Fenomenologia sentimentului iubirii în romanul “Anna Karenina” de Tolstoi

Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, deoarece originile ei se leagă de originile culturii umane. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie şi mereu fascinantă. Ea reprezintă o obsesie nu doar a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor, ci şi a celor care vor să o evalueze teoretic şi să o facă inteligibilă logic: Stendhal, Proust, Octavio Paz şi mulţi alţii. Or, sentimentul iubirii, deşi etern şi repetabil, pare să se sustragă încercărilor de definire. În literaturile lumii iubirea e un spaţiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea Cântărilor şi Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română, sau ca Anna Karenina de Tolstoi. Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai clasic nu numai în literatura rusă ci şi în litertura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Garabete Ibrăileanu,” nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri “1. Operă desăvârşită, după cum au spus criticii din întreaga lume, romanul Anna Karenina reprezintă un punct important în istoria literaturii universale. Tolstoi însuşi considera că romanul său, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta a venit după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”. Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii şi mai ales în caracterizarea eroilor, noi şi noi trăsături de o nemaiîntâlnită profunzime psihologică. Anna, Vronsky, Karenin, Levin, Kitty, şi numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepţionale. Neobişnuita amploare a preocupărilor, năzuinţa de a înţelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman şi neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creaţie străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii mondiale
1

Garabete Ibrăileanu, Note şi impresii, Cap. Note pe marginea cărţilor, articolul Anna Karenina, în Opere, Vol. 2, Ed. Minerva, 1975, p. 234.

1

Didactică şi Pedagogică. a nobilimii rurale. Maria Hartung. în centrul căreia se derulează povestea de viaţă a eroinei principale. vorbeşte despre sensul vieţii. Inspirată de o poveste reală. într-un viu efect de contrast. I-III. Problemele aduse în discuţie. 1968-1971 2 . într-o persoană dispreţuită. devastatoare. raţiune şi democraţie. pură. pe când liberalii cred în technologie. viaţa simplă. Naratorul fără nume a romanului prezintă atât fapte cât şi gânduri lăuntrice ale personajelor. Bucureşti. cuprinzând intelectuali. negustori. dintr-o respectată membră a aristocraţiei. au un caracter diferit. condiţiile morale ale căsătoriei şi vieţii de familie. Putem observa acest conflict în situaţia problemă dintre Levin şi ţărani. în cadrul căreia. despre viaţă şi moarte. despre iubire. Istoria literaturii universale.şi a cărui operă a constituit un pas înainte în dezvoltarea artistică a omenirii. având în prim plan atât aspectele istorice cât şi cele personale şi psihologice. cu subliniate tendinţe moralizatoare. În Rusia Annei Karenina se dezlănţuie o bătălie între valorile patriarhale care susţin aristocraţii şi valorile liberale deseori numite liber gânditori în roman. sinceră.2 Cadrul social din roman este amplu şi atent investigat. căreia îi este opusă. Tolstoi ţine să pună în relief corupţia lumii mondene. apreciază Ovidiu Drimba. care refuză să accepte inovaţiile agriculturale pe care Levin încearcă să le introducă. de fapt. ilustrate prin cazul personajelor principale. ţăranii având încredere în vechile metode ruseşti de cultivare a pământului. Privirile scriitorului se extind însă şi asupra unui câmp social vast. pe care niciun personaj al 2 Ovidiu Drimba. mai mult individual. ţărani. Ed. o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin. etc. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii. o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi o transformă. mai puţin social. demonstrate de destinul lor. cartea este. reprezentată de familia Levin. o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. relaţia dintre viaţa şi moarte. O dragoste adulterină. Romanul. dintre iubire şi fericire. a aristocraţiei citadine. Conservatorii cred în tradiţii precum guvernarea autoritară. mai nuanţat filozofic: sensul şi scopul vieţii. Tolstoi îşi plasează povestea despre adulter şi autocunoaştere într-un cadru rus cu un val năvalnic de uriaşe schimbări istorice din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. povestit la persoAnnaa treia.

Iaşi. dacă are ca efect răsplata. Cartea lui Lev Tolstoi poate fi privită ca o culegere de aforisme. Editura Polirom. sensul şi scopul vieţii. gelozie. fiindcă asta nu e raţional”. 3 Tolstoi. socială şi ideologică a romanului “Anna Karenina” poate fi relevată din mai multe puncte de vedere. Mai ales în ceea ce-i priveşte pe Anna şi Levin. naratorul descriind sentimentele şi atitudinile personajelor. căsătoria. 5 3 . pentru a se bucura de dragostea fermecătorului conte Vronski. Dincolo de lecţiile de moralitate pe care le predă fără ezitare. Tolstoi intenţiona ca Anna Karenina să fie o reîntoarcere la genul romanului familist. Anna Karenina. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect”. nici atunci nu mai e bine..” 3 Astfel începe romanul. obsesie şi acea disperare care îi face pe oameni să acţioneze necugetat. “Anna Karenina” este un roman care arată o întreagă revoluţie a sentimentelor. în care munca izbăveşte omul. Tolstoi a reuşit să picteze în detalii ameţitoare un tablou viu al societăţii ruse din secolul al XIXlea. concentrând povestea în jurul a două mari idile. rostite de personaje din sfere sociale diferite şi care acoperă teme mari. 2007.acţiunii nu l-ar putea ştii. precum firea omului. simplă şi pură. remuşcare. Precum putem observa din această faimoasă frază de la începutul romanului. iubirea şi fericirea: “Dacă ierţi. într-un limbaj firesc. care prezintă toate ipostazele unei relaţii: de la dragostea năvalnică. El pune în contrast lumea oraşului (plină de orgolii şi care se autodistruge) cu lumea satului. nu mai e bine. Pag. dar totodată apar şi gândurile altora. am putea grupa punctele de vedere în jurul a trei aspecte: schimbările sociale în Rusia secolului al XIX-lea. fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. marele Tolstoi dă şi reţete pentru o viaţă perfectă. Valoarea estetică. Schematizând. scris şi editat cu minuţiozitate. Explicabil. şi acestea în antiteză: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin şi adulterul de care se face vinovată tânăra soţie a bătrânului Karenin. Lev. „Toate familiile fericite seamănă între ele. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. atenţia multor critici a fost atrasă de problematica operei.. de la început chiar. “Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele. reflectând modul în care autorul percepea dragostea şi tragedia. pură şi care nu-şi găseşte vreo vină până la suferinţa necruţătoare. iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare”. viaţa de familie (destinul Anei şi destinul lui Levin) şi valoarea filozofică a agriculturii. “Dacă binele are o cauză.

