructurii amenajãrilor exis-
tente;
• Retehnologizarea grupurilor din centralele
existente.
Echiparea barãrilor existente cu centrale
hidroelectrice este o soluþie de interes direct þinând
seama cã la nivel mondial numai 20% dintre marile
barajele sunt dedicate producþiei de energie
hidroelectricã. Un studiu recent din SUA aratã cã
prin echiparea cu hidroagregate a celor 2500 de
baraje analizate se poate obþine o putere instalatã de
cca 20000 MW.
În România ar trebui sã existe o preocupare
sistematicã în vederea adãugãrii unei componente
hidroenergetice la acumulãrile existente [8]. Spre
exemplu, beneficiind de existenþa acumulãrii
Colibiþa, investiþie a Administraþiei Bazinale Someº
- Tisa, realizatã pentru alimentarea cu apã potabilã
ºi industrialã a municipiului Bistriþa ºi pentru
atenuarea viiturilor, potenþialul energetic al acestei
amenajãri se valorificã în centrala cu acelaºi nume,
ce are puterea instalatã de 21 MW, producând într-
un an hidrologic mediu 48 milioane KWh energie
electricã. Sunt elaborate o serie de alte proiecte, dar
principalul deþinãtor al amenajãrilor, Administraþia
Naþionalã “Apele Române” (ANAR), este încã
reticentã în promovarea lor. Una dintre cauze este
faptul cã ANAR nu are ca obiect de activitate
producerea de energie hidroelectricã ºi, ca urmare,
nu poate vinde energie în piaþa energeticã.
Pentru exemplificare, se prezintã un proiect de
valorificare a cãderii realizate de barajul Zãvoiul
Orbului, pe râul Argeº. Amenajarea hidroenergeticã
va cuprinde douã unitãþi de producere a energiei
electrice, clasificate ca microhidrocentrale (MHC),
în douã trepte de joasã cãdere. Microhidrocentra-
lele formeazã un sistem de 2 x 6 turbine tip ºurub
arhimedic, dispuse în paralel cu circuitul hidraulic
al barajului de prizã tip stãvilar. Este amplasatã
adiacent descãrcãtorului de ape mari, având frontul
prizei decupat în barajul de închidere mal drept.
Puterea instalatã totalã 2.7 MW, cu o producþie de
energie între 18 ºi 23 MW/an.
Dezvoltarea durabilã implicã, printre altele,
conservarea surselor de energie pentru generaþiile
viitoare. În ceea ce priveºte energia hidroelectricã,
sursa primarã este apa, iar fructificarea acesteia
implicã amenajãri hidroenergetice care creazã
cãdere. Infrastructura amenajãrior hidroenergetice –
45

baraje, aducþiuni, canale de fugã etc. - are în sine o
duratã mare de viaþã, depãºind durata de viaþã
planificatã ºi atingând de multe ori o sutã de ani ºi
corespunde acestui deziderat.
În cadrul amenajãrilor existente se poate mãri
aportul energetic al amenajãrii prin programe de
exploatare raþionalã, care sã asigure turbinarea la
cãderi cât mai mari, care sã planifice ciclurile de
golire – umplere a lacului în funcþie de sezon ºi
cerinþele din sistem etc.
Prin lucrãri suplimentare de reabilitare se poate
mãri capacitatea amenajãrii hidroenergetice, în
special prin lucrãri de reducere a pierderilor de
sarcinã. Adesea se neglijeazã faptul cã extinderea
capacitãþii amenajãrii hidroenergetice se referã ºi la
extinderea perioadei de exploatare nerestricþionatã.
Foarte multe dintre amenajãrile existente au o
vechime semnificativã ºi inerent partea de
construcþie este afectatã de îmbãtrânire. Pentru a se
continua exploatarea hidroenergeticã la parametrii
din proiect trebuie îndeplinite noi condiþii de
siguranþã atât la tranzitarea viiturilor cât ºi
structurale. Durata mare de la prima punere în
funcþiune a fãcut ca în timp sã se modifice criteriile
de proiectare. Schimbarea condiþiilor hidrologice din
bazin impune adeseori creºterea capacitãþii de
evacuare a descãrcãtorilor existenþi prin extindere
sau reechipare. Creºterea gradului de protecþie
seismicã, impus fie de reevaluarea seismicitãþii
amplasamentului, fie de noi reglementãri, conduce
la lucrãri ample de ramforsare. Fenomene de
umflare din reacþii alkali – agregate sau ciclurile de
îngheþ – dezgheþ produc deteriorarea betoanelor ºi
46
Fig. 4. Proiect de valorificare hidroenergeticã
a acumulãrii Zãvoiul Orbului
impun intervenþii structurale. Colmatarea este la
rândul ei un fenomen foarte extins, în special la
lacurile de acumulare ale centralelor hidroelectrice
care se exploateazã adesea la niveluri ridicate în lac,
impuse de eficienþa energeticã ºi la care depunerea
de sedimente este accentuatã. Menþinerea unei
capacitãþi acceptabile a lacului de acumulare este
necesarã dacã se doreºte a se evita transformarea
lacului în ºenal de acces la prizã, fapt care impune
practic întreruperea uzinãrii pe perioada de
tranzitare a viiturilor.
În România modificãrile privind modul de
exploatare a amenajãrilor hidroenergetice sunt
impuse de cerinþa satisfacerii unor folosinþe
adiþionale faþã de cele de la data realizãrii
amenajãrii, rezultate din noile politici de
management bazinal: protecþie împotriva viiturilor,
furnizare de apã pentru populaþie ºi irigaþii,
asigurarea unui debit minim ecologic, refacerea
unor zone umede, dezvoltarea turismului etc. În
marea lor majoritate aceste folosinþe impuse
ulterior în exploatare conduc la reducerea cantitãþii
de energie produsã. Astfel, creºterea debitului
minim garantat în aval de barare reduce volumul
apei uzinate, menþinerea unor cote restricþionate în
lacul de acumulare pentru asigurarea volumului de
atenuare a viiturilor reduce cãderea la centralã,
restricþiile de variaþie sezonierã a nivelului apei din
lac impuse de turism sau de pisciculturã afecteazã
regularizarea energeticã etc.
Restricþiile privind implementarea unor noi
amenajãri pe cursurile de apã neafectate antropic ºi
în zonele protejate din punct de vedere al
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
biodiversitãþii impun ca o alternativã viabilã
extinderea capacitãþii amenajãrilor existente.
Soluþia cea mai uzitatã este retehnologizarea
hidroagregatelor ºi generatoarelor, inclusiv
instalaþiile anexã. Începând din anul 2000, în
România s-a implementat un program de
retehnologizare a principalelor centrale la care
fiabilitatea devenise redusã. Principalele proiecte
de retehnologizare realizate au fost urmãtoarele
[9], [10], [11], [12].
La CHE PORÞILE DE FIER I s-a realizat
retehnologizarea integralã a celor ºase
hidroagregate ale centralei, echipatã cu turbine
Kaplan verticale cu diametrul rotorului de 9,5m ºi
puterea nominalã de 175MW, precum ºi instalaþiile
anexã ale centralei. S-a obþinut o creºtere
importantã a parametrilor grupurilor (puterea
instalatã în cele ºase agregate a crescut de la 1050
MW la 1166 MW, iar producþia de energie electricã
în anul mediu hidrologic a crescut de la 5120 GWh
la 5241 GWh). Echipamentele vor funcþiona la
capacitate ºi în condiþii de siguranþã pentru un nou
ciclu de 30 ani. Retehnologizarea s-a realizat în
intervalul 2000-2007.
La CHE PORÞILE DE FIER II s-a realizat
retehnologizarea integralã a celor opt
hidroagregate ale centralei de bazã echipate cu
turbine Bulb cu puterea nominalã de 27,5 MW,
precum ºi instalaþiile anexã ale centralei. În urma
retehnologizãrii grupurilor s-a obþinut o creºtere
importantã a parametrilor grupurilor (puterea
centralei a crescut de la 270 MW la 314 MW, iar
randamentul total a crescut cu 2,2%).
Echipamentele sunt preconizate a funcþiona la aceºti
parametri pentru un nou ciclu de funcþionare de 30
ani. Retehnologizarea s-a realizat în intervalul
2004-2013.
La CHE OLT INFERIOR prin retehnologizarea
celor 20 de hidroagregate s-a urmãrit
disponibilizarea întregii puteri instalate de 265 MW,
posibilitatea de funcþionare în regimul de pompã ºi
pregãtirea echipamentelor pentru un nou ciclu de
funcþionare de 30 ani (puterea instalatã a crescut de
la 265 MW la 284 MW).
Grupurile vor putea funcþiona în regim de
pompaj, contribuind la aplatizarea curbei de
sarcinã a sistemului energetic. Puterea instalatã în
regim de pompã este de 210 MW. Retehnologizarea
s-a realizat în intervalul 2004-2013.
