Poezia in viziunea lui N.

Stanescu este singura avuţie, pe care omul o

are încă nejefuită,până acum,tot ce a avut omul – a fost jefuit. Poezia
nu şi-a inventat un Hitler al poeziei,ca să fie jefuită de către el. Poezia
este a tuturora ,în toţi oamenii există poezie,iar poetul este
muncitorul,traducătorul umil al sentimentelor tuturora în aceste cărţi
tipărite,bunuoară de mine,bunuoară de alţii.