Ideea că familia îngrădeşte libertatea individuală este evidenţiată în realizarea uimitoare a lui Stiva. bărbatul ideal. dar care îşi pierdu-se popularitatea până în anii 1870. Sklovski. Această limitare de libertate individuală este evidenţiată şi prin surprinderea lui Levin când nu-şi poate vizita fratele muribund când doreşte. Sklovski descoperă în această împrejurare chiar un fel de consonanţă cu o observaţie a lui Engels. sau mai exact este romanţioasă. zugrăvește descompunerea modului de viață patriarhal. în volumul său monografic. un bărbat dedicat cu totul dragostei precum ea”. şi a transcendenţei filozofice. care. după cum aflăm din ultimul paragraf al romanului. ci trebuie să se sfătuiască cu soţia şi cedând insistenţelor acesteia să fie acompaniat de ea. a comfortului. Annadistruge o familie şi moare în nefericire.” Un alt exeget rus considera că “Anna Karenina” este o “grandioasă epopee psihologică”. Totuşi în ciuda acestor restricţii ale libertăţii individului. că nu poate face ceea ce doreşte. pe când Levin întemeiază o familie şi încheie romanul fericit. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. distrugerea instituției familiei. V. Axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. Tolstoi ia o poziţie în favoarea familiei în roman. vorbind despre Fourier. Însă . Anna e comparată cu Emma Bovary a lui Flaubert. Tolstoi prezintă familia ca sursă a fericirii. şi în ciuda certurilor ce urmăresc fiecare familie prezentată în Anna Karenina. Receptării lumii de către o conștiință individuală și raționalistă 4 . menţiona într-o notă ca “tot la el găsim şi concepţia profundă că în toate societăţile defectuase. pe când Levin găseşte sensul vieţii lui. familiile izolate constituie unităţi economice. sfâşiate de antagonisme. În cele din urmă putem trage concluzia că credinţa şi viaţa de familie merg întotdeauna împreună. intitulează unul din capitole “de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie” şi-şi sprijină argumentarea pe constatarea că activitatea gospodărească a lui Levin nu este un detaliu ci “dezvăluie temelia romanului”. În cele din urmă viaţa Anei îşi pierde sensul. Această primă afirmaţie despre familiile fericite şi nefericite pune accent pe importanţa acestei idei. dar este sincer şi imparţial în legătură cu dificultăţile vieţii de familie. nimeni nu va contesta că “Anna Karenina” reprezintă şi o frescă socială de o uimitoare plasticitate. din primele pagini ale romanului. Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți.acesta fiind popular în Rusia câteva decenii mai devreme. vrea imposibilul. întrucât “suferă de idealism. În acelaşi timp. ba încă şi mai mult.

care-l aduce la un pas de sinucidere. în nestatornicia haotică și în concretetea ei reală. Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al evoluţiei sentimentelor . până la renunţarea totală de sine. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare. dar profund legată de fiul acestuia . manifestându-se drept un "criptovăzător al trupului" după cum îl numește Dmitri Merejkovski. Ca şi în „Război şi pace”.desfăşurat pe trei planuri paralele. care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârşirii” morale. prin aranjament familial .iar pe de altă parte . întelegând consimţâmântul drept renunţare deliberată la copilul iubit. în infinitul.a „sensului şi adevărului” vieţii. de remuşcare. singura ei raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi. o dată cu ea . contele Vronski. Căsătorită prematur cu Alexandrovici . Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism. propria fericire. în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării capitalismului. de dorinţă. fericirea propriului copil şi. 5 .scriitorul îi opune valoarea în sine a vieții. Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le determină în cele din urmă soarta.de dragoste pură. în numele iubirii. în final . Alexandrovici . Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările lui Levin. Anna Karenina compromite . Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârşită. de disperare .Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi. în interesul amândurora. Annase vede constrânsă a refuza . Anna este privată de dragostea soţului (ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski ).în cele din urmă. şi iubirea vinovată dintre tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer. Roman realist . eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării . de milă. El se ridică împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri. Anna Karenina este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Annaşi Alexei -nume dedublat de scriitor -pe de o parte soţul legitim. în mod gratuit . de obsesii. de gelozie. contrapunctic: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie. de suferinţă.modern . Este istoria a două iubiri. istorie care se desfăşoară paralel. Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul.tot prin intermediul unui mujic .ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal.

