Testament-SCHEMĂ

de Tudor Arghezi

Poezia „Testament” de Tudor Arghezi aparține modernismului interbelic, fiind o

creație lirică prin care se deschide volumul „Cuvinte potrivite’’ (1927).
MODERNISM
1. Un prim argument al apartenenței la modernism este estetica urâtului, (valorificarea
aspectelor neplăcute ale realității si folosirea unor cuvinte ce nu mai fuseseră până la Arghezi
incluse in poezie -„Din bube, mucegaiuri și noroi/ lscat-am frumuseți și prețuri noi .”
2. Ambiguitatea limbajului este dată de predominanța metaforelor, în text regăsindu-se
sintagme ce definesc simbolul central al poeziei, „cartea” , majoritatea fiind metafore: „cartea
este o treaptă”- evoluție, ea e „ hrisovul cel dintâi”- Biblie, „Dumnezeu de piatră’’ – rezistență în
timp, „cuvinte potrivite” etc.
TEMA: „Testament’’ este o artă poetică, tema acesteia fiind creația, in poezie regăsindu-se
idei despre condiția creatorului, viziunea acestuia asupra artei, în general , dar și idei despre
propria creație. Fiind un text ce aparține modernismului, beneficiază de o dublă intepretare,
având si temă socială, căci aduce un elogiu străbunilor pe efortul cărora se clădește societatea
modernă.
TITLUL: sintetic; termenul „Testament’’ -in sens denotativ, reprezintă un document juridic
prin care o persoană lasă moștenire, după moartea sa, întreaga avere unor succesori.
-în sens conotativ, face trimitere la ideea
de moștenire literară, spirituală lăsată de un scriitor generațiilor viitoare de poeți sau cititori.
Poezia este structurată în strofe inegale ca număr de versuri, cu măsura de 6-11 silabe, rima
împerecheată, utilizându-se și tehnica ingambamentului, specifică modernismului.
Simbolul central al textului este „cartea’’, aceasta căpătând pe parcusul versurilor diferite
sensuri sau accepții.
Prima secvență poetică: eul liric aflat în ipostaza creatorului este evidențiat prin verbul de
persoana I, singular „nu voi lăsa”, iar pronumele de persoana a II-a singular „ –ți” și substantivul
în vocativ „fiule” vizează instanța referențială, urmașul, simbol al generațiilor viitoare. Artisul
lasă moștenire „un nume adunat pe o carte’’, metaforă-simbol ce sintetizeaza întrega sa operă.
Sunt evocati străbunii, poetul din prezent valorifică experiența trecutului (enumerația „râpi și
gropi” și epitetul „adânci”- dificultățile), facându-se trimitere la lirica socială argheziană. Creația
devine asfel „ o treaptă” în evoluția unei literaturi, dar aceasta metaforă sugerează și ideea
ascensiunii spirituale a cititorului.
Pe parcusul strofelor următoare, se regăsesc diverse metafore ale creației precum: „hrisovul
vostrul cel dintâi’’-act de identitate a unei culturi, „cuvinte potrivite’’,„muguri si coroane’’-
perfecțiune, „icoane’’- sacralitate, „o singura vioară’’- muzicalitate, „Dumnezeu de piatră”-
spiritualitate, rezistență în timp.
Versurile-cheie ale artei poetice argheziene surprind aspectul de originalitate al
acestuia, estetica urâtului: „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.” Se
remarcă enumerația de metafore ce reprezintă urâtul existențial pe care poetul le transformă în
„frumuseți și prețuri noi”, metafore are produsului ideal-artistic. Epitetul „noi” traduce ideea
originalității.
Ultima secvență poetică: o metonimie pentru poezie- „Domnița’’, acesteia atribuindu-i-se
corp fizic și sentimente: „Suferă în cartea mea’’. „Cartea” reprezintă o unire sfântă (hierogamie)
dintre „slova de foc’’-metaforă pentru harul poetic și „slova făurită”- metaforă a trudei
creatorului . Poetul- făurar se evidențiază prin verbe la persoana I precum: „am ivit”, „făcui”,
„am preschimbat”, „torcând”, „am luat”, „am pus”. Perfecta îmbinare dintre acestea este
susținută de comparația „împărecheate-n carte se mărită/ ca fierul cald îmbrățișat în clește’’.
Fierul este metafora ce vizează instrumentul poetic tradițional, iar cleștele, metaforă a
mijloacelor moderne.
În finalul poeziei: condiția creatorului, acesta fiind privit ca un truditor ce oferă totul
cititorului față de care manifestă un profund respect: „Robul a scris-o, Domnul o citește”.
Metonimii pentru poet- Robul și cititor- Domnul.
CONCLUZIE: Poezia „Testament” de Tudor Arghezi –artă poetică aparținând
modernismului, cu elemente de tradiționalism.