Rezumat din idei principale:

Cartea întâi
 Ştefan Gheorghidiu, sublocotenent rezervist în primăvara anului anului 1916, contribuie
la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei
 Discuţia ofiţerilor de la popotă despre un om care şi-a ucis soția scoate în evidenţă
superioritatea sentimentului de dragoste
 Această discuţie aduce eroului amintirea experienței sale de iubire
 Moartea unchiului Tache îi aduce lui Gheorghidiu o moştenire neaşteptată, care schimbă
radical viaţa celor doi.
 Societate mondenă capătă pentru Ela o importanţă majoră. Gheorghidiu nu este capabil să
facă faţă afacerii şi renunţă
 Ela îl cunoaşte pe dl. G., de care este admirată. Comportamentul lui provoacă gelozia şi
suferinţa soţului.
 Sosind pe neaşteptate, într-o noapte de la Azuga, nu-şi găseşte soţia acasă acasă. Când ea
apare îi propune divorţul.
 Gheorghidiu vede în oraş pe dl. G., fiind convins de relaţia lor, plănuieşte să-i ucidă
ucidă, dar întâlnirea cu locotenent-colonelul îl opreşte și este nevoit să se întoarcă la
regiment.
Cartea a doua
 Ştefan Gheorghidiu participă la lupta pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia austro-
ungare. El descoperă realitatea crudă, dramatică a războiului războiului: ameninţarea
permanentă a morţii, boli.
 Realizează că suferinţa lui este neînsemnată.
 Prezentarea unor momente reale din război - Maria Mănciulea este arestată sub acuzaţia
de spionaj, iar după aceea decorată, deoarece călăuzise armata română să treacă râul Olt
şi să învingă inamicul.
 Războiul ocupă planul conştiinței lui Gheorghidiu şi se simte detaşat de tot ce a fost între
el şi Ela.
 Ultimul capitol, intitulat semnificativ Comunicat apocrif (cu posibila referire la
comunicatele de pe front sau la scrisoarea anonimă pe care Gheorghidiu o primește la
întoarcerea din război și care-i dezvăluie faptul că soția sa îl înșală) constituie
deznodământul romanului. Înainte de a ajunge în București, eroul fusese rănit pe front și
spitalizat, dar la reîntâlnirea cu Ela este indiferent și hotărăște să se despartă fără a mai
cerceta veridicitatea scrisorii.
Astfel, renunțând la trecut el se vindecă de gelozie și renunță la iubirea sa pentru Ela.
După cum se poate constata, între incipitul și finalul romanului există o relație directă.
Mai întâi se observă o similitudine între ele, prin faptul că ambele aparțin planului narativ
prezent, incipitul marcând cu exactitate cadrul spațio-temporal: „În preajma anului
1916...la fortificarea văii Prahovei dintre Bușteni și Predeal” ca și finalul: „Plecarea
mea la Bușteni este inevitabilă”. Însă ele apar și într-o relație de opoziție prin faptul că în
incipit eroul apare preocupat până la obsesie de ideea că soția îl înșală, dar în final este
indiferent în fața aceleiași supoziții devenită, într-un fel, certitudine prin prezența scrisorii
anonime. Dintr-un om bântuit de incertitudini și gelozie, Gheorghidiu devine un personaj
maturizat de experiența războiului.