"Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război" de Camil Petrescu

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, este un roman interbelic, modern, al
experienței, subiectiv și de analiză psihologică, ilustrând aspirația personajului principal, Ștefan
Gheorghidiu, spre unicitatea sentimentului de iubire și eșecul suferit de acesta pe plan sentimental. De
asemenea, romanul este construit și în jurul temei războiului, ilustrând violența luptei prin experiențele
trăite de personajul principal în timpul Primului Război Mondial. Camil Petrescu surprinde drama
intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se
salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui
război absurd, văzut ca iminență a morții. Realitatea și amintirile personajului se întrepătrund, iar
timpul real, prezent se împletește cu timpul subiectiv.
Titlul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” semnifică, prin alegerea
și folosirea cuvântului „noapte”, nesiguranța, incertitudinea personajului principal, dar și ascunsul și
iraționalul. Cele două „nopți” din titlu marchează două etape diferite din viața lui Ștefan Gheorghidiu:
iubirea și războiul, evenimente marcante din viața sa. În final, personajul principal va înțelege că
drama războiului este mult mai puternică decât dezamăgirea suferită în planul amoros.

Personaje
Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului inadaptat confruntat
cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este student la filosofie în momentul în care o
întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei apare târziu în roman. Personajul este descris
în raport cu soția sa, făcând o analiză asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă.
Gheorghidiu este detașat de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a participa la viața
socială. După moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este indiferent
și supărat pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire a moștenirii. El este
interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentând o curiozitate pentru celelalte personaje.

Ela - soția lui Ștefan.

Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal, acesta este
descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.

Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.

Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.

Vasilescu Lumânăraru - este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de Ștefan atunci când
cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile sale, Lumânăraru, care purta mereu
ochelari și care își punea secretarul să-i citească tot, îi destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru
că era analfabet.
Rezumat pe scurt 

Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui
soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul
Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit
cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de devotamentul ei. Situația se
schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Prin testament îi lasă acestuia o mare parte, din
avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l
calomnieze. Acesta intra in afaceri alaturi de unchiul sau, dar apoi renunta.
Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu «Critica rațiunii practice ».
Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan impreuna cu soția lui renunță la vechiul lor stil de
viață. Ela devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le consideră frivole. În timpul unei
excursii, acesta este cuprins de certitudinea că Ela îl preferă pe domnul G. în defavoarea lui. Acesta
descifrează fiecare gest al ei ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul
celor trei zile la Odobești.
Urmeaza o scurtă perioadă de despărțire care duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe
parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui Stefan, avortează copilul.
Într-o zi, Gheorghidiu pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O caută disperat pe
la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se
desparte de ea.
În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui
ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare amintire. Spre dezgustul lui, i se pare că
toți ceilalți îi pot intui suferința. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o scisoare din
partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în
care aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări
și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung.
Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și treacă o parte din
avere pe numele ei. Convins de motivațiile ascunse ale acesteia, el o părăsește și, fiind găsit de
colonelul lui, pe drum, protagonistul părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul
Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența
soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.
În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în
război. Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din neatenție. Pe
măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se
simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit
bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.
 În zilele următoare prinde un grup de copii care furaseră din sat. Un țăran pârăște două fete că
ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.
Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el consideră falsă
afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum ea vine să-i aducă cele
trebuincioase la spital. Acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se
desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.