Contează cu mult mai mult FELUL ÎN CARE

SE SPUNE si nu CEEA CE SPUNE

“Sefu, nu pot veni in aceasta dimineata
la birou”
Normal
Cu surprindere in glas
Cu nesiguranta
Cu disperare in glas
Ca pe un secret
Ca pe o intrebare
 Tonul - Exprima sentimente şi emoţii
 Inflexiunile – Accentuează cuvinte şi silabe
 Intensitate – Cât de grav sau ascuţit
 Viteza – Câte cuvinte pe minut
 Volum – Cât de tare sau încet
Zece lucruri pe care trebuie sa le cunoasteti despre pauzele
in conversatie:

1. Tacerea intr-o conversatie induce o stare de tensiune

interlocutorului.
2. Tacerea poate induce ostilitate.
3. Tacerea poate indica dezaprobare
4. Tacerea poate indica emotii profunde
5. Tacerea poate indica respect
6. Tacerea contemplativa
7. Tacerea ca fronda
8. Tacerea poate fi pur si simplu un spatiu cedat ascultarii
9. Tacerea empatica
10. Modul in care ne folosim de tacere in conversatii este un
aspect important al inteleigentei emotionale.
 Pentru a da auditorilui timp sa-si proceseze raspunsul
 Pentru a arata respect interlocutorului
 Pentru a sublinia ideea si pentru a genera concentrare in
randul auditorilui
 Pentru a exprima emotii si sentimente prea profunde
pentru a fi traduse in cuvinte
 Comunicarea paraverbală (paralimbajul) este un
nivel mai profund de comunicare şi operează in mod
indirect, auxiliar, implicit cu aspecte şi forme ale
comunicării verbale (intonaţia, accentul, timbrul vocii,
tonul etc.).

 La acest nivel, accentul cade, în principal:

 nu pe ceea ce este spus, ci pe cum este spus;
 nu pe simpla receptare a mesajului şi a formelor de
comunicare adiacente, ci pe analiza acestora din urmă şi
pe integrarea lor în mesajul propriu ‑zis.
 Comunicarea paraverbală operează cu nuanţe şi este
factorul esenţial în personalizarea comunicării şi în
perceperea autentică a mesajului.
Este reprezentată de modul concret în care
vorbim (forţa sau volumul, ritmul şi fluenţa,
înălţimea sau tonalitatea vocii, modul de
articulare a cuvintelor). Elementele paraverbale
însoţesc limbajul, permiţând nuanţarea,
întărirea, sublinierea ideilor, a cuvintelor.
 Volumul vocal - trebuie să fie adaptat
diferitelor momente ale discursului (se
vorbeşte mai tare la început şi la sfârşit, pentru
a sublinia obiectivele şi concluziile), trebuie
adaptat ambianţei (o sală mai mică sau mai
mare, linişte sau gălăgie);
 Ritmul vorbirii – trebuie să fie variat, pentru
„a sparge” monotonia; se vorbeşte rar când se
subliniază ideile principale, dar ritmul creşte la
pasajele de tranziţie, la pasajele descriptive şi la
cele familiare elevilor; se recomandă evitarea
vorbirii „împiedicate”, a bâlbâielilor, a
ruperilor de ritm prea dese; unele pauze au
rolul de a pregăti elevii pentru o idee
importantă, de a capta atenţia;
 Tonalitatea - trebuie să fie adecvată situaţiei; se
ridică tonul pentru a sublinia ideile esenţiale
sau pentru a calma atmosfera dintr-un grup de
elevi gălăgioşi; tonul ascuţit este considerat
agresiv;
 Articularea cuvintelor - trebuie să fie clară,
corectă, trebuie să se evite folosirea excesivă a
limbajului de specialitate („pedanteria”),
înghiţirea unor silabe sau cuvinte.
 Intonaţia – este reprezentată de modulaţia
vocii, de ridicarea şi coborârea tonului, în
timpul vorbirii, pentru nuanţarea sau
accentuarea unei idei, a unui cuvânt etc.
 Accentul – reprezintă forţa, intensitatea cu care
sunt pronunţate anumite cuvinte din
propoziţie; modificarea accentului de pe un
cuvânt pe altul, într-o propoziţie, poate
determina semnificaţii diferite ale aceleiaşi
propoziţii/fraze
Ştiaţi că:

 Bernard Shaw spunea că există 100 de

feluri de a spune “nu” şi 1 000, de a
spune “da”. Ştim foarte bine că, după
intonaţie, un “da” poate însemna “nu”
şi uneori un “nu” se apropie de “da”.
 Limbajul tăcerii

A şti să taci când trebuie este o calitate a

omului, preţuită din cele mai vechi timpuri.
Chiar şi prin tăcere oamenii comunică
ceva: aprobare, dezaprobare, discreţie,
raţiune, păstrarea unei taine, admiraţie.

Folosind cu atenţie tăcerea în momente

cheie - cu alte cuvinte pregătindu-ne să
ascultam - putem încuraja vorbitorul să
continue sau să-şi exprime sentimente
şi atitudini pe care, fără îndoială, altfel nu
le-ar fi făcut. Tăcerea este, deci, un
instrument puternic de comunicare, dar
care trebuie folosit cu abilitate.