Fenomenologia sentimentului iubirii în romanul “Anna Karenina” de Tolstoi

Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, deoarece originile ei se leagă de originile culturii umane. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie şi mereu fascinantă. Ea reprezintă o obsesie nu doar a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor, ci şi a celor care vor să o evalueze teoretic şi să o facă inteligibilă logic: Stendhal, Proust, Octavio Paz şi mulţi alţii. Or, sentimentul iubirii, deşi etern şi repetabil, pare să se sustragă încercărilor de definire. În literaturile lumii iubirea e un spaţiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea Cântărilor şi Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română, sau ca Anna Karenina de Tolstoi. Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai clasic nu numai în literatura rusă ci şi în litertura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Garabete Ibrăileanu,” nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri “1. Operă desăvârşită, după cum au spus criticii din întreaga lume, romanul Anna Karenina reprezintă un punct important în istoria literaturii universale. Tolstoi însuşi considera că romanul său, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta a venit după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”. Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii şi mai ales în caracterizarea eroilor, noi şi noi trăsături de o nemaiîntâlnită profunzime psihologică. Anna, Vronsky, Karenin, Levin, Kitty, şi numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepţionale. Neobişnuita amploare a preocupărilor, năzuinţa de a înţelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman şi neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creaţie străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii mondiale
1

Garabete Ibrăileanu, Note şi impresii, Cap. Note pe marginea cărţilor, articolul Anna Karenina, în Opere, Vol. 2, Ed. Minerva, 1975, p. 234.

1

Conservatorii cred în tradiţii precum guvernarea autoritară. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii. pe când liberalii cred în technologie. Privirile scriitorului se extind însă şi asupra unui câmp social vast. dintr-o respectată membră a aristocraţiei. despre viaţă şi moarte. căreia îi este opusă. într-o persoană dispreţuită. Problemele aduse în discuţie. relaţia dintre viaţa şi moarte. Naratorul fără nume a romanului prezintă atât fapte cât şi gânduri lăuntrice ale personajelor. O dragoste adulterină. În Rusia Annei Karenina se dezlănţuie o bătălie între valorile patriarhale care susţin aristocraţii şi valorile liberale deseori numite liber gânditori în roman. Tolstoi ţine să pună în relief corupţia lumii mondene. raţiune şi democraţie. Istoria literaturii universale. o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin. cuprinzând intelectuali. Tolstoi îşi plasează povestea despre adulter şi autocunoaştere într-un cadru rus cu un val năvalnic de uriaşe schimbări istorice din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. care refuză să accepte inovaţiile agriculturale pe care Levin încearcă să le introducă. o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi o transformă. Maria Hartung. 1968-1971 2 . mai mult individual. a nobilimii rurale. apreciază Ovidiu Drimba. pe care niciun personaj al 2 Ovidiu Drimba. povestit la persoAnnaa treia. mai nuanţat filozofic: sensul şi scopul vieţii. ţărani. despre iubire. ţăranii având încredere în vechile metode ruseşti de cultivare a pământului. Bucureşti. Putem observa acest conflict în situaţia problemă dintre Levin şi ţărani. ilustrate prin cazul personajelor principale. devastatoare. de fapt. Inspirată de o poveste reală. etc. vorbeşte despre sensul vieţii. mai puţin social. sinceră. reprezentată de familia Levin. având în prim plan atât aspectele istorice cât şi cele personale şi psihologice. Romanul. pură. a aristocraţiei citadine. Didactică şi Pedagogică. cartea este. cu subliniate tendinţe moralizatoare. o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.2 Cadrul social din roman este amplu şi atent investigat. condiţiile morale ale căsătoriei şi vieţii de familie. în cadrul căreia. în centrul căreia se derulează povestea de viaţă a eroinei principale. într-un viu efect de contrast. dintre iubire şi fericire. demonstrate de destinul lor. au un caracter diferit. I-III. viaţa simplă. negustori. Ed.şi a cărui operă a constituit un pas înainte în dezvoltarea artistică a omenirii.

sensul şi scopul vieţii. iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare”. nici atunci nu mai e bine.. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. Tolstoi a reuşit să picteze în detalii ameţitoare un tablou viu al societăţii ruse din secolul al XIXlea. Cartea lui Lev Tolstoi poate fi privită ca o culegere de aforisme. rostite de personaje din sfere sociale diferite şi care acoperă teme mari. Precum putem observa din această faimoasă frază de la începutul romanului. iubirea şi fericirea: “Dacă ierţi. Schematizând. Mai ales în ceea ce-i priveşte pe Anna şi Levin. am putea grupa punctele de vedere în jurul a trei aspecte: schimbările sociale în Rusia secolului al XIX-lea. într-un limbaj firesc. “Dacă binele are o cauză. gelozie. Pag. 2007. de la început chiar. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect”. fiindcă asta nu e raţional”. Lev. „Toate familiile fericite seamănă între ele. căsătoria. marele Tolstoi dă şi reţete pentru o viaţă perfectă. 3 Tolstoi. Dincolo de lecţiile de moralitate pe care le predă fără ezitare. simplă şi pură. 5 3 . naratorul descriind sentimentele şi atitudinile personajelor. Iaşi. pură şi care nu-şi găseşte vreo vină până la suferinţa necruţătoare. Anna Karenina. dar totodată apar şi gândurile altora. şi acestea în antiteză: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin şi adulterul de care se face vinovată tânăra soţie a bătrânului Karenin. pentru a se bucura de dragostea fermecătorului conte Vronski. fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Valoarea estetică. viaţa de familie (destinul Anei şi destinul lui Levin) şi valoarea filozofică a agriculturii. scris şi editat cu minuţiozitate. “Anna Karenina” este un roman care arată o întreagă revoluţie a sentimentelor.acţiunii nu l-ar putea ştii. socială şi ideologică a romanului “Anna Karenina” poate fi relevată din mai multe puncte de vedere. Explicabil. reflectând modul în care autorul percepea dragostea şi tragedia. în care munca izbăveşte omul. remuşcare. concentrând povestea în jurul a două mari idile.” 3 Astfel începe romanul. Tolstoi intenţiona ca Anna Karenina să fie o reîntoarcere la genul romanului familist. care prezintă toate ipostazele unei relaţii: de la dragostea năvalnică. dacă are ca efect răsplata. nu mai e bine.. Editura Polirom. obsesie şi acea disperare care îi face pe oameni să acţioneze necugetat. “Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele. precum firea omului. atenţia multor critici a fost atrasă de problematica operei. El pune în contrast lumea oraşului (plină de orgolii şi care se autodistruge) cu lumea satului.

V. sfâşiate de antagonisme. vorbind despre Fourier. un bărbat dedicat cu totul dragostei precum ea”. Annadistruge o familie şi moare în nefericire. zugrăvește descompunerea modului de viață patriarhal. vrea imposibilul. bărbatul ideal. în volumul său monografic. Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți.acesta fiind popular în Rusia câteva decenii mai devreme. sau mai exact este romanţioasă. Sklovski. Tolstoi prezintă familia ca sursă a fericirii. dar care îşi pierdu-se popularitatea până în anii 1870. menţiona într-o notă ca “tot la el găsim şi concepţia profundă că în toate societăţile defectuase. Ideea că familia îngrădeşte libertatea individuală este evidenţiată în realizarea uimitoare a lui Stiva. care. Această limitare de libertate individuală este evidenţiată şi prin surprinderea lui Levin când nu-şi poate vizita fratele muribund când doreşte. că nu poate face ceea ce doreşte. după cum aflăm din ultimul paragraf al romanului. pe când Levin întemeiază o familie şi încheie romanul fericit. întrucât “suferă de idealism. Însă . familiile izolate constituie unităţi economice.” Un alt exeget rus considera că “Anna Karenina” este o “grandioasă epopee psihologică”. Totuşi în ciuda acestor restricţii ale libertăţii individului. a comfortului. În cele din urmă viaţa Anei îşi pierde sensul. şi a transcendenţei filozofice. Receptării lumii de către o conștiință individuală și raționalistă 4 . Anna e comparată cu Emma Bovary a lui Flaubert. şi în ciuda certurilor ce urmăresc fiecare familie prezentată în Anna Karenina. nimeni nu va contesta că “Anna Karenina” reprezintă şi o frescă socială de o uimitoare plasticitate. ci trebuie să se sfătuiască cu soţia şi cedând insistenţelor acesteia să fie acompaniat de ea. În acelaşi timp. intitulează unul din capitole “de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie” şi-şi sprijină argumentarea pe constatarea că activitatea gospodărească a lui Levin nu este un detaliu ci “dezvăluie temelia romanului”. În cele din urmă putem trage concluzia că credinţa şi viaţa de familie merg întotdeauna împreună. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. ba încă şi mai mult. Tolstoi ia o poziţie în favoarea familiei în roman. dar este sincer şi imparţial în legătură cu dificultăţile vieţii de familie. din primele pagini ale romanului. pe când Levin găseşte sensul vieţii lui. Axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. Sklovski descoperă în această împrejurare chiar un fel de consonanţă cu o observaţie a lui Engels. distrugerea instituției familiei. Această primă afirmaţie despre familiile fericite şi nefericite pune accent pe importanţa acestei idei.

contrapunctic: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie. în final . întelegând consimţâmântul drept renunţare deliberată la copilul iubit. în mod gratuit . de dorinţă. care-l aduce la un pas de sinucidere. o dată cu ea . manifestându-se drept un "criptovăzător al trupului" după cum îl numește Dmitri Merejkovski. prin aranjament familial . de obsesii. Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le determină în cele din urmă soarta. istorie care se desfăşoară paralel. eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării . Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al evoluţiei sentimentelor . Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările lui Levin. de milă. până la renunţarea totală de sine. în nestatornicia haotică și în concretetea ei reală. de gelozie. Anna Karenina compromite . care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârşirii” morale. Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârşită. Căsătorită prematur cu Alexandrovici . Este istoria a două iubiri.ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. contele Vronski. Anna Karenina este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Annaşi Alexei -nume dedublat de scriitor -pe de o parte soţul legitim. Roman realist . Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism. în numele iubirii. Alexandrovici .de dragoste pură. Anna este privată de dragostea soţului (ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski ). de remuşcare. şi iubirea vinovată dintre tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer. 5 .Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi. în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării capitalismului. în infinitul. fericirea propriului copil şi. singura ei raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi.scriitorul îi opune valoarea în sine a vieții.modern .desfăşurat pe trei planuri paralele. în interesul amândurora.tot prin intermediul unui mujic . propria fericire. El se ridică împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri.iar pe de altă parte . Ca şi în „Război şi pace”. de disperare . dar profund legată de fiul acestuia . Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare. de suferinţă.a „sensului şi adevărului” vieţii.în cele din urmă. Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul. Annase vede constrânsă a refuza .

teatrul. Anna detestă cel mai mult falsitatea. Petersburg. care în căutarea dragostei şi a onestităţii emoţionale este proscrisă din societate. Vronskz este mai mult sfânt decât demonic şi comportamentul lui faţă de Anna este impecabil. este inteligentă. Este intimidat de convenţiile sociale având mereu o prezenţă perfectă de om capabil şi educat. scrie cărţi pentru copii. Anna crede în dragoste. revendică aceeaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate . citeşte istoria universală dar pare extrem de îngrădit. acordă o deosebită atenţie Anei. învăţată. căsătorită. şi are o abilitate înnăscută de a preţui arta. totuşi citeşte poezie. parcă Tolstoi refuză să permită cititorului să se apropie prea mult de adevăratul caracter al lui. însuşi întruchiparea falsităţii. Vronsky. deşi sentimentele lui faţă de ea se atenuează. este un om extrem de formalist. Anna Karenina o aristocrată frumoasă din St. captează atenţia mai tuturora din înalta societate . dar totuşi este evident decepţionat când relaţia lor îl obligă să renunţe la dorinţa lui de a avansa în carieră. la sfârşitul romanului. jocurile de noroc alcătuiesc delectarea omului care a ales izolarea soţiei din cauza societăţii abjecte . Nu poate fi acuzat de faptul că ar fi un soţ sau un tată 6 . Petersburg. Există o lacună în aproape orice acţiune a lui dealungul romanului. şi într-un final la sinucidere. dar nu are opinii poetice.Dragostea celui de-al doilea (Vronski ) . pasionat. Anna Karenina se zbate între pasiunea ei pentru Vronsky şi dorinţa ei de a fi independentă pe de o parte şi datoria ei de soţie.la nefericire. convenţionalitatea fără sentimente pe care o detestă. Alexei Alexandrovich Karenin. Lumea interlopă . ci şi în dragostea de familie. şi îl consideră pe soţul ei. precumputem observa din devotamentul ei pentru fiul ei. unul dintre cei mai importanţi oameni din St. capătă aspect obişnuit . nu doar în cea romantică. soţul Anei. Totuşi are o parte întunecată în interiorul personalităţii sale. Alexei Kirillovich Vronsky este un militar bogat şi elegant a cărui dragoste pentru Anna o motivează pe aceasta să-şi părăsească soţul şi fiul. din efortul ei fervent de ai împăca pe Stiva şi Dolly Oblonsky . Relaţia adulteră a Anei o azvârle în exil de societate. jertfind totul pentru iubire .spre exasperarea Anei care . are caracteristici ale singuraticului ideal. Karenin. Fermecătoare dar rezervată. Annaeste frumoasă în toate sensurile. şi dragostea ei de mamă pe de altă parte. şi în prietenie deasemenea. citeşte cu pasiune. Întradevăr Tolstoi ne dă acces la mult mai puţine gânduri ale lui Vronsky decât la celelalte personaje ale romanului. aparent nestăvilită . Vronsky modelat după eroul romantic din perioada precedentă a literaturii. Chiar dacă decizia lui de a rupe relaţia cu Kitty aproape distruge viaţa acesteia.

Îşi îndeplineşte rolul în familie ca şi celelalte sarcini din lista cu obligaţiile sale sociale. cu toate înţelesurile filozofice şi religioase pe care acesta le poartă. reprezintă mai mult decât o logodnă. Konstantin Dmitrich Levin este un stângaci în sfera socială. Levin este alter egoul autorului. dar un intelectual mărinimos preocupat de viata rurală şi în special de agricultură. Se simte frustrat de cultura rusă. Viziunile lui îl îndepărtează atât de la nobilime cât şi de la ţărani. ducând cu repeziciune la căsătorie. ce a urmat după terminarea Annei Karenina. În cele din urmă birocratul şters rămâne Karenin pe care îl . Levin este un fel de proscris la începutul romanului. Când îşi iartă soţia crezând că este pe patul de moarte vedem o aluzie a unui Karenin mai profund cunoscusem. Obiectivul lui este să fie sincer şi productiv în tot ceea ce face. Levin trăieşte o deziluzie atunci când Kitty îi refuză cererea în căsătorie. Logodna şi căsătoria lui Levin şi Kitty are o importanţă deosebită pentru Anna Karenina. acesta modelând relaţia dintre Levin şi Kitty după propria căsnicie. Deşi este cinic în legătură cu dogma religioasă. Flacăra iubirii dintre Levin şi Kitty care se reaprinde. Căsnicia lor este o afirmaţie a legăturii lui Levin cu alţii şi participarea lui la ceva mai amplu decât el însuşi. Dacă la început Levin este un liber-cugetător. şi demisionează din postul său de la puterea executivă locală. totuşi arată puţină tandreţe faţă de soţia sa Anna şi faţă de fiul său. Devastat de refuzul lui Kitty. reprezintă temelia credinţei religioase la care ajunge după căsătorie. Levin începe să se gândească la credinţă abia când este nevoit să meargă la confesiune pentru a obţine licenţa de căsătorie. dar nu se simte confortabil nici cu obiceiul European. Levin se retrage la reşedinţa de la ţară şi renunţă la visele lui de a avea o familie. Seryozha. Tolstoy conturează căsnicia ca pe o acceptare şi un devotament încăpăţânat al individului faţă de o altă fiinţă umană. Stângaci în sfera socială suferă de complexul inferiorităţii. precum putem observa din nesiguranţa şi îndoielile lui când vrea să o ceară pe Kitty de soţie. Cea mai importantă motivaţie a lui atât în carieră cât şi în viaţa personală este siguranţa şi protecţia individuală.absent. în final ajunge să creadă în Dumnezeu. Declaraţia de credinţă a lui Levin de la sfârşitul romanului rezumă propriile convingeri ale lui Tolstoi. marcând începutul stadiului din viaţa lui caracterizată prin credinţăreligioasă profundă. întrebarea 7 gata să apară. Însă spre sfârşitul romanului cei doi se căsătoresc şi duc o viaţa de familie în deplină armonie. deoarece o consideră nefolositoare şi birocratică. Se zbate să-şi redescopere propria identitate şi să ajungă la o înţelegere a acestei lumi înstrăinate şi confuze din punctul de vedere al credinţei.

sub alte titluri. Vladimir Nabocov apreciază că măreţia lui Tolstoi se datorează calităţii lui rare de a se adapta la statura noastră. descriind noi trăiri. la ritmul nostru. Nu este o întâmplare că soarta şi căsnicia pătrund în viaţa lui Levin aproape simultan. viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste. Proza lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi. disecând necontenit sufletul sfâşiat de remuşcări al eroinei. aşa cum G.îl impresionează puternic şi durabil prin arta magistrală cu care Anna Karenina trece de la psihologie la etică. Acestuia îi consacră un excepţional studiu critic . trecutului şi viitorului. Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă pentru ea. iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră ca trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii. iar mai apoi la o regenerare spirituală. Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire. sub alte forme. De aceea noii scriitori. Ibrăileanu admira la Tolstoi cunoasterea profundă a sufletului feminin. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului. în special. Afirmaţia finală a lui Levin de pe ultima pagină a romanului este rezultatul experienţelor obţinute după căsătorie. Ibrăileanu o va iubi pe Adela.pusă de preot declanşează un lanţ de gânduri ce conduc într-o criză. deoarece ambele sunt afirmaţii ale centrului existenţei individului. 8 . mai rămân încă multe de scris.

Ed. 1970-1971 Ziarul Adevărul. Ed. Lev Tolstoi. Ed. Margareta. Note pe marginea cărţilor. Minerva. 2008 1. Dolinescu.30 decembrie 2008 4. în Opere. Vol. 2007 SURSE SECUNDARE Boldea. Literatura comparată.htm 5. Editura Polirom.sparknotes. http://www. Anna Karenina. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Târgu Mures.com/lit/anna/ 9 . “Anna Karenina”. Iulian. Iaşi. Curs pentru uzul studenţilor. I-III.BIBLIOGRAFIE SURSE PRIMARE 1. Ovidiu. Note şi impresii. Bucureşti. Dan Boicea . http://www. Ion. Drimba. Garabete. un reper de calitate . Zamfirescu. Editura Universităţii Petru Maior. articolul Anna Karenina. Ibrăileanu.roportal. Istoria literaturii universale. Istotia literaturii universale. Cap.ro/articole/510. 2. 1968-1971 2. 1975 3.