ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,INTAIA NOAPTE

DE RAZBOI
DE CAMIL PETRESCU
Romanul ,,Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi’’ este un roman
modern,subiectiv,psihologic aparut in anul 1930.Este un roman psihologic print
ema,conflict interior si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice.
Este un roman modern de tip subiectiv deoarece are drept
caracteristici:unicitatea perspective narative,timpul prezent si subiectiv ,fluxul
constiintei,memoria afectiva,naratiunea la pers.I ,luciditatea eroului principal si
autenticitatea.
Titlul romanului este sugestiv,desemand cele 2 parti ale romanului,iar cuvantul
noapte sugereaza incertitudinea si nesiguranta din nestiinta pers.principal.Cele
doua mari teme ale romanului sunt:iubirea si razboiul .
Romanul cuprinde 2 carti, ,,ultima noapte de dragoste’’ si ,,intaia noapte de
razboi’’.
Cartea I debuteaza printr-un artificiu compozitional :actiunea primului
capitol ,,La Piatra Craiului,in munte’’ este posterioara intamplarilor relatate in
cartea intai.
Acest capitol pune in evidenta cele 2 planuri temporale ale discursului
narativ:timpul nararii(razboiul) si timpul narat(povestea de dragoste).
In primavara anului 1916 ,in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei,Stefan
Gheorghidiu asista la popata ofiteriilor la o discutie despre dragoste si
fidelitate,pornind de la un fapt divers aflat in presa:,,un barbat care si-a ucis
sotia nefidela a fost achitat de catre tribunal .Aceasta discutie declanseaza
memoria afectiva a protagonistului declansandu-i amintiri legate de cei doi ani
si jumatate a casniciei cu Ela.Aici la fel ca la scriitorul francez Marcel Promst un
eveniment exterior declanseaza memoria involuntara a personajului principal.
Fraza cu care debuteaza abrupt cel de al doilea capitol,,Diagonalele unui
testament”’ este :,,Eroul insurat de cei doi ani si jumatate cu o colega de la
Universitate si banuiam ca ma inseala’’ acesta este punctul de la care porneste
retrospectiva iubirii dintre Stefan si Ela.
Tanarul ,student la Filosofie se casatoreste cu Ela,studenta la Litere,orfana si
crescuta de o matusa.Iubirea barbatului se naste din admiratie si duiosie ,dar
atunci cand se autoanalizeaza recunoaste ca o iubeste pe Ela din orgoliu.
Dupa casatorie,cei doi soti traiesc modest,dar sunt fericiti.Echilibrul
tinereifamilii este tulburat de o mostenire pe care Stefan Ghiorghidiu , o
primeste de la moartea unchiului sau avar,Tache.Ela se implica in discutiile
despre bani,lucru care lui Ghiorghidiu ii displace profund:,,as fi vrut-o mereu
feminina,deasupra acestor discutii vulgare’’,mai mult spre deosebire de
Stefan,Ela este atrasa din ce in ce mai mult de viata mondena,la care noul
statut social al familiei ii ofera acces.Cuplul evolueaza spre o criza matrimoniala
a carei punct culminant are loc odata cu excursia de la Odobesti,de sarbatoarea
Sf.Constantin si Elena(21 mai).In timpul acestei excursii,Stefan constata ca Ela ii
acorda o atentie deosebita unui anumit domn G,care ii opinia personajului
narator ii v-a devein mai tarziu amant.
Dupa o scurta despartire,Stefan si Ela se impaca.Inrolat pe frontal romanesc
Ghiorghidiu cere o permisie sa verifice daca sotia il inseala,fapt nerealizat din
cauza izbucnirii razboiului.
A doua experienta fundamentala in planul cunoasterii o reprezinta
razboiul.Frontul inseamna haos,mizerie,masuri
absurd,invalmaseala,dezordine.Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii
iar legaturile dintre unitati sunt aleatorii.Din cauza informatiilor
eronate,artirelia romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane .La
confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia.
Operatiunile incep cu atacarea postului vamal maghiar.Stefan Ghiorghidiu si
unitatea lui patrund in localitatea Bran,cuceresc Magura cu acelas nume,apoi
Tohanul Vechi,comuna Vulcan,trec Oltul,se opresc pe dealurile de dincolo de rau
si se indreapta spre Sibiu.
Capitolul ,,Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu’’ilustreaza absurdul
razboiului,tragismul confruntarii cu moartea.
 Viata combatantiilor tine de hazard iar eronismul este inlocuit cu spaima de
moarte care pastreaza doar instinctual:,,nu mai e nimic omenesc in noi
‘’.Individul se pierde,se simte anulat in bataia colectiva .Drama colectiva a
razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii.
Ranit si spitalizat,Ghiorghidiu se intoarce acasa ,la Bucuresti dar se simte
detasat de tot ce il legase de Ela.Obosit sa mai caute certitudini si sa se
indoiasca,o priveste acum cu indiferenta si se hotaraste sa o paraseasca.Ii lasa
tot ce este in casa,obiecte depret,carti,amintiri adica tot trecutul.