şi în prietenie deasemenea. şi îl consideră pe soţul ei. Relaţia adulteră a Anei o azvârle în exil de societate. Totuşi are o parte întunecată în interiorul personalităţii sale. Anna Karenina se zbate între pasiunea ei pentru Vronsky şi dorinţa ei de a fi independentă pe de o parte şi datoria ei de soţie. Alexei Kirillovich Vronsky este un militar bogat şi elegant a cărui dragoste pentru Anna o motivează pe aceasta să-şi părăsească soţul şi fiul. dar nu are opinii poetice. Petersburg. Vronsky modelat după eroul romantic din perioada precedentă a literaturii. însuşi întruchiparea falsităţii. ci şi în dragostea de familie. din efortul ei fervent de ai împăca pe Stiva şi Dolly Oblonsky . jocurile de noroc alcătuiesc delectarea omului care a ales izolarea soţiei din cauza societăţii abjecte . aparent nestăvilită . parcă Tolstoi refuză să permită cititorului să se apropie prea mult de adevăratul caracter al lui.spre exasperarea Anei care . Petersburg. Vronskz este mai mult sfânt decât demonic şi comportamentul lui faţă de Anna este impecabil. şi dragostea ei de mamă pe de altă parte. scrie cărţi pentru copii. la sfârşitul romanului. unul dintre cei mai importanţi oameni din St. învăţată. Vronsky. soţul Anei. convenţionalitatea fără sentimente pe care o detestă. dar totuşi este evident decepţionat când relaţia lor îl obligă să renunţe la dorinţa lui de a avansa în carieră. care în căutarea dragostei şi a onestităţii emoţionale este proscrisă din societate. Întradevăr Tolstoi ne dă acces la mult mai puţine gânduri ale lui Vronsky decât la celelalte personaje ale romanului. citeşte cu pasiune. are caracteristici ale singuraticului ideal. Nu poate fi acuzat de faptul că ar fi un soţ sau un tată 6 . teatrul. totuşi citeşte poezie. Anna detestă cel mai mult falsitatea.Dragostea celui de-al doilea (Vronski ) . captează atenţia mai tuturora din înalta societate . capătă aspect obişnuit .la nefericire. precumputem observa din devotamentul ei pentru fiul ei. nu doar în cea romantică. căsătorită. este inteligentă. Karenin. deşi sentimentele lui faţă de ea se atenuează. citeşte istoria universală dar pare extrem de îngrădit. acordă o deosebită atenţie Anei. Chiar dacă decizia lui de a rupe relaţia cu Kitty aproape distruge viaţa acesteia. Anna Karenina o aristocrată frumoasă din St. Fermecătoare dar rezervată. jertfind totul pentru iubire . este un om extrem de formalist. Alexei Alexandrovich Karenin. pasionat. Anna crede în dragoste. Există o lacună în aproape orice acţiune a lui dealungul romanului. revendică aceeaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate . şi are o abilitate înnăscută de a preţui arta. Este intimidat de convenţiile sociale având mereu o prezenţă perfectă de om capabil şi educat. Lumea interlopă . Annaeste frumoasă în toate sensurile. şi într-un final la sinucidere.

Obiectivul lui este să fie sincer şi productiv în tot ceea ce face. Seryozha. Viziunile lui îl îndepărtează atât de la nobilime cât şi de la ţărani. totuşi arată puţină tandreţe faţă de soţia sa Anna şi faţă de fiul său. În cele din urmă birocratul şters rămâne Karenin pe care îl . Cea mai importantă motivaţie a lui atât în carieră cât şi în viaţa personală este siguranţa şi protecţia individuală. Stângaci în sfera socială suferă de complexul inferiorităţii. Logodna şi căsătoria lui Levin şi Kitty are o importanţă deosebită pentru Anna Karenina. cu toate înţelesurile filozofice şi religioase pe care acesta le poartă. deoarece o consideră nefolositoare şi birocratică. Levin trăieşte o deziluzie atunci când Kitty îi refuză cererea în căsătorie. Levin se retrage la reşedinţa de la ţară şi renunţă la visele lui de a avea o familie. marcând începutul stadiului din viaţa lui caracterizată prin credinţăreligioasă profundă. Dacă la început Levin este un liber-cugetător. şi demisionează din postul său de la puterea executivă locală. ce a urmat după terminarea Annei Karenina. Tolstoy conturează căsnicia ca pe o acceptare şi un devotament încăpăţânat al individului faţă de o altă fiinţă umană. Flacăra iubirii dintre Levin şi Kitty care se reaprinde. Se simte frustrat de cultura rusă. Deşi este cinic în legătură cu dogma religioasă. Devastat de refuzul lui Kitty. dar nu se simte confortabil nici cu obiceiul European. Declaraţia de credinţă a lui Levin de la sfârşitul romanului rezumă propriile convingeri ale lui Tolstoi. întrebarea 7 gata să apară. Levin este un fel de proscris la începutul romanului. Însă spre sfârşitul romanului cei doi se căsătoresc şi duc o viaţa de familie în deplină armonie. dar un intelectual mărinimos preocupat de viata rurală şi în special de agricultură. precum putem observa din nesiguranţa şi îndoielile lui când vrea să o ceară pe Kitty de soţie. reprezintă temelia credinţei religioase la care ajunge după căsătorie. reprezintă mai mult decât o logodnă. Când îşi iartă soţia crezând că este pe patul de moarte vedem o aluzie a unui Karenin mai profund cunoscusem. Levin este alter egoul autorului. Îşi îndeplineşte rolul în familie ca şi celelalte sarcini din lista cu obligaţiile sale sociale. Levin începe să se gândească la credinţă abia când este nevoit să meargă la confesiune pentru a obţine licenţa de căsătorie. Konstantin Dmitrich Levin este un stângaci în sfera socială. Se zbate să-şi redescopere propria identitate şi să ajungă la o înţelegere a acestei lumi înstrăinate şi confuze din punctul de vedere al credinţei.absent. Căsnicia lor este o afirmaţie a legăturii lui Levin cu alţii şi participarea lui la ceva mai amplu decât el însuşi. în final ajunge să creadă în Dumnezeu. ducând cu repeziciune la căsătorie. acesta modelând relaţia dintre Levin şi Kitty după propria căsnicie.

la ritmul nostru. Proza lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi. Ibrăileanu o va iubi pe Adela. De aceea noii scriitori. mai rămân încă multe de scris. viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste. aşa cum G. disecând necontenit sufletul sfâşiat de remuşcări al eroinei. în special. trecutului şi viitorului. iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră ca trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii. Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă pentru ea.pusă de preot declanşează un lanţ de gânduri ce conduc într-o criză. iar mai apoi la o regenerare spirituală. Afirmaţia finală a lui Levin de pe ultima pagină a romanului este rezultatul experienţelor obţinute după căsătorie. Ibrăileanu admira la Tolstoi cunoasterea profundă a sufletului feminin. Nu este o întâmplare că soarta şi căsnicia pătrund în viaţa lui Levin aproape simultan.îl impresionează puternic şi durabil prin arta magistrală cu care Anna Karenina trece de la psihologie la etică. sub alte forme. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului. deoarece ambele sunt afirmaţii ale centrului existenţei individului. descriind noi trăiri. sub alte titluri. Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire. Acestuia îi consacră un excepţional studiu critic . 8 . Vladimir Nabocov apreciază că măreţia lui Tolstoi se datorează calităţii lui rare de a se adapta la statura noastră.

articolul Anna Karenina. Istoria literaturii universale.ro/articole/510. 2007 SURSE SECUNDARE Boldea. 1975 3. Didactică şi Pedagogică. Drimba. “Anna Karenina”. 1970-1971 Ziarul Adevărul. Note şi impresii. Vol. Ibrăileanu. Margareta. Ed. Zamfirescu. Cap. http://www. un reper de calitate . Târgu Mures. I-III. Lev Tolstoi. Istotia literaturii universale. Bucureşti.com/lit/anna/ 9 . Bucureşti. Minerva. Ed. http://www. Ed. Ovidiu. Literatura comparată. Iaşi. Editura Polirom. Dan Boicea . Curs pentru uzul studenţilor.htm 5.roportal. Iulian. Dolinescu. 2008 1. 2. Ion. Garabete. Didactică şi Pedagogică.sparknotes. Note pe marginea cărţilor. Anna Karenina.BIBLIOGRAFIE SURSE PRIMARE 1. în Opere.30 decembrie 2008 4. Editura Universităţii Petru Maior. 1968-1971 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful