Referat

”Igiena solului”

Titular de disciplinA:

Conf. univ. dr. Mihaela

Nicoleta Vasilescu

STUDENTA AN II: DUMITRU

FLORINA NICOLETA

INTRODUCERE
1. Proprietatile fizice ale solului si caracteristica igienica.

2. Compozitia chimica a solului şi influenta exercitata. Zonele biogeochimice.

Endemii geochimice.

3. Rolul solului în raspîndirea bolilor contagioase Si a parazitozelor. Poluarea Si

autoepurarea solului.

4. Poluarea solului

5. Poluarea chimica a solului

6. Sistemele de salubrizare a localitatilor

4. Metodele de neutralizare a deseurilor lichide si solide.

REZUMAT

Fiind unul dintre factorii mediului ambiant, solul exercita o influenta enorma
asupra sanatatii populatiei si a conditiilor sanitare de viaţa. Interesul problemei
igienice sanitare a solului este legata de partea superficiala a scoartei
terestre în care au loc numeroase procese chimice si biologice .
Din punct de vedere igienic, este considerat mai bun solul cu permeabilitatea mai
mare pentru apa si aer, deoarece aceste proprietati faciliteaza procesul de
autopurificare. Solul
este în interdependenta reciproca cu atmosfera, hidrosfera, biosfera.Ca rezultat cele
mai multe substante trec prin sol în aer. O mare influenta
are solul în raspândirea helmintilor – ascaridozelor,tricocefalozelor,
stronghiloidozelor, anchilostomiazelor.

Substantele fertilizante sunt substante schimbate anorganice ce pot contine N3,P .

CUPRINS

Definitie - solul este partea scoartei terestre în care se petrec toate

procesele biologice. Solul - factor important din mediu cu importanta vitala si
complexa asupra sanatatii populatiei prin interactiunea permanenta cu
ceilalti factori biologici (apa, aerul). Solul - partea fertila a scoartei terestre .

În afara de notiunea adusa este de dorit sa stim noţiunea de: stratul cultural al
solului - stratul de sol al scoarţei terestre modificat pe un spatiu limitat de
activitate a omului prin determinarea grosimii stratului suprafetei si înlocuirea lui
prin acumularea de deseuri industriale sau menajere sau prin constructii.

Interesul problemei igienice sanitare a solului este legata de partea

superficiala a scoartei terestre în care au loc numeroase procese chimice
si biologice .

Igiena considera solul ca un element de mediu al omului care inluenţeaza

sanatatea acestuia si din aceasta cauza întâlnim notiunea de importanta
atît nefavorabila cît şi patologica si sanogena.

Igiena solului se ocupa de relatiile dintre :

- sol si apa

- sol si aer

- sol si alimente

- sol si epidemiologia infectioasa care cauta sa stabileasca corelatiile directe între

calitatea solului si starea de sanatate pe solul dat. Porozitatea solului
- volumul sumar al porilor de aer din sol la unitate de volum exprimat în %,cu cît
este mai mare porozitatea cu atît este mai mica capacitatea de filtrare a solului.
Canale cu fisuri formate artificial de animale şi viermi precum si canale create de
om în timpul diferitor lucrari terestre, instalatia tevilor, instalatia
canalizarilor, saparea fântânilor. In sol cu porozitatea joasa si cu dimensiuni mari
ale porilor poluantii chimici si biologici pot patrunde usor în adâncime, poluând
stratul cu ape freatice. La porozitatea a 70 % se creaza conditii optime pentru
procesul de autopurificare a solului.

Permiabilitatea pentru aer:

Capacitatea solului de a permite trecerea aerului prin grosimea sa . Ea depinde de

marimea porilor si cu volumul lor total. Solul cu particule mari cum ar fi prundisul,
pietrisul, nisipul sunt foarte permeabile pentru aer desi porozitatea lor este foarte
mica .Cu cît solul contine o cantitate mai mare de aer cu atît procesele biologice
sunt mai active, iar solul devine mai salubru. Cantitatea de aer din sol depinde de
presiunea atmosferica, de cantitate si miscarea apei subterane.

Permiabilitatea pentru apa - proprietatea rolului de a permite trecerea apei prin

grosimea sa a apei. Aceasta proprietate este dependenta de marimea si
volumul porilor solului , astfel cu cît porozitatea este mai mare cu atît este mai
mare permiabilitatea pentru apa.

Apa în sol este amplasata în straturi succesive care sunt cunoscute sub denumirea
de zonele lui Goffman. Ele sunt:

1 Zona de evaporare-cea mai superficiala este supusa permanent fluctuatiilor

determinate de variatiile de temperatura .

2 Zona de filtrare este stabila si strabatuta de apa în timp ce diverse impuritati pot
fi retinute în sol ,ceea ce are importanta în protectia apelor subterane

3 Zona de capilaritate-apa solului se ridica mentinând starea de îmbibitie.

4 Zona apelor subterane-are o grosime variabila

5 Zona stratului impermiabil de sol

Chimic solul contine o totalitate de substante cunoscute în lume.

Frecvent aceste substante sunt depuse în sol apoi în apa.Continutul lor poate fi
variabil de la unul la altul. Solul este în interdependenta reciproca cu
atmosfera,hidrosfera, biosfera, ca rezultat cele mai multe substante trec prin sol
în aer.

Carenta, excesul mineral al solului va determina carenta sau excesul mineral a

apei.Omul fiind consumatorul principal a tuturor produselor , este direct
influentat de componenaa mineralizarii solului.Carenta sau excesul elementelor
chimice în sol poate fi cauza insuficientei sau excesului lor în plante, din plante în
apa, apoi în organismele animalelor. Acestea pot provoca în regiunile geografice,
anomalice dereglari de metabolism, modificari functionale si morfologice, diferite
boli la oameni, animale si plante. Caracterul modificarilor metabolice, clinica
bolilor depinde de excesul sau carenta microelementelor din regiunea data. Pâna la
perioada actuala la animale au fost înregistrate un sir de endemii geochimice
cauzate de carenta sau excesul de I, F, B, Mn, Zn, Co, Cu, Se, Sr, Be,Li, Hg si alte
microelemente.
Relatiile dintre conditiile chimice ale localitatilor si sanatatea populatiei au fost
determinate înca de la începutul secolului XIX, când s-a stabilit, ca gusa
endemica,este cauzata de carenaa iodului în sol si în produsele alimentare.Ulterior
au fost depistate endemii geochimice în legatura cu cantitatea excesiva
de molibden (molibdenoza sau guta endemica), plumb (dereglarile din partea
sistemului nervos), strontiu (hondro- si osteodistrofii), seleniu în
sol(afectiuni ale ficatului şi altor organe ale tubului digestiv), etc.
Masurile de profilaxie a bolilor si dereglarilor endemice geochimice sunt
introducerea microelementelor de carenta în sol,nutreturi pentru
animale,rationalizarea alimentatiei populatiei,importarea produselor alimentare din
alte regiuni, adaugarea iodului sau a altor microelemente în sarea de bucatarie sau
în pâine,înlocuirea sursei de apa,cu altele bogate în fluor sau alte
microelemente,defluorizarea sau invers, fluorizarea apei, etc.

Rolul solului în răspândirea bolilor contagioase şi a parazitozelor.

Poluarea şi autoepurarea solului.
În afara de localităţile populate microflora din sol în fond e saprofită.
Microflora patogenă nimereşte în sol cu fecalii, urină, gunoaie, cadavre,
băligar,ape reziduale. Fiind
obişnuit cu parazitarea în organismul uman sau al animalelor, agenţii

