Anii de formare

Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență
ardelenească. A fost căsătorit cu Adriana Manea (1957–2006) și au împreună un fiu.
A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, devenit Liceul „I. L.
Caragiale”, astăzi Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, unde a fost
coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de
Litere a Universității din București. Printre profesorii săi se numărau Tudor
Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. A obținut titlul de doctor
în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de
profesorul Șerban Cioculescu (1969).

Activitatea profesională
După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie
Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul
„Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 a fost redactor al
„Gazetei literare”. Între anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de
Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. A
funcționat apoi, între anii 1970-1973, ca lector invitat de limba română la
Universitatea Sorbonne (Paris - IV), apoi a obținut o bursă de studii în Republica
Federală Germania (1974). Din 1971 a devenit conferențiar universitar, iar din 1990
profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din
2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G.
Călinescu” din București.

Activitatea culturală și publicistică

A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna”
(1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”,
„Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România
literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete
critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al
publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales
președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităților din Iași,
Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. În 2006
și-a încheiat mandatul de președinte al Academiei Române. În prezent este
președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A scris în mod
regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de
specialitate. Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol.
I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici.[4]
[5][6] Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în
revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și
coordonator al seriei „Opere fundamentale”.

Opera
Volume publicate
Proza lui Eminescu, 1964
Orientări în literatura contemporană, 1965
Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971
(ediția a doua, 1994)
Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
Scriitori români de azi, II, 1977
Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a
treia ediție, 1986), a patra ediție, 1999, 1983 – ediția în limba maghiară
Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1996, a treia ediție, 1998, a patra
ediție, 2008) [7]
Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993); ediția a III-a, 2005
Scriitori români de azi, III, 1983
Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediția a II-a, 1999
Scriitori români de azi, IV, 1989
Moartea lui Mercutio, 1993
Limba maternă și limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” &
Univers Enciclopedic, 1998
Marin Preda - Scrisori către Aurora; Eugen Simion - Aurora Cornu, Eugen Simion.
Convorbiri despre Marin Preda, Editura Albatros, 1998
Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
Clasici români, I, Grai și Suflet & Cultura Națională, 2000
Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 2001
Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
2000 de ani de relatii intereuropene Orient-Occident - Studiu de caz România-
Olanda, Eugen Simion, Pieter Jan Wolthers, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2004
Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională
pentru Știință și Artă, 2008
Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, ediția a II-a, Univers Enciclopedic,
2005, ediția a III-a, Junimea, 2006
Tânărul Eugen Ionescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2006;[8] Editura
Muzeului Literaturii Române, 2009
Portretul scriitorului îndrăgostit - Marin Preda, Editura Semne, 2010
În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor. Editia a II-a, adăugită,
Editura Curtea Veche, 2010
Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, Princeps Edit, 2011[9]
Fănuș Neagu în patru prieteni - Eugen Simion, Lucian Chișu, Petre Ispirescu,
Nicolae Breban, Semne, 2012
Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor, București, Editura Tracus Arte, 2014
Maladia lui Mihai Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, Fundatia
Națională pentru Știință și Artă, 2015
Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, București, Editura Tracus Arte, 2017
Secolul al XIX-lea în doi mesianici chibzuiți și un vizionar mistic. Nicolae
Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, București, Editura Cartea Românească
Educațional, 2020
Convorbirile mele..., vol. I și II, București, Editura Tracus Arte, 2021
Fragmente critice, vol. 1-8, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2021
Cărți traduse în limbi străine
Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983
Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade,
(coautor), The Seasbury Press, New York, SUA, 1984
Die Mitte der Aufsätze zu Mircea Eliade (coautor), Suhrkamp Verlag, Frankfurt,
Germania, 1984
The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, SUA,
1996
Le Retour de l'Auteur, L'Ancrier Editeur, Strassbourg, Franța, 1996
Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, SUA, 2001
Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004
Le Jeune Eugen Ionescu, traduit du roumain par Virgil Tănase, Paris, L’Harmattan,
2013
Ediții
Mihai Eminescu, Proză literară, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu)
Mihai Eminescu, Poezii, 1991
E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, 1969-1982
Lucian Blaga, Ce aude unicornul, 1975
Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I-V, 1991-1992
Tudor Vianu, Cunoașterea de sine, 1997; reed. 2000
G. Călinescu, Fals jurnal, 1999
Referințe critice
Ion Simuț, Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, p. 187-
200
Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2000, p.
754-758
Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentată, receptare critică),
Brașov, Editura Aula, 2001
Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, în „România literară”, 2002, nr. 17, 18
Eugen Simion ‒70. Manual de trudire a cuvântului, București, Editura Univers
Enciclopedic, 2003
Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, București, Editura Univers
Enciclopedic, 2007, p. 205-211
Iordan Datcu, Marile proiecte, în „România literară”, 2008, nr. 20
Eugen Simion 80, volum îngrijit de Lucian Chișu, Gheorghe Chivu, Andrei Grigor,
București, Editura Tracus Arte, 2013
Afilieri
Membru titular și președinte al Academiei Române
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei
Membru al Academiei Regale de Științe din Danemarca
Membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța
Președinte al Consiliului Național pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor
Universitare, până în aprilie 2006. Președinte al Comisiei Naționale pentru
Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare în domeniul Filologie, din
aprilie 2006.
Premii și distincții
Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori
Premiul Academiei Române în 1977
Ordinul Steaua României în grad de Marea Cruce
Legiunea de Onoare a Franței (2002)