Tema si viziunea despre lume in opera

Riga Crypto si Lapona Enigel

Lirica interbelica se constituie intr-o perioada de mare diversitate, atat in ceea ce
priveste temele si motivele poetice abordate, cat si in privinta limbajului si a noutatii unor
formule estetice.
In esenta, se poate spune ca poezia interbelica va ajunge sa se sincronizeze cu
marea poezie europeana. Fenomenul, teoretizat la noi de Eugen Lovinescu, presupune o
circulatie a unor formule estetice europene in toate literaturile vremii, iar lirica romaneasca
nu putea face exceptie.
In general, exegetii lui Ion Barbu, pe numele sau real Dan Barbilian, sunt de acord ca
opera acestui autor nu poate fi incadrata intr-un curent literar anume. El promoveaza un gen
de poezie ermetica, pura, ce presupune un imaginar poetic caracterizat de folosirea unor
simboluri incifrate, cat si de prezenta unei sintaxe poetice aparte, reprezentata, in special,
prin elipse si dislocari sintactice, dar si prin imagini intelectuale, abstracte si vocabular
neologic.
Un poet ca Ion Barbu va ilustra un gen de poezie ermetica, pura, cultivat de poetul
francez Stephane Mallarme, a carui lirica se caracterizeaza prin violentarea sintaxei sau prin
aluzii erudite. Pitorescul folcloric de tip balcanic, limbajul usor arhaic si popular sau termenii
neologici, campuri semantice ermetice, jocuri de metafore, prozodia moderna evidentiaza
virtuozitatea poetului matematician intr-o poezie care permine accesul prin revelatie si
initiere.
Balada “Riga Crypto si Lapona Enigel” a fost publicata in 1924 si integrata ulterior
in volumul “Joc Secund” din 1930. Opera face parte din a doua etapa de creatie numita
baladic-orientala, o etapa care indica orientarea poetului spre concretul lumii. Opera
prezinta o stranie poveste de iubire cu un inceput de cantec batranesc de nunta, dar care se
realizeaza intr-o viziune moderna ca un amplu poem al cunoasterii si ca un poem alegoric al
unei povesti de iubire din lumea vegetala. Autorul pastreaza elemente din specia
traditionala, insa introduce si elemente de natura fantastica si alegorica. Structura
narativa implica interferenta genurilor, astfel scenariul dramatic se contureaza pe
schema epica alaturi de lirismul mastilor, iar personajele au semnificatie simbolica.

Tiltlul, ca prim element de paratextualitate, face trimitere la marile povesti de iubire

neimplinite, precum „Romeo si Julieta”. In titlu se regasesc numele celor doi protagonisti,
fiecare fiind precedat de un termen ce indica statutul sau originea. Intre cei doi termeni
exista un raport de coordonare, ceea ce sugereaza ca experienta la care sunt supusi cei doi
se va răsfrânge asupra ambilor. De asemenea, titlul avertizeaza asupra dimensiunii narative
a poemului, despre Crypto, regele lumii eternului, si Enigel, lapona.

Subtitlul „Baladă”, al doilea element de paratextualitate, avertizează asupra faptului

că este un cantec bătrânesc de nuntă. Balada, ca specie literară, facilitează saltul
romantismului în ermetism, utilizând simboluri din filosofie care nu pot fi revelate profanilor,
întrucât are menirea de a comunica încifrat o experiența de inițiere.

Structural, opera este alcatuită din 27 de strofe a câte 4, 5, 6 sau 7 versuri,

organizate pe două părți, fiecare parte reprezentând câte o nuntă: strofele 1-4 evidențiază o
nuntă reală, asumată, iar strofele 5-27 una inițiatică, neîmplinită. Scenariul epic este dublat
de carcaterul dramatic și de lirismul măștilor, personajele având semnificații simbolice.

Compozițional, opera este realizată prin tehnica poveștii în ramă sau a „poveștii în
poveste”.

Opera actualizează un lirism obiectiv, o lirică a măștilor, poetul aflându-se în

spatele fiecărei măști. Prin intermediul personajelor se exprimă diversele concepții despre
existență și permite interpretarea textului ca act de cunoaștere.

Creația are ca temă iubirea imposibilă (Crypto este un reprezentant al regimului

vegetal, iar Enigel este o ființă umană) asociată cu tema cunoașterii și cu cea a opțiunii
existențiale a omului superior. Poetul operează cu simboluri, iar discursul liric ajunge la
ambiguitate, lăsând posibilitatea unor interpretări diferite.

Prologul, rama, este cadrul, atmosfera de la sfarsitul unei nunti cand un “trist si
indaratnic menestrel” este rugat sa zica din nou un “cantec larg”.
Incipitul marcheaza dialogul dintre menestrel si nuntasul “fruntas”. Cel din urma
evidentiaza talentul menestrelului intr o enumeratie “pungi, pangligi, beteli cu funda”
punctand podoabele stilistice folosite de menestrel pentru a-si stiliza povestea. Acesta se
lasa rugat fiind constient de valoarea lui. Epitetul “cantec larg” vizeaza frumusetea
cantecului, dar si valabilitatea lui indiferent de timp si spatiu. Povestea ceruta este una
celebra ce nu s-a devalorizat prin uzanta, insa presupune un ritual si un spatiu ferit de
ceilalti.

Cântecul menestrelului are rezonanțe de basm prin formula introductivă, iar limbajul
este arhaizat atât din punct de vedere lexical, cât și morfo-sintactic. Verbul „împărățea”
sugerează începutul basmului popular, iar forma de imperfect a verbului așaza textul într-un
timp nedeterminat. Riga Crypto este stăpânul unei lumi vegetale, iar împreună cu vrăjitoarea
mânătarcă, bureții bârfitori, ghioceii și toporașii alcătuiește un regat vegetal necunoscut și
nefiresc. Termenul „crai” induce ideea că protagonistul se află pe o treaptă a inițierii. Asupra
lui planează ideea că ar fi vrăjit să rămână veșnic tânăr sau că i s-ar fi dat un suflet tânăr. El
nu și-a găsit perechea, ceea ce punctează ideea unei existențe tragice. Cel de-al doilea
personaj, Enigel, lapona, este o ființă umană care trăiește într-un ținut de gheață ce coboară
din nord înspre sud, ceea ce simbolizează un drum inițiatic. Și numele lui Enigel permite mai
multe interpretări: poate veni de la „angel” (=înger) și atunci vizează dimensiunea solară
spre care aspiră sau de la râul Ing din Asia, considerat sfânt, în acest caz vizând
dimensiunea sacră.

Tânăra poposește în regatul lui Crypto, fiind folosit motivul visului ca liant între cele
două lumi. Această întâlnire este o capcană, o lecție de viață pe care doar Enigel o va
conștientiza. Pentru Enigel mutația în alt regn înseamnă plafonare, iar pentru Crypto mutatia
in alt regn inseamna moarte.

Crypto este solemn, grav, îmbiind-o cu dulceață și fragi. Culegerea sa de către

Enigel este amânată deoarece fata îi spune: „Lasă. Așteaptă de te coace”. Coacerea este
un verdict al morții. În ultima încercare de a o convinge pe Enigel, Crypto îi vorbește laponei
despre valorile supreme ale lumii: „somn fraged și răcoare” care îndepărtează ființa umană
de căutarea soarelui, a luminii și a cunoașterii. Enigel face elogiul soarelui, exprimând astfel
efortul ei de a-și depăși condiția: „mă-nchin la soarele înțelept”. Metafora “sufletu-i fântână-n
piept” vizează capacitatea de reflectare conferită individului care ajunge la această formă de
cunoaștere. Soarele înțelept patronează viața conștientă, stăpânită de idealul cunoașterii, pe
cand umbra e tărâmul existenței inconștiente.

Refuzul fetei evidențiază superioritatea ființei umane guvernate de rațiune. Crypto și

Enigel nu pot fi împreună pentru că aspirațiile lor nu coincid. În călătoria spre soare a
laponei, întâlnirea cu Riga Crypto este un soi de capcană, o tentație pe care o ocolește,
urmărindu-și idealul. Pentru Crypto, însă, ieșirea din universul teluric, trecerea în alt regn
înseamnă moarte.

Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare pentru că profanul nu poate rezista,

nu poate trece nepedespsit pe lângă o experiență pentru care nu e pregătit.In plan mental,
Crypto a innebunit, a intrat într-un domeniu prin excelență ilogic. Nebunia este esența
poeziei barbien: condamnarea pentru o aspirație nejustificată. Finalul reprezintă o subtilă
așezare în legendă a destinului plantelor otrăvitoare doborâte de aspirațiile mult prea mari
față de puterile lor mărginite. Crypto rămâne în regnul lui pentru a nunti într-un mod tragic,
cu o ipostază degradată din propriul regn: „măsălărița-mireasă”.

Prozodia susține caracterul modern al textului prin strofe de diferite dimensiuni (4-7
versuri), iar rima împerecheată susține nota muzicală a textului.

Modernitatea operei e conferiă de simbolurile utilizate, împletirea limbajului arhaic și

popular cu cel neologic prin tematica abordata, dar și prin elemente de prozodie care
transforma balada intr-o aventura a spiritului uman, un cântec larg al inițierii, al cunoașterii,
al dobândirii unei identități superioare.