La CHE LOTRU CIUNGET prin
retehnologizarea celor 3 hidroagregate ºi a
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3
instalaþiilor auxiliare ale centralei s-a urmãrit
creºterea siguranþei instalaþiilor din cea mai
importantã centralã ce serveºte la reglajul
frecvenþei în sistem ºi pregãtirea echipamentelor
pentru un nou ciclu de funcþionare de 30 ani.
Energia produsã în anul mediu hidrologic a crescut
de la 890 GWh / an la 900 GWh/an.
Unele propuneri
În acest paragraf se reiau o serie de propuneri
formulate de autor ºi într-un articol anterior [13], în
speranþa cã îºi vor gãsi în final aplicare. În primul
rând se impune elaborarea unui program naþional
privind valorificarea potenþialului hidroenergetic
tehnic amenajabil, în contextul gospodãririi eficiente
a resurselor de apã.
În acelaºi timp este necesarã elaborarea unei
legislaþii naþionale specifice prin care toate entitãþile
administrative ºi economice beneficiare ale
folosinþelor complexe asigurate de valorificarea
potenþialului hidroenergetic sã contribuie la
realizarea investiþiilor în domeniu.
Pe baza legislaþiei specifice ºi a programului
naþional de valorificare a potenþialului
hidroenergetic trebuie actualizate schemele de
amenajare hidroenergeticã cu folosinþã complexã,
luând în considerare:
- regularizarea stocului natural hidrologic al
bazinelor hidrografice pentru acoperirea perioadelor
secetoase, a rezervelor de apã necesare pentru
populaþie, industrie, agriculturã;
- tranzitarea undelor de viiturã în condiþii de
siguranþã pentru localitãþi, cãi de comunicaþii ºi
terenuri agricole;
- dezvoltarea potenþialului turistic ºi piscicol în
zona viitoarelor amenajãri.
În cadrul noilor scheme de amenajare trebuie
promovate consistent uzinele hidroelectrice cu
acumulare prin pompaj, în acord cu nevoile de
sporire a puterii de rezervã terþiarã rapidã din sistem
impuse de extinderea surselor eoliene.
Bibliografie
[1] IHA (2003) The Role of Hydropower in
Sustainable Development. IHA White Paper.
[2] UNDP/UNDESA/WEC. (2000) World Energy
Assessment - Energy and the challenge of
sustainability, 2000.
[3] Voicu, C., Voicu, R., Luca,O. (2004) Efectele
amenajãrilor hidroenergetice asupra ecosistemului
acvatic aferent bazinului hidrografic Olt. Studiu de
caz. A patra conferinþã a hidroenergeticienilor din
România, Dorin Pavel.
[4] Stanciu,P., Opriºan,E., Tecuci,I. (2010). Unele
47
consideraþii asupra potenþialului hidroenergetic al
României, Conferinþa “Schimbãri climatice – Soluþii
concrete pentru România”. Bucureºti.
[5] EURO Insol (2012) Raport privind cauzele ºi
împrejurãrile care au dus la apariþia stãrii de
insolvenþã a S.C. Hidroelectrica S.A.
[6] United Nations. (2002). Global Challenge .
Global Opportunity: Trends in Sustainable
Development. Johannesburg Summit.
[7] Stematiu, D. Consideraþii privind viitorul
sectorului hidroenergetic în România. Hidrotehnica
vol. 58, Nr. 6-7, 2013.
[8] Stematiu, D. (2014). Poziþia Comisiei
Internaþionale a Marilor Baraje (ICOLD) privitoare
la hidroenergie. Hidrotehnica vol. 59, Nr. 1-2, 2014
[9] Gheorghiescu, P. (2000) Strategia
48
retehnologizãrii sistemului hidroenergetic al
României. Revista Producerea, transportul ºi
distribuþia energiei electrice Nr.2/2000.
[10] Novac, D. (2003) Conceptul lucrãrii de
reparaþie capitalã cu modernizare de la Porþile de
Fier II. Revista Energetica Nr.8/2003.
[11] Oprea, T. ºi colectiv (2008). Retehnologizarea
ºi modernizarea hidrocentralelor de pe râul Olt
Inferior. Forumul Regional al Energiei - FOREN
2008.
[12] Paraschiv, G. (2013). Retehnologizarea CHE
Ciunget-Lotru, Revista Energetica Nr.4/2013.
[13] Stematiu, D., Iacob, I. (2015). Aspecte privind
hidroenergia ca sursã de energie suport a
dezvoltãrii durabile. Hidrotehnica vol. 60, Nr. 3,
2015
HIDROTEHNICA, 61(2016), 3