Email: info@pdfcoffee.

com  Login  Register  English

Home / Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni Viziunea Despre Lume Si Caracterizarea Lui Victor Petrini

Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni Viziunea Despre Lume Si

Caracterizarea Lui Victor Petrini
 Author / Uploaded

Stefyzu Stefan

 

CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI Subiectul romanului Apărut în 1980, cu puţin timp înainte de moartea autorului, acest roa

Our partners
Views 824 will collect data and use cookies
for
 ad personalization
Downloads 31 and measurement. Learn
how
 we 82KB
File size and our ad partner Google, collect and
use /data.
 Report DMCA 
Copyright Agree & close

 DOWNLOAD FILE

Citation preview

CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI Subiectul romanului Apărut în 1980, cu puţin timp înainte de moartea autorului,
acest roaman este unul total, reunind mai multe tipuri ale aceste specii epice : jurnal, roman de dragoste, social, politic,
eseistic, psihologic. În cele zece părţi, ce alătuiesc trei volume, autorul dezvoltă tema raportului dintre fiinţă şi destin, în
mâna căruia omul devine o jucărie. Romanul a fost descris de Eugen Simion drept “ romanul unui destin care îşi asumă
o istorie, romanul unei istorii care trăieşte printr-un destin ”. Spre deosebire de restul romanelor, Cel mai iubit dintre
pământeni devine o replică dură a realităţii. Mai întinsă ca în oricare alt roman al scriitorului, partea eseistică e încadrată
în această trilogie de o pictură veridică a vieţii de ocnă, de o secţiune largă a climatului societăţii româneşti a deceniului
al şaselea, cu pătrunderi revelatoare în culisele istoriei şi, în paralel a vieţii conjugale. Sunt reluate teme şi motive
prezente în roamanele anterioare, excepţie făcând Moromeţii. Astfel, autorul dă naştere unui roman arborescent, “ frescă
a unei lumi şi analiză a unui eşec în dragoste, cronică de familie şi spovedanie a unui învins “ (Nicolae Manolescu ).
Romanul este un jurnal, o confesiune conştientă, scrisă la persoana I, a unui om pe care soarta l-a ocolit de nenumărate
ori. Intelectual de formare filozofică, Victor Petrini e asemenea lui Nicolae Moromete – o conştiinţă frământată de un
imaginativ utopist , obsedat de ideea unei “ noi religii ”, a unei “ noi gnoze ” care, “ pornind de la descoperirile ştiinţifice ar
elibera omul de treabă, de neliniştea cosmică, într-o lume în care Dumnezeu, îmbătrânit nu-i mai poate alunga
singurătatea sa înspăimântătoare ”. Titlul romanului poate fi descifrat doar la sfârşitul operei: el reflectă o ironie a
destinului. Tocmai cel care ar trebui să fie iubit de semenii lui, nu are parte de această afecţiune şi, cu toate acestea,
speranţa este cea care îl face să fie mai puternic la fiecare încercare a vieţii. Alături de speranţă apare, ca în cazul omului
intelectual, şi conştiinţa faptului că acest itinerariu al omului prin viaţă nu poate fi schimbat : “ Mulţi dintre semenii mei
au gândit poate la fel, au jubilat ca şi mine, au suferit şi au fost fericiţi în acelaşi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al
acestei iubiri descrise aici şi nu al iubirii aproapelui , n-a încetat şi nu va înceta să existe pe pământul nostru, să moară
adică şi să renască perpetuu.” . Finalul romanului vine în antiteză cu începutul trist, în care ideea morţii îşi pune
amprenta încă din primul paragraf. Intrat fără vină în închisoare, Petrini nu poate prin forţa lucrurilor decât să dea alt
curs interogaţiei mentale şi tuturor preocupărilor de natură cerebrală, obiectul acestora devenind destinul omului
individual şi, mai ales situaţia intelectualului în contextul social comunist. Experienţele trăite în această perioadă a vieţii
lui ilustrează pe viu reflecţiile autorului, reflecţii regăsite în eseul Era ticăloşilor. Prima parte a romanului descrie tinereţea
lui Petrini, petrecută înainte şi după Primul război mondial. Adolescentul trăieşte acut sentimentul izolării, atât în liceu
cât şi în facultate. De aceea, experienţele erotice lasă în sufletul său urme ale unui eşec resimţit din plin. A doua parte a
romanului înfăţişează relaţia înainte de căsătorie cu Matilda. Pregătindu-se pentru a intra în învăţământul superior, el
predă la o şcoală generală unde are drept coleg pe Petrică Nicolau, singurul lui prieten din acea perioadă, fostul soţ al
viitoarei lui soţii. Această parte a romanului corespunde unui segment al ideii de roman de dragoste. Imaginea Matildei
suferă transformări uluitoare, feminitatea ei masculinizându-se treptat în ochii personajului, o dată cu trecerea timpului.
Următoarele părţi sintetizează , în paralel cu povestea cuplului Matilda-Victor, aspecte ale vieţii sociale ale momentului,
dar, în primul rând, suprinde realitatea vie a domeniului universitar al vremii când, ca să te încadrezi în şablonul celor ce
deţineau puterea, trebuia să te automutilezi, să intri de bună voie într-un pat al lui Procust . 1

Lumea lui Petrini este confirmată prin prezenţa unor personaje veridice, cum ar fi Lucian Blaga, dar sub masca unor
colegi de la universitate. Acest tablou al vieţii univesitare va fi întregit prin amintirile iubitei lui Petrini, Suzi, din volumul
al treilea. Petrini resimte absurditatea timpului său chiar în seara botezului fiicei sale, Silvia, când va fi arestat. Volumul al
II-lea începe cu interogatoriile deplasate, el fiind învinuit că ar fi făcut parte din mişcarea grupării Sumanele negre. Cu
toate că nu este vinovat, el va fi condamnat şi va ajunge în minele de plumb de la Baia Sprie. Aici vom descoperi o nouă
faţă a personajului, care va ucide un gardian pentru a-şi salva propria viaţă. Moartea acestuia va fi considerată un
accident de muncă, însă vina îl va urmări toată viaţa pe Petrini. După trei ani şă câteva luni el va fi eliberat, însă nu se va
putea întoarce în viaţa universitară şi va fi nevoit să coboare până la o ultimă treaptă a vieţii sociale – va intra într-o
echipă de deratizare. Acest al doilea volum al romanului ilustrează în detaliu viaţa socială şi politică a acelei perioade. Al
doilea volum se va încheia cu rememorarea amintirii morţii mamei lui, ce va lăsa un gust amar pentru întreaga viaţă a
personajului. Al treilea, şi ultimul volum,al romanului, ne prezintă un Petrini ce se reîntoarce la iluzia existenţei unei iubiri
pure, idealiste. O întâlneşte pe Suzi Culala, însă povestea lor de iubirea şi lupta pentru a supravieţui acestei poveşti va fi
cea care îl va arunca în temniţă din nou. Uciderea soţului iubitei lui şi mărturisirea acestui delict sunt cauzele pentru
care, Petrini, cel ce scrie, este închis. Finalul romanului evocă un Petrini liber, atât fizic, dar mai ales spiritual, prin
înţelegerea că iubirea nu este decât un mit şi că aceasta va dăinui mereu. Ne înfăţişează un om decis să-şi reia viaţa,
acest lucru însemnând publicarea manuscrisului. Tehnica folosită de autor este cea a retrospectivei, eroul ( închis pentru
crimă ) povestindu-şi întreaga viaţă. Retrospectiva este una cronologică, episoadele narative se succed logic. Începutul
romanului lasă impresia unei abandonări totale a personajului narator: ideea morţii trimite dincolo de timp şi spaţiu.
Observăm că nu doar verbele descriu ideea temporalităţii. Exemplu relevant avem chiar din primul rând al romanului: “
Moartea e un fenomen simplu în natură…”. Fenomenul morţii echivalează cu încercarea de ieşire din timp, căci sfârşitul
ar trebui să însemne chiar moartea timpului. Dar este adevarată oare această afirmaţie?...Murind, învingem
timpul?...Sincer, cred că moartea e bătălia finală a omului cu timpul, lupta în care noi pierdem, căci timpul nu are viaţă,
el se naşte o dată cu noi şi ne depăşeşte, devine atemporal. Recitind cu atenţie prima pagina a romanului, mi se creează
impresia unui timp abstract, interior. Cu toate acestea, cunoscând subiectul romanului analizat, ştiu că personajul este
bine ancorat în realitate. Poziţia lui în raport cu temporalitatea este bine determinată: un timp prezent - în care el este
lipsit de libertatea fizică, un trecut pe care, în liniştea ceululei îl rememorează şi bineînţeles, proiectarea unui viitor ,
reprezentat de imaginea Silviei, fetiţa lui. Însă proiectarea acestui viitor de care vorbeam devine din ce în ce mai vagă din
momentul în care apar inserate în text adeverbe iterative periodice ca : “niciodată”, “curând”. Periodicitatea lor , deşi este
una regulată, sugerează neclaritatea, nesiguranţa de sine şi de ceea ce reprezintă el, personajul, în acest univers. Teama,
de multe ori mascată, se intrevede din aceste reacţii spontane, trădată de tonul grav, nesigur al vocii lăuntrice a
personajului . Remarcam aceste prime pagini de început ale romanului că inserarea unor verbe la viitor ( “va apărea”,
“voi trăi” ) intră în contrast cu ideea morţii descrisă ulterior şi cu verbele la timpul perfect compus ( “am avut”, “am mai
fost condamnat” ), luminând melancolia ce stăpânea. Acest viitor incert contrabalansează ideea funestă a sfârşitului şi
oferă conştiinţa faptului că trecerea timpului nu-l poate ucide spiritual, chiar dacă va lăsa urme asupra aspectului
palpabil al vieţii. Aşa numita întoarcere în timp, prin aceste rememorări succesive şi cronologice se raportează mereu la
prezent, de aceea se induce o acută senzaţie de privire a formelor temporale ca pe o “ evadare

