DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR PRIN

DRAMATIZAREA FABULELOR

Ideea ce stă la baza acestei lucrări este de a scoate în evidenţă câteva aspecte despre
importanţa fabulelor în procesul de dezvoltare al elevului din ciclul primar şi de a sublinia o
metodă foarte importantă, prin care neputem apropia de desăvârşirea acestui obiectiv. Această
metodă este luată din sfera ludicului şi vreau să demonstrez că nu este doar pentru a încânta
pe alţii, şi aici mă refer la spectatorii ocazionali, ci de a întări ideea că sunt mai multe căi, prin
care copiii pot învăţa.
O astfel de cale este dramatizarea, mai exact dramatizarea fabulelor. De ce fabulele?
Din simplul motiv că fabulele merită mai multă atenţie, decât li se acordă în prezent, chiar şi
în programa şcolară, ele fiind o sursă inepuizabilă de învăţăminte şi chiar o incursiune într-o
lume plină de fantezie şi umor. Avem o serie de scriitori valoroşi, români şi nu numai, care
asociază unele tipuri umane cu anumite măşti animaliere, într-un mod didactic foarte evident,
tocmai pentru a satiriza anumite moravuri omeneşti cu scopul de a le îndrepta.
Esop, fiind considerat “părintele fabulei”, La Fontaine sau Grigore Alexandrescu, lăsând în
urmă un număr aşa de mare de fabule ce pot fi studiate în scop instructiv, constituie o sursă
inepuizabilă de punere în practică a jocului de rol.
Ştiind că de la vârsta de 7 ani copilul intră în perioada operaţiilor concrete, nu ar trebui
să ne fie greu să jucăm roluri şi prin aceste roluri să transmitem atât cunoştinţe, cât şi
sentimente sau principii demne de urmat.
Sunt sigură că reprezentările vor fi diferite, însă pornesc de la principiul “cele bune să se
adune, iar cele rele să se spele”.Modul în care li se prezintă şi mediul în care sunt expuse
cunoştinţele dezvoltă potenţialul fiecărui elev.
Prin ore distincte şi cu accente diferite , orele de dramatizare trebuie să ofere libertatea
profesorului să-şi aleagă fabulele după preferinţele şi nevoile clasei.
Trebuie să încurajăm pe cei timizi, să temperăm pe cei vulcanici, să îndreptăm greşeli,
să convingem pe sceptici, să apreciem originalitatea, să râdem de situaţiile comice, să
sensibilizăm, să controlăm gesturi, să redimensionăm relaţiile dintre profesor şi elev şi să ne
bucurăm împreună dezvoltând personalităţi ce vor sta la baza societăţii viitoare.
Fabulele, având o valoare simbolică mai amplă, captează şi antrenează elevii mult mai
eficient atunci când sunt predate, mai apoi puse în valoare cu ajutorul dramatizărilor, deoarece
“aşa cum este ea configurată la ora actuală, didactica limbii şi literaturii române ca limbă
maternă, apare ca o disciplină înscrisă în sfera didacticilor specifice – domenii dinamice,
orientate deopotrivă teoretic şi practic.”1
Fabulele pot fi introduse în procesul instructiv – educativ încă din primele clase,
condiţia fiind proiectarea corectă şi adaptarea la particularităţile elevilor. Indiferent că e oră

1
Alina Pamfil, METODICA ŞI PRACTICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE Syllabus ID,
Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Pedagogia Învăţământului Primar
şi Preşcolar Forma de învăţământ: IDD

1
de lectură sau opţional, care cuprinde fabule, dascălul trebuie să-şi pună în valoare creaţia şi
să stabilească atât scopurile, cât şi conţinuturile, astfel încât lecţia să fie un real succes.
Pe lângă ora de limba română, în care se predă o fabulă, mai există varianta de introducerea
unui opţional în orar, o disciplină care să ofere elevilor şansa de a avea o oră pe săptămână la
dispoziţia lor, doar în acest scop, de a experimenta arta dramatizării fabulelor. Această
opţiune stă la latitudinea profesorului, în cazul în care acesta observă că elevilor le place
teatrul sau că ar avea nevoie de o învăţare interactiv-creativă. “Dezvoltând acest tip de
învăţare, cadrele didactice stimulează elevii să devină capabili să elaboreze proiecte
personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea desfăşurării învăţării, conştientizând,
aplicând, (auto)evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie în propria formare.
(…)Învăţarea interactiv-creativă este necesară pentru a crea omul creativ, un constructor de
idei care nu rămâne suspendat în sistemul sau ideativ, ci îl foloseşte pentru a elabora decizii şi
a rezolva problemele vieţii prin acţiune. Acest tip de învăţare nu se opune învăţării şcolare
clasice, ci este o nouă calitate a acesteia prin obiectivele pe care le urmăreşte privind formarea
personalităţii umane.”2
Limbajul constituie principalul instrument de instruire şi cel mai bun mijloc de
transmitere şi achiziţie de cunoştinţe. Cu ajutorul fabulelor elevii vor comunica mai bine cu
cei din jur; îşi vor putea prezenta mai uşor gândurile, vor manifesta sentimente, îşi vor
îmbogăţi vocabularul cu expresii frumoase, literare şi vor relaţiona cu cei din jurul lor.
Aşadar, dramatizarea fabulelor, fie că sunt introduse, în programa şcolară, prin
intermediul orelor de limba şi literatura română, fie prin intermediul unei discipline opţionale
de nivelul CDŞ sau chiar şi la orele de educaţie civică, rămân o sursă inepuizabilă de lecţii
profunde.
Asachi: „fabula, numită şi basnă sau apolog, este o compunere didactică, adică învăţătoare,
să poate zice că este făcută o regulă practică întreu de a câştiga înţelepciune vieţuirii cu
oamenii”.

2
Bocoş, Muşata, Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Cluj-Napoca, Editura Presa
Universitară Clujeană, 2002