Fenomenologia sentimentului iubirii în romanul “Anna Karenina” de Tolstoi

Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, deoarece originile ei se leagă de originile culturii umane. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie şi mereu fascinantă. Ea reprezintă o obsesie nu doar a poeţilor, prozatorilor şi dramaturgilor, ci şi a celor care vor să o evalueze teoretic şi să o facă inteligibilă logic: Stendhal, Proust, Octavio Paz şi mulţi alţii. Or, sentimentul iubirii, deşi etern şi repetabil, pare să se sustragă încercărilor de definire. În literaturile lumii iubirea e un spaţiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea Cântărilor şi Epopeea lui Ghilgameş, la mari creaţii moderne Matei Iliescu de Radu Petrescu, în literatura română, sau ca Anna Karenina de Tolstoi. Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai clasic nu numai în literatura rusă ci şi în litertura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Garabete Ibrăileanu,” nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri “1. Operă desăvârşită, după cum au spus criticii din întreaga lume, romanul Anna Karenina reprezintă un punct important în istoria literaturii universale. Tolstoi însuşi considera că romanul său, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta a venit după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”. Tolstoi prezintă, în caracterizarea epocii şi mai ales în caracterizarea eroilor, noi şi noi trăsături de o nemaiîntâlnită profunzime psihologică. Anna, Vronsky, Karenin, Levin, Kitty, şi numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepţionale. Neobişnuita amploare a preocupărilor, năzuinţa de a înţelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman şi neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creaţie străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii mondiale
1

Garabete Ibrăileanu, Note şi impresii, Cap. Note pe marginea cărţilor, articolul Anna Karenina, în Opere, Vol. 2, Ed. Minerva, 1975, p. 234.

1

despre viaţă şi moarte. negustori. Naratorul fără nume a romanului prezintă atât fapte cât şi gânduri lăuntrice ale personajelor. Conservatorii cred în tradiţii precum guvernarea autoritară. sinceră. de fapt. ţăranii având încredere în vechile metode ruseşti de cultivare a pământului. În Rusia Annei Karenina se dezlănţuie o bătălie între valorile patriarhale care susţin aristocraţii şi valorile liberale deseori numite liber gânditori în roman. care refuză să accepte inovaţiile agriculturale pe care Levin încearcă să le introducă. Bucureşti. povestit la persoAnnaa treia. etc. o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi o transformă. pe care niciun personaj al 2 Ovidiu Drimba. Maria Hartung. pe când liberalii cred în technologie. cuprinzând intelectuali. raţiune şi democraţie. a aristocraţiei citadine. Istoria literaturii universale. într-un viu efect de contrast. mai puţin social. despre iubire. dintre iubire şi fericire. Ed. o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. dintr-o respectată membră a aristocraţiei. au un caracter diferit. Romanul. Didactică şi Pedagogică. vorbeşte despre sensul vieţii. Putem observa acest conflict în situaţia problemă dintre Levin şi ţărani. devastatoare. pură. condiţiile morale ale căsătoriei şi vieţii de familie. mai mult individual. 1968-1971 2 . în centrul căreia se derulează povestea de viaţă a eroinei principale. Inspirată de o poveste reală. Tolstoi ţine să pună în relief corupţia lumii mondene. reprezentată de familia Levin. având în prim plan atât aspectele istorice cât şi cele personale şi psihologice. cartea este. viaţa simplă. O dragoste adulterină. demonstrate de destinul lor. Problemele aduse în discuţie. ilustrate prin cazul personajelor principale. o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin.2 Cadrul social din roman este amplu şi atent investigat. I-III. a nobilimii rurale. într-o persoană dispreţuită. în cadrul căreia. Privirile scriitorului se extind însă şi asupra unui câmp social vast. mai nuanţat filozofic: sensul şi scopul vieţii. relaţia dintre viaţa şi moarte. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii.şi a cărui operă a constituit un pas înainte în dezvoltarea artistică a omenirii. cu subliniate tendinţe moralizatoare. apreciază Ovidiu Drimba. ţărani. Tolstoi îşi plasează povestea despre adulter şi autocunoaştere într-un cadru rus cu un val năvalnic de uriaşe schimbări istorice din ultima jumătate a secolului al XIX-lea. căreia îi este opusă.

reflectând modul în care autorul percepea dragostea şi tragedia. socială şi ideologică a romanului “Anna Karenina” poate fi relevată din mai multe puncte de vedere. şi acestea în antiteză: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin şi adulterul de care se face vinovată tânăra soţie a bătrânului Karenin. nici atunci nu mai e bine. am putea grupa punctele de vedere în jurul a trei aspecte: schimbările sociale în Rusia secolului al XIX-lea. Valoarea estetică. rostite de personaje din sfere sociale diferite şi care acoperă teme mari. atenţia multor critici a fost atrasă de problematica operei. precum firea omului. Iaşi. marele Tolstoi dă şi reţete pentru o viaţă perfectă. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. 5 3 . care prezintă toate ipostazele unei relaţii: de la dragostea năvalnică. pentru a se bucura de dragostea fermecătorului conte Vronski. El pune în contrast lumea oraşului (plină de orgolii şi care se autodistruge) cu lumea satului.. nu mai e bine. Precum putem observa din această faimoasă frază de la începutul romanului. Pag. Mai ales în ceea ce-i priveşte pe Anna şi Levin.” 3 Astfel începe romanul.acţiunii nu l-ar putea ştii. gelozie. Editura Polirom. într-un limbaj firesc. Cartea lui Lev Tolstoi poate fi privită ca o culegere de aforisme. sensul şi scopul vieţii. iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare”. dar totodată apar şi gândurile altora. Dincolo de lecţiile de moralitate pe care le predă fără ezitare. căsătoria. naratorul descriind sentimentele şi atitudinile personajelor. “Raţiunea nu putea descoperi iubirea de aproapele. scris şi editat cu minuţiozitate. pură şi care nu-şi găseşte vreo vină până la suferinţa necruţătoare. iubirea şi fericirea: “Dacă ierţi. dacă are ca efect răsplata. Explicabil. Anna Karenina. Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efect”. de la început chiar. 2007. Schematizând. remuşcare. „Toate familiile fericite seamănă între ele. fiindcă asta nu e raţional”. 3 Tolstoi. Tolstoi a reuşit să picteze în detalii ameţitoare un tablou viu al societăţii ruse din secolul al XIXlea. concentrând povestea în jurul a două mari idile. “Dacă binele are o cauză. simplă şi pură. viaţa de familie (destinul Anei şi destinul lui Levin) şi valoarea filozofică a agriculturii. “Anna Karenina” este un roman care arată o întreagă revoluţie a sentimentelor.. fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. obsesie şi acea disperare care îi face pe oameni să acţioneze necugetat. Lev. Tolstoi intenţiona ca Anna Karenina să fie o reîntoarcere la genul romanului familist. în care munca izbăveşte omul.

vorbind despre Fourier. Tolstoi prezintă familia ca sursă a fericirii. un bărbat dedicat cu totul dragostei precum ea”. nimeni nu va contesta că “Anna Karenina” reprezintă şi o frescă socială de o uimitoare plasticitate. Această limitare de libertate individuală este evidenţiată şi prin surprinderea lui Levin când nu-şi poate vizita fratele muribund când doreşte. bărbatul ideal. dar este sincer şi imparţial în legătură cu dificultăţile vieţii de familie. Anna e comparată cu Emma Bovary a lui Flaubert.acesta fiind popular în Rusia câteva decenii mai devreme. vrea imposibilul. Ideea că familia îngrădeşte libertatea individuală este evidenţiată în realizarea uimitoare a lui Stiva. ci trebuie să se sfătuiască cu soţia şi cedând insistenţelor acesteia să fie acompaniat de ea. şi în ciuda certurilor ce urmăresc fiecare familie prezentată în Anna Karenina. Sklovski. sau mai exact este romanţioasă. Annadistruge o familie şi moare în nefericire. a comfortului. dar care îşi pierdu-se popularitatea până în anii 1870. după cum aflăm din ultimul paragraf al romanului. În cele din urmă putem trage concluzia că credinţa şi viaţa de familie merg întotdeauna împreună. pe când Levin găseşte sensul vieţii lui. că nu poate face ceea ce doreşte. din primele pagini ale romanului. Tolstoi a scris Anna Karenina în parte ca o dezbatere a propriei viziuni despre familie. ba încă şi mai mult. În acelaşi timp. În cele din urmă viaţa Anei îşi pierde sensul. Totuşi în ciuda acestor restricţii ale libertăţii individului. V. Axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. Sklovski descoperă în această împrejurare chiar un fel de consonanţă cu o observaţie a lui Engels. şi a transcendenţei filozofice. Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți. Tolstoi ia o poziţie în favoarea familiei în roman.” Un alt exeget rus considera că “Anna Karenina” este o “grandioasă epopee psihologică”. sfâşiate de antagonisme. Receptării lumii de către o conștiință individuală și raționalistă 4 . zugrăvește descompunerea modului de viață patriarhal. Însă . menţiona într-o notă ca “tot la el găsim şi concepţia profundă că în toate societăţile defectuase. întrucât “suferă de idealism. distrugerea instituției familiei. în volumul său monografic. familiile izolate constituie unităţi economice. Această primă afirmaţie despre familiile fericite şi nefericite pune accent pe importanţa acestei idei. care. pe când Levin întemeiază o familie şi încheie romanul fericit. intitulează unul din capitole “de ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie” şi-şi sprijină argumentarea pe constatarea că activitatea gospodărească a lui Levin nu este un detaliu ci “dezvăluie temelia romanului”.

eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării . de gelozie. prin aranjament familial .în cele din urmă. în interesul amândurora. Anna este privată de dragostea soţului (ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski ). Anna Karenina este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Annaşi Alexei -nume dedublat de scriitor -pe de o parte soţul legitim. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare. de milă. contrapunctic: cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie. singura ei raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi. de disperare . de dorinţă.de dragoste pură.a „sensului şi adevărului” vieţii. în infinitul. Ca şi în „Război şi pace”. Alexandrovici . Roman realist . Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul. în mod gratuit . şi iubirea vinovată dintre tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer. de remuşcare. manifestându-se drept un "criptovăzător al trupului" după cum îl numește Dmitri Merejkovski.Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi.desfăşurat pe trei planuri paralele. de suferinţă. Annase vede constrânsă a refuza .scriitorul îi opune valoarea în sine a vieții. de obsesii. propria fericire. în nestatornicia haotică și în concretetea ei reală. Căsătorită prematur cu Alexandrovici . în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării capitalismului.modern . Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism. 5 . istorie care se desfăşoară paralel. dar profund legată de fiul acestuia . El se ridică împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri. Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârşită. până la renunţarea totală de sine. fericirea propriului copil şi. Anna Karenina compromite . o dată cu ea .iar pe de altă parte . care-l aduce la un pas de sinucidere. care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârşirii” morale. întelegând consimţâmântul drept renunţare deliberată la copilul iubit. Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le determină în cele din urmă soarta. Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările lui Levin. în final .tot prin intermediul unui mujic .ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. Este istoria a două iubiri. Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al evoluţiei sentimentelor . în numele iubirii. contele Vronski.

