Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
"Generatii ntregi de copii au fost supuse torturii liniutelor, cerculetelor,bastonaselor spre stnga
si spre dreapta, precum si silabisirii nesfrsite de felul: ma-me-mi-mo-mu. Ramne, de
necontestat, munca uriasa pe care o investesc cadrele didactice din gradinite si din scoala primara
n aceste exercitii; irosirea pretioasei trude este determinata, nsa, de conceptia si de metodele
utilizate"- afirma M.
Aceeasi autoare pornea de la criticile prejudecatilor n nvatarea scris-cititului, facute de E.
Ferreire si A.Teberoski (" Sistemele scrierii n dezvoltarea copilului "), care au dus la schimbari esentiale
n educatie, n numeroase tari. Una din afirmatiile de baza, care este n conflict cu teoria si practica de la noi,
este aceea ca procesele nvatarii nu depind exclusiv de metode; respectiv metoda poate sa ajute, ori
sa mpiedice, dar nu creeaza nvatare.
Teme de reflectie
La ce s-a referit M. Dumitrana n ultimul pasaj: " metoda poate sa ajute, ori sa mpiedice, dar nu
creeaza nvatare" (cu referire stricta la nvatarea mecanismelor scris-cititului)?
nvatarea scris-cititului n tara noastra se face simultan, (cu mici exceptii) printr-o singura metoda- fonetica,
analitico-sintetica. Aceasta datorita faptului ca limba romna este o "limba fonetica".
Metoda consta n concentrarea initiala asupra recunoasterii literelor si a corespondentei dintre
grafeme si foneme, naintea citirii cuvintelor n ntregime
Mai specific:
- metoda trebuie sa fie fonetica deoarece scrierea (de mna si de tipar) este n concordanta cu
pronuntia;
- se pleaca de la desprinderea unei propozitii din vorbire, se delimiteaza cuvintele, se desparte
cuvntul vizat n silabe si apoi fiecare silaba n sunete, dupa care se realizeaza drumul invers, de la
sunet la silaba, cuvnt si propozitie- ceea ce denota ca metoda e analitico-sintetica.
Copilul nu poate nvata dect pas cu pas, "ndeplinind ceea ce i se spune sa faca, iar daca totusi
nvata un lucru sarind etapele prescrise de metodica, o face pe riscul lui." Cu alte cuvinte, nu are de ales.
Teme de reflectie
n experienta dvs. didactica ati avut elevi care au deprins mecanismele cititului fara a parcurge
etapele metodei fonetice, analitico-sintetice? Ce strategii de diferentiere ati utilizat cu acestia?
n perioada preabecedara acesta se prezinta elevilor sub forma liniutelor, bastonaselor, crligelor
etc., semne care nu au nici un nteles pentru ei, deci, nu i intereseaza. Reprezentarea lor nu poate
determina un impuls motor spontan, din aceasta cauza actiunea ceruta necesita un efort de vointa. n
timp, acesta se transforma n oboseala (copilul scrie practic "cu ntreg corpul", impulsul motor de la creier
ajungnd nu numai la mna care scrie, ci si la cealalta mna si la muschii membrelor inferioare) si ia
forma plictiselii si a suferintei.
Un ansamblu de sentimente depresive nsoteste aceste sfortari, ducnd la scrierea unor litere
imperfecte, pe care nvatatorii le corecteaza cu rosu, deprimnd si mai mult copilul, prin dezvaluirea
continua a erorii facute. Nentelegnd, nsa lipsa de ratiune a metodei, unii nvatatori dau ca sarcina
efectuarea de pagini ntregi cu liniute ... si apoi se mira ca elevii lor nu iubesc scoala.
De-a lungul timpului petrecut n nvatamnt, am auzit, nu o data, si parinti care optau pentru un
anumit nvatator, cntarind competenta acestuia, n functie de cantitatea de teme data pentru acasa.
" Avnd o ocupatie (teme multe), copiii nu au timp sa faca prostii ", este una dintre conceptii care
denota o necunoastere a psihologiei vrstelor (si pe buna dreptate, pentru ca nu exista o "scoala a
parintilor").
n spatele acestei conceptii se ascunde, totusi, de multe ori, usurarea pe care o simt parintii ca
sunt lasati sa-si vada de treburile lor, fara a fi nevoiti sa se ocupe de timpul liber al copiilor, dar si credinta
ca acestia nvata mai mult daca scriu mai mult (lucru total eronat).
Este datoria noastra sa explicam parintilor ce se ntmpla cu copiii lor, dar nainte de aceasta
trebuie sa ntelegem noi, sa ne completam cunostintele n domeniul psiho-pedagogic si sa privim fiecare
elev asa cum este - o fiinta unica.
n concluzie, esecurile ntmpinate n nvatarea scris-cititului se pot datora uneori si faptului ca
metoda pe care o folosesc unii elevi n nvatare, nu este cea promovata de nvatator.
Urmarind comportamentele copiilor care nvata sa scrie si sa citeasca, etapele pe care acestia le
parcurg, mecanismele folosite, vom preveni situatiile problema. Daca este nevoie, " trebuie sa iesim din
litera metodei n care ne-am specializat ani de-a rndul si sa folosim metode nonstandard". (G.
Iaurum)
Copiii comunica impresii despre lucrurile care i intereseaza; ei au totdeauna ceva n minte despre
care sa vorbeasca, pentru ca vin n contact cu o multime de materiale si fapte.
Cititul si scrisul pot fi predate pe aceasta baza- ca rezultat al dorintei sociale a copilului de a-si
mpartasi experienta si de a recepta n schimb experientele altora, orientate totdeauna prin contactul cu
faptele si fortele care determina adevarul comunicat.
Este folosita n lume din anul 1930. Consta n memorarea vocabularului, la vederea acestuia.
nvatatorul scrie pe cartonase cuvinte uzuale, cuvinte care denumesc obiecte cu care elevii lucreaza zi de
zi, care le sunt aproape, care au semnificatie pentru ei, care i intereseaza. Atunci cnd vorbesc despre
obiect, le este prezentat si cartonasul cu numele respectiv, n mod repetat, pna este retinut.
Cnd copiii au memorat un numar mai mare de cuvinte, le introduc n procesul de citire a cartilor.
Deoarece la noi aceasta metoda nu se foloseste, nu dispunem nici de resursele materiale necesare, respectiv
de carticele mici, cu povestiri interesante si atractive pentru copii, n care sa se regaseasca corespondenta
cuvnt-obiect. si totusi, un nvatator cu experienta si imaginatie va putea sa identifice modalitati de aplicare
a acesteia.
Metoda fonetica, analitico-sintetica si metoda globala nu se exclud nici din punct de vedere teoretic,
nici n practica. De altfel, adeptii primei metode recomanda n mod obisnuit citirea dintr-o data a cuvintelor
comune, urmarind astfel sa stimuleze interesul, ncrederea si motivatia cititorilor ncepatori, iar adeptii celei
de-a doua metode introduc diverse niveluri de analiza fonica, dupa ce elevii au dobndit o oarecare cursivitate
n citire.
Tema de reflectie
Exista, dupa parerea dvs., dovezi clare n favoarea concentrarii din plin asupra uneia dintre cele
doua metode (fonetica, analitico-sintactica si globala), cu excluderea celeilalte, n primele stadii ale
cititului?
b) Metoda Montessori
Explicata pe larg n lucrarea Descoperirea copilului , metoda ni se pare deosebit de utila, deoarece
pune accentul pe folosirea a ct mai multe canale de receptionare a informatiilor (pipait, vaz, auz etc.)
Cercetarile asupra memoriei, n conditiile unei atentii voluntare, cu un grad optim de concentrare arata ca,
n general, n urma unei activitati de nvatare retinem:
- 10% din ceea ce citim;
- 20% din ceea ce auzim;
- 30% din ceea ce vedem;
- 50% din ceea ce vedem si auzim n acelasi timp;
- 80% din ceea ce spunem;
- 90% din ceea ce spunem si facem n acelasi timp.
Prezentam n continuare "drumul" experimentat de Maria Montessori, n "Casa dei bambini"(Casa copiilor),
considernd ca nu exista o simultaneitate absoluta a celor doua acte si ca scrisul precede cititul.
mecanismele motricitatii
- mnuirea instrumentului cu care se scrie (autoarea sustine ca acest lucru se nvata "fara efort",
"n chip natural" n jurul vrstei de 4 ani)
Cea dinti greutate a scolarilor nu este att aceea de "a tine condeiul n mna", ct cealalta, concomitenta,
de a "tine mna usoara", suspendata, fara a apasa. Pentru formarea unei mini usoare, recomanda exercitii
de pregatire indirecta si directa.
Scrisul l ajuta pe copil sa interpreteze mecanic asocierea sunetelor cu literele ce compun cuvntul
pe care l vede scris. De aici, nsa, pna la citirea cuvntului, autoarea foloseste
metoda globala:
- pregateste biletele pe care sunt scrise cuvinte cunoscute copiilor (eventual care denumesc obiecte
prezente n sala de clasa);
- copiii sunt pusi sa traduca ncet, n sunete, cuvntul scris;
- ritmul se grabeste treptat, pna se ghiceste cuvntul scris, n acest moment apare satisfactia data
de ntelegerea rostului acestui exercitiu si interesul pentru el;
- dupa ce copilul a citit, asaza biletelul nempaturit lnga obiectul al carui nume l poarta si exercitiul
s-a terminat (se poate numi jocul de-a cititul ).
Dar ntre a sti sa citesti cuvintele si a prinde sensul unei carti, poate exista aceeasi departare ca
aceea dintre a sti sa pronunti un cuvnt si a sti sa rostesti un discurs.
n cadrul acestei metode, experienta a demonstrat ca citirea logica trebuie sa fie precedata de
compunerea mesajelor cu ajutorul limbajului scris. Tot pe biletele se scriu enunturi cu referire la diverse
actiuni concrete: "Cnta!" sau "Deschide fereastra!". Dupa ce citesc n gnd mesajele, copiii se grabesc
sa ndeplineasca actiunea, ntelegnd n final puterea limbajului.
Nu trebuie sa asteptam ca elevii sa aiba probleme n activitatea de scris-citit. Este mai usor sa
prevenim, dect sa corectam. De aceea, perioada preabecedara este cea mai potrivita pentru a face ct mai
atractiv contactul cu cartea si cu scoala, n general.
"Totul depinde de calitatea experientei avute, iar aceasta are doua aspecte. Exista un aspect
imediat, agreabil sau dezagreabil si exista de asemenea influenta sa asupra experientelor ulterioare. Efectul
unei experiente nu este vizibil la suprafata. Acest lucru ridica n fata educatorului o problema. Obligatia sa
este sa pregateasca acel gen de experiente care, ntruct nu inspira repulsie elevului, ci mai curnd l
angajeaza n activitate, sa fie totusi mai mult dect imediat agreabile, pentru ca ele promoveaza experiente
viitoare dezirabile.
Fiecare experienta traieste n continuare n experientele ulterioare."
2. Activitati desfasurate n perioada preabecedara:
2.1.1. Folosirea cartilor cu poze (fara cuvinte sau cu cuvinte putine), prin care se urmareste dezvoltarea
capacitatilor vizuale. nvatatorul sau un elev pasionat de lectura, care cunoaste continutul cartii, spune
povestea folosind drept suport imaginile acesteia. Copiii sunt invitati apoi sa rasfoiasca (singuri sau n grup)
cartea, sa observe cu atentie imaginile, sa raspunda la ntrebari, sa povesteasca selectiv momentele care i-
au impresionat etc.
Obiective atinse:
- cu ajutorul lor, copiii care nu au fost la gradinita si nu au luat contact cu cartile acasa, nvata sa le
manevreze (observa alcatuirea unei carti, afla despre titlu si autor, nvata cum se dau paginile, cum sa se
orienteze ntr-o pagina etc.)
- observa cum sunt folosite ilustratiile n structurarea unei povesti; nvata ordinea secventiala a acestora;
- mpartasind bucuria unei carti bune, cu colegii, prietenii (daca n familie nu este posibil), nvata sa iubeasca
lectura; este cea mai buna modalitate de dezvoltare a motivatiei pentru citit.
Recomandari:
Cartile prezentate n aceasta perioada trebuie sa aiba formate diferite, atractive (vezi exemplele
de mai jos), ca sa strneasca curiozitatea viitorilor cititori. Ilustratiile sunt sugestive, culorile sunt combinate
cu gust. Nu sunt prezente elemente discriminatorii, este ncurajata diversitatea culturala.
n conditiile predarii simultane si nu numai, foarte utile sunt cartile uriase. Cu alte cuvinte, daca
suntem atenti observatori, vom gasi cartea potrivita, pentru copilul potrivit, n momentul potrivit. si atunci
se va produce scnteia...
2.1.2. "E vremea povestilor"- poate fi un moment distinct n fiecare zi, copiii mai mari povestind celor mici.
Povestirea poate fi nsotita de gesturi, mimica, dramatizare cu papusi pe mna etc.. Acum este momentul ca
ei sa afle ca, n alte tari, exista meseria de povestitor. Sunt oameni talentati, care pot intra cu usurinta n
pielea oricarui personaj literar, facnd cunoscuta lumea povestilor, celor mici, care nu stiu nca sa citeasca.
Recomandari:
Este bine ca n coltul cu biblioteca sa se afle o lista cu ultimele aparitii n domeniul "carte pentru copii";
aceasta lista se va completa periodic. Copiii trebuie sa fie la curent cu noutatile. n felul acesta vor putea
descoperi subiecte sau domenii incitante.
Exista n comert asemenea jocuri, prin care, cu imagini din povestile cele mai ndragite de catre
copii, se pot forma puzzle-uri. Daca nu avem astfel de jocuri, le putem confectiona chiar noi. Cu ajutorul
elevilor mai mari, desenam personaje sau scene din povesti (desenele trebuie sa fie foarte clare, pentru a fi
refacute cu usurinta). Taiem apoi coala de desen n forme neregulate si solicitam pe cei mici sa potriveasca
bucatile, astfel nct sa ajunga la desenul initial. Pornind de la scena sau personajul respectiv, copiii pot
spune ntreaga poveste sau numai momentele importante, pot caracteriza personajele principale, pot
schimba finalul povestii etc.
2.1.4. "Piramida povestilor"-se realizeaza din cuburi, care au desenate pe fetele lor povesti. Copiii trebuie
sa aseze imaginile n ordine, astfel nct n vrful piramidei sa se gaseasca sfrsitul povestii.
2.15. Jocuri didactice prin care se urmareste dezvoltarea atentiei si a capacitatii de observare a diferentei
dintre forme. Este foarte important ca elevii sa sesizeze diferentele dintre forme aparent identice. Aceasta
abilitate i va ajuta sa nu confunde litere asemanatoare: n-m, d-b-p sau t-f. Iata cteva exemple de astfel
de jocuri:
a) Gaseste diferenta ! Se prezinta copiilor cartonase pe care este desenat acelasi obiect, cu mici modificari
(un catel cu coada n stnga, n dreapta, n sus etc.); ei trebuie se precizeze diferenta.
b) se prezinta desene putin mai complicate si se spune copiilor ca trebuie sa gaseasca "n" diferente.
c) Careul cuvintelor! Desi copiii nu stiu sa citeasca, li se prezinta cartonase pe care sunt scrise cu litere de
tipar, cuvinte asemanatoare:
Pe o coala mare sau pe tabla se deseneaza un careu n care se scriu aceste cuvinte, dar si cteva n plus. Ei
trebuie sa suprapuna cartonasele date n casutele corespunzatoare din careu (vezi desenul).
cal lac loc
cor car arc rac
rac cal arc
calc cra car
lac cor loc
d) Cutiuta cu surprize. Este vorba de cutii de chibrite, n care se pun mici obiecte; pe cutie si n interiorul
cutiei se scrie numele obiectului (vezi desenul).
Copiii mai mari, copiii care stiu sa citeasca sau cadrul didactic i pot ajuta pe cei mai mici sa faca
corespondenta ntre cuvntul scris si surpriza din cutiuta. Se amesteca surprizele si copiii trebuie sa le puna
la loc, n cutiuta corespunzatoare.
Recomandari:
Jocul poate fi complicat treptat, pe masura ce copiii ndeplinesc foarte bine prima sarcina. Se pot
amesteca si cutiile desfacute si obiectele, cerinta fiind de aceasta data dubla: ei trebuie sa potriveasca fiecare
capac la fiecare cutie si apoi sa puna surpriza n cutie.
e) Litere, cuvinte gemene. Se folosesc alfabetarele clasice si cartonase cu cuvinte formate din trei sau
patru litere; se lucreaza individual, cu copiii care au probleme de atentie. nvatatorul asaza n fata copilului
doua cartonase cu aceeasi litera si unul cu o litera asemanatoare (vezi desenul). Copilul trebuie sa nlature
cartonasul care nu se potriveste cu celelalte.
Se poate juca si n grup, pe puncte, crescnd dificultatea cuvintelor.
f) Cnta-ti numele!
Pe cartonase se scriu numele copiilor, cu litere de tipar. Fiecare si tine cartonasul, astfel nct numele lui sa
poata fi citit de catre colegi. Pe o melodie usoara, cunoscuta de toti, nvatatoarea ntreaba Unde este Ana?
Fetita care si-a auzit numele ridica cartonasul si raspunde cntnd Aici sunt! (n afara de faptul ca se retine
forma numelor, copiii retin si faptul ca acestea se scriu cu litera initiala mare).
cec
foc toc toc
Recomandari:
Jocul se poate complica. Copiii se asaza n cerc pe covor. nvatatoarea are la dispozitie cartonasele
cu numele elevilor si o minge. Ridica un cartonas la ntmplare si ntreaba al cui este numele. Copilul care
si recunoaste numele, primeste mingea. nvatatoarea continua sa arate cartonase cu nume. Mingea se
rostogoleste de la un copil la altul, pe masura ce fiecare si recunoaste numele.
g) sodronul alfabetului - se joaca afara, pe asfalt, la fel ca sodronul cu cifre, doar ca se deseneaza mai
multe grile, cu diferite litere si, n timp, grupele de copii se schimba de la un sodron la altul.
h) Puzzle din litere. Pe cartonase dreptunghiulare se scriu literele de tipar, una n stnga si cealalta n
dreapta. Se separa literele cu o taietura neregulata. (vezi desenul). Se amesteca bucatile de carton. Fiecare
copil trebuie sa potriveasca litera mare lnga cea mica.
Odata familiarizati cu literele, se poate cronometra timpul. Sarcina devine mai complicata, daca
lnga litera de tipar asezam litera de mna corespunzatoare.
i) Domino cu litere. Se joaca n perechi sau n grup. Fiecare copil primeste 5 piese. Primul asaza o piesa.
Al doilea continua, daca are litera corespunzatoare, daca nu, trage un domino din piesele ramase n cutie.
Cstiga cel care a terminat primul piesele.
a
AAU
mmss
RRR
t
) Perechea potrivita! Se folosesc litere sau silabe din alfabetarele obisnuite. Se porneste cu un numar mai
mic de litere. nvatatorul asaza cartonasele cu fata n jos si le amesteca. Copiii ntorc cte doua cartonase,
ncercnd sa faca perechi din litera mare si litera mica. Cstiga cine a facut mai multe perechi.
2.1.6. Jocuri didactice folosite pentru prevenirea greselilor de pronuntie si dezvoltarea auzului fonematic-
(pronuntia sunetelor influenteaza direct scrierea)
. exercitii- poezii pentru copii, cu sau fara tlc
. framntari de limba
. versuri cu rima din folclorul copiilor
. ghicitori cu rima
. Cu ce sa ncep?
Se asaza n fata copilului un obiect familiar si 5 cartonase cu litere din alfabetar. Dintre acestea,
numai una corespunde sunetului cu care ncepe numele obiectului respectiv. Copilul trebuie sa identifice
litera.
Jocul poate fi inversat: se aleg 5 obiecte al caror nume ncepe cu sunete diferite si o singura litera
corespunzatoare. Copilul trebuie sa identifice obiectul.
Aa
3. Activitati desfasurate n perioada abecedara
Este important sa se faca legatura ntre forma, numele si sunetul corespunzator literei.
Pentru aceasta se vor folosi:
- litere din diferite materiale (lemn, plastic, hrtie abraziva)
- obiecte si imagini cu obiecte (a caror denumire ncepe cu diverse litere ale alfabetului)
- materiale din care copiii si pot confectiona singuri litere (plastilina, argila, sfoara, srma, hrtie etc.)
Pentru ca elevii sa retina litera, se folosesc toate resursele n acelasi timp:
a) se prezinta imaginea sau obiectul, se denumeste, se izoleaza sunetul (se pot folosi versuri cu
rima, care faciliteaza retinerea sunetului);
b) se face corespondenta sunet-litera; se prezinta litera din alfabetar;
c) se demonstreaza traseul literei; copiii urmeaza traseul pe litere confectionate din diverse
materiale (att pentru litera de tipar, ct si pentru litera de mna);
d) copiii si fac singuri litera, din diverse materiale, folosind diferite procedee.
. dezlegarea cuvintelor ncrucisate (mbogateste vocabularul)
. Joc "Scrabble"
. jocuri didactice: "Daca nu e asa, cum e?", "Cum mai spunem n loc de...", "Eu
spun una, tu spui multe!", "Eu spun multe, tu spui una!", "Ce s-ar fi ntmplat
daca nu venea lupul?"
OPIUNI DESCRIERE
Jurnalul cititorului Completeaza n jurnalul clasei sau n jurnalul personal titlul
si autorul textului citit.
Titlul Explica titlul.
Ilustrarea textului Ilustreaza fragmentul preferat sau personajele.
Benzi desenate Ilustreaza textul cu colegii, sub forma benzilor desenate.
sezatoare literara Citeste unui coleg sau prieten: fragmentul preferat, alt
fragment scris de acelasi autor etc.
Semn de carte Realizeaza un semn de carte cu ntmplari din textul citit.
Mima Mimeaza un personaj; solicita colegii sa ghiceasca despre
cine este vorba.
Banca de cuvinte Selecteaza si scrie pe caiet: cuvinte formate din doua, trei,
"n"silabe, cuvinte care denumesc fiinte etc.
Afis Realizeaza un afis pentru acest text.
Reclama-radio Scrie textul unei reclame radio pentru aceasta carte.
Personaje Scrie lista cu personajele prezente n text; scrie cteva
cuvinte despre personajul preferat.
Teatru Prezinta textul literar sub forma unei piese de teatru.
Teatru de papusi Prezinta textul literar sub forma unei piese de teatru de
papusi.
Jucarie- mobil Realizeaza un mobil (cu diverse materiale si tehnici
specifice abilitatilor practice) cu personajele, scenele din
text.
5. Aplicatii
1. Identificati situatii concrete din activitatea pe care o desfasurati, n care sa folositi tehnici si
procedee prezentate n acest capitol.
2. Gasiti avantajele si dezavantajele folosirii n clasa a unor planse mari pe care este scris textul
de cititt din manual.
3. Inventati un exercitiu prin care sa se verifice daca elevul a nteles un cuvnt citit.
4. Inventati un exercitiu de crestere a ritmului lecturii.
Schimba o litera cu alta
nvatatorul alege anumite cuvinte care contin o litera care poate fi confundata cu acea pe care o
nvata elevul si i cere sa o schimbe pentru a obtine un cuvnt nou. i poate cere, pentru a verifica
ntelegerea, asocierea cu un desen. De exemplu, la predarea literei s, se cere nlocuirea lui s cu s n
cuvinte precum: sa, cos, las, plus, soc.