din timp “, din spaţiul realităţii. Astfel, prezentul fizic se prelungeşte mereu în trecut şi în viitor, evitându-se actualitatea.
Când personajul narator are conştiinţa faptului că scrie despre propriul trecut, îşi impune să folosească toţi indicii verbali
la o formă a trecutului ( “am fost un adolescent dur şi turbulent”, “ am fost pedepsit”, “eram un elev bine pregătit” ), însă
această forţare nu face decât să trădeze impresia pe care el, cel lipsit de libertate, o are despre cine era tot el, însa cel
liber, într-un trecut mai apropiat sau mai îndepartat. Notele devin astfel subiective, imaginea însăşi devine o copie a unei
realităţi trecute prin filtrul personajului narator, martor al trecerii propriului timp. Petrini, cel ce scrie, este prins într-un
timp aparent static, în spatiul închis al celulei sale. Timpul nu poate fi măsurat şi perceput decât subiectiv, iar
modalitatea cea mai la îndemană pentru personaj, de a-l percepe, este eliberarea de el prin scris. Unul dintre episoadele
semnificative ale romanului este povestea de dragoste dintre Petrini şi Căprioara. Întregul episod este povestit fără
întreruperi. Scindările sunt date însă de inserţiile ce reflectă judecata lui de om matur – judecata celui ce scrie aceste
memorii. Povestea este privită prin ochii lui Petrini cel de acum, nu ai tânărului student pasional, din trecut. Acest fapt
este argumentat de reflecţii ca : “ Dacă am rămâne la această seninătate, care ne atinge ca o aripă dulce, sufletul! E cel
dintâi adevăr, cel adânc, care nu doare.” Petrini povesteşte pe foaia de hârtie ceea ce îi povestise, în trecut,
anchetatorului. Lectorul este lăsat aproape un întreg capitol să înţeleagă că Petrini i se adresează lui, în mod direct. Însă
intervenţia bruscă, în capitolul al XIII-lea ( Prima parte a romanului ), a anchetatorului şi explicaţia dată de personajul
narator, elucidează această situaţie. În această parte a textului, formele verbale îşi pierd rolul esenţial După ce termină
“episodul tragic” cu Căprioara, cu care se încheie şi prima parte a romanului, el pune în balanţă trecutul unui tânăr
imatur în gândire cu prezentul bărbatului de acum: “ Un gând proaspăt mă izbeşte însă acum cu putere ( şi nu m-a izbit
atunci, ce curios! )…” ( cap.XIII, prima parte ). Partea a două începe cu plasarea evenimentelor într-un trecut suspendat,
aparent nedeterminat, datorită formelor verbale la imperfect ( “era”, “trebuia”, “se termina” ). Raportarea la timpul
realităţii trecutului se face prin precizarea unor evenimente verosimile din istorie : “ Era chiar în anul când războiul se
termina…” Petrini pare a-şi crea un timp propriu, o existenţă în care vrea să se autocunoască. Omite verbele la viitor, iar
acest lucru evidenţiază teama de care este cuprins, nesiguranţa de a mai fi liber, de a se reintegra în temporalitatea
realului. Ceea ce contează acum pentru el este trecutul, timp relevat prin verbe la imperfect: un trecut segmentat într-o
manieră proprie, căci imperfectul nu mai are rolul de a situa evenimentele în nedeterminat, ci de a scoate cititorul din
propriul timp şi de a-l plasa în contemporaneitatea “evenimentelor”. Autenticitatea personajului este dată de inserţiile în
text a unor detalii biografice ale scriitorului ( “ Dintre profesorii colegi se lipi de mine cel de limba şi literatura română,
autor al unui volum de versuri publicat înainte de război, de către un editor generos din Sighişoara, volum intitulat în
mod ridicol Glod şi empireu de azur (cap I partea a II-a ). Personajul Petrini, eroul amintirilor sale, este mereu o altă
persoană, într-o continuă devenire.

Viziunea despre lume Timpul scriitorului – este evidenţiat prin aspecte ale unei realităţi recognoscibile, un climat al
socialului communist, în care un individ intelectual nu are liberatatea de a se exprima, de a-şi face cunoscute propriile
trăiri. Indici ai timpului scriitorului sunt redaţi prn inserţii ale unor aspecte ale realităţii. Un exemplu relevant este scena
arestării lui Petrini din noaptea botezului fiicei lui. Modul de

comportare al “ oamenilor legii ” ilustrează o realitate terifiantă, în care predomină autoritatea: “ Ea tresări. < Sună cineva,
zise, cine poate fi la ora asta?> şi curioasă se ridică să vadă cine e. Auzii aproape imediat bocănituri de încălţăminte grea
urcând scările. Cine dracu putea să fie? Sării în picioare. Uşa fu dată de perete şi, în hol apărură trei ofiţeri; în urma lor
Matilda, care îmi aruncă o privire neliniştită. (…) < Domnul Petrini,nu?> spuse unul dintre ei, care nu era şeful lor, avea mai
puţine însemne pe epoleţi.< Da, eu sunt, ce s-a întâmplat?> < Găina a ouat> zise şeful lor, un căpitan de rangul doi şi mă
apucă brutal de braţ şi mă împinse spre perete. < Mâinile în sus pe perete, haide, apropie-te, mâinile sus!> (…) Şi cei doi
mă apucară de braţe şi mă duseră …” (vol. I). Limbajul folsit trădează mentalitatea celor puternici, care consideră că au
dreptul asupra tuturor. Un alt episod relevant pentru delimitarea timpului scriitorului - al acelei realităţi ai anilor de
teroare comunistă, este şi descrierea celulei din primele pagini ale volumului al II-lea al romanului: “ Nu la birou, ci pe o
masă ruginită de fier adormisem. Un bec aprins spânzura în tavan. O uşă de metal, nişte pereţi negri şi o ferestruică
înaltă, zăbrelită, îmi amintiră că eram prizonier, că fusesem ridicat deacasă şi că fusesem implicat în afacerea Sumanelor
negre. Mă uitai la ceas: erau orele patru. Începui să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roşu murdar,
pe care mă întinsesem cu paltonul pe mine.” ( vol. al II-lea) Timpul scriitorului mai este reliefat şi prin precizarea unor
evenimente reale, obiective – sfârşitul celui de-al doilea război mondial – “ Era chiar în anul când războiul se termina…” (
vol.I); sau prin prezenţa unor personaje veridice, chiar dacă în text apar sub masca unor nume fictive, pentru a le proteja-
de exemplu imaginea lui Lucian Blaga- profesorul universitar ce este concediat de către conducere. Timpul naratorului
se confundă, în mare parte, cu timpul personajului pentru că, Petrini personajul aflat în central romanului este cel care
îşi povesteşte propria viaţă, narând la persoana I,fiind însuşi protagonistul întâmplărilor. Sunt foarte puţine pasajele în
care se poate face distincţia între Petrini – naratorul şi Petrini – personajul. Un astfel de exemplu este şi scena următoare:
“ Mă trezii fără să fi deschis ochii simţind că am adormit cu capul pe biroul meu cu lumina aprinsă. < Da, gândii, iată, iar
am adormit lucrând, nu e bine, trebuie să fac ca Matilda, să mă culc seara la ora nouă şi să mă scol la cinci, şi până sî plec
la facultate pot lucre mai bine odihnit. E chinuitor să te prindă astfel somnul. Precis că iar am adormit patru, cinci ore în
poziţia asta.> Mă întorsei şi fui mirat că eram totuşi lungit şi nu simţii atingerea familiară a cristalului de pe birou şi a
scaunului de sub mine. Deschisei ochii şi atunci sării brusc în picioare. (…)”( vol. al II-lea,).

Temele posibile ale romanului Romanul “Cel mai iubit dintre paminteni” a fost numit de catre Eugen Simion ca fiind un
“roman total”, deoarece in constructia sa imbina componente de: roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Tot Eugen
Simion afirma ca acesta este “romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un
destin”. Reluind teme din romanele sale precedente (exceptind Morometii), Marin Preda compune un roman
arborescent “fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie a aunui invins” (Nicolae
Manolescu). Fiind o scriere atit de complexa romanului “Cel mai iubit dintre paminteni” i se pot atribui mai multe teme,
in functie de perspectiva din care privim. Una din teme ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul actiunii,
personajul principal, Victor Petrini, intretine mai multe relatii amoroase cu diferite persoane, autorul punind foarte mult
accent pe acestea. Toate idilele sale au loc in momente diferite ale vietii sale si in copnjuncturi socio-politice foarte
variate.

In adolescenta Victor o are ca iubita pe Nineta. Ea isi are un loc aparte in sufletul sau fiind prim femeie care l-a ranit.
Experienta care a trait-o alaturi de Caprioara ne arata o latura realista a lui Petrini profesorul, insa si sentimentala. Cea
mai lunga relatie a sa a fost aceea cu Matilda, fiind si cea mai tumultoasa. Insa ca si in cazul Ninetei, Victor este parasit si
pe deasupra femeia ii ia si fetita. Ultima idila este cea cu Suzi care i-a determinat destinul. Dragostea sa pentru ea l-a
impins pina intr-acolo incit l-a omorit pe sotul acesteia, din cauza ajungind in inchisoare. Un alt punct de vedere din care
poate fi privit “Cel mai iubit dintre paminteni” este acela al romanului politic, deoarece prezinta situatia societatii
socialiste vazuta din ochii unui intelectual. Se face o critica dura asupra dictaturii din acele timpuri, sustinindu-se ideea
ca un stat bazat pe furt, minciuna si teroare nu poate exista mult timp si pina la urma se conduce la propria-i
autodistrugere. Insa acest lucru se intimpla cu costul a multor vieti omenesti si a multor destine. Intilnim multe exemple
ale abuzului puterii in acele vremuri: prima incarcerare a lui Petrini (survenita in intelegerea greista sau voit gresita a
cuvintelor “astept ordonantele dumneavoastra”), functia importanta a lui Amacalitului deoarece sprijinea partidul de
guvernamint, demiterea lui Lucian Blaga din functia de profesor deoarece nu s-a lasat condus de catre putere, etc.
Romanul poate fi privit si ca destinul unui intellectual . In centrul actiunii se afla Victor Petrini, absolvent al Facultatii de
Filosofie. In ciuda calitatilor sale intelectuale extraordinare el este asuprit de catre societate, de catre conducatorii
acesteia. Aceasta idee constituie si subiectul multor poezii: conditia omului de geniu neinteles in mediul in care traieste.
Nici una din cele patru iubiri ale lui Victor nu l-a perceput pe acesta la adevaratul sau nivel si din acesta cauza nu au
putut sta cu el. Matilda insa, spre deosebire de celelalte, are o atitudine zeflemitoare cu privire la sotul ei si cuprivire la
ocupatiile acestuia. Acest lucru se observa cel mai bine dupa ce citeste opera lui “Era ticalosilor”. Ultima tema pe care o
putem defini este cea a prezentarii moravurilor societatii. Se vorbeste mult in carte despre falsitatea regimului politic,
despre modul in care erau redusi la tacere oamenii care aveau ceva interesant de spus, ceva original. Cel mai bun
exemplu care vine intru revelarea acestei idei este destituirea profesorului universitar (Lucian Blaga) care a refuzat
conditiile impuse de catre cei mai mari si a continuat sa faca ceea ce credea el de cuviinta. Tema iubirii este
omniprezenta in roman, ea inglobindu-le pe cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea este singurul lucru care l-a tinut in
viata pe Victor Petrini pe parcursul vietii sale. Ea a fost singura care i-a mentinut aprinsa flacara vietii inauntru sau.
Petrini nu a incetat niciodata sa creada in mitul fericirii prin iubire, a sperat incontinuu ca prin dragoste poate atinge
fericirea si asta l-a definit ca om. CARACTERIZAREA LUI VICTOR PETRINI Marin Preda este unul dintre cei mai talentati
romancieri romini ai secolului XX. El surprinde prin claritatea cu care descrie evenimentele prezentate in cartile sale. In
“Cel mai iubit dintre paminteni” creeaza veritabile “fresce sociale” cum afirma Eugen Simion, uimeste prin modul in care
creioneaza imaginea societatii din acea perioada. Opera sa, avind aceste atuuri si opriindu-se asupra tuturor categoriiloe
sociale, se adreseaza unei mari categorii de oameni. In inchisoare rememreaza intreahga sa viata.Isi aminteste de parinti
apoi de Nineta, prima sa dragoste din adolescenta. Urmeaza relatia cu Caprioara aceasta ranindu-l foarte tare. Ajunge
profesor de filosofie, se casatoreste cu Matilda, sotia lui Petrica un prieten de-al sau, este condamnat pe nedrept
ajungind intr-o mina, apoi la canal. Cind este eliberat Matilda il paraseste luind cu ea si pe fetita lor. Se angajeaza la
Deratizare, Facultatea nemaiprimindu-l inapoi. Apoi ajunge contabil la firma “Oraca”, unde o cunoaste pe Suzy Culala de
care se indragosteste nebuneste, insa in urma unei altercatii cu sotul ei il omoara pe acesta si ajunge la inchisoare.

Personajul central al acestui “roman total” este Victor Petrini, profesor universitar autorul acestui jurnal ce ar trebui sa
tina loc de ultima spovedanie. Petrini, spirit lucid si sincer pina la durere, isi analizeaza viata incercind sa-i descopere
greselile, incercind sa dea un sens existentei sale. El detine rolul de narator, toata actiunea fiind vazuta prijn ochii sai. Se
inscrie in tipologia intelectualului neinteles imopreuna cu alte personaje de-ale lui Camil Petrescu. Caracterizarea sa
este relevata in mod indirect, prin relatiile acestuia cu celelalte personaje. Aflindu-se intr-o situatie limita (condamnarea
pe viata) isi gindeste atfel viata. Se simte prada, ca intr-o tragedie antica, Destinului. Crede ca existenta sa a fost
dominata de o Soarta nemiloasa, facind din el un personaj tragic. Caracterul sau incepe sa fie conturat chiar din primele
pagini, cind aflam ca in adolescenta a avut discutii aprinse cu mama sa pe teme religioase. Aflam si de o latura
sentimentala a tinarului int impul relatiei sale cu Nineta Romulus ce l-a fascinat inca de la inceput cu “dogoarea
sarutarilor sale”. In studentie descoperim ca este capabil si de o dragoste mai profunda decit aceea din timpul liceului:
cind se indragosteste de Caprioara. Este dispus sa treaca cu vederea faptul ca aceasta a avut o legatura cu altcineva, insa
nu recunoaste ca copilul ei ar fi al lui. Se implica foarte mult in relatiile sale amoroase. Traieste dragostea cu cele 4 femei
la cote inimaginabile. Insa din aceasta cauza si deceptiile pe care le sufera capata proportii astronomice, lasindu-i rani
adinci in suflet. Marin Preda reuseste intr-un mod cu totul admirabil sa impleteasca naratiunea cu descrierea. Din acesta
cauza in timpul prezentarii vietii lui Petrini apar descrise si ideile sale despre viata si moarte, despre esenta umana. Din
cauza experientelor sale amoroase, protagonistul principal si isi schimba pe masura ce trece timpul conceptia despre
viata: cu Nineta viata era frumoasa, alaturi de Caprioara simte ca poate domina realitatea, Matilda il face sa se gindeasca
ca filosoful poate poseda realitatea prin cunoastere, Suzy in schimb, reprezinta in ochii lui o victima a realitatii. Din
perspectiva filosofica Petrini este de neclintit in decizii si conceptiile sale filosofice. Dintr-o prea mare admiratie fata de
profesorul de filosofie este in stare sa-si rsite intreaga cariera, sa sfideze partidul, numai sa-l vada repus in functie. Petrini,
intelectual care este intr-o acontinua cursa de a se autodepasi, cauta sa-si atinga scipurile prin intermediul iubirii. Poate
fi asemanat cu Stefan Gheorghidiu sau cuFred Vasilescu, la fel si ei intelectuali traind intr-o realitate cruda.

Contact information
Ronald F. Clayton
 info@pdfcoffee.com

 Address:

46748 Colby MotorwayHettingermouth, QC T3J 3P0

About Us

Contact Us

Copyright

Privacy Policy

Terms and Conditions

FAQ

Cookie Policy

SUBSCRIBE OUR WEEKLY

NEWSLETTER

Enter your E-mail Subscribe

Copyright © 2023 PDFCOFFEE.COM. All rights reserved.     