patogeni nu află în sol condiţii favorabile pentru dezvoltare şi mai devreme sau

mai târziu pier sau îşi pierd virulenţa. Distrugerea microorganismelor patogene în
sol e înlesnită de anumiţi factori – uscare, condiţii termice nefavorabile, acţiunea
bactericidă a razelor solare, lipsa de substanţe nutritive, acţiunea antagonistă a
microflorei din sol etc. Majoritatea
microorganismelor saprofite şi patogene se află la adâncimea de1-10 cm. Odată cu
adâncimea, numărul de microorganisme scade considerabil. Microorganismele
patogene nesporigene (de exm: dezinteria, holera, tifosul abdominal,
tularemia, ciuma, bruceloza, leptospiroze, poliomielita, tuberculoza) nu găsesc în
sol condiţii favorabile pentru înmulţirea şi pier peste câteva zile sau săptămâni.
Dar până a pieri aceşti microbi pot nimeri din sol în apele freatice sau cele
subterane, pe suprafaţa legumelor şi pomuşoarelor, pe mâinele oamenilor.
Microorganismele sporigene, care supravieţuiesc în sol ani întregi, sunt agenţii de
botulism, tetanos, antrax, gangrena gazoasă. Aceşti germini nimeresc în sol, în
fond, cu excrementele oamenilor şi ale animalelor. O
mare influenţă are solul în răspândirea helminţilor –
ascaridozelor,tricocefalozelor, stronghiloidozelor, anchilostomiazelor. Helminţii de
acest gen se numesc geohelminţi, deoarece solul este mediul, care condiţionează
dezvoltarea ouălor până la stadiul invaziv şi în care supravieţuesc timp îndelungat.
Solul se impurifică cu plante sau animale moarte ori cu produsele activităţii lor. La
aceste impurităţi în centrele populate se mai adaugă cantităţi mari de reziduri
menajere.Dacă concomitent cu poluarea,nu ar avea loc procesele de autoepurare a
solului, acumularea murdăriilor la suprafaţa pămîntului ar putea face imposibilă
existenţa oamenilor. Autoepurarea solului este un proces biologic complicat şi de
lungă durată, pe parcursul căreia substanţele organice se transformă în apă, bioxid
de carbon, săruri minerale şi humus,iar agenţii patogeni se distrug. Procesul de
autoepurare include 2 etape: descompunerea substanţelor organice şi mineralizarea.

Poluarea solului
OMS consideră că poluarea solului este o consecinţă a unor obiceiuri
neigienice sau practice necorespuzătoare a alimentaţiei şi a menţinerii condiţiilor
igienice .

În realitate poluarea solului se datorează îndepărtării şi depozitării ne igienice a

reziduurilor şi deşeurilor lichide, solide, rezultate din activitatea omului,dejectiile
animaliere, cadavre a organismelor vii, utilizarea necorespunzătoare în practica
agricolă a substanţelor chimice.

Poluarea solului este subdivizată în 2 categorii :

- poluare biologică

- poluare chimică

Poluarea biologică – desiminarea pe sol odată cu diferite reziduuri a

agenţilor patogeni supravieţuirea în sol a cărora este variabilă şi depinde de atît

specia microbiană cît şi de:

a. calitatea solului

b. condiţiile meteoriologice .

Prin sol are loc transmiterea organismelor naturale ,ciuperci, prin

intermediul solului de asemeni se poate transmite inclusiv diferite grupe de
paraziţi intestinale (helmintiaze)cît şi bio şi geo helminteaze care necesită gazdă
intermediară : ascarida, tenia, tenia boului, oxiuri.

Poluarea chimică este produsă prin diverse reziduri

- menagere

- zootehnice

- industriale

- radioactive

- ca urmare a utilizării a substanţelor chimice în agricultură

Luând în consideraţie sursele de poluare cît şi elementele poluante tipurile de

poluare se clasifică :

- Poluarea organică

- Poluarea industrială

- Poluarea agricolă

- Poluarea radioactivă

Poluarea organică - se datoreză în principiu reziduurilor menagerie

zootehnice cît şi unor reziduuri industriale zootehnice cît şi interprinderile
industriei alimentaţiei .Poluarea organică persista in sol timp îndelungat dar
limitat, datorită capacităţii solului de a degrada, descompune aceste
substanţe prin intermediul organismelor telurice.

Poluarea industrială - poate fi de componenţă organică, dar de cele

mai deseori conţine un conţinut bogat cu substanţe chimice potenţial toxice .

Poluarea industrială are loc cu substanţe ce se obţin prin depunerile pe sol a

poluanţilor răspândite în atmosferă, precum şi depozitarea incorectă a deşeurilor

,poluarea apelor de la industrii şi deversarea pe sol a substanţelor toxice . Sunt
statistici care consideră că 50% din materia primă utilizată în industrie ajung sub
formă de deşeuri industriale dintre care 15% sunt toxice , periculoase pentru om.
Solurile cu cea mai mare poluare chimică de natură minerală sunt cele din jurul
întreprinderilor industriale .Substanţele poluate sunt variabile şi cuprind
aproximativ toate micro şi macro elementele cunoscute şi necunoscute
.Consecinţele acestor substanţe poate induce la degradarea totală a solului ,
totadată aceste substanţe pot migra din sol în apă şi în vegetaţie astfel actionând
asupra sănătăţii omului .Sunt descrise multiple cazuri de acumulare în mod agricol
sau animalier a unor substanţe : Ca, Se, Pb , Fe, Hg.

Poluarea radioactivă - acest tip este o poluare recentă şi se efectuează

prin sedimentări din atmosferă, depozitarea incorectă a reziduurilor cu conţinut de

izotopi , cei mai răspândiţi din acestea sunt ; St 90, Cz 137 , I 130, Rn 160 , I 132.
Durata de viaţă a ionilor este diferită de la zeci de ani -St , Cz 20 -30 ani până la 3
zile I 130 - 14 zile . Aceste substanţe influenţează radiaţia de fond gamă globală .
St. se acumulează în sol ca urmare a precipitaţiilor abundente acide. Cg este
prezent în sol unde poate trece de la plante la animale care mai apoi le consumă
cerbii, renii astfel influenţează organismul uman.În prezent nu se cunosc
consecinţele nedorite de influenţa acestui element dar se tratează cu precauţie. S-a
stabilit că radioactivitatea solului în ultimul timp a crescut cu 10 – 30 % .
Poluarea cu produşii chimici folosiţi în agricultură - această poluare reprezintă la
etapa actuală una din cele mai importante, contraversate probleme de sănătate .În
ultimul timp se utilizează substanţe chimice în mare parte sintetice pentru obţinerea
unor cantităţi superioare de produceri agricole . Este vorba despre grupele de
substanţe:

Fertilizante

Biostimulatoare

Antidăunătoare
 În ultimul timp apare noţiunea de substanţe genetic modificate .

Substanţele fertilizante sunt substanţe schimbate anorganice ce pot conţine N3, P şi

pot fi folosite ca substanţe pure unice şi se pot regăsi în solul tratat sub formă de
compuşi intermediari sau finali,aceşti compuşi migrează din sol în ape subterane şi
sunt înglobaţi de plante,consumate de animale - om . Nitraţii produc o intoxicaţie
cel mai des întâlnită şi produc methemoglobinemie.

Pesticidele grupe de substanţe chimice a căror utilizare în agricultură

contribuie la majorarea randamentelor agriculturii. Pesticidele fiind toxice pentru
anumite forme în general ele sunt puţin solubile în apa stabile la biodegradare şi
gradul de degradare va depinde de structura lor chimică.Pesticidele organice se
păstrează în sol mai mult de 5 ani , iar pesticidele organofosforice sunt mai uşor
biodegenerate şi se păstrează de la câteva zile la câteva luni. Prezintă pericol
compuşii ce se pot forma în urma biodegradării aceste substanţe sunt mai nocive ca
substanţe iniţiale .

Sistemele de salubrizare a localităţilor

Salubrizarea centrelor populate are nu numai importanţă igienică ci şi

economică, deoarece unele reziduuri sunt folosite în calitate de îngrăşăminte.

Deosebim 2 tipuri de evacuare a reziduurilor din centrul populat:

- sistemul de evacuare a deşeurilor utilizînd mijloacele de transport

- sistemul de evacuare a deşeurilor prin conductele de canalizare.

În cazul evacuării cu ajutorul mijloacelor de transport, reziduurile lichide şi solide

se transportă pe sectoare speciile rezervate pentru neutralizare şi
dezinfectare.

Sistemul de canalizare prevede evacuarea reziduurilor lichide

(fecalele,urina, apele reziduale, industriale şi alte ape de scurgere)prin conducte
speciale în afara limitelor centrului populat.Reziduurile solide se evacuează
cu ajutorul mijloacelor de transport sau după mărunţirea lor,se aruncă în
reţeaua de canalizare.
Sistemul de canalizare a reziduurilor lichide prin conductele de canalizare este mai
perfect, deoarece aflându-se într-un sistem închis de conducte , ele nu impurifică
solul,aerul, blocurile locative şi populaţia nu vine în contact direct cu ele.
Introducerea sistemului de canalizare reduce morbiditatea generală,în special
morbiditatea prin infecţii intestinale.

Reziduurile solide sunt constituite din resturile care rezultă din activitatea omului
şi care nu sunt solvite în apă şi nu sunt purtate în apă.

Din compoziţia acestor reziduri fac parte:

- resturile alimentare, cenuşa, sticla, hârtia, ambalajele, ţesăturile, masele plastice

etc.

Metodele de neutralizare a deşeurilor lichide şi solide.

La formarea şi dezvoltarea oraşelor sunt 2 metode de epurare a reziduurilor

solului:metoda de utilizare (prelucrarea reziduurilor) pentru obţinerea
îngrăşămintelor minerale organice, combustibil biologic.

1. Metoda de lichidare (îngroparea deşeurilor în sol ), evacuarea în mare

În funcţie de procesul tehnologic distingem;
Metode bioterme (gunoişte ) câmpuri de compostare, câmpuri de îngropare
,îngropare sub brazdă .
Metode termice - arderea fără energie, piroliza cu captarea gazelor în calitate
de combustibil .
Epurarea biotermică are 2 scopuri :
1. Descompunerea compuşilor organici din reziduri şi produse
metabolice în compuşi mai simpli care mai apoi în prezenţa m/o din aer ajută la
sinteza substanţelor stabile- humus
2.De a distruge forme vegetative a bacteriilor patologice şi viruşii
Humusul este supus procesului de mineralizare nitrificare cu greu dar sub
acţiunea m/o acest proces are loc, de aceea humusul nu putrezeşte nu
ademeneşte rozătoarele, muştele şi nu crează mediu favorabil pentru germeni.
Câmpuri de compostare
Sunt sisteme de sectoare speciale la o distanţă nu mai mică de 300 m de la zona
locativă şi pot fi organizate centralizat pentru centrul populat.
Camera biotermică
Aici deşeurile se păstrează 20 – 30 zile . Aici se distrug ouă
de helminţi. Termenul de compostare a trebuie să constituie până la 40 zile,
iarna - 60 zile pentru accelerarea proceselor în camerele biotermice pentru ca
efectul să fie vizibil peste 10 - 12 zile în cameră se insuflă aer încălzit.
Gunoiştile
Sunt terenuri autorizate pentru acumularea reziduurilor. Este interzis
aruncarea neautorizată a deşeurilor în gropi în locuri ne permise. Dar pentru
evitarea acestui fapt e interzis organizarea gunoiştelor neautorizate.
Îngroparea reziduurilor pe poligonuri
În perioada de trecere de la metodele de epurare naturală la cele individuale au
apărut poligoane cu îngroparea reziduurilor. Actual se îngroapă = 80% din
reziduurile solului din SUA şi Rusia.Poligoanele se amplasează la o distanţă de
1000 m de la centrul populat şi gunoirile momentan se acoperă cu sol pentru a
preveni apariţia muştelor, rozătoarelor.
Compostarea biochimică la uzine
Procesele tehnologice de prelucrare se realizează sub influenţa florei aerobe
din tambure rotative în condiţii optime de aerisire şi umezeală Metoda DANA
-face parte din acest principiu.
Metodele termice
Din ele fac parte :
1- arderea
2- piroliza

BIBLIOGRAFIE
1.http://facultate.regielive.ro/cursur/igiena_solului.html
Igiena solului, profesor ION AFTENE,domeniu Merceologie
2. S. Mănescu -Igienă (tratatul -sub redacţia) , Vol I, II, Ed. Medicală, 1984
3. Ordin MS nr. 536 din 3.07.1997 referitor la normele de igienă şi
recomandările asupra mediului de viaţă al populaţiei7. Gavrilă Pop
4. Anca Dumitrescu -Comunicarea riscului pentru sănătate generat de mediu,
Ed. Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, 2000
5. H. Dumitrescu şi colaboratorii -Chimia Sanitară a Mediului, vol I şi II, Ed.
Medicală, 1987
6. S.Mănescu -Microbiologia sanitară Ed. Medicală, 1989
7.Wikipedia