CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI DE MARIN PREDA

Comentariu literar - referat

Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului
Marin Preda si a aparut in anul 1980 cu cateva saptamani inainte de moartea scriitorului.
Surse de inspiratie, teme:
Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni are la baza dramele personalitatilor culturale din
acea vreme L. Blaga, Ion Caraion. In conditiile instalarii regimului comunist in Romania
Romanul lui Marin Preda este o opera de fictiune - traseul existential al lui Victor Petrini,
personajul protagonist, este tragic: dat afara din functia de asistent universitar al facultatii
de Filozofie, lui Victor Petrini ii este data o existenta tragica: coboara pe scarile ierarhiei
sociale, personajul ajunge lucrator intr-o echipa de deratizare, unde cunoaste mizeria
umana.
Structura romanului:
Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume. "Cel mai iubit... " este un jurnal, o
confesiune lucida si amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa 1-a ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si intreaga viata;
exceptie fac doar vreo treizeci de pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo, avocatul lui
Petrini. Volumul I incepe printr-o meditatie pe tema mortii ( "Moartea e un fenomen
simplu. in natura, numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care
adesea e o dulce ispita"); volumul al III-lea se incheie prin fraza concluziva: "daca
dragoste nu e, nimic nu el". in acest mod, Eros1 si Thanatos2 se arcuiesc peste intreaga
actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit
dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta
nu-1 iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.

Subiectul romanului:
Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul
ultimei sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini,
petrecuta inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand "timpul nu mai
avea rabdare" (ca si in "Morometii").
Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor
Petrini devine " un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si
urat de colegi pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un instrainat
orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu (ca Lucifer).
Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar putea
asemana cu destinul luciferic: "caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va
urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie
"treptele" coborarii in "subterana". Expresia simbolica a "subteranei" o constituie
"munca" la ucis de sobolani in care va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini.
Deocamdata, persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este
Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o
seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus),
sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la
Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta
proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina ( "amintire" de la un medicinist),
Caprioara moare, se pare, in timpul interventiei.
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic
roman senzational a carui enigma ramane pecetluita.
incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi
Soarta, in interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica
sensurile.

Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-1

are drept coleg pe un anume Petrica Nicolau (ins anxios si autor al unui volum de versuri)
care ii devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a Matildei
(sotia noului sau amic), de care se indragosteste.
La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor Petrini si
trimitandu-i scrisori, cu atat mai mult, cu cat sotul ei (dominat de un tata autoritar)
devenise si mai dificil.
Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu
Matilda si se muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre
patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara "in
subterana".
Intelectuala si ea (era arhitecta), dar avand o cultura diferita de cea filozofica, Matilda nu
poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei (care devenise asistent universitar si scria o
lucrare despre o noua gnoza). in plus, femeia are destule momente in care isi arata
adancurile (urate) ale sufletului sau abisal, devenind parca un alt om.
Bunaoara, ducandu-si sotul in vizita la o ruda, Matilda il trateaza ca pe un necunoscut,
ranindu-i mandria in fata numeroasei ei familii; banuitoare fara temei, il actfza mereu pe
Victor de simpatii fata de alte femei, ba chiar, intr-o zi, sparge sertarele in care acesta isi
pastra manuscrisul viitoarei lui carti; nu de putine ori, ea incearca sa-si impuna
dominatia, ba chiar sa-1 invite sa plece.
Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea care
sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata
trasaturi masculinizate, ca intr-un mit intors al Androginului4: "imi arata un chip devastat,
cu ochii pe jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat printr-un misterios suflu
interior, era parasit acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale
unui barbat".
in paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si
universitara a anilor 1950. Acestea constituie o noua "treapta" a coborarii in Infern, cand
Istoria devine absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in "patul" ei procustian.

Astfel, noul decan al Facultatii de Filozofie (unde preda si Petrini) este un anume
Vaintrub, medic stomatolog devenit, peste noapte, profesor de marxism. Tot acum, un
mare filozof (probabil L. Blaga) este inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar
unele discipline sunt scoase din planul de invatamant; cel mai puternic om din facultate
este caloriferistul (devenit secretar de partid); din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea
Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este distrusa intelectualitatea
romaneasca; un coleg al lui Petrini (un anume Cubles) este arestat, in timpul
demonstratiei de 7 Noiembrie, din pricina ca strigase ca Ardealul este pamant romanesc.
Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin amintirile
lui Suzy Culala (iubita lui Petrini). Aceasta evoca sedintele in care, in fata amfiteatrelor
pline de studenti, erau "infierati" tinerii care proveneau din familii instarite; in urma unei
asemenea "demascari", o fata se spanzurase.
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara botezului
fiicei sale, Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.
Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor
(acuzat ca ar fi facut parte din miscarea "Sumanele negre", de esenta antimaghiara). Dupa
trei luni, cu toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat
si ajunge in minele de plumb de la Baia Sprie.
Este o noua "treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor
intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul
dintre acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor Petrini, tinandu-1 nopti intregi descult si
numai in camasa, in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie. Scena in care acest
gardian mimeaza zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida
care agresa fiinta umana, distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-1 in
abisul intunecat al minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat
neatentiei, aceasta moarte trece neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi
vorba de a fi reintegrat in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a ora-

sului, uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima "treapta" a coborarii in Infern.

Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta puscariasilor
politici, trimiterea la "munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc romanul politic si social.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie sociala a
acestuia) divorteaza si se casatoreste cu un anume Mircea - activist de partid de rang
superior.
Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa
ramana om intr-o lume ilogica: "intr-o lume absurda, de rinoceri^ trebuie sa ramai om,
chiar cu riscul de a deveni tu insuti absurd ca nu esti rinocer." (Andreea Vladescu)
Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei, care se
desparte de viata indurerata si plina de amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.
Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va
dovedi o iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde nu doar infatisarea (sub pletele
castanii ca un alt val al Mayei), ci si statutul social. Casatorita cu un inginer dipsoman,
Pencea, ea "uita" acest "amanunt", fapt care va avea urmari grave: in timp ce se aflau la
munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea (hotarat
sa-i ucida). Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a
doua crima.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi
scrie jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa
de iubirea-iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice cartile.
La numai treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui
etern.
Exista, in roman, minunate pagini inchinate Mamei, suflet " bogat in absolut, dincolo de
timp si de spatiu "; tot asa, exista pagini pline de duiosie in care este exprimata iubirea
pentru micuta Silvia. impreuna, aceste fragmente alcatuiesc un roman al familiei.
Arta realizarii personajului principal
Personajul central al romanului este Victor Petrini - profesor universitar dintr-un oras

transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuia sa tina locul spovedaniei
dinaintea mortii.
Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care
cauta in scris o modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata), el isi
regandeste altfel intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si atotputernica, asa
cum se intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este
un personaj tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa
asteptat pana la sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele este o ironie, Petrini fiind
mereu un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar numeroasele
citate si referinte la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski ii atesta aceasta
calitate. Ganditor profund (asa cum reiese din discutiile purtate cu prietenul sau, Ion
Micu, dar, mai ales, din numeroasele pagini in care analizeaza viata si lumea), Victor
Petrini este un idealist; pentru el, sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre:
credinta in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea.
Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei adevarate
"caderi" luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest in gandire
si in relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista:
inlocuirea marelui filozof si a altor profesori renumiti, condamnarea lui pentru un cuvant
dintr-o scrisoare (trimisa de un fost amic) rautatea gratuita in numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat, din
pricina ca muncile pe care le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care se
refugiase, intr-un soi de bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare, un
blestem de care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand pentru el

Trecatoarea, Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca femeia era jucaria unor
forte obscure, a unor "demoni" care o invadau din adancurile ei sufletesti si niciodata nu
va fi altfel.
Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea
adevarului; pe urma, devine parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o binefacere.
Pana la sfarsit, Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic in
literatura romana.
Fragmente din romanul cel mai iubit dintre pamanteni:
"Da, avusese dreptate, fusesem necrutor: nu trebuia s iau hotrri de unul singur. nct,
dup ce redevenii liber, continuarm s trim mpreun, ca nainte, dar asta nu dur mult
i curnd ne desprirm definitiv. Am spus ca nainte, dar nu se mai putea ca nainte,
fiindc nu mai eram aceiai. Vraja, cum se zice, se spulberase, dei noi ncercarm la
nceput s-o renviem. Ea ns, dorind s fie sincer, cum nelesese din nvinuirile mele c
nu fusese, zdrnici acea renviere i m fcu s descopr c eu iubisem pe nesincera
aceea, care m fermeca, i nu pe sincera asta fr vocaie; nu mai tia s fie fascinant.
Sursa misterului unui suflet e insondabil. Sinceritatea poate amei mult mai tare dect
falsul mister al minciunii, dar exerciiul seduciei ei nu se fcuse pe sinceritate i era prea
trziu, adic era prea btrn acum ca s se schimbe. Iar s continui eu ca nainte nu se
mai putea, nu mai aveam n faa mea o ingenu ca atunci cnd o cunoscusem, ea nu mai
putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... ntlnirile
noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare.
Intr-o zi mi spuse cu un aer preocupat c a reuit s obin un paaport, s plece n Italia,
unde au chemat-o nite rude. Rudele, adic, au reuit s obin acel paaport. "Te mai
ntorci?", o ntrebai. "Bineneles c m ntorc", protest ea. Bineneles c minea. Nu se
mai ntoarse...
M-am recitit acest lung manuscris i, dincolo de ceea ce el conine, m-a uimit barbaria
concretului, pe larg etalat, i cu plcere vizibil, i pe care nu l-am putut ocoli, fiind
ncredinat c astfel m-a fi chinuit ndelung, fr s obin, spiritual-mente, eliberarea
total a contiinei mele de ceea ce am trit. Am fost ispitit, o clip, s-1 arunc n foc. i
totui, mi-am spus, trebuie s-i dau drumul s mearg. Muli dintre semenii mei au gndit

poate la fel, au jubilat ca i mine, au suferit i au fost fericii In acelai fel. Mitul acesta al
fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici i nu al iubirii aproapelui, n-a ncetat i
nu va nceta s existe pe pmntul nostru, s moar adic i s renasc perpetuu. i atta
timp ct aceste trepte urcate i coborte de mine vor mai fi urcate i coborte de
nenumrai alii, aceast carte va mrturisi oricnd : ...dac dragoste nu e, nimic nu e!...
(Din vol. Cel mai iubit dintre pmnteni)
APRECIERI CRITICE
"Cvasiunanimitatea criticii a ntmpinat cu mari elogii romanul n trei volume (autorul l
numete i "trilogie") Cel mai iubit dintre pmnteni (1980), vznd n el o culme a
creaiei lui Marin Preda, o nsumare a tuturor eforturilor de pn acum ale artistului, "un
bildungsroman intelectual", un roman "total", "best-sel-ler-ul pe tema obsedantului
deceniu" etc, cutat cu febrilitate de un public din ce n ce mai mare, cumprat la preuri
de specul din pricina neajungerii ediiei, un roman-eveniment de epoc, n fine, putnd
constitui unul dintre cele mai interesante obiecte de studiu pentru sociologii psihologiei
de mas, ca s nu spunem ai "psihozei". Cci trebuie s recunoatem c la toate acestea a
contribuit mult i moartea cu totul neateptat a scriitorului - n plin maturitate creatoare
- la nici dou luni de la nceputul difuzrii crii.
ntr-un interviu realizat de M. Ungheanu (Luceafrul, nr. 17/1975), Marin Preda ddea
dreptate criticului din Vocaie i aspiraie, mrturisindu-se din nou: "Teza dumneavoastr
cu privire la vocaie i aspiraie se vede confirmat. Moromeii este romanul vocaiei, dar
ceea ce voiam eu s fac n continuare, pornind de la el, reprezint aspiraie". Ei bine,
trecnd prin experiena Marelui singuratic, a Risipitorilor, a Delirului, i mai ales a
Intrusului, dup toate aparenele scriitorul i-a atins din plin inta "aspiraiei" prin Cel mai
iubit dintre pmnteni. Aflat n nchisoare, n ateptarea procesului i verdictului pentru
omucidere -fptuit ns n legitim aprare - Victor Petrini, eroul principal, i povestete
viaa, avnd ca fundal central deceniul al Vl-lea, cruia i face la rndu-i procesul,
scrutnd totodat condiia uman n general. Destituit din postul de asistent universitar, n
urma unor excese de zel i a unor mainaii carieriste (dar rmas n continuare un
intelectual i un filosof, scriind chiar unele eseuri inute n sertare), suspectat a fi

participat la aciunile unor contrarevoluionari, arestat i condamnat la munc silnic ntro min (unde fusese nevoit, spre a supravieui iari, s ucid un torionar nrit, crim
rmas nedescoperit), eliberat dup trei ani i pus s practice meserii dintre cele mai
nepotrivite pentru ei, de la contabil la "Oraca" pn la "deratizator" n echipa condus de
fiorosul, grotescul Bacaloglu, Petrini este mpins mereu n "situaii limit", ncercat la
punctele cele mai de jos ale decderii condiiei umane, fcut s reziste, s ias nvingtor,
n plan spiritual, se nelege, prin voin, tenacitate i raiune ndreptat mpotriva a tot
ceea ce este "agresiv". Nu au dreptate deloc cei care reproeaz scriitorului cum c personajul nu se comport ca un "filosof, ca un "universitar" care cunoscuse la un moment
dat pe Lucian Blaga (evocat de altminteri n roman; ntmplrile se petrec, n parte, la
Cluj). Mrturisim c noi nine am fost stpnii de acest sentiment, c Petrini nu se
comport ca un "intelectual". Relund lectura, lectura integral a operei lui Marin Preda,
plasnd-o n epoc, innd seam de temperamentul scriitorului i, mai ales, de inta pe
care i-a propus-o - de a prezenta soarta unui om din zilele noastre, a unui om mai nti i
numai n al doilea rnd a unui intelectual, a unui om care vrea din rsputeri s
supravieuiasc - ne-am cenzurat prerile.
Situaiile n care e pus eroul sunt att de tari, att de mpinse la-limit, nct el nu se poate
comporta altfel (mai ales c n el slluiete chiar Marin Preda!). S evocm doar cteva
din zguduitoarele pagini, parc i cu dorina de a trimite pe cititori din nou la ele: Stnd la
nchisoare, nainte de a fi trimis la mina de la Baia Sprie (cap.IV, vol.II), la un loc cu nite
"foti" minitri, subsecretari de stat, patroni de uzine, bancheri puternici, generali etc,
Victor Petrini constat (nu constat raionnd deductiv, ci vede) cum un ins care pe
vremuri, la recepii splendide, consuma icre negre, pstrug, ceg ori cine tie ce
delicatese stropite cu ampania cea mai scump, poate deveni foarte bine o epav
hmesit de foame, cu pungi sub ochi, rvnind la un castron cu ceva murdar n el ori la un
mizerabil chitoc de igar, de care, nu se tie cum, fcea totui rost poetul bucuretean,
"un ins nalt ca o prjin, semnnd cu o barz" (bgat i el la zdup pe opt ani, pentru c
plasase ru bancurile nscocite de Ion Barbu i de "covrigarii din Geti", nite critici,
rmai totui liberali)."
( Ion Rotaru )

"Cel mai iubit dintre pmnteni (1980) e romanul unor experiene fundamentale de via,
romanul unor triri eseniale. Titlul ascunde, iari ca i Bietul Ioanide, o ironie. Eroul
principal, Victor Petrini, e un asistent la Facultatea de Filosofie, care a fptuit o crim i
n nchisoare, n ateptarea procesului i a sentinei, povestete circumstanele care l-au
condus la neateptata fapt, un memoriu la persoana nti. Desfurat pe fundalul
deceniului VI, memoriul scruteaz condiia uman. Petrini a scris un eseu despre ceea ce
el numete o nou gnoz "care s redea integritatea contiinei umane n faa universului",
pornind de la ideea c "omul este liber n sine i pentru sine i singur acest concept este
izvorul dreptului i al creaiei spirituale". Alt eseu al su se intituleaz Era ticloilor,
eroul fiind n plus de prerea c orice poate fi trit, ns nu oricum. Romanul are zece
pri repartizate n trei volume, din care primul i o mare parte din cel de-al doilea se
refer la iniierea erotic a lui Petrini n liceu, la Universitate i apoi ca universitar, cnd
ntlnete pe Matilda, soia poetului neieit nc de sub autoritatea patern, Petric
Nicolau. Petrini desface cuplul nereuit al poetului cu arhitecta Matilda (inversare a
situaiei din Bietul Ioanide), antrenndu-se ntr-un adevrat comar matrimonial, fiindc
Matilda (una din cele mai interesante figuri feminine din literatura romn) e o femeie de
o incredibil vitalitate, acaparant, imprevizibil, visceral violent, agresiv, obstinat,
trecnd brusc de la tandree la ur, expresie a unui suflet total iraional, obscur i absurd.
Fetia care se nate din aceast uniune, Silvia, nu ntrete legtura, ci mai curnd i
desparte pe cei doi, mai ales cnd Victor e nvinuit de participare la isprvile unei bande
contrarevoluionare, arestat i condamnat s lucreze trei ani ntr-o min de plumb. Va
ucide acolo un torionar, apoi, eliberat, degradare crescnd a condiiei sale, se va angaja
ntr-o echip infernal-hilariant de deratizare, prilej pentru autor de a nfia indivizi
abrutizai precum Bacaloglu sau Calistrat, ori pstrnd i sub crusta abjeciei un rest de
umanitate, precum Vintil. Matilda prsete pe Victor pentru un om al puterii, Mircea,
care admitea c universitarul nu avusese legturi cu "sumanele negre", dar nu era sigur c
n caietele sale confiscate la percheziie nu erau gnduri periculoase pentru ordinea
social. Tot un fel de trdare e aceea a prietenului Ion Micu, critic al exceselor de tot
felul, dar partizan al ideii c mai nti de toate trebuie s supravieuieti, n sfrit, Petrini
ajunge contabil la "Oraca" (iari ironie) i se ndrgostete de o casier, Suzy Culala,
fiica unui industria, exmatriculat din facultate din acest motiv. Suzy pare ntruchiparea

idealului regsit i Petrini rezist ncercrilor Matildei, divorat de Mircea, de a-1

readuce lng Silvia, pn cnd, invitat la schi, e ntmpinat pe prtie de inginerul
Pencea, soul nemrturisit al noii iubite pe care, atacai, e nevoit s-l arunce din cabina
telefericului, s declare apoi crima i s fie din nou nchis".
( Al. Piru )
"Oper epic de mare ntindere, cu numeroase personaje surprinse n episoade dramatice,
zguduitoare sau ilariant-groteti, cronic a unei ntrgi perioade istorice, romanul Cel mai
iubit dintre pmnteni e totodat o mrturisire fcut la persoana nti, n mprejurri
decisive pentru existena unui om. El se simte mpins n chip firesc s amestece
evenimentele politice contemporane i figuri notabile ale vremii cu datele biografiei sale,
s istoriseasc ntmplri trite nemijlocit, intimiti conjugale i fapte de o influen
covritoare asupra vieii sociale, s-i comenteze experiena adunat pe toate planurile
existenei".
( Ov.S. Crohmlniceanu ).