Sunteți pe pagina 1din 3

PROFESORUL REFLEXIV ÎN LECŢIA NOUĂ

( eseu nestructurat )
„Cel mai bun educator este acela care cunoaşte

mai bine vremea în care trăieşte,

care percepe cu fineţe marile trăsături caracteristice

ale vieţii contemporane şi care se

bucură şi suferă din cauza acestei vieţi.”

-Ernest Louis-

Predarea reflexivă presupune recunoașterea, examinarea și ruminarea asupra implicațiilor


credințelor, experiențelor, atitudinilor, cunoașterii și valorilor unei persoane, precum și a
oportunităților și constrângerilor generate de condițiile sociale în care profesorul lucrează.
Este un proces, individual sau de grup, în care se formulează întrebări și se caută
răspunsuri asupra felului în care activitatea și persoana profesorului influențează modul în care
se produce învățarea sa personală și a elevilor săi. Altfel spus: să știi ce și de ce ca și profesor, să
ai un credo profesional, să îți pui întrebări înainte de a acționa, în timpul acțiunii și după acțiune,
să practici un scepticism politicos în dialogul cu tine și ceilalți colegi, să te consulți cu alții, să
susții cauza celor pe care îi ai în grijă.
Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură
formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul
instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și
cetățenească. Personalitatea profesorului în condițiile învățământului actual presupune și o serie
întreagă de calități, determinate de specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară.
Profesorul își asumă deci o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de
personalitatea lui. În școală, profesorul este conducătorul activității didactice care se desfășoară
în vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele școlare.
Asumându-și o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conștientizeze că exercitarea
lor depinde de personalitatea pe care și-o modelează. În acest sens, un rol deosebit în exercitarea
acestei profesiuni îl au anumite componente ale personalității: cultura profesională, calitățile
atitudinale și cele aptitudinale. Defapt, pentru ca anumite cunoștințe să fie transmise de la o
persoană la alta și acceptate, trebuie întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv format
din încredere și dispoziție receptivă dintr-o parte și din alta. Rolul profesorului poate să fie
analizat și din perspectiva relației profesor-elev. Având în vedere valorile societății contemporane
(libertate, responsabilitate, toleranță, cooperare), se impune o nouă abordare a relației profesor-
elev: asumarea de către profesor și elevi a unei responsabilități morale comune în cadrul relației
educaționale, conducând la angajarea afectivă și efectivă în procesul educațional; recunoașterea
reciprocă a „dreptului de a fi altfel” și valorizarea fiecărei ființe umane în parte, indiferent de cât
și de cum este diferită; încrederea în posibilitățile fiecărei ființe umane de a progresa;
recunoașterea faptului că toți elevii și profesorii sunt parteneri sociali cu funcții complementare,
dar cu responsabilitate comună; considerarea școlii ca mediu de construcție culturală; renunțarea
la principiul „căii optime unice” și conștientizarea faptului că majoritatea problemelor sociale și
umane au mai multe soluții echi-finale și echivalente; promovarea autenticității și sincerității – a
fi tu însuți este mai important decât a avea dreptate.
Educația se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să
trăiești împreună cu alții și a învăța să fii. În funcție de această optică, dar și de implicațiile
globalizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din învățământ
urmează să îndeplinească roluri noi.
Așa de exemplu, prin metodologia de aplicare a noului curriculum național, li se cere
educatorilor din învățământ să creeze activități (situații) de învățare adecvate obiectivelor
proiectate, ținând seama, desigur, de natura subiectului lecției și de particularitățile clasei sau ale
grupei de elevi. Ideea nu este nouă în pedagogie, însă rolul profesorului este mai recent, el fiind
astăzi formulat explicit și specificat în documentele de proiectare didactică. Evident, cu cât
situațiile de învățare vor fi mai bine alese sau imaginate de profesor, cu atât mai interesantă și
mai eficace în planul învățării va fi activitatea de instruire.
Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de consiliere,
alături de rolul tradițional de transmițător de informații, la care nu se renunță, dar a cărui pondere
este, vizibil, în scădere în cadrul învățământului modern, centrat pe competențe. De asemenea,
profesorul este astăzi un veritabil agent al schimbării, pregătindu-și elevii în această perspectivă,
care se constituie tot mai mult într-o dimensiune a omului contemporan.
Noile finalităţi impun o nouă viziune în proiectarea didactică, noi strategii, noi metode.
Un dascăl reflexiv se gândeşte cum poate face astfel încât activităţile didactice pe care le
desfăşoară să-i fie eficiente, urmând algoritmul procedural : Ce voi face ? ,Cu ce voi face ?,Cum
voi face ? ,Cum voi şti dacă am făcut bine sau nu ? Pentru aceasta este nevoie de o metodă
raţională de pregătire a activităţilor didactice care să preîntâmpine sau să anuleze alunecarea pe
panta improvizaţiei. Profesorul bine informat şi format, deplin convins de eficacitatea acestui tip
de lecţii, acestor metode noi, să înceapă, motivat fiind de finalităţile lecţiei, proiectarea uniăţilor
de învăţare.
E vremea aplicării în actul didactic a inteligenţelor multiple şi a gândirii critice .
Dascălul reflexiv asigură succesul numai dacă are abilitatea de a crea, de a promova
situaţii educaţionale care să conducă la învăţare eficientă, la dezvoltarea gândirii critice.
Profesorul autentic este cel care acționează din propria sa autoritate profesională, este
onest (caută și practică adevărul) și este direct (clar, precis). Vorbește aici și acum (la subiect),
din sine (lucruri pe care le-a experimentat mental, emoțional, obiectual) și fără prejudecăți asupra
altora (spune deschis ce experimentează în preajma altora). Modul în care predă acest profesor se
poate foarte bine întemeia pe principiile învățării din psihologia umanistă emise de Carl Rogers:
învățăm dintr-o curiozitate naturală; învăţarea semnificativă se produce când conţinutul acesteia
este relevant pentru scopurile personale şi când se produce prin acţiune; învăţarea este uşurată
când cei care învaţă sunt implicaţi responsabil în proces; independenţa, creativitatea şi încrederea
în sine apar când auto-criticismul şi auto-evaluarea sunt reduse, iar evaluarea făcută de ceilalţi
este de importanţă secundară. Pentru a deveni un astfel de profesor este nevoie să verificăm
oglinda zilnic întrebându-ne: în ce măsură ceea ce sunt în interior este congruent cu ceea ce văd
în această oglindă? Cum mă pot vedea mai clar şi mai obiectiv? Cine (mai) sunt din punct de
vedere profesional? (dimineaţa) cum m-am manifestat azi? Am dat maximul pe care puteam să îl
dau? Am fost prezent în aici şi acum? Cum s-a regăsit crezul meu profesional în ceea ce am
făcut? (seara)
Observarea imaginii noastre reflectate la nivelul elevilor ne aduce ca şi beneficiu fineţea.
Profesorul fin, rafinat este o persoană de calitate; are deja un stil elegant de design şi realizare a
predării; este interesat de găsirea soluţiei elegante în predare – cum se poate obţine maxim de
învăţare cu minim de efort şi irosire de resurse; caută calitatea învăţării; modelează excelenţa.
Pentru a deveni un astfel de profesor este nevoie să verifici constant cum arată la nivelul elevilor
tăi imaginea a ceea ce ai dorit să transmiţi, să verifici constant calitatea şi eficienţa învăţării prin
întrebări precum: ce resurse sunt necesare pentru ca elevii să dobândească acele competenţe pe
care mi-am propus să le dezvolt? Care ar fi cea mai simplă manieră de a explica? Cum pot
elimina ostentaţia, afectarea şi parada de erudiţie din stilul meu? Cum răspunde structura lecţiei
mele nevoilor fiecăruia dintre elevii mei? Predau ce am intenţionat să predau? (înainte de
predare). Cât de corect receptează elevii ceea ce tocmai transmit? (în timpul predării) Căror
nevoi de învăţare ale elevilor mei şi ale mele am răspuns azi? În ce măsură am răspuns acestor
nevoi? Am irosit resurse? Am obţinut maximul care putea fi obţinut cu resursele pe care le-am
utilizat? Ce e nevoie să schimb în designul meu pedagogic? (după predare)

Autenticitatea ne aduce apropierea de bine, înţelepciunea ne aduce apropierea de adevăr,


fineţea ne aduce apropierea de frumos.

Un profesor predă şi informaţie şi ceea ce este, astfel că nevoia de reflecţie vine din
nevoia de a fi Bine, Adevăr, Frumos şi a preda cu aceste instrumente.