EXAMENUL MATURITĂȚII – PLĂCEREA DE A ÎNVĂȚA

„Plumb”
de George Bacovia
-simbolismul-
- tema și viziunea despre lume –

Cerință:
Redactează un eseu, de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale
unui text poetic studiat/unei arte poetice, aparținând simbolismului.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-un
curent cultural/literar;
- prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea a
două imagini sau idei poetice;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru
textul poetic studiat: titlu, imaginar poetic, figuri semantice, motive poetice.

I. Încadrare în context)
- poezia „Plumb” = apare în 1916, în volumul cu același titlu
= versurile au ca punct de pornire vizita la cavoul familiei Strudza din
cimitirul băcăuan şi o înmormântare în familie.
II. Încadrare într-o categorie - curent literar (simbolism)
Simbolismul: = curentul literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca o reacție
împotriva romantismului.
= valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi
exprimată cu ajutorul simbolurilor
- în literatura română = simbolismul a fost teoretizat de Alexandru Macedonski în revista și
cenaclul „Literatorul”
Trăsăturile simbolismului regăsite în poezia „Plumb”:
1. temele poetice: condiția creatorului într-o societate care-i îngrădește
aspirațiile, tema morții și motivele literare: somnul adânc, frigul, solitudinea, vântul.
2. prezența simbolului – „plumb”: = marchează greutatea, apăsarea sufletească,
sufocantă, moartea
= culoarea gri este marca tristeţii, a
monotoniei, a plictisului
3. corespondențele dintre elementele ce compun universul => două planuri
ale realității: primul catren = realitatea exterioară = devine spațiu al somnului, al morții
= cavoul, sicriul = simboluri ale vidului
existențial în care ființa este captivă
 EXAMENUL MATURITĂȚII – PLĂCEREA DE A ÎNVĂȚA

al doilea catren = realitatea interioară a ființei, care își exprimă spaima de moarte
printr-un strigăt zadarnic, într-o lume în care iubirea a murit: „Dormea întors amorul meu de
plumb.”
4. muzicalitatea textului liric: tehnica repetițiilor, de exemplu repetiţia
obsedantă a unor cuvinte (lexemul „plumb”), a anumitor vocale şi consoane sau a
laitmotivului

II. Tema + imaginar poetic (=două secvențe poetice)

Lirismul subiectiv: verbe la persoana întâi („stam”, „am început”)
persoana întâi a adjectivului pronominal posesiv („meu”).
Tema poeziei: = condiţia poetului într-o societate lipsită de aspiraţii şi artificială
= eul liric apare în ipostaza unui solitar (singuratic) şi a unui prizonier, a unei
conştiinţe înspăimântate de sine şi de lumea în care trăieşte
Imaginarul poetic este unul repetitiv, specific decorului funerar: „sicrie de plumb”, „funerar
vestmânt”, „coroane de plumb”
Prima secvenţă lirică = prima strofă:
- surprinde realitatea exterioară, în prim-plan aflându-se motivul somnului ca înlocuitor al
morţii
- cavoul, sicriul: = metafore explicite ale morţii, simboluri ale vidului existenţial
= denumesc spaţiul thanatic (al morţii)
= simbolizează spaţiul închis al odăii-cavou, al târgului de provincie sau al
universului sau propriul trup
- somnul de plumb ia treptat în stăpânire totul: „florile”, care simbolizează viaţa fragilă,
fiinţa omenească devenită abenţă – „funerar
vestmânt”
creaţiile omeneşti devenite nesemnificative –
„coroanele de plumb”
- vântul semnifică efemerul (trecătorul) sau neliniştea spiritului captiv în trupul-cavou

Secvenţa a doua = a doua strofă:

- universul interior, construit în corespondență cu cel exterior
- este reluat motivul somnului, prezent şi în prima strofă, dar i se adaugă erosul: „Amorul
meu” este unul răposat
- „Dormea întors” = îndepărtarea definitivă de viaţă
- singura tentativă de re-animare, de revoltă, de „luare în piept” cu destinul apare în
manifestarea „şi-am început să-l strig”
- versurile: „Stam singur lângă mort şi era frig/Şi-i atârnau aripile de plumb” arată
solitudinea socială şi erotică resimţită ca îngheţ al fiinţei, ca frig lăuntric, ca eşec
existenţial
- „aripile de plumb” oferă sugestia unui zbor frânt, cu atât mai mult cu cât aripile, ca
simbol al libertăţii, posibilităţii de înălţare, aici sunt îngenuncheate de plumb, de moarte

III. Două elemente de compoziție/limbaj

Titlul: = simbolul plumb = sugerează greutate sufocantă, apăsare, moarte, cenuşiul
existenţial
 EXAMENUL MATURITĂȚII – PLĂCEREA DE A ÎNVĂȚA

Simetria textului: este dată de cele două catrene construite pe baza lexemului „plumb”, care
este reluat în şase din cele opt versuri ale poeziei
cele două secvenţe poetice corespund celor două planuri ale realităţii:
realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată de cimitir şi de cavou şi realitatea interioară,
subiectivă simbolizată de sentimentul de iubire a cărui invocare se face cu disperare.

IV. Concluzie
În concluzie, în doar două strofe este concentrat un întreg itinerar uman al celui căruia până
şi afectivitatea – ca atribut al umanităţii - îi este refuzată, putând spune: „Cu Bacovia coborâm în
Infern” (Nicolae Manolescu) sau „intrăm într-un imens ospiciu”. (Dumitru Micu)