Fenomenologia sentimentului iubirii în romanul “Anna Karenina” de Tolstoi

Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, deoarece originile ei se leagă de originile culturii umane. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie şi mereu fascinantă. Ea reprezintă o obsesie nu doar a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor, ci şi a celor care vor să o evalueze teoretic şi să o facă inteligibilă logic: Stendhal, Proust, Octavio Paz şi mulţi alţii. Or, sentimentul iubirii, deşi etern şi repetabil, pare să se sustragă încercărilor de definire. În literaturile lumii iubirea e un spaţiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea Cântărilor şi Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română, sau ca Anna Karenina de Tolstoi. Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai clasic nu numai în literatura rusă ci şi în litertura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Garabete Ibrăileanu,” nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri “1. Operă desăvârşită, după cum au spus criticii din întreaga lume, romanul Anna Karenina reprezintă un punct important în istoria literaturii universale. Tolstoi însuşi considera că romanul său, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta a venit după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”. Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii şi mai ales în caracterizarea eroilor, noi şi noi trăsături de o nemaiîntâlnită profunzime psihologică. Anna, Vronsky, Karenin, Levin, Kitty, şi numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepţionale. Neobişnuita amploare a preocupărilor, năzuinţa de a înţelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman şi neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creaţie străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii mondiale
1

Garabete Ibrăileanu, Note şi impresii, Cap. Note pe marginea cărţilor, articolul Anna Karenina, în Opere, Vol. 2, Ed. Minerva, 1975, p. 234.

1

cu subliniate tendinţe moralizatoare. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii.2 Cadrul social din roman este amplu şi atent investigat. ţăranii având încredere în vechile metode ruseşti de cultivare a pământului. cartea este. ţărani. pe când liberalii cred în technologie. povestit la persoAnnaa treia. O dragoste adulterină. o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. despre iubire. a aristocraţiei citadine. în cadrul căreia. raţiune şi democraţie. Romanul. sinceră. Bucureşti. relaţia dintre viaţa şi moarte. Istoria literaturii universale. având în prim plan atât aspectele istorice cât şi cele personale şi psihologice. I-III. 1968-1971 2 . au un caracter diferit. Ed. în centrul căreia se derulează povestea de viaţă a eroinei principale. de fapt. mai mult individual. Conservatorii cred în tradiţii precum guvernarea autoritară. reprezentată de familia Levin. Didactică şi Pedagogică. Inspirată de o poveste reală. căreia îi este opusă. Naratorul fără nume a romanului prezintă atât fapte cât şi gânduri lăuntrice ale personajelor. viaţa simplă. demonstrate de destinul lor. într-o persoană dispreţuită. ilustrate prin cazul personajelor principale. Maria Hartung. Putem observa acest conflict în situaţia problemă dintre Levin şi ţărani. devastatoare. Tolstoi îşi plasează povestea despre adulter şi autocunoaştere într-un cadru rus cu un val năvalnic de uriaşe schimbări istorice din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. cuprinzând intelectuali. vorbeşte despre sensul vieţii. Problemele aduse în discuţie. care refuză să accepte inovaţiile agriculturale pe care Levin încearcă să le introducă. dintre iubire şi fericire. condiţiile morale ale căsătoriei şi vieţii de familie. într-un viu efect de contrast. apreciază Ovidiu Drimba. dintr-o respectată membră a aristocraţiei. etc. negustori. Privirile scriitorului se extind însă şi asupra unui câmp social vast. Tolstoi ţine să pună în relief corupţia lumii mondene. o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi o transformă. o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin.şi a cărui operă a constituit un pas înainte în dezvoltarea artistică a omenirii. despre viaţă şi moarte. pură. pe care niciun personaj al 2 Ovidiu Drimba. a nobilimii rurale. În Rusia Annei Karenina se dezlănţuie o bătălie între valorile patriarhale care susţin aristocraţii şi valorile liberale deseori numite liber gânditori în roman. mai nuanţat filozofic: sensul şi scopul vieţii. mai puţin social.

atenţia multor critici a fost atrasă de problematica operei. 2007. fiindcă asta nu e raţional”. Iaşi. nici atunci nu mai e bine. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect”. marele Tolstoi dă şi reţete pentru o viaţă perfectă. El pune în contrast lumea oraşului (plină de orgolii şi care se autodistruge) cu lumea satului. sensul şi scopul vieţii. naratorul descriind sentimentele şi atitudinile personajelor. precum firea omului. Anna Karenina. Tolstoi intenţiona ca Anna Karenina să fie o reîntoarcere la genul romanului familist. “Anna Karenina” este un roman care arată o întreagă revoluţie a sentimentelor. socială şi ideologică a romanului “Anna Karenina” poate fi relevată din mai multe puncte de vedere. am putea grupa punctele de vedere în jurul a trei aspecte: schimbările sociale în Rusia secolului al XIX-lea. fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. remuşcare. Mai ales în ceea ce-i priveşte pe Anna şi Levin. de la început chiar. dacă are ca efect răsplata. rostite de personaje din sfere sociale diferite şi care acoperă teme mari. Tolstoi a reuşit să picteze în detalii ameţitoare un tablou viu al societăţii ruse din secolul al XIXlea. iubirea şi fericirea: “Dacă ierţi.. Lev. “Dacă binele are o cauză. simplă şi pură. Editura Polirom. viaţa de familie (destinul Anei şi destinul lui Levin) şi valoarea filozofică a agriculturii. gelozie. scris şi editat cu minuţiozitate. 5 3 .. care prezintă toate ipostazele unei relaţii: de la dragostea năvalnică. Schematizând. iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare”. într-un limbaj firesc. dar totodată apar şi gândurile altora. Precum putem observa din această faimoasă frază de la începutul romanului. în care munca izbăveşte omul. Explicabil. „Toate familiile fericite seamănă între ele. Pag. Cartea lui Lev Tolstoi poate fi privită ca o culegere de aforisme. căsătoria. concentrând povestea în jurul a două mari idile. pentru a se bucura de dragostea fermecătorului conte Vronski.acţiunii nu l-ar putea ştii. “Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele. nu mai e bine. obsesie şi acea disperare care îi face pe oameni să acţioneze necugetat. şi acestea în antiteză: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin şi adulterul de care se face vinovată tânăra soţie a bătrânului Karenin.” 3 Astfel începe romanul. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. 3 Tolstoi. Valoarea estetică. Dincolo de lecţiile de moralitate pe care le predă fără ezitare. reflectând modul în care autorul percepea dragostea şi tragedia. pură şi care nu-şi găseşte vreo vină până la suferinţa necruţătoare.

Însă . menţiona într-o notă ca “tot la el găsim şi concepţia profundă că în toate societăţile defectuase. din primele pagini ale romanului. Sklovski descoperă în această împrejurare chiar un fel de consonanţă cu o observaţie a lui Engels. un bărbat dedicat cu totul dragostei precum ea”. V. a comfortului.” Un alt exeget rus considera că “Anna Karenina” este o “grandioasă epopee psihologică”. în volumul său monografic. după cum aflăm din ultimul paragraf al romanului. sau mai exact este romanţioasă. şi a transcendenţei filozofice. În acelaşi timp. zugrăvește descompunerea modului de viață patriarhal. dar care îşi pierdu-se popularitatea până în anii 1870. Ideea că familia îngrădeşte libertatea individuală este evidenţiată în realizarea uimitoare a lui Stiva. Anna e comparată cu Emma Bovary a lui Flaubert. intitulează unul din capitole “de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie” şi-şi sprijină argumentarea pe constatarea că activitatea gospodărească a lui Levin nu este un detaliu ci “dezvăluie temelia romanului”. Sklovski. distrugerea instituției familiei. pe când Levin găseşte sensul vieţii lui. că nu poate face ceea ce doreşte. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. nimeni nu va contesta că “Anna Karenina” reprezintă şi o frescă socială de o uimitoare plasticitate. ci trebuie să se sfătuiască cu soţia şi cedând insistenţelor acesteia să fie acompaniat de ea. bărbatul ideal. Axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. familiile izolate constituie unităţi economice. În cele din urmă putem trage concluzia că credinţa şi viaţa de familie merg întotdeauna împreună. În cele din urmă viaţa Anei îşi pierde sensul. vorbind despre Fourier. vrea imposibilul. Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți.acesta fiind popular în Rusia câteva decenii mai devreme. şi în ciuda certurilor ce urmăresc fiecare familie prezentată în Anna Karenina. dar este sincer şi imparţial în legătură cu dificultăţile vieţii de familie. Annadistruge o familie şi moare în nefericire. întrucât “suferă de idealism. Totuşi în ciuda acestor restricţii ale libertăţii individului. care. sfâşiate de antagonisme. Această primă afirmaţie despre familiile fericite şi nefericite pune accent pe importanţa acestei idei. Tolstoi ia o poziţie în favoarea familiei în roman. Această limitare de libertate individuală este evidenţiată şi prin surprinderea lui Levin când nu-şi poate vizita fratele muribund când doreşte. Receptării lumii de către o conștiință individuală și raționalistă 4 . Tolstoi prezintă familia ca sursă a fericirii. pe când Levin întemeiază o familie şi încheie romanul fericit. ba încă şi mai mult.

fericirea propriului copil şi. în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării capitalismului.modern . propria fericire.Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi. manifestându-se drept un "criptovăzător al trupului" după cum îl numește Dmitri Merejkovski. întelegând consimţâmântul drept renunţare deliberată la copilul iubit.iar pe de altă parte . de gelozie. prin aranjament familial . Annase vede constrânsă a refuza .a „sensului şi adevărului” vieţii. dar profund legată de fiul acestuia .ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. Anna este privată de dragostea soţului (ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski ). în numele iubirii. o dată cu ea . Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările lui Levin. în final . Anna Karenina este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Annaşi Alexei -nume dedublat de scriitor -pe de o parte soţul legitim. contele Vronski. de suferinţă.scriitorul îi opune valoarea în sine a vieții. de disperare . Este istoria a două iubiri. istorie care se desfăşoară paralel. de obsesii. care-l aduce la un pas de sinucidere. eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării . Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism. Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul. până la renunţarea totală de sine. El se ridică împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri. Anna Karenina compromite . singura ei raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi.tot prin intermediul unui mujic . Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al evoluţiei sentimentelor . 5 . de dorinţă.în cele din urmă. în mod gratuit . care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârşirii” morale. Alexandrovici . Căsătorită prematur cu Alexandrovici . în interesul amândurora. de milă. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare.desfăşurat pe trei planuri paralele. contrapunctic: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie. Roman realist . de remuşcare.de dragoste pură. Ca şi în „Război şi pace”. Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le determină în cele din urmă soarta. Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârşită. în infinitul. şi iubirea vinovată dintre tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer. în nestatornicia haotică și în concretetea ei reală.

unul dintre cei mai importanţi oameni din St. scrie cărţi pentru copii. este un om extrem de formalist. Vronskz este mai mult sfânt decât demonic şi comportamentul lui faţă de Anna este impecabil. care în căutarea dragostei şi a onestităţii emoţionale este proscrisă din societate. Întradevăr Tolstoi ne dă acces la mult mai puţine gânduri ale lui Vronsky decât la celelalte personaje ale romanului. citeşte cu pasiune. aparent nestăvilită . căsătorită. jocurile de noroc alcătuiesc delectarea omului care a ales izolarea soţiei din cauza societăţii abjecte . totuşi citeşte poezie. citeşte istoria universală dar pare extrem de îngrădit. Petersburg. Anna crede în dragoste. Karenin. Anna Karenina o aristocrată frumoasă din St. Lumea interlopă .la nefericire. şi în prietenie deasemenea. Este intimidat de convenţiile sociale având mereu o prezenţă perfectă de om capabil şi educat. însuşi întruchiparea falsităţii. dar nu are opinii poetice. Totuşi are o parte întunecată în interiorul personalităţii sale. captează atenţia mai tuturora din înalta societate . Petersburg. soţul Anei. precumputem observa din devotamentul ei pentru fiul ei. din efortul ei fervent de ai împăca pe Stiva şi Dolly Oblonsky . jertfind totul pentru iubire . Chiar dacă decizia lui de a rupe relaţia cu Kitty aproape distruge viaţa acesteia. Alexei Alexandrovich Karenin. capătă aspect obişnuit . şi îl consideră pe soţul ei. pasionat. Nu poate fi acuzat de faptul că ar fi un soţ sau un tată 6 .spre exasperarea Anei care . Există o lacună în aproape orice acţiune a lui dealungul romanului. Fermecătoare dar rezervată. parcă Tolstoi refuză să permită cititorului să se apropie prea mult de adevăratul caracter al lui. la sfârşitul romanului. teatrul. Annaeste frumoasă în toate sensurile. Anna Karenina se zbate între pasiunea ei pentru Vronsky şi dorinţa ei de a fi independentă pe de o parte şi datoria ei de soţie. învăţată.Dragostea celui de-al doilea (Vronski ) . Vronsky modelat după eroul romantic din perioada precedentă a literaturii. şi dragostea ei de mamă pe de altă parte. nu doar în cea romantică. este inteligentă. acordă o deosebită atenţie Anei. Anna detestă cel mai mult falsitatea. dar totuşi este evident decepţionat când relaţia lor îl obligă să renunţe la dorinţa lui de a avansa în carieră. şi într-un final la sinucidere. revendică aceeaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate . şi are o abilitate înnăscută de a preţui arta. deşi sentimentele lui faţă de ea se atenuează. ci şi în dragostea de familie. Vronsky. Alexei Kirillovich Vronsky este un militar bogat şi elegant a cărui dragoste pentru Anna o motivează pe aceasta să-şi părăsească soţul şi fiul. are caracteristici ale singuraticului ideal. convenţionalitatea fără sentimente pe care o detestă. Relaţia adulteră a Anei o azvârle în exil de societate.

totuşi arată puţină tandreţe faţă de soţia sa Anna şi faţă de fiul său. Obiectivul lui este să fie sincer şi productiv în tot ceea ce face. şi demisionează din postul său de la puterea executivă locală. Când îşi iartă soţia crezând că este pe patul de moarte vedem o aluzie a unui Karenin mai profund cunoscusem. marcând începutul stadiului din viaţa lui caracterizată prin credinţăreligioasă profundă. Devastat de refuzul lui Kitty. cu toate înţelesurile filozofice şi religioase pe care acesta le poartă. ce a urmat după terminarea Annei Karenina. Dacă la început Levin este un liber-cugetător. Logodna şi căsătoria lui Levin şi Kitty are o importanţă deosebită pentru Anna Karenina. În cele din urmă birocratul şters rămâne Karenin pe care îl . deoarece o consideră nefolositoare şi birocratică. Flacăra iubirii dintre Levin şi Kitty care se reaprinde. Konstantin Dmitrich Levin este un stângaci în sfera socială. Levin este alter egoul autorului. acesta modelând relaţia dintre Levin şi Kitty după propria căsnicie. Viziunile lui îl îndepărtează atât de la nobilime cât şi de la ţărani. ducând cu repeziciune la căsătorie. Seryozha. reprezintă mai mult decât o logodnă. Tolstoy conturează căsnicia ca pe o acceptare şi un devotament încăpăţânat al individului faţă de o altă fiinţă umană. întrebarea 7 gata să apară. reprezintă temelia credinţei religioase la care ajunge după căsătorie. Îşi îndeplineşte rolul în familie ca şi celelalte sarcini din lista cu obligaţiile sale sociale. în final ajunge să creadă în Dumnezeu. Levin începe să se gândească la credinţă abia când este nevoit să meargă la confesiune pentru a obţine licenţa de căsătorie. Levin trăieşte o deziluzie atunci când Kitty îi refuză cererea în căsătorie. Stângaci în sfera socială suferă de complexul inferiorităţii. Levin se retrage la reşedinţa de la ţară şi renunţă la visele lui de a avea o familie. Însă spre sfârşitul romanului cei doi se căsătoresc şi duc o viaţa de familie în deplină armonie. dar un intelectual mărinimos preocupat de viata rurală şi în special de agricultură. dar nu se simte confortabil nici cu obiceiul European. Se zbate să-şi redescopere propria identitate şi să ajungă la o înţelegere a acestei lumi înstrăinate şi confuze din punctul de vedere al credinţei.absent. precum putem observa din nesiguranţa şi îndoielile lui când vrea să o ceară pe Kitty de soţie. Declaraţia de credinţă a lui Levin de la sfârşitul romanului rezumă propriile convingeri ale lui Tolstoi. Cea mai importantă motivaţie a lui atât în carieră cât şi în viaţa personală este siguranţa şi protecţia individuală. Se simte frustrat de cultura rusă. Levin este un fel de proscris la începutul romanului. Deşi este cinic în legătură cu dogma religioasă. Căsnicia lor este o afirmaţie a legăturii lui Levin cu alţii şi participarea lui la ceva mai amplu decât el însuşi.

Ibrăileanu admira la Tolstoi cunoasterea profundă a sufletului feminin. sub alte forme. Acestuia îi consacră un excepţional studiu critic . mai rămân încă multe de scris. viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste. descriind noi trăiri. iar mai apoi la o regenerare spirituală.îl impresionează puternic şi durabil prin arta magistrală cu care Anna Karenina trece de la psihologie la etică. De aceea noii scriitori. Vladimir Nabocov apreciază că măreţia lui Tolstoi se datorează calităţii lui rare de a se adapta la statura noastră. deoarece ambele sunt afirmaţii ale centrului existenţei individului. la ritmul nostru. trecutului şi viitorului. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului. sub alte titluri. Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă pentru ea. Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire. Ibrăileanu o va iubi pe Adela. iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră ca trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii. Nu este o întâmplare că soarta şi căsnicia pătrund în viaţa lui Levin aproape simultan. aşa cum G.pusă de preot declanşează un lanţ de gânduri ce conduc într-o criză. Afirmaţia finală a lui Levin de pe ultima pagină a romanului este rezultatul experienţelor obţinute după căsătorie. 8 . Proza lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi. în special. disecând necontenit sufletul sfâşiat de remuşcări al eroinei.

Iaşi.com/lit/anna/ 9 . 2. 2007 SURSE SECUNDARE Boldea. I-III. Minerva. Drimba. Ion.ro/articole/510.sparknotes. Iulian. Note pe marginea cărţilor.roportal. Târgu Mures. http://www. Margareta. Literatura comparată. Ed. un reper de calitate . Didactică şi Pedagogică. Editura Universităţii Petru Maior. Anna Karenina. Didactică şi Pedagogică.BIBLIOGRAFIE SURSE PRIMARE 1. Dolinescu. Lev Tolstoi. 1975 3. Curs pentru uzul studenţilor. Zamfirescu. Ovidiu. Cap. Bucureşti. Ed.30 decembrie 2008 4. 1970-1971 Ziarul Adevărul. 2008 1. Ed. Ibrăileanu. 1968-1971 2. Istoria literaturii universale. Istotia literaturii universale. Dan Boicea . Garabete. Editura Polirom. Vol. http://www. în Opere. Note şi impresii. “Anna Karenina”.htm 5. articolul Anna Karenina. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful