Fenomenologia sentimentului iubirii în romanul “Anna Karenina” de Tolstoi

Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, deoarece originile ei se leagă de originile culturii umane. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie şi mereu fascinantă. Ea reprezintă o obsesie nu doar a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor, ci şi a celor care vor să o evalueze teoretic şi să o facă inteligibilă logic: Stendhal, Proust, Octavio Paz şi mulţi alţii. Or, sentimentul iubirii, deşi etern şi repetabil, pare să se sustragă încercărilor de definire. În literaturile lumii iubirea e un spaţiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea Cântărilor şi Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română, sau ca Anna Karenina de Tolstoi. Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai clasic nu numai în literatura rusă ci şi în litertura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Garabete Ibrăileanu,” nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri “1. Operă desăvârşită, după cum au spus criticii din întreaga lume, romanul Anna Karenina reprezintă un punct important în istoria literaturii universale. Tolstoi însuşi considera că romanul său, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta a venit după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”. Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii şi mai ales în caracterizarea eroilor, noi şi noi trăsături de o nemaiîntâlnită profunzime psihologică. Anna, Vronsky, Karenin, Levin, Kitty, şi numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepţionale. Neobişnuita amploare a preocupărilor, năzuinţa de a înţelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman şi neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creaţie străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii mondiale
1

Garabete Ibrăileanu, Note şi impresii, Cap. Note pe marginea cărţilor, articolul Anna Karenina, în Opere, Vol. 2, Ed. Minerva, 1975, p. 234.

1

ţăranii având încredere în vechile metode ruseşti de cultivare a pământului.2 Cadrul social din roman este amplu şi atent investigat. Maria Hartung. mai puţin social. relaţia dintre viaţa şi moarte. Inspirată de o poveste reală. într-o persoană dispreţuită. O dragoste adulterină.şi a cărui operă a constituit un pas înainte în dezvoltarea artistică a omenirii. I-III. Ed. Problemele aduse în discuţie. despre iubire. pe care niciun personaj al 2 Ovidiu Drimba. Privirile scriitorului se extind însă şi asupra unui câmp social vast. mai mult individual. într-un viu efect de contrast. vorbeşte despre sensul vieţii. Romanul. Tolstoi îşi plasează povestea despre adulter şi autocunoaştere într-un cadru rus cu un val năvalnic de uriaşe schimbări istorice din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin. în cadrul căreia. etc. Bucureşti. Tolstoi ţine să pună în relief corupţia lumii mondene. povestit la persoAnnaa treia. ilustrate prin cazul personajelor principale. despre viaţă şi moarte. cu subliniate tendinţe moralizatoare. care refuză să accepte inovaţiile agriculturale pe care Levin încearcă să le introducă. cartea este. pură. au un caracter diferit. a aristocraţiei citadine. Naratorul fără nume a romanului prezintă atât fapte cât şi gânduri lăuntrice ale personajelor. dintr-o respectată membră a aristocraţiei. dintre iubire şi fericire. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii. Conservatorii cred în tradiţii precum guvernarea autoritară. viaţa simplă. cuprinzând intelectuali. negustori. demonstrate de destinul lor. Didactică şi Pedagogică. căreia îi este opusă. condiţiile morale ale căsătoriei şi vieţii de familie. reprezentată de familia Levin. raţiune şi democraţie. o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. devastatoare. Putem observa acest conflict în situaţia problemă dintre Levin şi ţărani. o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi o transformă. ţărani. 1968-1971 2 . în centrul căreia se derulează povestea de viaţă a eroinei principale. pe când liberalii cred în technologie. apreciază Ovidiu Drimba. mai nuanţat filozofic: sensul şi scopul vieţii. Istoria literaturii universale. În Rusia Annei Karenina se dezlănţuie o bătălie între valorile patriarhale care susţin aristocraţii şi valorile liberale deseori numite liber gânditori în roman. de fapt. sinceră. având în prim plan atât aspectele istorice cât şi cele personale şi psihologice. a nobilimii rurale.

Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect”. socială şi ideologică a romanului “Anna Karenina” poate fi relevată din mai multe puncte de vedere. 2007.acţiunii nu l-ar putea ştii. Lev. reflectând modul în care autorul percepea dragostea şi tragedia. în care munca izbăveşte omul. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. rostite de personaje din sfere sociale diferite şi care acoperă teme mari. 5 3 . iubirea şi fericirea: “Dacă ierţi. sensul şi scopul vieţii. Cartea lui Lev Tolstoi poate fi privită ca o culegere de aforisme. Pag. “Anna Karenina” este un roman care arată o întreagă revoluţie a sentimentelor. Valoarea estetică. obsesie şi acea disperare care îi face pe oameni să acţioneze necugetat. iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare”. dar totodată apar şi gândurile altora. Schematizând. concentrând povestea în jurul a două mari idile. Mai ales în ceea ce-i priveşte pe Anna şi Levin. fiindcă asta nu e raţional”. scris şi editat cu minuţiozitate. nici atunci nu mai e bine. şi acestea în antiteză: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin şi adulterul de care se face vinovată tânăra soţie a bătrânului Karenin.. “Dacă binele are o cauză. Tolstoi intenţiona ca Anna Karenina să fie o reîntoarcere la genul romanului familist. marele Tolstoi dă şi reţete pentru o viaţă perfectă. într-un limbaj firesc. Iaşi.” 3 Astfel începe romanul. Dincolo de lecţiile de moralitate pe care le predă fără ezitare. Precum putem observa din această faimoasă frază de la începutul romanului. căsătoria. atenţia multor critici a fost atrasă de problematica operei. viaţa de familie (destinul Anei şi destinul lui Levin) şi valoarea filozofică a agriculturii. El pune în contrast lumea oraşului (plină de orgolii şi care se autodistruge) cu lumea satului. gelozie. de la început chiar. naratorul descriind sentimentele şi atitudinile personajelor. pentru a se bucura de dragostea fermecătorului conte Vronski. 3 Tolstoi. “Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele. pură şi care nu-şi găseşte vreo vină până la suferinţa necruţătoare.. care prezintă toate ipostazele unei relaţii: de la dragostea năvalnică. Editura Polirom. Tolstoi a reuşit să picteze în detalii ameţitoare un tablou viu al societăţii ruse din secolul al XIXlea. „Toate familiile fericite seamănă între ele. fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. nu mai e bine. simplă şi pură. Anna Karenina. dacă are ca efect răsplata. precum firea omului. remuşcare. am putea grupa punctele de vedere în jurul a trei aspecte: schimbările sociale în Rusia secolului al XIX-lea. Explicabil.

