P. 1
Fenomenologia Sentimentului Iubirii in Romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi

Fenomenologia Sentimentului Iubirii in Romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi

|Views: 917|Likes:
Published by Mirela Goia

More info:

Published by: Mirela Goia on May 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/08/2013

pdf

text

original

Fenomenologia sentimentului iubirii în romanul “Anna Karenina” de Tolstoi

Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, deoarece originile ei se leagă de originile culturii umane. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie şi mereu fascinantă. Ea reprezintă o obsesie nu doar a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor, ci şi a celor care vor să o evalueze teoretic şi să o facă inteligibilă logic: Stendhal, Proust, Octavio Paz şi mulţi alţii. Or, sentimentul iubirii, deşi etern şi repetabil, pare să se sustragă încercărilor de definire. În literaturile lumii iubirea e un spaţiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea Cântărilor şi Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română, sau ca Anna Karenina de Tolstoi. Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai clasic nu numai în literatura rusă ci şi în litertura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Garabete Ibrăileanu,” nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri “1. Operă desăvârşită, după cum au spus criticii din întreaga lume, romanul Anna Karenina reprezintă un punct important în istoria literaturii universale. Tolstoi însuşi considera că romanul său, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta a venit după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”. Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii şi mai ales în caracterizarea eroilor, noi şi noi trăsături de o nemaiîntâlnită profunzime psihologică. Anna, Vronsky, Karenin, Levin, Kitty, şi numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepţionale. Neobişnuita amploare a preocupărilor, năzuinţa de a înţelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman şi neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creaţie străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii mondiale
1

Garabete Ibrăileanu, Note şi impresii, Cap. Note pe marginea cărţilor, articolul Anna Karenina, în Opere, Vol. 2, Ed. Minerva, 1975, p. 234.

1

devastatoare. etc. cartea este. dintr-o respectată membră a aristocraţiei. Bucureşti.şi a cărui operă a constituit un pas înainte în dezvoltarea artistică a omenirii. pe care niciun personaj al 2 Ovidiu Drimba. relaţia dintre viaţa şi moarte. vorbeşte despre sensul vieţii. în cadrul căreia. condiţiile morale ale căsătoriei şi vieţii de familie. demonstrate de destinul lor. ilustrate prin cazul personajelor principale. mai mult individual. în centrul căreia se derulează povestea de viaţă a eroinei principale. negustori. I-III. pe când liberalii cred în technologie. ţăranii având încredere în vechile metode ruseşti de cultivare a pământului. căreia îi este opusă. o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi o transformă. cu subliniate tendinţe moralizatoare. Tolstoi ţine să pună în relief corupţia lumii mondene. de fapt. despre viaţă şi moarte. Ed. 1968-1971 2 . o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin. Maria Hartung. având în prim plan atât aspectele istorice cât şi cele personale şi psihologice. cuprinzând intelectuali. raţiune şi democraţie. sinceră. Didactică şi Pedagogică. O dragoste adulterină. apreciază Ovidiu Drimba. În Rusia Annei Karenina se dezlănţuie o bătălie între valorile patriarhale care susţin aristocraţii şi valorile liberale deseori numite liber gânditori în roman.2 Cadrul social din roman este amplu şi atent investigat. ţărani. Inspirată de o poveste reală. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii. Conservatorii cred în tradiţii precum guvernarea autoritară. a nobilimii rurale. dintre iubire şi fericire. într-un viu efect de contrast. Privirile scriitorului se extind însă şi asupra unui câmp social vast. au un caracter diferit. povestit la persoAnnaa treia. viaţa simplă. reprezentată de familia Levin. Naratorul fără nume a romanului prezintă atât fapte cât şi gânduri lăuntrice ale personajelor. într-o persoană dispreţuită. despre iubire. mai puţin social. o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Istoria literaturii universale. a aristocraţiei citadine. care refuză să accepte inovaţiile agriculturale pe care Levin încearcă să le introducă. pură. Romanul. Putem observa acest conflict în situaţia problemă dintre Levin şi ţărani. Tolstoi îşi plasează povestea despre adulter şi autocunoaştere într-un cadru rus cu un val năvalnic de uriaşe schimbări istorice din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. Problemele aduse în discuţie. mai nuanţat filozofic: sensul şi scopul vieţii.

gelozie. “Anna Karenina” este un roman care arată o întreagă revoluţie a sentimentelor. Anna Karenina. Dincolo de lecţiile de moralitate pe care le predă fără ezitare. şi acestea în antiteză: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin şi adulterul de care se face vinovată tânăra soţie a bătrânului Karenin. Valoarea estetică. fiindcă asta nu e raţional”. Precum putem observa din această faimoasă frază de la începutul romanului. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie.. scris şi editat cu minuţiozitate. reflectând modul în care autorul percepea dragostea şi tragedia. 2007. dar totodată apar şi gândurile altora. sensul şi scopul vieţii. pură şi care nu-şi găseşte vreo vină până la suferinţa necruţătoare. 3 Tolstoi. Mai ales în ceea ce-i priveşte pe Anna şi Levin. iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare”. fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. precum firea omului. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect”. Explicabil. nu mai e bine. în care munca izbăveşte omul. „Toate familiile fericite seamănă între ele. concentrând povestea în jurul a două mari idile.acţiunii nu l-ar putea ştii. dacă are ca efect răsplata. Cartea lui Lev Tolstoi poate fi privită ca o culegere de aforisme. “Dacă binele are o cauză. marele Tolstoi dă şi reţete pentru o viaţă perfectă. 5 3 . “Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele. iubirea şi fericirea: “Dacă ierţi. naratorul descriind sentimentele şi atitudinile personajelor. căsătoria. obsesie şi acea disperare care îi face pe oameni să acţioneze necugetat. El pune în contrast lumea oraşului (plină de orgolii şi care se autodistruge) cu lumea satului. viaţa de familie (destinul Anei şi destinul lui Levin) şi valoarea filozofică a agriculturii. de la început chiar. atenţia multor critici a fost atrasă de problematica operei. Lev. socială şi ideologică a romanului “Anna Karenina” poate fi relevată din mai multe puncte de vedere.. rostite de personaje din sfere sociale diferite şi care acoperă teme mari. am putea grupa punctele de vedere în jurul a trei aspecte: schimbările sociale în Rusia secolului al XIX-lea.” 3 Astfel începe romanul. remuşcare. simplă şi pură. Tolstoi intenţiona ca Anna Karenina să fie o reîntoarcere la genul romanului familist. Tolstoi a reuşit să picteze în detalii ameţitoare un tablou viu al societăţii ruse din secolul al XIXlea. Editura Polirom. într-un limbaj firesc. nici atunci nu mai e bine. Schematizând. pentru a se bucura de dragostea fermecătorului conte Vronski. Pag. Iaşi. care prezintă toate ipostazele unei relaţii: de la dragostea năvalnică.

ci trebuie să se sfătuiască cu soţia şi cedând insistenţelor acesteia să fie acompaniat de ea. întrucât “suferă de idealism. a comfortului. Această limitare de libertate individuală este evidenţiată şi prin surprinderea lui Levin când nu-şi poate vizita fratele muribund când doreşte. Însă . pe când Levin găseşte sensul vieţii lui. menţiona într-o notă ca “tot la el găsim şi concepţia profundă că în toate societăţile defectuase. şi în ciuda certurilor ce urmăresc fiecare familie prezentată în Anna Karenina. Anna e comparată cu Emma Bovary a lui Flaubert. familiile izolate constituie unităţi economice. pe când Levin întemeiază o familie şi încheie romanul fericit. Receptării lumii de către o conștiință individuală și raționalistă 4 . Sklovski.acesta fiind popular în Rusia câteva decenii mai devreme. Tolstoi prezintă familia ca sursă a fericirii. Axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. care. sfâşiate de antagonisme. V. Ideea că familia îngrădeşte libertatea individuală este evidenţiată în realizarea uimitoare a lui Stiva.” Un alt exeget rus considera că “Anna Karenina” este o “grandioasă epopee psihologică”. Tolstoi ia o poziţie în favoarea familiei în roman. Această primă afirmaţie despre familiile fericite şi nefericite pune accent pe importanţa acestei idei. bărbatul ideal. Sklovski descoperă în această împrejurare chiar un fel de consonanţă cu o observaţie a lui Engels. vrea imposibilul. dar care îşi pierdu-se popularitatea până în anii 1870. după cum aflăm din ultimul paragraf al romanului. din primele pagini ale romanului. În cele din urmă viaţa Anei îşi pierde sensul. în volumul său monografic. vorbind despre Fourier. Totuşi în ciuda acestor restricţii ale libertăţii individului. În cele din urmă putem trage concluzia că credinţa şi viaţa de familie merg întotdeauna împreună. distrugerea instituției familiei. şi a transcendenţei filozofice. ba încă şi mai mult. un bărbat dedicat cu totul dragostei precum ea”. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. nimeni nu va contesta că “Anna Karenina” reprezintă şi o frescă socială de o uimitoare plasticitate. că nu poate face ceea ce doreşte. Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți. În acelaşi timp. Annadistruge o familie şi moare în nefericire. zugrăvește descompunerea modului de viață patriarhal. dar este sincer şi imparţial în legătură cu dificultăţile vieţii de familie. intitulează unul din capitole “de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie” şi-şi sprijină argumentarea pe constatarea că activitatea gospodărească a lui Levin nu este un detaliu ci “dezvăluie temelia romanului”. sau mai exact este romanţioasă.

până la renunţarea totală de sine. contele Vronski. care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârşirii” morale. de gelozie. în final . singura ei raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi. El se ridică împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri. Annase vede constrânsă a refuza .a „sensului şi adevărului” vieţii. Este istoria a două iubiri. de dorinţă. Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârşită. contrapunctic: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie. Roman realist . Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul.scriitorul îi opune valoarea în sine a vieții. prin aranjament familial . de milă. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare. Anna Karenina este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Annaşi Alexei -nume dedublat de scriitor -pe de o parte soţul legitim. Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al evoluţiei sentimentelor . Alexandrovici . în nestatornicia haotică și în concretetea ei reală. care-l aduce la un pas de sinucidere. Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le determină în cele din urmă soarta. Anna Karenina compromite .desfăşurat pe trei planuri paralele. o dată cu ea . dar profund legată de fiul acestuia . Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările lui Levin. în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării capitalismului. de suferinţă. manifestându-se drept un "criptovăzător al trupului" după cum îl numește Dmitri Merejkovski. de obsesii. în infinitul.ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. Anna este privată de dragostea soţului (ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski ).iar pe de altă parte . eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării . Ca şi în „Război şi pace”. istorie care se desfăşoară paralel. în interesul amândurora. fericirea propriului copil şi. de disperare .în cele din urmă. Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism. întelegând consimţâmântul drept renunţare deliberată la copilul iubit. şi iubirea vinovată dintre tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer. în numele iubirii.modern . în mod gratuit .tot prin intermediul unui mujic .Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi. propria fericire. Căsătorită prematur cu Alexandrovici . de remuşcare. 5 .de dragoste pură.

acordă o deosebită atenţie Anei. învăţată. Annaeste frumoasă în toate sensurile. şi are o abilitate înnăscută de a preţui arta. jertfind totul pentru iubire . Vronsky. Anna Karenina se zbate între pasiunea ei pentru Vronsky şi dorinţa ei de a fi independentă pe de o parte şi datoria ei de soţie. dar totuşi este evident decepţionat când relaţia lor îl obligă să renunţe la dorinţa lui de a avansa în carieră. Vronskz este mai mult sfânt decât demonic şi comportamentul lui faţă de Anna este impecabil. şi în prietenie deasemenea. capătă aspect obişnuit . Este intimidat de convenţiile sociale având mereu o prezenţă perfectă de om capabil şi educat. Fermecătoare dar rezervată. Totuşi are o parte întunecată în interiorul personalităţii sale. convenţionalitatea fără sentimente pe care o detestă. Anna crede în dragoste. captează atenţia mai tuturora din înalta societate . Anna detestă cel mai mult falsitatea. revendică aceeaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate . însuşi întruchiparea falsităţii. din efortul ei fervent de ai împăca pe Stiva şi Dolly Oblonsky . la sfârşitul romanului. Alexei Kirillovich Vronsky este un militar bogat şi elegant a cărui dragoste pentru Anna o motivează pe aceasta să-şi părăsească soţul şi fiul. Alexei Alexandrovich Karenin. ci şi în dragostea de familie. scrie cărţi pentru copii. parcă Tolstoi refuză să permită cititorului să se apropie prea mult de adevăratul caracter al lui. are caracteristici ale singuraticului ideal. citeşte istoria universală dar pare extrem de îngrădit. totuşi citeşte poezie.la nefericire. unul dintre cei mai importanţi oameni din St. Există o lacună în aproape orice acţiune a lui dealungul romanului. Vronsky modelat după eroul romantic din perioada precedentă a literaturii. este inteligentă. Întradevăr Tolstoi ne dă acces la mult mai puţine gânduri ale lui Vronsky decât la celelalte personaje ale romanului.Dragostea celui de-al doilea (Vronski ) . Petersburg. dar nu are opinii poetice. aparent nestăvilită . Lumea interlopă . Anna Karenina o aristocrată frumoasă din St. Karenin. căsătorită. care în căutarea dragostei şi a onestităţii emoţionale este proscrisă din societate. şi îl consideră pe soţul ei. Nu poate fi acuzat de faptul că ar fi un soţ sau un tată 6 . teatrul. este un om extrem de formalist. şi dragostea ei de mamă pe de altă parte. nu doar în cea romantică. Relaţia adulteră a Anei o azvârle în exil de societate. citeşte cu pasiune. soţul Anei. pasionat. Chiar dacă decizia lui de a rupe relaţia cu Kitty aproape distruge viaţa acesteia. jocurile de noroc alcătuiesc delectarea omului care a ales izolarea soţiei din cauza societăţii abjecte .spre exasperarea Anei care . şi într-un final la sinucidere. precumputem observa din devotamentul ei pentru fiul ei. Petersburg. deşi sentimentele lui faţă de ea se atenuează.

marcând începutul stadiului din viaţa lui caracterizată prin credinţăreligioasă profundă. deoarece o consideră nefolositoare şi birocratică. Declaraţia de credinţă a lui Levin de la sfârşitul romanului rezumă propriile convingeri ale lui Tolstoi. Îşi îndeplineşte rolul în familie ca şi celelalte sarcini din lista cu obligaţiile sale sociale. şi demisionează din postul său de la puterea executivă locală. totuşi arată puţină tandreţe faţă de soţia sa Anna şi faţă de fiul său. reprezintă mai mult decât o logodnă. Devastat de refuzul lui Kitty. reprezintă temelia credinţei religioase la care ajunge după căsătorie. Deşi este cinic în legătură cu dogma religioasă. Se zbate să-şi redescopere propria identitate şi să ajungă la o înţelegere a acestei lumi înstrăinate şi confuze din punctul de vedere al credinţei. În cele din urmă birocratul şters rămâne Karenin pe care îl . acesta modelând relaţia dintre Levin şi Kitty după propria căsnicie. Viziunile lui îl îndepărtează atât de la nobilime cât şi de la ţărani. Căsnicia lor este o afirmaţie a legăturii lui Levin cu alţii şi participarea lui la ceva mai amplu decât el însuşi. precum putem observa din nesiguranţa şi îndoielile lui când vrea să o ceară pe Kitty de soţie. Tolstoy conturează căsnicia ca pe o acceptare şi un devotament încăpăţânat al individului faţă de o altă fiinţă umană. dar un intelectual mărinimos preocupat de viata rurală şi în special de agricultură. Stângaci în sfera socială suferă de complexul inferiorităţii. Logodna şi căsătoria lui Levin şi Kitty are o importanţă deosebită pentru Anna Karenina. Când îşi iartă soţia crezând că este pe patul de moarte vedem o aluzie a unui Karenin mai profund cunoscusem. Konstantin Dmitrich Levin este un stângaci în sfera socială. Levin este alter egoul autorului. Cea mai importantă motivaţie a lui atât în carieră cât şi în viaţa personală este siguranţa şi protecţia individuală. Levin este un fel de proscris la începutul romanului. Levin trăieşte o deziluzie atunci când Kitty îi refuză cererea în căsătorie. cu toate înţelesurile filozofice şi religioase pe care acesta le poartă. ce a urmat după terminarea Annei Karenina. Seryozha. Însă spre sfârşitul romanului cei doi se căsătoresc şi duc o viaţa de familie în deplină armonie. Levin începe să se gândească la credinţă abia când este nevoit să meargă la confesiune pentru a obţine licenţa de căsătorie. dar nu se simte confortabil nici cu obiceiul European. Dacă la început Levin este un liber-cugetător. Levin se retrage la reşedinţa de la ţară şi renunţă la visele lui de a avea o familie. Obiectivul lui este să fie sincer şi productiv în tot ceea ce face. Flacăra iubirii dintre Levin şi Kitty care se reaprinde.absent. ducând cu repeziciune la căsătorie. întrebarea 7 gata să apară. în final ajunge să creadă în Dumnezeu. Se simte frustrat de cultura rusă.

în special. Vladimir Nabocov apreciază că măreţia lui Tolstoi se datorează calităţii lui rare de a se adapta la statura noastră. trecutului şi viitorului. sub alte forme. disecând necontenit sufletul sfâşiat de remuşcări al eroinei. iar mai apoi la o regenerare spirituală. Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire. sub alte titluri. deoarece ambele sunt afirmaţii ale centrului existenţei individului. iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră ca trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii. Afirmaţia finală a lui Levin de pe ultima pagină a romanului este rezultatul experienţelor obţinute după căsătorie. De aceea noii scriitori. Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă pentru ea.pusă de preot declanşează un lanţ de gânduri ce conduc într-o criză. Nu este o întâmplare că soarta şi căsnicia pătrund în viaţa lui Levin aproape simultan. Ibrăileanu o va iubi pe Adela. Acestuia îi consacră un excepţional studiu critic . Ibrăileanu admira la Tolstoi cunoasterea profundă a sufletului feminin. aşa cum G. mai rămân încă multe de scris. 8 . descriind noi trăiri. la ritmul nostru. viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste.îl impresionează puternic şi durabil prin arta magistrală cu care Anna Karenina trece de la psihologie la etică. Proza lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului.

Vol. I-III. “Anna Karenina”. 2007 SURSE SECUNDARE Boldea. Bucureşti. Garabete.BIBLIOGRAFIE SURSE PRIMARE 1. Istoria literaturii universale. 2008 1. Editura Universităţii Petru Maior. Anna Karenina. Ovidiu. Note şi impresii. Note pe marginea cărţilor. Editura Polirom. Margareta.30 decembrie 2008 4. Ed. Drimba. 2. Minerva. în Opere.sparknotes. Iulian.com/lit/anna/ 9 . http://www. Curs pentru uzul studenţilor. articolul Anna Karenina. Literatura comparată. un reper de calitate .roportal. 1975 3. Lev Tolstoi. Didactică şi Pedagogică. Istotia literaturii universale.ro/articole/510. Ibrăileanu. Dan Boicea . Didactică şi Pedagogică. 1970-1971 Ziarul Adevărul. Ed. Ed.htm 5. Bucureşti. Cap. Ion. Iaşi. Dolinescu. 1968-1971 2. Târgu Mures. Zamfirescu. http://www.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->