CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI DE MARIN PREDA -

CARACTERIZARE DE PERSONAJ VICTOR PETRINI

Ca instanta definitorie a comunicarii narative sau fiinta de hartie cum il

statuteaza Roland Barthes, personajul literar a reprezentat intotdeauna o ipoteza
de gandire si de lucru pentru marii scriitori de proza, indiferent de epoca sau
ideologia estetica sub egida carora s-ar fi aflat.Literatura postbelica nu face
exceptie de la aceasta tendinta comuna creatorilor de frumos literar. In aceasta
epoca, sub semnul ingerintei nefaste a factorului politic in toate sectoarele vietii,
literatura va fi stratificata in trei directii: subcultura sau literatura proletcultista,
adica aceea afiliata ideologiei comuniste si care nu reprezinta o literatura
autentica, o literatura care combina traditia interbelica incluzand scriitori care au
publicat si inainte de razboi ca Sadoveanu, Calinescu, Eliade si care mentin
stacheta valorica ridicata oferind un termen de comparatie, si o literatura moderna
sincronizata cu valorile literare universale, caracterizata printr-un stil conotativ
subliminal si care se naste initial din nevoia de a pacali cenzura, directie
reprezentata de Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Marin Preda.
Operele acestora reprezinta locatia unei galerii impresionante de personaje. Intre
acestea se evidentiaza Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pamanteni de
Marin Preda. Fiind un succesor al realismului promovat de Flaubert, Tolstoi,
Balzac, Marin Preda scrie si publica in timpul dictaturii comuniste, cand curentul
dominant este realismul, uneori cu tendinte naturaliste. Aceasta opera alaturi
de Morometii, Risipitorii , Intrusul , Marele singuratic, Delirul , a
imbogatit patrimoniul literaturii roma 525c28f ne salvand-o de la macularea la
care o condamnase istoria. Prin marimea substantiala, prin complexitatea in raport
cu celelalte specii literare inrudite, prin dezvoltarea unei problematici grave, prin
naratiunea fictiva in care actiunea dominanta, bazata pe evenimente reale, se
desfasoara pe mai multe planuri, fiind sustinuta de numeroase personaje bine
individualizate si antrenate de o intriga complicata, Cel mai iubit dintre
pamanteni - 1980, este un roman din punctul de vedere al incadrarii in specia
literara. Acesta ocupa o pozitie singulara in cadrul literaturii romane prin
complexitatea de formula si metoda, dar si prin personajul Victor Petrini, tipul
omului care si asuma totul.

Ca orice personaj literar si acesta va fi construit pe baza a doua

coordonate intrinseci : ca instanta narativa si ca referent uman. Astfel, primul
parametru ce intregeste portretul acestuia vizeaza incadrarea sa estetica, calitatea
sa de personna. Astfel, din acest punct de vedere, Victor Petrini este un
personaj principal, datorita ocurentei in discursul narativ, central, gratie rolului
dominant detinut in transmiterea mesajului operei, protagonist, reprezentand
pivotul diegezei si tridimensional, evoluand pe parcursul discursului narativ.
Aceste trasaturi definitorii ale personajului se evidentiaza pe baza diegezei
integrate celorcapitole care graviteaza in jurul sau , diegeza care este practic un
simplu schelet, deoarece fiecare intamplare genereaza un moment de reflectie si in
acelasi timp de interpretare pluralista : personajul-narator al romanului, Victor
Petrini, tipulintelectualului lucid ofera o perspectiva subiectiva asupra
intamplarilor. Spre deosebire de Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi, in care exista perspectiva subiectiva si la nivel de interpretare, romanul
lui M. Preda este mai obiectiv, personajul povesteste o intamplare, dand mai
multe interpretari, iar celelalte personaje au pareri diferite. Expozitiunea este
marcata de prezentarea lui Victor Petrini, aflat in detentie, fiind acuzat de crima,
care isi povesteste intreaga viata. Incipitul romanului se suprapune cu finalul,
opera fiind intoarsa in trecut , element prin excelenta de modernitate. Prima
parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini,
petrecuta inaintea si in vremea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Crescut intr-
un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor
Petrini devine un adolescent dur si turbulent, ocolit de fete carora le era frica de el
si urat de colegi pentru gandirea sa transanta. Prima parte a volumului intai ar
putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar. Din aceasta formare face parte
si initierea erotica - episodul legaturii cu Nineta Romulus - sfarsita curand prin
plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de
Litere si Filosofie din acelasi oras, devenind un student stralucit. Traieste o noua
iubire pentru o frumoasa colega, Caprioara, dar nunta proiectata nu are loc: dorind
sa scape de o sarcina, amintire de la un medicinist, fata moare in timpul
interventiei. Trupul ei nu este gasit in ciuda anchetei care se face de autoritati.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala
unde-l are drept coleg pe Petrica Nicolau, care ii devine prieten. Invitat intr-o zi la
masa in casa acestuia, Victor se indragosteste de Matilda, sotia lui Petrica. Dupa
doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu
Matilda si se muta in somptuoasa ei casa. Intelectuala si ea, fiind arhitecta,
Matilda nu poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei, care devine asistent
universitar. In plus, femeia are destule momente in care isi arata adancurile urate
ale sufletului sau abisal devenind parca un alt om. Noul decan al facultatii in care
preda si Petrini este un anume Vaintrub, medic stomatolog devenit peste noapte,
profesor de marxism. Tot acum marele poet filosof, Lucian Blaga, este inlaturat si
inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul de
invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul, devenit secretar
de partid; din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea
Neagra, pe santierele caruia este reprimata intelectualitatea romaneasca, greselile
acestui partid fiind evidentiate obiectiv. Arestarea lui Petrini chiar in seara
botezului fiicei sale, Silvia, puncteaza intriga romanului. Victor Petrini este acuzat
ca ar fi facut parte din miscarea Sumanele negre de esenta antimaghiara,
deoarece autoritatile descopera intr-o scrisoare primita de acestia de la un prieten
asertiunea astept ordonantele dvs , reminescenta a unei glume din adolescenta.
Fiind inteleasa tendentios, este condamnat si ajunge in minele de plumb din Baia
Sprie. Victor Petrini il ucide pe gardianul care il dadea in fiecare noapte la carcera
numai in camasa, in luna februarie, dorind astfel sa-l omoare. Petrini il impinge in
abisul intunecat al minei, salvandu-si astfel viata. Eliberat dupa trei ani si trei luni,
nu mai poate fi reintegrat in invatamant, fiind obligat sa intre in echipa de
deratizare a orasului, evidentiindu-se astfel procesul de reprimare a intelectualului
in regimul comunist. La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda,
deranjata de noua pozitie sociala a acestuia, divorteaza si se casatoreste cu Mircea,
activist de partid de rang superior. Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la
intreprinderea Oraca, incercand sa ramana om intr-o lume absurda. In finalul
volumului al doilea, este evocata moartea mamei lui Petrini. Volumul al treilea
prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii. Suzy Culala, noua iubita a
acestuia, isi ascunde statutul social, fiind casatorita cu un inginer dipsoman, numit
Pencea. In timp ce se afla la munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana la cabina
telefericului, de catre Pencea, care este hotarat sa-i ucida, fapt ce constituie
punctul culminant al actiunii. Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe
dipsoman. Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei
fiind cel in care isi scrie jurnalul. Finalul il evoca pe acest om, batut de soarta si
in perioada urmatoare eliberarii : scapa de iubirea-iluzie prin plecarea din tara a
lui Suzy si se pregateste sa-si publice cartile. La numai 35 de ani, personajul
intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern, opera avand un final deschis
si memorabil prin caracterul definitiv, atingand astfel monumentalul: daca
dragoste nu e, nimic nu e .

Al doilea parametru pe care este construit personajul vizeaza statutul sau

de referent uman, persoana , fiinta pe care o imagineaza.Aceasta se va
intregi in mod evident pe baza portretului fizic si a celui moral. Portretul fizic al
personajului este mai degraba un crochiu decat o prosopografie riguroasa, dedus
din spusele Caprioarei : sa-ti scoti din cap ca esti cum ai zis , Petrini
marturisindu-si parerea despre faptul ca este urat. Portretul moral sau ethopeea
este construita dominant pe baza caracterizarii indirecte , trasaturile morale ale
acestuia deducandu-se din faptele si vorbele personajului. Acesta fiind in mod
implicit si narator, se gasesc accidental si secvente de caracterizare directa,
adica de autocaracterizare. Victor Petrini este profesor universitar intr-un oras
transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuie sa tina locul
spovedaniei dinaintea mortii dictate de un verdict posibil. Din paginile lui se
incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care cauta in
scris o modalitate de izbavire, eroul rememorandu-si greselile, incercand sa
stapaneasca mecanismele producerii lor prin constientizarea si descrierea
acestora din perspectiva analizei psihologice intreprinse asupra propriului
eu .Aflat intr-o situatie limita a vietii, asteptand condamnarea la inchisoare pe
viata, el isi regaseste astfel intreaga existenta condusa de o soarta nemiloasa si
atotputernica, asa cum se intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de
vedere, Victor Petrini este un personaj tragic. Prenumele primit la botez ar fi
trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa asteptat pana la
sfarsitul romanului. Ca si titlul operei, prenumele este o ironie, Petrini fiind
mereu un mare invins. Caracterizarea personajului este dominant indirecta,
realizata prin prisma faptelor si modului de a vorbi. Ca eroii camilpetrescieni,
Petrini este un intelectual de elita, iar numeroasele citate si referinte la Platon,
Socrate, Spinoza, ii atesta aceasta calitate. Ganditor profund, asa cum reiese din
discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, dar mai ales din numeroasele sale
pagini in care analizeaza viata si lumea, Victor Petrini este un idealist, pentru el
sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre, traind complexul unei
adevarate caderi luciferice. Cea dintai dintre acestea o constituie istoria
aberanta al carui martor este. Onest in gandire, si in relatiile cu ceilalti oameni,
Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista: inlocuirea marelui filozof si a
altor profesori renumiti in facultate, condamnarea lui pentru dogme. Cu toate ca
incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat deoarece
muncile pe care le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator. A
doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire in care
se refugiaza. Autocaracterizarea il defineste definitiv insa eu sunt omul care
isi asuma totul va afirma intr-o conversatie, avand capacitatea de a identifica
in aventura existentiala aventura constiintei,incercand sa-si explice intransigenta
fata de ideea compromisului si a coruptiei pe care ceilalti le accepta cu
nonsalanta. Om de o buna credinta, onest si deloc lipsit de curaj, suporta cu
stoicism loviturile. Asaza pe lume o privire patrunzatoare si uneori aspra, dar nu
se cruta nici pe sine. Dorinta cea mai mare care-l anima este aceea de a intelege
si e patruns de credinta ca se poate obtine fericirea prin iubire. Viata nu i-a
implinit dorintele si Petrini a esuat acolo unde tinea cel mai mult sa reuseasca.
Dar nu pierde credinta lui dintai. Eroul este, in felul lui, un ultim dintre drepti,
manat, cum spune, nu de iubirea aproapelui ca acela din Biblie, dar de eros, ca
principiu fundamental al universului. Omul e o divinitate inlantuita de puterea
conditiilor, afirmase Marin Preda, iar din aceasta perspectiva Petrini este un
personaj tragic, individul confruntat cu istoria, asemenea altor personaje ale
romancierului. Fraza finala inscrisa in ampla confesiune a naratorului-personaj:
daca dragoste nu e, nimic nu e, o parafraza a cuvintelor Sf. Apostol Andrei din
Epistola I catre Corinteni, daca dragoste nu am, nimic nu sunt, dar fara
semnificatia lor biblica, este sugestiva pentru destinul personajului.

Cele doua mari evenimente sufletesti care i-au marcat destinul

sentimental, au fost, pe rand, iubirea pentru Matilda Nicolau si pentru Suzy
Culala. Eroul si-a dorit cu disperare ca fiecare dintre cele doua femei ale vietii
lui sa faca din el cel mai iubit dintre pamanteni, dar a esuat. Cuplul format din
Petrini si Matilda Nicolau, fosta sotie a prietenului sau, traieste o pasiune
abisala dusa pana la limitele insuportabilului. Lucididatea ambelor personaje
le-a amplificat forta pasiunii, dar nu le-a aparat sentimentele de neintelegere,
suferinta si decadere morala. Izbucnirile Matildei ating uneori forma
dementialului, insa motivatiile eroinei raman obscure. Matilda este o femeie
puternica, cu o mare vointa si cu un comportament contradictoriu, trecand cu
facilitate de la tandrete la manie si chiar la respingerea brutala a iubitului ei. Este
infatisata in patru mariaje succesive, dar adevarata dragoste o traieste alaturi de
Victor Petrini. Esecul cuplului s-ar putea datora faptului ca Matilda era o
arhitecta inteligenta si informata, dar nu si o personalitate intelectuala cu forta
speculativa, care sa aiba acces la idee. Prietenia intelectuala sustinuta prin
intermediul pasionantelor discutii dintre tanarul filosof si profesorul de literatura
romana, Petrica Nicolau, sau dintre protagonist si Ion Micu esueaza din motive
distincte. Daca pe Nicolau l-a tradat Petrini, indragostindu-se si casatorindu-se
cu fosta lui sotie, Ion Micu s-a dovedit las si nu l-a sustinut pe Petrini in
momentele dificile ale captivitatii sale. Adevaratul prieten pentru erou, cel care
i-a pledat cauza, l-a sustinut moral si l-a abatut de la ideea sinuciderii, a fost
avocatul Ciceo. Suflet contemplativ, Petrini continua sa creada in valorile
spirituale si se conduce in viata dupa norma morala, pe care o aplica in chip
consecvent. El devine fericit in nefericirea lui, atat timp cat zeii vietii spirituale
nu il parasesc. A intelege si a contempla asupra ceea ce a inteles, constituie
sansa de a trai cu demnitate. Indiferent de ceea ce pateste, cu voia sau fara voia
lui, el trebuie sa constientizeze.

Dar personajul nu se intregeste numai pe baza diegezei si a nexurilor pe

care le opereaza cu celelalte personaje, ci si gratie tehnicilor si procedelor
narative uzitate, menite al individualiza. Astfel, intre acestea un loc deosebit il
ocupa tehnica basoreliefului deoarece toate personajele, prin faptele si replicile
lor au menirea de a-l proiecta pe fundal. De acest lucru tine motivatia artistica a
operei, felul in care naratorul a stiut sa contureze totul astfel incat din opera sa
personajul sa iasa in evidenta si sa se pastreze prin puternica impresie pe care o
produce asupra lectorului. Ineditul constructiei este conferit de faptul ca incipitul
este suprapus finalului.Intamplarile din roman sunt relatate in cea mai mare
parte la persoana I, din perspectiva personajului-narator, pana la capitolul al XIII
lea din volumul III, perspectiva fiind homodiegetica, cu narator intradiegetic.
Pe parcusrul capitolelor al XIII-lea pana la XVIII-lea, perspectiva devine
heterodiegetica, naratiunea fiind continuata de Ciceo, care relateaza in pozitie
intradiegetica. Conform spuselor lui Ciceo, Petrini n-a avut puterea sa scrie
decat ce l-a facut fericit . Insa nu Ciceo incheie naratiunea, ci revine Petrini
pentru a da o solutie dramei in care a intrat fara voia lui. Incepand de la capitolul
al XVIII-lea este reluata perspectiva autodiegetica. Naratiunea este arborescenta,
specifica romanelor subiective, fiecare intamplare povestita generand ample
momente de meditatie, avand la baza o problema esentiala. In subtext, este
grefata o dimensiune gnomica, romanul fiind o culegere de invataturi morale.
Tiparul narativ este cel auctorial, in depozitie stie tot ce s-a intamplat cu
Matilda, intrerupt uneori prin fragmente de tipar auctorial. Personajul narator da
indicii asupra diegezei contemporane naratiei in timpul vizitelor lui Ciceo si in
cazul povestilor pe care acesta i le aduce lui Petrini, referitoare la desfasurarea
procesului. In tiparul narativ auctorial, focalizarea este neutra sau zero, naratorul
stiind mai mult decat personajele si timpul dominant este imperfectul, un timp al
rememorarii. Focalizarea este interna sau fixa cand naratorul stie cat personajul
si timpul prezent este utilizat in tiparul auctorial. Tehnicile dominante ale
romanului sunt metoda jurnalului, dar bazat pe memoria involuntara deoarece
uneori intamplarile nu respecta cronologia, tehnica contrapunctului, mise-en-
abime in raport cu titlul care condenseaza semnificatia intregului roman prin
replica: cel mai iubit dintre pamanteni a lui Suzy. Se regaseste si monologul
interior al personajului principal, rostit in inchisoare. Naratorul implicat,
dramatizat, faptul ca personajul isi tradeaza intentia de a scrie, este prezent si el,
fiind numit romancier virtual N Manolescu.

Ultima creatie a lui Marin Preda, romanul Cel mai iubit dintre
pamanteni , a reusit astfel sa analizeze istoria dramatica a epocii stalinist-
comuniste, prin dezvaluirea eroului principal, Victor Petrini. Romanul este
confesiunea unei dramatice captivitati si dezvaluie framantarile interioare ale
constiintei umane care a luptat impotriva dogmei comuniste si contra absurdului
socio-moral aferent acesteia.