Sunteți pe pagina 1din 2

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi -Camil Petrescu Roman subiectiv modern; Roman al experientei

Romanul este cea mai ampla specie a genului epic, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu intrigi paralele si mai multe conflicte la care participa numeroase personaje bine individualizate. Perioada interbelica a reprezentat momentul in care romanul a reprezentat specia literara predilecta si in care are loc sincronizarea cu literatura europeana aparand astfel operele de referinta ale romanului obiectiv si subiectiv modern. Calinescu si Rebreanu orientasera literatura spre marile repere universale, Tolstoi, Dovtoievski si Balzac dar cele doua mari creatii ale lui Camil Petrescu reprezinta o redirectionare fundamentala a literaturii in sensul adoptarii unui nou model, Marcel Proust. Aceste creatii epice indica optiunea autorului pentru citadinizarea, intelectualizarea si modernizarea romanului incadrandu-se directiei de sincronizare cu literatura apuseana teoretizata de Eugen Lovinescu si cenaclul Sburatorul Programul sau estetic este sintetizat in cateva articole dintre care cel mai cunoscut este Noua directie si opera lui Marcel Proust. Atitudinea de respingere a romanului obiectiv este ferma si convingatoare. Literatura presupune probleme de constiinta. Trebuie sa ai deci ca mediu o societate in care problemele de constiinta sunt posiblie, afirma Camil Petrescu. Apare deci fireasca orientarea spre mediul citadin si problema intelectualului. Romanul se incadreaza perfect formulei ionicului caracterizata de Manolescu prin analiza si psihologie. Sincronizarea literaturii cu psihologia si filozofia vremii este in viziunea scriitorului o conditie fundamentala a valorii. El considera ca nu putem cunoaste nimic decat rasfrangandu-ne in noi insine astfel fiind firesc ca naratorul romanelor camilpetresciene sa fie eroul central al operei. Perspectiva narativa justifica incadrarea operei in formula romanului subiectiv. Perspectiva este unica si omogena naratiunea avand deci o focalizare exclusiv interna. Exista astfel un singur punct de vedere iar lectorul nu are certitudinea adevarului absolut asupra evenimentelor si personajelor relatate. Plasarea naratorului in centrul actiunii genereaza o rasturnare fundamentala. Reprezentarea realitatii cade in plan secund, rolul principal luandu-l analiza faptelor si a realitatii. Prin felul in care nareaza, analizeaza si interpreteaza protagonistul isi releva profilul moral, construindu-se pe sine in text. De aici si impresia unui epic evenimential sarac inlocuit de o analiza continua si profunda. Intrucat fondul epic este subordonat analizei, se impune si o noua formula estetica, aceea de jurnal.

Tema majora a romanului este conditia intelectualului care traverseaza cu o constiinta lucida experienta razboiului si a iubirii. Camil Petrescu marturiseste ca in dragoste si in fata mortii omul isi arata adevarata esenta. Astfel, iubirea si razboiul devin experiente limita care sunt filtrate prin intermediul unei constiinte superioare . Aceste teme se imbina cu tema citadina, romanul prezentand o radiografie a societatii bucurestestene surprinsa prin tipuri umane si spatii reprezentative. Romanul este structurat in doua parti anticipate inca din titlu. Daca prima parte care reprezinta rememorarea iubirii esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela este in intregime fictiva, a doua parte, constituita sub forma unui jurnal, care urmareste experienta pe front a personajului in timpul Primului Razboi Mondial valorifica jurnalul de campanie al autorului, articole si documente din epoca ceea ce confera autenticitate textului. Numeralele intaia si ultima indica trecerea de la o experienta la alta , incheierea unei etape existentiale axate pe iubire si trecerea intr-o alta etapa in care personajul are revelatia mortii. (exemplu din Ne-a acoperit pamantul lui dumnezeu-) Conflictul operei este in principal de natura interioara si se reflecta in exterior intr-o atitudine de negare vehementa a valorilor promovate de societate. Apare evident refuzul intelectualului de a-si asuma un cod existential pe care il considera inferior. De aceea romanul a fost citit ca o carte a inadaptarii, a intransigentei morale cu efecte covarsitoare asupra individului. Urmarind planul erotic, Pompiliu Constantinescu remarca si un conflict intre sexe, pe linia misoginismului romantic, intre barbat, fiinta superioara si femeie, animal cochet. (exemplu scena de la popota ofiterilor)