Metode didactice specifice textului liric în învățământul primar

Prof. psihopedagog Geabău Marilena , Școala Gimnazială Specială nr.4,București

Metodele didactice sunt adevărate motoare ale activității educative prin care profesorul pune
în mișcare potențialul elevilor cu scopul de a forma deprinderi,priceperi și cunoștințe. Metodologia
didactică este condiţionată de schimbările ce au loc în componentele procesului instructiv-educativ,
calitatea ei fiind determinată de flexibilitatea şi deschiderea faţă de situaţiile şi cerinţele noi ale
învăţământului contemporan. ,,Fiecare disciplină școlară operează cu metode deduse din tipul de
cunoaștere umană care se află la baza ei și de aceea nu poate ingurgita orice metodă nouă sau din alt
domeniu, acestea fiind de cele mai dese ori metode inadecvate cunoașterii pe care se bazează
disciplina dată. Cubul, clusteringul, ciorchinele etc., de exemplu, nu pot fi aplicate în educația
literar-artistică decât accidental, ele însă sunt recomandate de unii autori pentru utilizare fără
discernământ.,,1
Modul în care aplicăm metodele didactice în demersul educativ dă naștere unui demers
didactic de calitate sau nu, în funcție de priceperea noastră de dascăli. Metodele supun exersării şi
elaborării diversele funcţii psihice şi fizice ale elevilor, prin formarea unor noi deprinderi
intelectuale şi structuri cognitive, a unor noi atitudini, sentimente, capacităţi, comportamente,
metoda de predare fiind nu numai calea de transmitere a unor cunoştinţe, ci şi un proces educativ de
o anumită calitate.Metodele nu se aplică linear și unilateral.În demersul didactic se impun o suită de
metode înlănțuite pentru a da gust,farmec și a stârni atenția copiilor asupra conținuturilor
informative.Învățătoarea e violonistul care ia partitura și-i dă viață cu metodele pe care le
folosește.Dacă e ,,meșteră,, în utilizarea metodelor de instruire, educatoarea poate face dintr-un vers,
un eveniment de care-și vor aminti copiii până la bătrânețe.
Să ne amintim povestirea lui Sadoveanu despre Domnu Trandafir: ,,Domnu face o lecţie,
uite aşa, cum o făcea el totdeauna, întreabă pe băieţi, vorbeşte şi el; spune lucruri care şi pe el îl
mişcă şi-l ajung la inimă. Şi iată că orăşenii îl privesc cu ochii dintr-odată încălziţi, întreabă şi
ei pe copii, ascultă o poezie, Domnu îşi loveşte uşor diapazonul de colţul catedrei: laaa ! şi
clasa răspunde într-o adiere uşoară de glasuri tinere, şi toţi cântă, cântă aşa, de-i place şi lui domnu
Trandafir şi zice şi el la urmă: „Brava,băieţi !"Iar străinii îl întreabă iar, dar cu glasurile cu totul
schimbate şi cu altă lumină în ochi, de unde-i, şi la ce şcoală a învăţat, cum îşi petrece viaţa; şi

1
C.Cucoș,Pedagogia
Domnu răspunde şi nu prea, şi începe a se întreba de ce l-or fi iscodind oare orăşenii aceia.,, 2 Când
poți să aduni atenția copiilor în orice situație ești cel mai bun dascăl.
,,Cuvântul metoda are ca origine grecescul methodos (metha-către, odos-cale)
însemnând ,,cale de urmat'' pentru găsirea adevarului. ,,Metoda de învățământ reprezintă o
modalitate de acțiune, un instrument cu ajutorul căruia elevii, sub îndrumarea institutorului sau în
mod independent își însușesc și aprofundează cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și
deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini.
Textul liric e un catalizator al înțelegerii sensurilor și semnificațiilor noțiunilor cheie în
clasele primare. Modul în care prezentăm poezia în clasele primare și decodăm mesajul poetic este
esențial în înțelegerea acesteia și utilizarea ei ca matrice spirituală și reper de orientare în orizontul
cognitiv Metodologia didactică cuprinde ansamblul metodelor și procedeelor didactice utilizate în
procesul de învățământ.
Pentru formarea si dezvoltarea capacităților de citire/lectură, scriere, vorbire si ascultare, se
impune utilizarea unei metodologii didactice. Metodologia didactica se refera ,,la un sistem de
tehnici, metode si procedee didactice de optimizare a activitatii de predare, învatare si
evaluare''. Principalul element al conceptului, de la care si derivă este metoda de învățământ. În
didactica modernă, se apreciază că,,metodele sunt instrumente cu ajutorul carora elevii, sub
îndrumarea institutoarei sau în mod independent progreseaza în actiunea de cunoastere si de formare
a priceperilor si deprinderilor intelectuale si practic''(M. Ionescu).,,3
Universul poeziei e mai mult decât un univers al cunoașterii, e o ,,corolă de minuni a
lumii,, ,un univers complex în care copilul trebuie trezit să înțeleagă lumea deopotrivă prin idee și
sentimente fapt pentru care învățătorul trebuie să introducă elevii în acest univers miraculos cu
multă grijă,delicatețe, spre a-i face să înțeleagă. Literatura română beneficiază în actul didactic și de
metode expozitive: povestirea, descrierea, explicarea, în care profesorul este dirijorul și de metode
interactive: conversația, jocul didactic, metode moderne-RAI,pălării gânditoare,etc
Povestirea este metoda didactică cea mai potrivită pentru limba română și se poate utiliza
înainte sau/și după lectura model sau demonstrativă.
,,În general, atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare, învăţătorul va
trebui:

2
M.Sadoveanu,(1978),Domnu Trandafir,Biblioteca pentru toți,București
3
Didactica modernă / Muşata Bocoş, Vasile Chiş, luliu Ferenczi, Miron lonescu,(2001), ed.Dacia
-să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură
cognitivă, morală şi estetică;
-să-şi însuşească conţinutul povestirii, pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi
atrăgător;
-să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi, unele
secvenţe vor fi rezumate);
-să-şi stabilească intervenţiile personale, pentru a colora afectiv comunicarea, lărgind baza
informativă, ca astfel să fie dinamizată acţiunea;
-să rezolve problema cuvintelor necunoscute, printr-unul dintre procedeele recomandate:
-să elimine cuvântul, înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut;
-să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine
vocabularului activ), etc.
Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte, povestirea se îmbină cu
metode moderne dintre cele mai eficiente, de la explozia stelară, prin care pornind de la un cuvânt
din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce... ?, Cum ...? Când...?), la brainstorming, de
la care se ajunge la ciorchinele, eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte, prin
realizarea unor scheme. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet, prin care se dau 5 versuri, astfel
că în primul este un substantiv, în al doilea două adjective, următorul are 3 verbe. Se construieşte o
propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză, precum dragoste, dărnicie, pricepere
etc. ,,4.Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar.
În predarea poeziei ,,Din fereastra clasei mele,, a Emiliei Căldăraru,învățătorul poate porni de la
povestea amintirilor lui despre școala primară,, urmată de lectura model a poeziei apoi povestește
conținutul poeziei:,,Autoarea își amintește cu drag de curtea școlii ca de un rai pierdut.
Oriunde merge autoarea, gândul ei se întoarce la prietenul său tainic, teiul din curtea școlii.
Acel tei este/era un fel de orologiu care măsura timpul școlarilor după ciclul său de viață,inflorit ori
înverzit, îngălbenit ori desfrunzit.Emilia Căldăraru vrea să se asigure că și teiul școlii sale
împărtășește emoțiile sale.,, Se presară cu versuri povestirea: Poeta dorește să-l asigure pe prietenul
său secret , teiul din curtea școlii, că e centrul universului său,,Drag mi-a fost , prietene de tine/Tei
bătrân din curtea școlii noastre,,
Conversația este cea mai clasică metodă pedagogică,elevii fiind îndemnați,dirijați prin
dialog să facă apel la cunoștințele lor pentru a descoperi despre ce se vorbește în textul liric să

