Universitatea “ Constantin Brâncuși ” din Târgu – Jiu

Facultatea de Științe Medicale și Comportamentale

Specializare: Moașe , Anul: IV , Grupa: 541E

STUDENT:
Glemeianu-Ticu Elena
 CUPRINS

1. Particularitati si definitii
2. Elementele comunicarii paraverbale
2.1 Volumul vocii
2.2 Tonul
2.3 Ritmul
2.4 Accentul
2.5 Pauzele in vorbire
2.6 Dictia
3. Concluzii
4. Bibliografie
1. Particularitati si definitii
Ce este comunicarea paraverbala?

Mesajul din spatele cuvintelor tine de comunicarea paraverbala.

In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si
transmisa prin elemente prozodice si vocale ce insotesc cuvantul si
vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte.
Aceste elemente sunt: tonul si volumul vocii, ritmul, accentul,
pauzele si dictia
Trebuie constientizata importanta si impactul tututror acestor
elemente pentru claritatea si eficienta comunicarii.
 Comunicarea paraverbala nu exista,
ca forma a comunicarii decat
concomitent cu comunicarea verbala,
din punct de vedere al continututlui
comunicarea paraverbala si cea verbala,
nu pot fi separate, acelasi mesaj verbal
putandu-si modifica sensul si
semnificatie in functie de implicarea
paraverbului si devenind altceva.
( exemplu: un DA pronuntat/intonat
mormait ca un NU)
In privinta comunicarii paraverbale se impune luarea in calcul
si valorizarea comunicationala a tacerii. Tacerile pot avea
diferite nuante, pentru ca exprima diferite sentimente.

Exista astfel:
 taceri – nedumeriri
 taceri – vinovatii
 taceri – proteste
 taceri – aprobari
 taceri – provocatoare
 taceri – indiferente
 taceri – condamnari
taceri – pedeapsa
2. Elementele comunicarii paraverbale
2.1 Volumul vocii

Prin volumul vocii dominam sau ne lasam dominati. O persoana

cu voce volubila induce ideea de putere si vitalitate, pe cand una cu
voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa de incredere in fortele
proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa uzam de puterea vocii, fara insa
a exagera, deoarece volumul foarte mare indica o devalorizare a
interlocutorului.
 2.2 Tonul vocii

Nuantele de tonalitate reprezinta inaltimea de care uzam

pentru a pronunta cuvintele. Tonul inalt, strident tradeaza
nemultumire si nervozitate si poate fi lesne interpretat ca o
“invitatie” la
conflict. Utilizand un “ton de copil” (adesea intalnit la femei),
alintat, vei sugera nesiguranta, lipsa de experienta, iar
interlocutorul te va percepe ca pe o persoana fara autoritate.
 2.3 Ritmul vocii

Viteza in vorbire este data de ritm,

care poate fi lent sau rapid, calm sau
precipitat, insa ideal ar fi sa pastrezi o
linie de mijloc.

Un ritm prea lent indica o persoana plictisita

si fara vlaga - este imposibil sa transmiti un
mesaj important vorbind in acest mod- pe cand
un vorbitor cu ritm prea rapid va transmite
starea de urgenta. Ritmul mecanic, ca un
metronom indica o persoana disciplinata, cu
vointa de fier, dar care isi controleaza starile
afective in mod exagerat.
 2.4 Accentul

Accentul are un rol important in

vorbire, de multe ori decisiv- putem
accentua silabe, cuvinte sau chiar fraze.
Pentru a evidentia anumite idei dintr-un
discurs, accentueaza-le, rostindu-le mai
rar si apasat, in timp ce treci rapid peste
ceea ce ti se pare nesemnificativ sau care
te dezavantajeaza.
 2.5 Pauzele in vorbire

Pauzele in vorbire sunt de multe ori mai eficiente decat o mie de

cuvinte. Ne putem exprima indignarea, uimirea sau tristetea, doar
pastrand cateva secunde de tacere. De multe ori ceea ce nu este rostit,
dar se subintelege, influenteaza in mai mare masura auditoriul.

Un moment de tacere in urma unei intrebari ce iti este adresata,

indica interlocutorului ca reflectezi la ceea ce tocmai ti-a spus sau ca
faci un mic efort pentru a-ti aminti ceva.
 2.6 Dictia

Arta de a pronunta corect, dictia, putem afirma ca este elementul

paraverbalului cel mai cunoscut, dar nu neaparat si pus in practica.
Pronuntand cuvintele clar vei fi perceput ca o persoana competenta si
sigura pe sine.
 Concluzii

Elementele paraverbalului constituie adevarate instrumente de

dezvoltare personala prin care poti influenta atitudinea interlocutorilor
in favoarea ta.
Uzand de o voce volubila, un ton autoritar cu ritm moderat
caracterizat de usoare variatii, accentuand aspectele care te avantajeaza
si pronuntand clar si cursiv vei dirija situata in directia dorita, fara
eforturi suplimentare.
 Bibliografie

1. Coman Alina- Tehnici de comunicare, Editura CH Beck ,

Bucuresti, 2008
2. Stefan Vladutescu- Concepte si notiuni de comunicare si
teoria mesajului, Editura Sitech, Bucuresti, 2009
3. http://aimee.ro/comunicare/comunicarea-paraverbala-sau-
mesajul-din-spatele-cuvintelor.html
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!