Machine Translated by Google

AUSTRIA

Acest profil de țară a fost întocmit de Secretariatul OCDE și reflectă informațiile disponibile din martie 2015. Informații și analize suplimentare pot fi găsite în publicația:
OECD (2015) Water Resources Allocation: Sharing Risks and Opportunities, OECD Studies on Water, OECD Publishing.
Profilele de țară pentru toate cele 37 de regimuri de alocare din 27 de țări OCDE și cheie partenere chestionate pentru acest proiect sunt disponibile pentru descărcare la:
http://www.oecd.org/fr/publications/water-resources-allocation-9789264229631-en.htm.

AUSTRIA

Prezentare generală și evidențieri

Resursele de apă din Austria sunt abundente și depășesc cu mult nivelurile actuale de utilizare. Apele subterane sunt proprietate privată a proprietarului
proprietății unde se află, în timp ce apele de suprafață sunt în principal proprietate publică. Legislația UE privind calitatea apei a avansat o reformă a
sistemului de alocare1 .

Caracteristicile cheie ale regimului de alocare predominant în Austria includ:

• Doar aproximativ 3% din resursele de apă disponibile sunt utilizate în prezent;
• Există o utilizare neconsumativă semnificativă pentru hidroenergie, navigație și captarea netă a apelor de suprafață (răcire
scopuri, utilizări industriale etc);
• Limitele de utilizare a consumului sunt definite și legate de planul de management al bazinului hidrografic;
• Schimbările climatice sunt abordate prin investigații științifice regulate. Rezultatele sunt luate în considerare în planurile de management al bazinului
hidrografic. Nu sunt de așteptat schimbări majore în ceea ce privește disponibilitatea apei pe termen mediu;
• Drepturile de apă sunt separate de proprietatea asupra terenului;
• Un drept care nu este utilizat într-o anumită perioadă poate expira sau poate fi eliminat;
• Utilizatorii nu trebuie să plătească pentru captare separat, deși trebuie să suporte costurile integrale ale serviciilor de apă.

1
Implementarea noii directive-cadru UE-Apa în Legea apei din Austria în 2003, introducerea obiectivului de nedeteriorare a stării, definirea stării bune a corpurilor
de apă de suprafață și definirea stării bune a corpurilor de apă subterană (resursa de apă subterană disponibilă nu trebuie depășită prin rata medie anuală pe
termen lung a captărilor).

ALOCAREA RESURSELOR DE APĂ © OCDE 2015 1

Machine Translated by Google

AUSTRIA

Cadrul legal și instituțional pentru alocarea apei

Institu ie Scară responsabilitati principale

În primul rând, politica națională; elaborarea și publicarea planurilor de management al

Ministerul Federal al Agriculturii, Pădurilor,
Na ional bazinelor hidrografice; coordonarea planificării provinciale; linii directoare și,
Mediul și managementul apei
strategii de monitorizare.

Autorizație pentru utilizări „mare” de captare a apei (abstracție pentru apele subterane și
izvoare >300l/min, din alte ape >1.000 l/min, și pentru alimentarea cu apă a unităților de
Provincial/ Stat/
Guvernul Provincial alimentare cu peste 15.000 de locuitori); monitorizare și aplicare; planificare provincială
Regional
și locală; și, protecția resurselor pentru alimentările generale cu apă (ordonanțe).

Provincial/ Stat/ Aviz de captare si protectie a apei; supravegherea permisului; și,

Autoritatea Administrativă Regională
Regional inspecții de mediu.

Alimentarea cu apă și captarea apei potabile; protecție și întreținere continuă; și

Municipalități, Asociații de Utilizatori de Apă Locale (Municipale)
întreținerea infrastructurii de apă.

Contextul legal pentru alocarea apei: Legea Romana/ Statutara. Mai exact, Legea apelor din Austria (WRG 1959 idgF).

Definiția legală a dreptului de proprietate asupra resurselor de apă: Apa subterană este proprietate privată; „proprietatea apei aparține proprietarului terenului”.
Acesta din urma, are un anumit drept de dispunere (pentru nevoi casnice si economice casnice) a apei de pe proprietatea sa. Cu toate acestea, drepturile de
proprietate sunt restricționate de nevoia de autorizații pentru orice extracție care depășește nesemnificația.
Apa de suprafață este în principal proprietate publică; Legea apelor din Austria definește toate râurile și lacurile publice, aparțin tuturor pentru scăldat, curățare
și udare. Orice altă utilizare necesită o autorizație. Doar izvoarele și deversările acestora până la punctul în care se deversează în apele publice de suprafață
aparțin proprietarului terenului, care are un drept specificat de dispoziție (fără impact asupra apelor publice, drepturi ale terților sau poluare) a apei de pe
proprietatea sa. .

Urmărirea deficitului de apă

A fost efectuat un exercițiu de cartografiere pentru a identifica zonele în care deficitul de apă de suprafață și subterană devine o problemă: Planul național de
management al bazinului hidrografic NGP 2009.

2 ALOCAREA RESURSELOR DE APĂ © OCDE 2015

Machine Translated by Google

AUSTRIA

Exemplu de regim de alocare: Sisteme de apă de suprafață și subterană din Austria (așa cum se face referire în
Legea apei; scara nationala)

Caracteristicile fizice ale resursei de apă

Flux anual mediu/reîncărcare consumat per

Austria dispune de resurse abundente de apă. Resursele medii de apă utilizare:
disponibile totalizează aproximativ 76 miliarde m3 ; aceasta corespunde 0,7%
unei disponibilitati specifice a resurselor de apa de peste 9.000 m3 pe 0,2% 2%
locuitor. Rețeaua fluvială de captare >10km2 are în total 31.466 km lungime, Agricultura (0,2%)

au fost delimitate 136 de corpuri de apă subterană sau grupuri de corpuri

de apă subterană care acoperă întreg teritoriul Austriei. 62 Lacuri cu Internă (0,7%)
suprafata >50ha acoperă în total 1.034km2 . Precipitațiile medii sunt de
aproximativ 1.170 mm (cu maxime de aproximativ 3.500 mm și minime mai Industrial (2%,
mici de 500 mm). Legea apelor se aplică teritoriului național, dar prevederile 97% inclusiv consumurile de energie)

acesteia se aplică corpurilor de apă individuale (corpuri de apă de suprafață Mediu inconjurator

și subterane).

Debitul gestionat sau controlat într-o oarecare măsură, deoarece sistemele

de apă sunt parțial reglate.

Există o utilizare neconsumativă semnificativă în hidroenergie, navigație și

captarea netă a apelor de suprafață (răcire cu energie, apă pentru uz
industrial).

Definirea pool-ului de resurse disponibile

Sunt definite limite pentru utilizarea consumativă? da

Există o limită a propor iei (de ex. procentul) de apă care poate fi extrasă. Această limită este definită de cerințele pentru atingerea unei stări bune a
tuturor apelor din planul de management al bazinului hidrografic, elaborat de Ministerul Federal al Agriculturii, Pădurilor, Mediului și Gospodăririi
Apelor în cooperare cu autoritățile regionale (Statele Federale). Planul este un instrument statutar care trebuie urmat de administrație.

Sunt clar definite fluxurile de mediu? da

Debitele minime de mediu în apele de suprafa ă sunt definite prin deversări necesare pentru asigurarea stării ecologice bune a corpului de apă
respectiv. Definirea limitelor de deviere durabilă a resurselor de apă subterană pentru captare ia în considerare nedepășirea resurselor de apă
subterană disponibile și cerințele pentru deversările anuale pe termen lung necesare pentru păstrarea stării ecologice a corpurilor de apă de
suprafață conectate.
Biodiversitatea terestră împreună cu ecosistemul acvatic sunt de asemenea avute în vedere în această definiție pentru a evita orice semnificație
deteriorarea sau deteriorarea stării actuale.
Biodiversitatea de apă dulce este luată în considerare și prin luarea în considerare a elementelor de calitate biologică a ecosistemului de apă dulce din
definirea stării ecologice bune a corpurilor de apă de suprafață.

Care este starea pool-ului de resurse? Nici supraalocate, nici suprautilizate la nivel național.

Pe baza primului plan de management al bazinului hidrografic (2009), în prezent nu există niciun corp de apă subterană sau un grup de corpuri de
apă subterană în Austria care să fie expus riscului de a nu atinge starea cantitativă bună. Cu toate acestea, nu poate fi exclus ca la nivel local
corpurile de apă subterană să îndeplinească criteriile de supraalocare, în ciuda faptului că orice utilizare nesemnificativă a apei necesită o autorizație,
care ar trebui să țină cont de utilizările (sau starea) apei deja existente. Legea apei prevede puterea de a modifica, limita sau interzice permisele
existente pentru utilizarea apei de către autoritatea competentă dacă, în ciuda luării în considerare a tuturor restricțiilor asociate cu autorizația,
interesele publice nu sunt suficient protejate.

ALOCAREA RESURSELOR DE APĂ © OCDE 2015 3

Machine Translated by Google

Factori luați în considerare în definirea fondului de resurse disponibile

Drepturi de utilizare a apei

4 ALOCAREA RESURSELOR DE APĂ © OCDE 2015

Machine Translated by Google

AUSTRIA

Perioada acordată pentru: Nu mai mult de 90 de ani (de exemplu, pentru

hidrocentrale). Termenul maxim de captare în scop de irigare este de 12
ani. Autorizația va fi acordată individual pentru cea mai lungă perioadă
rezonabilă, echilibrând nevoile (de apă) ale solicitanților și investițiile
acestora față de interesele de gospodărire a apei și dezvoltarea tehnică/
de management al apei. Această prevedere reflectă importanța alocată
sectorului care solicită autorizație dar și nevoia de a proteja investițiile pe
termen lung. Se preconizează reînnoirea periodică a autorizației.

Obligații de retur: de la caz la caz, dacă trebuie specificate pentru a asigura

debite minime de mediu.

Tip de utilizatori care nu sunt obligați să dețină un drept de apă la apă extrasă: utilizarea publică a apelor de suprafață, precum și utilizarea apelor subterane
de către proprietarul terenului în volume nesemnificative și fără afectarea drepturilor asupra terților sau influențe asupra altor ape publice sau private. Întrucât
utilizările care nu sunt necesare pentru deținerea de autorizație sunt limitate la dispozitivele acționate manual, nu este disponibilă o estimare solidă a
procentului total de utilizare a apei aferente acestor grupuri de utilizatori. Cu toate acestea, volumele nesemnificative ar trebui să fie mai mici de 1% din totalul apei
resurse.

Măsurile de abordare a impactului negativ al creșterii acestor utilizări includ: controale prin inspecție generală de mediu și legală în loc, pe lângă o rețea
strânsă de situri în care sunt observate curgerile de apă și pânzele freatice din apele subterane.

Cerințe pentru a obține un nou drept sau pentru a crește dimensiunea unui drept existent: condiționat de evaluarea impactului terților, evaluarea impactului
asupra mediului (EIM) și utilizatorii existenți care renunță la utilizare.

Clase prioritare predefinite

1. Menaj (servicii de alimentare cu apă potabilă în 2. Agricultura; Industrial; Producere de energie;

Transfer la mare sau alt sistem; Securitatea
limite de captare durabilă) + Mediu.
națională (de exemplu, protecția infrastructurii și a
digurilor critice)

Taxe de retragere

Taxa de Reflectă deficitul

Categoria de utilizator Baza de taxare
abstracție? de apă?

Agricultură N/A

Intern

Industrial
Utilizatorii nu trebuie să plătească pentru abstracție separat.
Producția de energie (nu Cu toate acestea, utilizatorii trebuie să suporte costurile complete ale serviciilor de apă.
include energia hidro)

Energie hidro

Alte. Specifica:

ALOCAREA RESURSELOR DE APĂ © OCDE 2015 5

Machine Translated by Google

AUSTRIA

Confruntarea cu circumstanțe excepționale

Deosebirea între regimurile de alocare utilizate în perioadele de deficit de apă „normale” și extreme/severe? Da.

Cum este ajustată cantitatea de apă pusă la dispoziție pentru alocare: În general, nu există nicio variație a alocărilor; Drepturile de apă specifică ratele
maxime de captare (cu un termen în care dreptul este valabil) de care titularul dreptului îl poate utiliza, cu excepția circumstanțelor descrise mai jos.

Definiția circumstanțelor „excepționale”: Legea apei se referă la lipsa de apă din cauza perioadelor prelungite de secetă, când drepturile existente de
utilizare a apei nu pot fi îndeplinite în întregime. Mai mult, alocările generale de apă din abundența de apă sunt direcționate către utilizări
personalizate ale apei a resurselor de apă disponibile, ținând cont de fluxurile de mediu, dreptul existent, precum și situațiile excepționale sau de
urgență; deși nu există o definiție detaliată a „circumstanțelor excepționale”.

Organe juridice care declară apariția unor circumstanțe „excepționale”: Autoritatea raională. Drepturile existente de utilizare a apei pot fi restricționate
din cauza lipsei de disponibilitate a apei. Părțile interesate nu sunt implicate în definirea circumstanțelor excepționale.

Monitorizare și aplicare

Autoritate responsabilă: Autorități locale (Comunitate).

Tipuri de retrageri monitorizate: Interne

Mecanisme de monitorizare: Retragerile pentru alimentarea cu apă menajeră sunt monitorizate fie de asociațiile de aprovizionare cu apă, fie de
comunități prin contorizare; în plus, există o rețea densă de situri conduse de stat care monitorizează debitele și nivelul apei în apele de suprafață și
pânzele freatice din apele subterane.

Sancțiuni: Sancțiunile sunt prevăzute de Legea apelor din Austria pentru nerespectare și sunt diferențiate în funcție de gravitatea cazului.

Mecanisme de rezolvare a conflictelor? Da, Legea privind apa specifică mecanisme de soluționare a cererilor conflictuale pentru drepturile de utilizare
a apei; responsabilitatea revine autorităților competente de apă respective.

6 ALOCAREA RESURSELOR DE APĂ © OCDE 2015