4
Sârghie, Anca, (2009),Metodica predării limbii române în învățământul preșcolar și primar,Editura Alma Mater,Sibiu
zicem, întrucât ea este o metodă aplicată la toate disciplinele de învățământ. ,,Conversaţia este o
metodă de utilizare generală, în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. La o lecţie nouă se
recurge
ajutătoare.
Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către la
conversaţia de spargerea gheţii. Prin harta povestirii, se realizează căsuţe, ca la ciorchine, dar se dau
numai unele elemente. Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări,
naraţiuni. În funcţie de scopul urmărit, se disting mai multe tipuri de conversaţie:
a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi);

b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare, utile

însuşirii noilor cunoştinţe);
c) conversaţia de fixare (pentru organizarea si consolidarea cunoştinţelor însuşite);

d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor).

Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat, învăţătorul va formula întrebări

învăţător, urmate de răspunsuri ale acestora, pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi.
Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor.Reuşita
conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările
de tip reproductiv- Cine? Unde? Când? - să se limiteze la strictul necesar; în schimb, să fie mai
frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare- De ce? Dar dacă era altfel? Cum
consideraţi? Ce se poate spune despre...?, etc.
Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor, ele trebuie să îndeplinească
anumite cerinţe:
- să fie concise,
- cu adresare directă,
- corecte din punct de vedere gramatical,
- accesibile.
Dacă elevii pot să formuleze răspunsul aşteptat, învăţătorul va formula întrebări
suplimentare.
Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri, de impresii sau de informaţii în legătură
cu o problemă.
Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare
personală, întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. În schimb, în cazul
abordării problematizate, la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale,
uneori chiar profund marcate individual.,,5
Primii care au apelat la conversație în istoria educației au fost grecii.Socrate a dat
numele de conversație maieutică artei de a descoperi noi cunoștințe, folosind cunoștințele anterioare.
Convorbirea ,, Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp,
după ce, în prealabil, se desfăşoară activităţi de observare, povestire, lecturi după imagini, jocuri
didactice, după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă, pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor, de a
fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte, activităţi sau
fenomene. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea învățătoarei o pregătire
temeinică.,,6 Convorbirea presupune un dialog dirijat pornind de la obiectivele propuse și materialul
intuitiv dat spre ceea ce trebuie să descopere și să înțeleagă elevii , să zicem dintr-o poezie.
De exemplu, putem cere copiilor să spună cu ce cred ei că se aseamănă o poveste ,
înainte să trecem la ,,Povestea lui Nichita Stănescu,, și cel mai bine ar fi să luăm o poveste de
referință din care fiecare copil dă deseneze o imagine,un tablou , așa cum o poate el închipui.Natura
e un laitmotiv, un spațiu construit în poezia lui N.Stănescu.La consolidare e important să solicităm
elevilor să deseneze din nou un tablou ce le-a rămas în minte citind această poezie.
Putem demara convorbirea cu privire la poezia ,,Iarna pe uliță,, cu ghicitoarea: ,, Flori
de gheață la fereastra/Copii-s la sobă-n casa!/Derdelușul s-a albit,/Ce anotimp a sosit?,, În
desfășurarea activității de conversație privind poezia ,,Iarna,, de G.Coșbuc, putem folosi un cântec
de iarnă,,Zurgălăi,, ca fond muzical.
Apoi se trece la desfăşurarea activităţii, cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind
întocmit, în prealabil, de învățător).-De ce aşteptăm cu bucurie iarna?
- Cum e vremea iarna ?
- Ce se întâmplă iarna? Fenomene meteo
- Cum ne îmbrăcăm iarna? Ce jocuri practicăm în aer liber?
- Care sunt pregătirile pe care le fac oamenii pentru sărbătorile de iarnă?
Învățătorul poate utiliza o suită de mijloace didactice ajutătoare pentru a creea sugestia
poetică specifică poeziei pe care o abordează:vizual-imagini statice sau dinamice(de pe
retroproiector), miros generat de bețișoare care ard într-un colț(olfactiv) ,auditiv ( înregistrări audio-
audio-video cu cântece care folosesc versurile din acea poezie sau care sugerează tema poeziei-
ex:Anotimpurile lui Vivaldi) gustativ-(fructe sau legume,dulciuri) kinestezic( în spații amenajate
pentru a atinge anumite suprafețe cu anumite calități tactile-asperități).
În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii, dând posibilitatea

5
Sârghie Anca(2009),Metodica predării limbii române în învățământul preșcolar și primar,, Ed.ALMA MATER,Sibiu
6
Sîrghie Anca,(2009) ,Metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar şi
primar ,Sibiu,Ed.Alma Mater
copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. De exemplu, la întrebarea: „De ce
aşteptăm cu bucurie iarna?”, copiii pot da mai multe răspunsuri, ca: „Eu aştept cu bucurie iarna, ca
să mă joc cu sania în zăpadă”, „Mie îmi place iarna pentru că vine Moș Crăciun”, „Eu iubesc iarna,
pentru că merg la munte și schiez”.Să ne amintim de dialogurile din ,,Convorbiri literare,, , cel mai
celebru club poetic al secolului XIX din cultura ieșeană.
Pentru fiecare întrebare, copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri,
având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. Atenţia învățătoarei trebuie să fie îndreptată,
însă, spre modul de formulare a răspunsurilor, care să fie corecte din punct de vedere gramatical.
Elevii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în
vocabularul lor activ.În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei
(brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere, stimulează elevii în găsirea celor mai
originale şi plăcute soluţii.
Jocul didactic este o metodă de abordare a conținuturilor didactice și învățare interactivă.
El are o componentă informativă și una formativă. Din punct de vedere informativ, jocul didactic
presupune : conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului, acțiunile de joc. Jocul constituie o
formă de organizare a cogniţiei şi implicit o cale de organizarea a cunoaşterii. Mecanismele intime
ale jocului sunt în esenţă mecanismele învăţării.Jocul reprezintă forma permanentă a procesului de
învăţare, pentru că această modalitate de acțiune constituie structura unitară între stimul-întărire-
răspuns-modificare.
Jocul didactic este mai dificil de inserat în predarea unui text liric dar îndeplineşte multe
funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei
atmosfere de destindere, datorită caracterului său spontan. De exemplu, în convorbirea cu
tema ,,Vacanța,, după Emilia Căldăraru, putem porni de la imagini cu tema ,,vara,, desen, întrebări
tematice, rebus, facem un șotron cu tema Vacanța, un portofoliu tematic cu dorințe, planuri și
propuneri pentru vacanță ale elevilor.

Harta vacanței clasei noastre- joc de comunicare

Scop- prezentarea unui obiectiv, plan de vacanță pe care și-l dorește fiecare copil
Mijloace –șablon hartă în A4, harta mare a României, cuvinte frumoase,caiet, stilou, cuvinte
cheie
Surpriza –elevul vine în fața clasei și spune povestea sau visul său că se află într-un loc din
România, care se află în vecinătatea orașului:.....este în vacanță și face următoarele activități:.........
Colegii trebuie să ghicească stațiunea în care se află colegul lor după reperele date.Este un joc care
se poate aplica abia la clasa a IV-a, când elevii se pot orienta pe hartă.
Harta vacanței clasei noastre- joc de comunicare
Scop- prezentarea unui obiectiv, plan de vacanță pe care și-l dorește fiecare copil
Mijloace –șablon hartă în A4, harta mare a României, cuvinte frumoase,caiet, stilou, cuvinte
cheie
Surpriza –elevul vine în fața clasei și spune povestea sau visul său că se află într-un loc din
România, care se află în vecinătatea orașului:.....este în vacanță și face următoarele activități:.........
Colegii trebuie să ghicească stațiunea în care se află colegul lor după reperele date.Este un joc care
se poate aplica abia la clasa a IV-a, când elevii se pot orienta pe hartă.
Metoda de desfășurare:Fiecare elev are temă pentru acasă de făcut o compunere de o pagină cu o
povestire despre o vacanță petrecută de ei într-o stațiune din România. Trebuie să folosească
cuvintele cheie din poezie: așteptare,ierburi,flori,buburuze,codrul,căprioara,păsări,ape,soare,țara,etc
Cel care ghicește locul unde a petrecut vacanța colegul care a spus povestirea, trebuie să iasă la tablă
și pe harta desenată pe tablă de profesor, trebuie să traseze drumul colegului de acasă la locul de
vacanță.
Poezia despre natură îmbracă aici forma aventurii cunoașterii în vacanță la propunerea
Emiliei Căldăraru.
Deși jocul didactic poate fi ușor de antrenat în predarea textelor literare epice prin jocuri de
rol, de imaginare, etc sau în activitățile de dezvoltare a limbajului și gramatică, în textul liric există
sintagme de o complexitate deosebită, figuri de stil care fac dificilă operaționalizarea textului prin
joc didactic.
Un alt joc pe care l-am construit pentru ca elevii să înțeleagă sensul expresiilor lirice este
labirintul expresiilor frumoase în care am cerut copiilor să înlocuiască expresiile subliniate cu
altele construite de ei după ce am rescris poezial cu propoziți lacunare, expresiile frumoase fiind
înlocuite de pasaje punctate. Astfel am antrenat copiii la un exercițiu de gândire și imaginație
deosebit.De exemplu, în poezia Vara a Otiliei Cazimir, am pus ambele variante de compoziție lirică-
a autoarei și a elevului :,, Coboară-ncovoiat la pod/Un biet pescar, de pe Siret,/Şi-n umbră sură
(.......)pier încet/Pescar, şi apă, şi năvod./De jos, din ceaţă de pe prund,/Doi pescăruşi au apărut/Şi-n
zbor îngemănat(......) şi mut(......)/Se duc spre bălţile din fund./Închid pleoapele s-ascult…/De pacea
largă legănat(.............)/Mi-adoarme sufletu-mpăcat.(..................)/Ca un copil ce-a plâns prea mult.,,
O variantă:,,Coboară-ncovoiat la pod/Un biet pescar,de pe Siret,/ Și-n întuneric pier încet/ Pescar și
apă, și năvod./De jos, din ceață de pe prund,/Doi pescăruși au apărut/Și-n zbor împerecheat tăcut /
Se duc spre bălțile din fund./ Închid pleoapele s-ascult…/De pacea trudei îngânat/Mă pierd în visul
meu curat/Ca un copil ce-a plâns prea mult.,,
 Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin
întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele
cuvintelor:R ăspunde – /Aruncă – /Interoghează şi se desfăşoară astfel:
-la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, institutorul împreună cu elevii săi, printr -un joc
de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună
o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.
Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o
nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate.
Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus
întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare.
În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare,
este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns
corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai
bine pregătiţi.
Această metodă e un joc și o provocare pentru intelect, concomitent.Este important ca elevii
să se antreneze mai des cu această metodă care trezește interesul fiecăruia din colegi și-i face pe
elevi să-și depășească barierele de comunicare determinate de emoțiile fiecăruia dintre colegi.
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul
activităţii,când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul
descoperirii, de către invățătorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a
reactualizării ideilor ancoră.
Pot fi sugerate următoarele întrebări:
-Ce ştii despre ....................................?
-Care sunt ideile principale ale lecţiei .................?
-Despre ce ai învăţat în lecţia ........................?

-Care este importanţa faptului că...................?

-Cum justifici faptul că .................................. ?
-Care crezi că sunt consecinţele faptului ..................?
-Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată...................?
-Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .........................?
-Cum consideri că ar fi mai avantajos să....... sau să...................?
-Ce ţi s-a părut mai interesant...............................?
De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?
Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât și cu cei
mari.Vom lua ca exemplu , Pastelul ,,Lăcrimioare,, de Vasile Alecsandri și vom aplica metoda RAI
Cum este scris textul?
Ce anotimp este subânțeles în aceasta poezie?
Care este titlul textului?
Care este numele autorului?
Ce sunt ,,Lăcrimioarele?
Ce mijloace a folosit poetul pentru a prezenta aceste gingașe flori?
Cu ce sunt comparate lăcrimioarele ?
Cu ce sunt asemănate lăcrimioarele?
Cum sunt lăcrimioarele?
Unde cresc lăcrimioarele?
Cine își face salbe cu lăcrimioare?
Ce sens are expresia ,,Lacrimi de îngeri,,?
De ce spune poetul :,,Miros dulce, dulce nume,,?
Cum li se mai spune în popor lăcrimioarelor?
Cine își face salbe cu lăcrimioare?
Ce sens are expresia ,,Duioase plângeri,,?
De ce spune poetul :,,Scumpe strugurele,,?
Când înfloresc lăcrimioarele?
Câte versuri are strofa din poezia ,,Lăcrimioare,,?
Cum a fost scrisă prima literă din fiecare vers?
Știe cineva să recite întreaga poezie?
De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ați învăţat?
 Metoda „PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE”. Este o tehnică interactivă de stimulare a
creativităţii, are la bază interpretarea de roluri prin care copiii îşi exprimă liber gândirea, dar
în acord cu semnificaţia culorii pălăriuţelor care definesc rolul.7
Etape:
 se formează un grup de 6 copii;
 se împart pălăriuţele gânditoare;
 se prezintă de către învățătoare o situaţie cât mai concis formulată pentru a fi înţeleasă
de copii;
 copiii dezbat situaţia /cazul expus ţinând cont de culoarea pălăriei care defineşte rolul.
Varianta 1
Se aleg/numesc 6 elevi care vor purta câte o pălărie gânditoare.
1. Pălăriuţa albă
 deţine informaţii despre tema pusă în dezbatere;
 gândeşte obiectiv, nu este părtinitoare;
 observă şi identifică rapid relaţii, fapte, conexiuni;
 rămâne neutră indiferent de influenţele colegilor uneori intenţionate conform rolului
jucat, alteori reale;
 cunoaşte textul,spațiul, soluţiile şi materialele ce pot fi folosite pentru rezolvare;
 este purtătoare de informaţii şi dornică de a descoperi altele noi, utile problemei puse
în dezbatere;
 caută soluţii care o pot conduce la obţinerea informaţiilor cheie;
 celelalte pălăriuţe apelează la capacităţile ei de reţinere a informaţiilor.
2. Pălăria roşie
 este pălăria cu multă imaginaţie şi empatie faţă de probleme cotidiene;
 priveşte şi analizează problemele, temele, evenimentele, situaţiile emoţionale;
 trăieşte stări afective contrastante, emoţii, empatie, furie, afecţiune, blândeţe, îngrijorare
etc.
 o caracterizează sinceritatea, spune ce simte fără să se gândească la consecinţe;
 e interesată să ştie ce simt, ce cred, cum ar reacţiona celelalte pălăriuţe;
 e un stimulator pentru ceilalţi, mobilizator prin întrebările pe care le adresează;
 se bazează pe intuiţie, îşi exteriorizează emoţiile şi sentimentele;

7
Breben, Silvia,Gongea, Elena, Ruiu,Georgeta, Fulga,Mihaela, (2002)Metode interactive de
grup – ghid metodic, Editura Arves, p.304
  priveşte soluţionarea problemelor prin prisma propriei intuiţii;
 este şi un explorator al sentimentelor celorlalţi, investighează părerea celorlalţi din
punct de vedere emoţional şi afectiv;
 nu se justifică şi nu dă explicaţii, gândeşte prin prisma emoţiilor pe care le provoacă
problema pusă, evenimentul trăit.
3. Pălăriuţa neagră
 gândeşte negativ, dar logic şi critic;
 judecă cu prudenţă cazul-problema-evenimentul;
 exprimă o perspectivă întunecată, sumbră, tristă;
 scoate în evidenţă răul, erorile, incorectitudinile;
 prezintă posibilele pericole, riscuri, greşeli la soluţiile propuse;
 încearcă obiectiv să tragă un semnal asupra aspectelor negative ce ar urma;
 nu exprimă sentimente negative şi nici pozitive;
 pentru fiecare soluţie propusă găseşte erori, pericole, obstacole;
 selectează greşelile cu precizie;
 este pălăriuţa care atenţionează asupra riscurilor, încălcării regulilor.
4. Pălăriuţa galbenă
 gândeşte constructiv pozitiv, optimist şi logic;
 e strălucitoare, prezintă aspecte pozitive;
 ia în consideraţie beneficiile, posibilităţile, informaţiile oferite şi îşi exprimă speranţa de
rezolvare a problemei;
 este o luptătoare, gândeşte raporturi raţionale şi practice;
 formulează sugestii, propuneri reale, concise;
 cere celorlalte pălăriuţe un efort mai mare de gândire pentru soluţionarea problemelor de
alte pălăriuţe;
 este interesată de cunoaşterea obiectivelor şi perspectiva oferită.
5. Pălăriuţa verde
 formulează o abundenţă de idei noi soluţii posibile, creative, inovatoare;
 caută alternative;
 cu ajutorul ei se ajunge la noi concepte, noi soluţii, noi raţionamente,
variante, posibilităţi;
 antrenează gândirea laterală pentru soluţionarea problemelor;
  combină ideile şi creează variante de rezolvare, gândeşte resurse, metode pe care le
explică convingător;
 abundenţa ideilor imaginate de ea creează oportunităţi de rezolvare prin selecţie,
combinare, adăugare;
 nu are reţineri, explodează şi emană idei noi, neaşteptate.
6. Pălăriuţa albastră
 are rolul conducător;
 sobră, rece, vede tot, supraveghează şi dirijează desfăşurarea activităţii-jocului
discuţiei, analizează şi clarifică;
 controlează şi organizează derularea demersului de rezolvare a problemei;
 este recunoscută de ceilalţi şi ţin cont de intervenţiile ei;
 explorează subiectul, este dirijorul orchestrei pălăriuţelor şi cere ajutorul celorlalte
pentru acea armonie în soluţionarea cazului;
 ea defineşte problema, conduce întrebările, face sinteze parţiale şi finale. Monitorizează
jocul şi urmăreşte respectarea regulilor prin simple interjecţii;
 rezolvă conflictele care apar;
 intervine când este cazul şi formulează sintezele;
 celelalte pălăriuţe pot face comentarii şi oferă sugestii chiar dacă nu sunt conducătorii
jocului;
 alege soluţia corectă şi dă semnalul de continuare a jocului şi de finalizare. Sub aceeaşi
pălăriuţă albastră va sta şi educatoarea..
 dirijează pas cu pas demersul jocului;
 urmăreşte eliminarea timpilor morţi, abaterea de la rol.

Informează Spune ce simte Identifică greşelile în

„Foaia albă” “Judecătorul” alegerea soluţiilor
“Creatorul”
 Realizează beneficiile Prezintă soluţiile posibile Clarifică/ alege
“Sensibilul” şi generează idei soluţia corectă
“Optimistul” “ Dirijorul”
Poezia ,,Păcălici și Moș Crăciun de N.Labiș
Pălăria albă citește model textul poeziei.
Pălăria albastră caracterizează pe Moș Crăciun ca fiind cel mai bun și mai darnic,
care oferă tuturor copiilor câte un dar.
Pălăria roşie arată cum Moș Crăciun a sosit într-o sanie de viscol cu un sac uriaș cu
cadouri pentru copiii cuminți.
Pălăria neagră critică atitudinea lui Moș Crăciun care nu a oferit cadou tuturor
copiilor, lăsându-l pe Tândăleț trist, fiindcă lui nu i-a dat moșul vreun cadou. Consideră că nu
trebuia să-l dezamăgească pe Tândăleț. Este supărată pe nedreptatea moșului.
Pălăria verde acordă variante lui Moș Crăciun : trebuia să se informeze câți copii
găsește pentru a nu întrista copii care rămân fără cadou; dacă nu avea alte posibilități, trebuia
să ceară ajutorul părinților,etc
Pălăria galbenă găseşte alt final textului. Păcălici,prietenul lui Tândăleț propune să
împartă frățește săniuța cu Tândăleț, să-l ia la săniuș ori de căte ori iese el.Tândăleț ia sacul
Moșului și-i mulțumește iar din el apar deodată mai multe daruri când îl răstoarnă.Acesta e
darul recunoștinței.