MONOTONIE

+ f’
PUNCTE DE
(derivata întâi)
EXTREM

- se calculează prima derivată a funcţiei şi se determină rădăcinile ei rezolvând ecuaţia

f '  x   0 (să presupunem că ecuaţia are 2 rădăcini x1 si x2 )

- se întocmeşte tabelul de monotonie:

 domeniul de definiţie al funcţiei f

x x1 x2
rădăcinile x1 si x2 ale derivatei f '  x 
f ' x 0 0  semnul derivatei f '  x 
 monotonia funcţiei f, după regula:
- dacă f '  x   0 pe I  f strict crescătoare
f  x f  x1  f  x2  pe I
- dacă f '  x   0 pe I  f strict
descrescătoare pe I

Punctele de extrem se află printre rădăcinile primei derivate f '  x  . O rădăcină a derivatei este
punct de extrem  la stânga şi la dreapta ei funcţia f are monotonii diferite. Spre exemplu,
dacă tabelul de monotonie este:

x  x1 x2 
f ' x +++++ 0 ------ 0 +++++
f  x crescătoare f  x1  descrescătoare f  x2  crescătoare

Tragem concluziile:
- x1 punct de maxim local şi f  x1  este valoarea maximă a funcţiei f pe intervalul
 , x2   f  x   f  x1  , x   , x2 
- x2 punct de minim local şi f  x2  este valoarea minimă a funcţiei f pe intervalul
 x1 ,    f  x   f  x2  , x   x1 ,  