PRACTICI STEREOTIPE

CARE VIZEAZĂ PREDAREA-ÎNVĂȚAREA-EVALUAREA LA CICLUL PRIMAR

 Limba și literatura română, clasa a III-a/ clasa a IV-a

1.DESCRIERE

În cadrul citirii explicative, de multe ori, se observă că există tendința de a acorda prea
mult timp din derularea lecției cuvintelor/expresiilor necunoscute, explicării acestora în
conformitate cu DEX-ul și notării lor, în detrimentul exprimării unor opinii, a unor
corelații de tipul cauză-efect, a comparației cu alte contexte. De cele mai multe ori manualul
oferă explicarea multor cuvinte, făcând inutilă notarea acestora. Sunt și texte la care explicațiile
nu cuprind toate cuvintele necunoscute, învățătorul fiind cel care dă explicațiile potrivite. Pentru
mulți dintre elevii de astăzi șabloanele folosite în lecții devin previzibile și plictisitoare,
neinteresante.

2.MOTIVE ALE APARIȚIEI

Consider că s-a ajuns la această practică din dorința de a și scrie o explicație, gândind că
astfel se vor reține mai ușor și de durată acele informații, sau din dorința de a combina cititul cu
scrisul, obținând și oglinda tablei după un anumit șablon. Din păcate, se pierde destul timp cu
acest moment și cred că se pune prea mare accent pe memorarea unor cuvinte, explicații de
cuvinte, decât pe exersarea citirii, povestirea textului în forme variate, păreri despre anumite
aspecte desprinse din text, corelații cu alte texte, situații de viață.

3. SOLUȚII

Cred că este foarte important să stârnim curiozitatea de a citi, copilul să lectureze și să fie cel
care să întrebe despre cuvintele necunoscute ( la care nu s-a putut desprinde explicația din
context) fie prin notarea acestora pe câte un postit sau chiar pe caietul maculator, fie căutând la
calculator, în DEX, înțelesul acestora. În cazul în care explicațiile există la sfârșitul lecției este
bine să devină o obișnuință căutarea acestora la vocabular, pe parcursul lecturării independente.
 Din punctul meu de vedere, consider că ar fi indicat ca, cel puțin la clasa a IV-a, textul să nu
aibă marcate cuvintele necunoscute, manualele să nu fie transmisibile, astfel încât copilul să
poată lucra pe text, notând, subliniind, comentând, desenând chiar. O altă idee ar fi să existe
tablete pentru fiecare copil și manualele să devină editabile.

Se poate folosi ca metodă alternativă metoda învățării reciproce, pe echipe, acolo unde copiii
se pot consulta, completa, corecta prin discuții. Este indicat să îi solicităm pe elevi să aibă
încredere și să formuleze explicații prietenoase, pe înțelesul lor. Prin rezolvarea unor cerințe
următoare se pot alcătui enunțuri folosind cuvintele întâlnite.

Lectura explicativă, deși este o metodă tradițională, ea trebuie folosită în mod creativ,
promovând activismul elevilor în lecțiile de citire, spiritul critic – aspect subliniat de Robert
Dottrens în lucrarea ,,A educa și a instrui” (1970):

„Lecția de citire explicativă este un schimb de păreri, nu conferință. Învățătorul nu trebuie să

impună felul său de a gândi și de a simți; rolul său constă în a-i călăuzi pe copii, în a-i obișnui să
reacționeze la ceea ce citesc; în această activitate, inteligența și afectivitatea sunt implicate în
aceeași măsură. O lecție de citire explicativă bine condusă creează între elevi și învățători un fel
de comuniune intelectuală în procesul căreia cu toții încearcă aceleași gânduri și sentimente,
aceleași emoții.”

Oglinda tablei poate cuprinde ca pași:

Titlul lecției

1. Ce-am descoperit?
a. Cuvinte ( doar enumerarea lor): …..
b. Personaje:…
c. Idei: …
d. Învățătură: …
2. Ce-am simțit citind lectura?
…
3. La ce desen/ melodie/ film mă duce cu gândul textul citit?
…
  Matematică, clasa a IV-a
1.DESCRIERE

La rezolvarea problemelor folosind anumite metode se poate considera o practică stereotipă

explicarea directă a metodei, fără aportul elevului la descoperirea acesteia, fără momentul
de căutare a copilului, chiar dacă aceasta implică și greșeală și un stil propriu de exprimare în
scris.

2.MOTIVE ALE APARIȚIEI

Cred că se folosește această practică din dorința de a face economie de timp, din comoditate,
din dorința de a avea o anumită ordine în maculatorul elevului sau din dorința învățătorului de a
arăta că doar el știe calea de rezolvare.

3.SOLUȚII

Pentru a evita folosirea acestei practici stereotipe consider că profesorul ar fi bine să acorde
foarte multă răbdare și mult timp pentru rezolvarea problemelor, mai ales la predarea fiecărui tip
de problemă. Este bine să existe încurajare permanentă din partea cadrului didactic, acesta dând
dovadă de multă flexibilitate, toleranță, deschidere spre găsirea căii de rezolvare, sub orice formă
corectă, logică, completă.

Ca etape în parcurgerea acestui demers ar putea fi:

- Stimularea copiilor să lucreze individual și să caute, să noteze, după judecata lor, calea de
rezolvare a problemei ( 5 min);
- Lucrul în echipe de câte 4 elevi, discutarea căilor găsite și propunerea unei metode
reprezentative (10 min);
- Discutarea în cadrul colectivului clasei a metodelor găsite și stabilirea celei/ celor mai
clare, logice, complete, sub îndrumarea cadrului didactic (15 min);
- Notarea pe maculator a metodei găsite/ metodelor găsite (5 min);
- Compunerea unei probleme asemănătoare ( oral) – 5 min.