ci trebuie să se sfătuiască cu soţia şi cedând insistenţelor acesteia să fie acompaniat de ea. Annadistruge o familie şi moare în nefericire. nimeni nu va contesta că “Anna Karenina” reprezintă şi o frescă socială de o uimitoare plasticitate. după cum aflăm din ultimul paragraf al romanului. familiile izolate constituie unităţi economice. sau mai exact este romanţioasă. dar care îşi pierdu-se popularitatea până în anii 1870. Tolstoi ia o poziţie în favoarea familiei în roman. un bărbat dedicat cu totul dragostei precum ea”. sfâşiate de antagonisme. Sklovski.” Un alt exeget rus considera că “Anna Karenina” este o “grandioasă epopee psihologică”. Această primă afirmaţie despre familiile fericite şi nefericite pune accent pe importanţa acestei idei. şi în ciuda certurilor ce urmăresc fiecare familie prezentată în Anna Karenina. Sklovski descoperă în această împrejurare chiar un fel de consonanţă cu o observaţie a lui Engels. În acelaşi timp. vorbind despre Fourier. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. care. Însă . Totuşi în ciuda acestor restricţii ale libertăţii individului. întrucât “suferă de idealism. şi a transcendenţei filozofice. că nu poate face ceea ce doreşte. Anna e comparată cu Emma Bovary a lui Flaubert. zugrăvește descompunerea modului de viață patriarhal. pe când Levin întemeiază o familie şi încheie romanul fericit. a comfortului. Această limitare de libertate individuală este evidenţiată şi prin surprinderea lui Levin când nu-şi poate vizita fratele muribund când doreşte. Axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. bărbatul ideal.acesta fiind popular în Rusia câteva decenii mai devreme. Tolstoi prezintă familia ca sursă a fericirii. În cele din urmă putem trage concluzia că credinţa şi viaţa de familie merg întotdeauna împreună. vrea imposibilul. intitulează unul din capitole “de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie” şi-şi sprijină argumentarea pe constatarea că activitatea gospodărească a lui Levin nu este un detaliu ci “dezvăluie temelia romanului”. V. dar este sincer şi imparţial în legătură cu dificultăţile vieţii de familie. menţiona într-o notă ca “tot la el găsim şi concepţia profundă că în toate societăţile defectuase. Ideea că familia îngrădeşte libertatea individuală este evidenţiată în realizarea uimitoare a lui Stiva. distrugerea instituției familiei. Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți. În cele din urmă viaţa Anei îşi pierde sensul. ba încă şi mai mult. din primele pagini ale romanului. în volumul său monografic. Receptării lumii de către o conștiință individuală și raționalistă 4 . pe când Levin găseşte sensul vieţii lui.

manifestându-se drept un "criptovăzător al trupului" după cum îl numește Dmitri Merejkovski. de gelozie. Alexandrovici .ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. contrapunctic: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie. Roman realist . prin aranjament familial . propria fericire. istorie care se desfăşoară paralel. în final . de milă. de suferinţă.în cele din urmă. de obsesii.Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi. Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul.scriitorul îi opune valoarea în sine a vieții. Anna Karenina compromite . Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism. în infinitul. de dorinţă.desfăşurat pe trei planuri paralele.a „sensului şi adevărului” vieţii. Ca şi în „Război şi pace”. până la renunţarea totală de sine. Căsătorită prematur cu Alexandrovici . Anna Karenina este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Annaşi Alexei -nume dedublat de scriitor -pe de o parte soţul legitim. o dată cu ea . şi iubirea vinovată dintre tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer. în interesul amândurora. de disperare . în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării capitalismului. în numele iubirii.tot prin intermediul unui mujic . Annase vede constrânsă a refuza . fericirea propriului copil şi. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare. Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârşită. Este istoria a două iubiri. dar profund legată de fiul acestuia . care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârşirii” morale. singura ei raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi. de remuşcare. contele Vronski. Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al evoluţiei sentimentelor . El se ridică împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri.modern . Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările lui Levin. întelegând consimţâmântul drept renunţare deliberată la copilul iubit. care-l aduce la un pas de sinucidere. Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le determină în cele din urmă soarta. în nestatornicia haotică și în concretetea ei reală. eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării . Anna este privată de dragostea soţului (ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski ).iar pe de altă parte .de dragoste pură. 5 . în mod gratuit .

Anna Karenina se zbate între pasiunea ei pentru Vronsky şi dorinţa ei de a fi independentă pe de o parte şi datoria ei de soţie. unul dintre cei mai importanţi oameni din St. Karenin. precumputem observa din devotamentul ei pentru fiul ei. are caracteristici ale singuraticului ideal. la sfârşitul romanului. Vronsky. capătă aspect obişnuit . şi are o abilitate înnăscută de a preţui arta. Anna detestă cel mai mult falsitatea. jocurile de noroc alcătuiesc delectarea omului care a ales izolarea soţiei din cauza societăţii abjecte .Dragostea celui de-al doilea (Vronski ) . şi dragostea ei de mamă pe de altă parte. însuşi întruchiparea falsităţii. Lumea interlopă .la nefericire. parcă Tolstoi refuză să permită cititorului să se apropie prea mult de adevăratul caracter al lui. şi în prietenie deasemenea. ci şi în dragostea de familie. Petersburg. Există o lacună în aproape orice acţiune a lui dealungul romanului. Chiar dacă decizia lui de a rupe relaţia cu Kitty aproape distruge viaţa acesteia. Anna crede în dragoste. şi într-un final la sinucidere.spre exasperarea Anei care . Este intimidat de convenţiile sociale având mereu o prezenţă perfectă de om capabil şi educat. pasionat. acordă o deosebită atenţie Anei. convenţionalitatea fără sentimente pe care o detestă. este inteligentă. scrie cărţi pentru copii. soţul Anei. Relaţia adulteră a Anei o azvârle în exil de societate. învăţată. totuşi citeşte poezie. teatrul. Alexei Kirillovich Vronsky este un militar bogat şi elegant a cărui dragoste pentru Anna o motivează pe aceasta să-şi părăsească soţul şi fiul. aparent nestăvilită . este un om extrem de formalist. Întradevăr Tolstoi ne dă acces la mult mai puţine gânduri ale lui Vronsky decât la celelalte personaje ale romanului. citeşte istoria universală dar pare extrem de îngrădit. Annaeste frumoasă în toate sensurile. Vronskz este mai mult sfânt decât demonic şi comportamentul lui faţă de Anna este impecabil. Anna Karenina o aristocrată frumoasă din St. Nu poate fi acuzat de faptul că ar fi un soţ sau un tată 6 . dar nu are opinii poetice. Vronsky modelat după eroul romantic din perioada precedentă a literaturii. Alexei Alexandrovich Karenin. şi îl consideră pe soţul ei. deşi sentimentele lui faţă de ea se atenuează. căsătorită. Totuşi are o parte întunecată în interiorul personalităţii sale. jertfind totul pentru iubire . nu doar în cea romantică. Petersburg. dar totuşi este evident decepţionat când relaţia lor îl obligă să renunţe la dorinţa lui de a avansa în carieră. captează atenţia mai tuturora din înalta societate . citeşte cu pasiune. din efortul ei fervent de ai împăca pe Stiva şi Dolly Oblonsky . care în căutarea dragostei şi a onestităţii emoţionale este proscrisă din societate. revendică aceeaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate . Fermecătoare dar rezervată.

întrebarea 7 gata să apară. cu toate înţelesurile filozofice şi religioase pe care acesta le poartă.absent. În cele din urmă birocratul şters rămâne Karenin pe care îl . Se simte frustrat de cultura rusă. Flacăra iubirii dintre Levin şi Kitty care se reaprinde. precum putem observa din nesiguranţa şi îndoielile lui când vrea să o ceară pe Kitty de soţie. dar un intelectual mărinimos preocupat de viata rurală şi în special de agricultură. în final ajunge să creadă în Dumnezeu. ce a urmat după terminarea Annei Karenina. Când îşi iartă soţia crezând că este pe patul de moarte vedem o aluzie a unui Karenin mai profund cunoscusem. Declaraţia de credinţă a lui Levin de la sfârşitul romanului rezumă propriile convingeri ale lui Tolstoi. Konstantin Dmitrich Levin este un stângaci în sfera socială. acesta modelând relaţia dintre Levin şi Kitty după propria căsnicie. ducând cu repeziciune la căsătorie. Levin se retrage la reşedinţa de la ţară şi renunţă la visele lui de a avea o familie. reprezintă mai mult decât o logodnă. Obiectivul lui este să fie sincer şi productiv în tot ceea ce face. Viziunile lui îl îndepărtează atât de la nobilime cât şi de la ţărani. Seryozha. Logodna şi căsătoria lui Levin şi Kitty are o importanţă deosebită pentru Anna Karenina. reprezintă temelia credinţei religioase la care ajunge după căsătorie. totuşi arată puţină tandreţe faţă de soţia sa Anna şi faţă de fiul său. Deşi este cinic în legătură cu dogma religioasă. Îşi îndeplineşte rolul în familie ca şi celelalte sarcini din lista cu obligaţiile sale sociale. Căsnicia lor este o afirmaţie a legăturii lui Levin cu alţii şi participarea lui la ceva mai amplu decât el însuşi. Stângaci în sfera socială suferă de complexul inferiorităţii. Se zbate să-şi redescopere propria identitate şi să ajungă la o înţelegere a acestei lumi înstrăinate şi confuze din punctul de vedere al credinţei. Cea mai importantă motivaţie a lui atât în carieră cât şi în viaţa personală este siguranţa şi protecţia individuală. marcând începutul stadiului din viaţa lui caracterizată prin credinţăreligioasă profundă. şi demisionează din postul său de la puterea executivă locală. Levin este un fel de proscris la începutul romanului. deoarece o consideră nefolositoare şi birocratică. Devastat de refuzul lui Kitty. Dacă la început Levin este un liber-cugetător. Tolstoy conturează căsnicia ca pe o acceptare şi un devotament încăpăţânat al individului faţă de o altă fiinţă umană. Levin trăieşte o deziluzie atunci când Kitty îi refuză cererea în căsătorie. Levin este alter egoul autorului. Levin începe să se gândească la credinţă abia când este nevoit să meargă la confesiune pentru a obţine licenţa de căsătorie. Însă spre sfârşitul romanului cei doi se căsătoresc şi duc o viaţa de familie în deplină armonie. dar nu se simte confortabil nici cu obiceiul European.

pusă de preot declanşează un lanţ de gânduri ce conduc într-o criză. descriind noi trăiri. viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste. Proza lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi. iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră ca trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii. la ritmul nostru. disecând necontenit sufletul sfâşiat de remuşcări al eroinei. Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă pentru ea.îl impresionează puternic şi durabil prin arta magistrală cu care Anna Karenina trece de la psihologie la etică. Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire. iar mai apoi la o regenerare spirituală. Ibrăileanu admira la Tolstoi cunoasterea profundă a sufletului feminin. De aceea noii scriitori. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului. Acestuia îi consacră un excepţional studiu critic . sub alte forme. Afirmaţia finală a lui Levin de pe ultima pagină a romanului este rezultatul experienţelor obţinute după căsătorie. trecutului şi viitorului. Vladimir Nabocov apreciază că măreţia lui Tolstoi se datorează calităţii lui rare de a se adapta la statura noastră. Ibrăileanu o va iubi pe Adela. 8 . Nu este o întâmplare că soarta şi căsnicia pătrund în viaţa lui Levin aproape simultan. mai rămân încă multe de scris. în special. aşa cum G. sub alte titluri. deoarece ambele sunt afirmaţii ale centrului existenţei individului.

http://www. Ion.com/lit/anna/ 9 . Minerva. http://www. Bucureşti. Istotia literaturii universale. Note pe marginea cărţilor. articolul Anna Karenina. Istoria literaturii universale. Margareta. 2008 1. Vol. Iaşi. Editura Polirom.BIBLIOGRAFIE SURSE PRIMARE 1.30 decembrie 2008 4. Literatura comparată. Editura Universităţii Petru Maior. Curs pentru uzul studenţilor. I-III. Garabete. Ibrăileanu. Bucureşti. Zamfirescu. în Opere. 1975 3. 2007 SURSE SECUNDARE Boldea.ro/articole/510. Ed. Târgu Mures. Note şi impresii. Didactică şi Pedagogică. Drimba. 1970-1971 Ziarul Adevărul.sparknotes. Dolinescu. Ovidiu. 2.htm 5. Anna Karenina. Iulian. Dan Boicea . “Anna Karenina”. Ed. un reper de calitate .roportal. Cap. Lev Tolstoi. 1968-1971 2. Didactică şi Pedagogică. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful