Caracterizare Stefan Gheorghidiu

Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil

Petrescu este un roman subiectiv, psihologic si al experienței care
ilustrează concepția autorului despre roman: „Singura realitate pe care o
pot povesti este realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic”.
Așa cum afirma si George Călinescu, romanul lui Camil Petrescu este
„monografia unui element psihic, gelozia”.
Creația este un roman subiectiv in care narațiunea se realizează la
persoana întâi din perspectiva unica si subiectiva a naratorului personaj
Stefan Gheorghidiu. Scriitorul folosește timpul subiectiv care aduce in
prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei
involuntare: „Din mine însumi nu pot ieși, eu nu pot vorbi onest decât la
persoana I”.
Caracterul psihologic al romanului este susținut prin prezenta conflictului
interior al personajului narator si prin utilizarea unor tehnici ale analizei
psihologice (monolog interior, introspecția). Creația are caracterul unui
roman al experienței, partea a doua valorificând jurnalul de front al
autorului sublocotenent in timpul Primului Război Mondial.
Romanul a apărut in 1930 si are la baza nuvelele „Romanul căpitanului
Andreescu” si „Proces verbal de dragoste si de război”. Temele se deduc
din titlu, dragostea si războiul fiind cele 2 experiențe fundamentale trăite
de protagonist.
Titlul este alcătuit din numeralele „ultima” si „întâia” care sugerează
limitele temporale ale celor 2 experiențe de viată ce marchează destinul
protagonistului. Substantivul „noapte” sugerează metaforic confuzia,
nesiguranța cu care este trăit sentimentul iubirii, întunericul si spaima de
moarte generate de prezenta războiului.
Romanul debutează printr-un artificiu de compoziție. Acțiunea primului
capitol „La piatra Craiului in munte” este posterioara întâmplărilor
relatate in restul cărții întâi. Stefan Gheorghidiu participa cu un regiment
de infanterie din capitala la fortificarea văii Prahovei. Discuția de la
cantina ofițerilor este o secvența narativa ce conține factorul declanșator
unde se prezinta situația unui bărbat care a fost achitat de tribunal pentru
ca si-a ucis nevasta infidela. Stefan intervine violent in discuția celor
prezenți sfătuindu-i sa nu vorbească despre lucruri la care nu se pricep. Îi
mărturisește unui camarad suferința si principiile pe care le are despre
iubire: „Acei care se iubesc au dreptul de viată si de moarte unul asupra
celuilalt”. Gheorghidiu începe sa nareze retrospectiv faptele in jurnal
aducând in prezent experiența sa in dragoste.
Ultimul capitol „Comunicat apocrif” este ilustrativ pentru devenirea
interioara a protagonistului. Titlul trimite in maniera metaforica la
scrisoarea anonima pe care o primește protagonistul la întoarcerea din
război si in care i se dezvăluie ca soția îl înșală cu domnul Gregoriade. El
nu mai verifica autenticitatea scrisorii pentru ca a obosit sa mai caute
certitudini si o privește pe Ela cu indiferenta cu care privești un tablou
hotărând sa o părăsească: „I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa, de
la obiecte de preț la cârti...de la lucruri personale la amintiri. Adică tot
trecutul.” Prin renunțarea la trecut Gheroghidiu se eliberează de drama
conjugala.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin imaginea protagonistului
in 2 momente de viată diferite ca viziune asupra vieții, inițial fiind copleșit
de sentimentul de gelozie si in final eliberat de obsesia ca este înșelat.
Al doilea capitol „Diagonalele unui testament” debutează cu o fraza care
pune sub semnul incertitudinii armonia in cuplu: „Eram însurat de 2 ani si
jumătate cu o colega de la Universitate si bănuiam ca mă înșală. Traiul
modest, dar liniștit al tinerei familii este tulburat de primirea moștenirii la
moartea unui unchi bogat. Ela se arata preocupata de întâlnirile
mondene, petreceri si lux, implicând-se in discuțiile despre bani lucru care
lui Stefan ii displace profund. Bărbatul asista cu durere la transformarea
soției sale in care vede acum o femeie superficiala care se lasă in voia
tentațiilor mondene.
In casa Anișoarei cei doi îl vor cunoaște pe domnul G, un avocat vag, dar
un bărbat carismatic pe care Ela si-l va dori in preajma in timpul excursiei
de la Odobești care declanșează ireversibilul criza matrimoniala. In timpul
acestei excursii Ela si-l dorește aproape pe domnul G, iar micile gesturi,
priviri, schimburi de replici se amplifica in conștiința personajului care
considera ca cei doi au devenit amanți. Iubirea lor care pana atunci părea
indestructibila se transforma într-o succesiune de separări si împăcări.
Din dorința de a trai o experiența existențiala pe care o considera
definitorie pentru formarea lui ca om, Stefan se înrolează voluntar deși ar
fi putut evita participarea in război folosindu-se de averea sa. Cartea a
doua începe cu capitolul „Întâia noapte de război” care ilustrează
imaginea de groaza a militarilor total dezorganizați pentru ca nimeni nu
crede ca Romania va mai intra in războiul care începuse cu 2 ani in urma.
Adevărata desprindere din drama torturanta a incertitudinilor se face prin
trăirea unei experiențe cruciale mult mai dramatica. Gheorghidiu
participa la eliberarea Ardealului de sub ocupația Austro-Ungara si
descoperă pe front o realitate dramatica. Nu atacurile vitejești, nu
strigate neînfricate de eroism, ci ordinele contradictorii, marșuri
istovitoare, foamete si spaima de moarte. Rănit si spitalizat Stefan se
întoarce la București, dar simte lângă Ela o înstrăinare definitiva si
hotărăște sa o părăsească.
Stefan Gheroghidiu este personajul principal si personajul narator. El este
tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior care trăiește drama
îndrăgostitului de absolut având o conștiința hipersensibila. Acesta
analizează toate aspectele universului exterior si viată lui se transforma
intr-un coșmar din cauza bănuielii ca este înșelat. Tânărul student la
filozofie si lipsit de mijloace materiale deosebite se căsătorește cu Ela
studenta la Litere si trăiește într-o prima faza iubirea la modul idealist,
dragostea însemnând pentru el împlinirea totala.
Orgoliul este una din trăsăturile definitorii ale personalității
protagonistului. La o analiza lucida, Gheorghidiu mărturisește ca toata
lumea îl admira pentru ca este iubit de cea mai frumoasa studenta de la
Litere: „Cred ca si acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubirii”.
Iubirea lui născuta din duioșie si admirație se transforma treptat in
obsesie deoarece bărbatul trăiește sentimentul la modul idealist si fără a
face vreun compromis. La început căsătoria merge bine, deși duceau o
existenta modesta erau fericiți. Traiul modest, dar liniștit al tinerei familii
este tulburat de primirea moștenirii la moartea unui unchi bogat. Ela se
arata preocupata de întâlnirile mondene, petreceri si lux, implicând-se in
discuțiile despre bani, lucru care lui Stefan ii displace profund: „As fi vrut-
o mereu feminina, deasupra acestor discuții vulgare”.
In casa Anișoarei cei doi îl vor cunoaște pe domnul G, un avocat vag, dar
un bărbat carismatic pe care Ela si-l va dori in preajma in timpul excursiei
de la Odobești care declanșează ireversibil criza matrimoniala. In timpul
acestei excursii Ela si-l dorește aproape pe domnul G, iar micile gesturi,
priviri, schimburi de replici se amplifica in conștiința personajului care
considera ca cei doi au devenit amanți.
Gheorghidiu suferă nu numai din mândria rănită, ci mai ales pentru faptul
ca se preface afișând o indiferenta cu totul falsa si ascunzându-si
frământările: „Mă chinuiam lăuntric ca sa par vesel si eu mă simțeam
imbecil si ridicol si naiv”. Autoanalizându-si stările el respinge ideea
geloziei: „Nu, n-am fost niciodată gelos, deși am suferit atât din cauza
iubirii”.
Din dorința de a trai o experiența existențiala pe care o considera
definitorie pentru formarea lui ca om, Stefan se înrolează voluntar, deși ar
fi putut evita participarea in război folosindu-se de averea sa. Cartea a
doua începe cu capitolul „Întâia noapte de război” care ilustrează
imaginea de groaza a militarilor total dezorganizați pentru ca nimeni nu
credea ca Romania va mai intra in războiul care începuse cu 2 ani in urma.
Adevărata desprindere din drama torturanta a incertitudinilor se face prin
trăirea unei experiențe cruciale mult mai dramatice. Gheorghidiu
participa la eliberarea Ardealului de sub ocupația Austro-Ungara si
descoperă pe front o realitate dramatica: nu atacuri vitejești, nu strigate
neînfricate de eroism, ci ordinele contradictorii, marșuri istovitoare,
foamete si spaima de moarte. Rănit si spitalizat Stefan se întoarce la
București, dar simte lângă Ela o înstrăinare definitiva si hotărăște sa o
părăsească. Prin renunțarea la trecut Gheorghidiu se eliberează de drama
matrimoniala.
Stefan Gheorghidiu protagonistul romanului este intelectualul preocupat
in primul rând numai de probleme de conștiința care reușește sa se ridice
deasupra intereselor materiale ale societății in care trăiește si sa își
salveze personalitatea dezumanizata din cauza obsesiei ca este înșelat
trăind drama omenirii întregi care indura tragismul războiului.