Funcţii pare, funcţii impare

Fie D  R o mulţime simetrică faţă de origine ( x  D   x  D ).

Definiţia1 Funcţia f : D  R este pară dacă f(-x) = f(x), x  D
În acest caz, graficul funcţiei este simetric faţă de axa OY:

Definiţia2 Funcţia f : A  R este impară dacă f(-x) = -f(x), x  A

În acest caz, graficul funcţiei este simetric faţă de originea O(0,0):

Observaţii:
1. Există funcţii care nu sunt nici pare,nici impare.
 2. Nu are sens să studiem paritatea (imparitatea) unei funcţii decât dacă domeniul ei de
definiţie este o mulţime simetrică faţă de origine.

Proprietăţi:
1. Suma şi produsul a 2 funcţii pare este o funcţie pară;
2. Suma a 2 funcţii impare este o funcţie impară;
3. Produsul a 2 funcţii impare este o funcţie pară;
4. Produsul dintre o funcţie pară şi una impară este o funcţie impară.

Funcţii periodice

Definiţie:

Funcţia f : D  R este periodică  T  R astfel încât f(x+T) = f(x), x  D .
În acest caz, T se numeşte perioada funcţiei f. Dacă printre perioadele strict pozitive ale lui f
există un cel mai mic număr T0, atunci acesta se numeşte perioada principală a funcţiei f şi celelalte
perioade ale funcţiei vor fi de forma T  k  T0 , k  Z .

Observaţii:
1. Pentru a stabili dacă o funcţie este sau nu periodică, se determină T din relaţia f(x+T) =
f(x).
2. Există funcţii care nu sunt periodice.
3. Dacă T0 este perioada principală a funcţiei f, atunci numărul kT0 este perioadă a funcţiei f.

Funcţii mărginite

Definiţie:
Funcţia f : D  R este mărginită  mulţimea valorilor ei este inclusă într-un interval mărginit
de numere reale   a, b  R , a  b a.î. Im f   a, b   a, b  R , a  b a.î.
a  f  x   b , x  D   M  R a.î. f  x   M , x  D

Metodă grafică de a arăta că o funcţie este mărginită: Graficul funcţiei este cuprins între 2
drepte orizontale paralele.
 Funcţii monotone

Definiţii:
1. Funcţia f : D  R este crescătoare pe D   x1 , x2  D , cu proprietatea x1  x2 
 f  x1   f  x2 
2. Funcţia f : D  R este strict crescătoare pe D   x1 , x2  D , cu proprietatea x1  x2 
 f  x1   f  x2 
3. Funcţia f : D  R este descrescătoare pe D   x1 , x2  D , cu proprietatea x1  x2 
 f  x1   f  x2 
4. Funcţia f : D  R este strict descrescătoare pe D   x1 , x2  D , cu proprietatea
x1  x2  f  x1   f  x2 
5. Funcţia f : D  R este monotonă pe D  f este crescătoare sau descrescătoare
6. Funcţia f : D  R este strict monotonă pe D  f este strict crescătoare sau strict
descrescătoare

Metode practice de a arăta că o funcţie este monotonă:

I. Se consideră 2 elemente oarecare x1 , x2  D cu proprietatea x1  x2 şi se determină
semnul diferenţei f  x1   f  x2  . Dacă:
a) f  x1   f  x2   0  f  x1   f  x2   f crescătoare pe D
b) f  x1   f  x2   0  f  x1   f  x2   f strict crescătoare pe D
c) f  x1   f  x2   0  f  x1   f  x2   f descrescătoare pe D
d) f  x1   f  x2   0  f  x1   f  x2   f strict descrescătoare pe D
II. Se consideră 2 elemente oarecare x1 , x2  D cu proprietatea x1  x2 şi se calculează
f  x1   f  x2 
raportul R  , numit raport de variaţie asociat funcţiei f şi argumentelor x1 , x2 .
x1  x2
Dacă: a) R  0  f crescătoare pe D
b) R  0  f strict crescătoare pe D
c) R  0  f descrescătoare pe D
d) R  0  f strict descrescătoare pe D

Observaţie
Intervalele pe care o funcţie este monotonă se numesc intervale de monotonie.