scrie cărţi pentru copii. captează atenţia mai tuturora din înalta societate . jocurile de noroc alcătuiesc delectarea omului care a ales izolarea soţiei din cauza societăţii abjecte . Nu poate fi acuzat de faptul că ar fi un soţ sau un tată 6 . unul dintre cei mai importanţi oameni din St. Petersburg. Vronskz este mai mult sfânt decât demonic şi comportamentul lui faţă de Anna este impecabil. Fermecătoare dar rezervată. Anna detestă cel mai mult falsitatea. şi dragostea ei de mamă pe de altă parte. Este intimidat de convenţiile sociale având mereu o prezenţă perfectă de om capabil şi educat. Alexei Alexandrovich Karenin. căsătorită.spre exasperarea Anei care . Întradevăr Tolstoi ne dă acces la mult mai puţine gânduri ale lui Vronsky decât la celelalte personaje ale romanului. Lumea interlopă . Alexei Kirillovich Vronsky este un militar bogat şi elegant a cărui dragoste pentru Anna o motivează pe aceasta să-şi părăsească soţul şi fiul. citeşte cu pasiune. şi are o abilitate înnăscută de a preţui arta. Annaeste frumoasă în toate sensurile. şi îl consideră pe soţul ei. dar nu are opinii poetice. Anna Karenina o aristocrată frumoasă din St. capătă aspect obişnuit . Vronsky modelat după eroul romantic din perioada precedentă a literaturii. aparent nestăvilită . învăţată. este un om extrem de formalist. din efortul ei fervent de ai împăca pe Stiva şi Dolly Oblonsky . nu doar în cea romantică. precumputem observa din devotamentul ei pentru fiul ei.Dragostea celui de-al doilea (Vronski ) . şi în prietenie deasemenea. şi într-un final la sinucidere. Petersburg. revendică aceeaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate . la sfârşitul romanului. Anna crede în dragoste. teatrul. însuşi întruchiparea falsităţii. are caracteristici ale singuraticului ideal. deşi sentimentele lui faţă de ea se atenuează. Chiar dacă decizia lui de a rupe relaţia cu Kitty aproape distruge viaţa acesteia. dar totuşi este evident decepţionat când relaţia lor îl obligă să renunţe la dorinţa lui de a avansa în carieră. Anna Karenina se zbate între pasiunea ei pentru Vronsky şi dorinţa ei de a fi independentă pe de o parte şi datoria ei de soţie. este inteligentă. convenţionalitatea fără sentimente pe care o detestă. ci şi în dragostea de familie. jertfind totul pentru iubire . Există o lacună în aproape orice acţiune a lui dealungul romanului. Relaţia adulteră a Anei o azvârle în exil de societate. acordă o deosebită atenţie Anei. parcă Tolstoi refuză să permită cititorului să se apropie prea mult de adevăratul caracter al lui. soţul Anei. Vronsky. citeşte istoria universală dar pare extrem de îngrădit. care în căutarea dragostei şi a onestităţii emoţionale este proscrisă din societate. Totuşi are o parte întunecată în interiorul personalităţii sale. pasionat.la nefericire. Karenin. totuşi citeşte poezie.

dar un intelectual mărinimos preocupat de viata rurală şi în special de agricultură. în final ajunge să creadă în Dumnezeu. dar nu se simte confortabil nici cu obiceiul European. cu toate înţelesurile filozofice şi religioase pe care acesta le poartă. Levin începe să se gândească la credinţă abia când este nevoit să meargă la confesiune pentru a obţine licenţa de căsătorie. Se simte frustrat de cultura rusă. reprezintă mai mult decât o logodnă. Declaraţia de credinţă a lui Levin de la sfârşitul romanului rezumă propriile convingeri ale lui Tolstoi. deoarece o consideră nefolositoare şi birocratică. Flacăra iubirii dintre Levin şi Kitty care se reaprinde. Levin se retrage la reşedinţa de la ţară şi renunţă la visele lui de a avea o familie. Dacă la început Levin este un liber-cugetător. Devastat de refuzul lui Kitty. acesta modelând relaţia dintre Levin şi Kitty după propria căsnicie. Levin este un fel de proscris la începutul romanului. reprezintă temelia credinţei religioase la care ajunge după căsătorie. Căsnicia lor este o afirmaţie a legăturii lui Levin cu alţii şi participarea lui la ceva mai amplu decât el însuşi. marcând începutul stadiului din viaţa lui caracterizată prin credinţăreligioasă profundă. Obiectivul lui este să fie sincer şi productiv în tot ceea ce face. Deşi este cinic în legătură cu dogma religioasă. şi demisionează din postul său de la puterea executivă locală. Stângaci în sfera socială suferă de complexul inferiorităţii. precum putem observa din nesiguranţa şi îndoielile lui când vrea să o ceară pe Kitty de soţie. totuşi arată puţină tandreţe faţă de soţia sa Anna şi faţă de fiul său. ducând cu repeziciune la căsătorie. În cele din urmă birocratul şters rămâne Karenin pe care îl . Când îşi iartă soţia crezând că este pe patul de moarte vedem o aluzie a unui Karenin mai profund cunoscusem. Logodna şi căsătoria lui Levin şi Kitty are o importanţă deosebită pentru Anna Karenina. Seryozha. întrebarea 7 gata să apară. ce a urmat după terminarea Annei Karenina. Viziunile lui îl îndepărtează atât de la nobilime cât şi de la ţărani. Levin este alter egoul autorului. Se zbate să-şi redescopere propria identitate şi să ajungă la o înţelegere a acestei lumi înstrăinate şi confuze din punctul de vedere al credinţei.absent. Îşi îndeplineşte rolul în familie ca şi celelalte sarcini din lista cu obligaţiile sale sociale. Însă spre sfârşitul romanului cei doi se căsătoresc şi duc o viaţa de familie în deplină armonie. Tolstoy conturează căsnicia ca pe o acceptare şi un devotament încăpăţânat al individului faţă de o altă fiinţă umană. Cea mai importantă motivaţie a lui atât în carieră cât şi în viaţa personală este siguranţa şi protecţia individuală. Levin trăieşte o deziluzie atunci când Kitty îi refuză cererea în căsătorie. Konstantin Dmitrich Levin este un stângaci în sfera socială.

8 . trecutului şi viitorului. Iubirea este şi va rămâne tema fundamentală a literaturii tuturor prezentului. De aceea noii scriitori.pusă de preot declanşează un lanţ de gânduri ce conduc într-o criză. disecând necontenit sufletul sfâşiat de remuşcări al eroinei. Proza lui e ritmată de bătăile propriei noastre inimi.îl impresionează puternic şi durabil prin arta magistrală cu care Anna Karenina trece de la psihologie la etică. aşa cum G. Vladimir Nabocov apreciază că măreţia lui Tolstoi se datorează calităţii lui rare de a se adapta la statura noastră. iar personajele sale par să se mişte la fel de firesc în lumea noastră ca trecătorii care ni se perindă pe sub ferestre în timpul lecturii. sub alte titluri. mai rămân încă multe de scris. la ritmul nostru. viitoarele nume sonore continuă să scrie despre dragoste. Tolstoi îşi iubeşte eroina şi suferă pentru ea. Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricât s-ar scrie despre iubire. iar mai apoi la o regenerare spirituală. Acestuia îi consacră un excepţional studiu critic . în special. Nu este o întâmplare că soarta şi căsnicia pătrund în viaţa lui Levin aproape simultan. descriind noi trăiri. Ibrăileanu o va iubi pe Adela. sub alte forme. Afirmaţia finală a lui Levin de pe ultima pagină a romanului este rezultatul experienţelor obţinute după căsătorie. Ibrăileanu admira la Tolstoi cunoasterea profundă a sufletului feminin. deoarece ambele sunt afirmaţii ale centrului existenţei individului.

Bucureşti. Cap.roportal. Istoria literaturii universale. Garabete. I-III.BIBLIOGRAFIE SURSE PRIMARE 1. Târgu Mures. Ed. http://www. 2008 1. în Opere.30 decembrie 2008 4. 1968-1971 2. Minerva. Curs pentru uzul studenţilor. 2. Lev Tolstoi. Note şi impresii. 1970-1971 Ziarul Adevărul. Editura Polirom. Ovidiu. Drimba. Literatura comparată. Didactică şi Pedagogică. un reper de calitate .com/lit/anna/ 9 . Ed.ro/articole/510. Ibrăileanu. Note pe marginea cărţilor. Editura Universităţii Petru Maior. Dan Boicea . Margareta. Iulian. articolul Anna Karenina. Istotia literaturii universale. Anna Karenina. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Vol. http://www. Ion. Zamfirescu.htm 5. Iaşi. Ed.sparknotes. 1975 3. 2007 SURSE SECUNDARE Boldea. “Anna Karenina”. Dolinescu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful